(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Isposnica 4"

; 



SEPTUAGINTA 

PSALMII 

ODELE 

PROVERBELE 

ECLEZIASTUL 

CANTAREA CANTARILOR 



Volum coordonat de: 

CRISTIAN BAdILITA, FRANCISCA bAltACEANU, 

MONICA BRO^TEANU 

in colaborare cu 
pr. lOAN-FLORIN FLORESCU 



Traduceri de: 

CRISTIAN BADILITA, FRANCISCA BALTACEANU, FLORICA BECHET, 

MONICA BR0$TEANU, IOANA COSTA, MARIUS DAVID CRUCERU, 

CRISTIAN CASPAR, EUGEN MUNTEANU, ION PATRULESCU 



COLEGIUL NGUA EUROPA 
POLIROM 

2006 



Nota asupra volumului 



Volumul IV al Septuagintei cuprinde car^ile poetice §i sapien^iale, urmand ca 
volumele V §i VI, ultimele din serie, sa fie consacrate Profe|ilor, „mici" §i „mari". 
Dupa canonul Vechiului Testament grecesc, „scrierile poetice, sapienfiale §i profe- 
tice" alcatuiesc un volet complementar „Pentateuhului §i cartilor istorice". Dinien- 
siunile volumului de fa|5 au impus publicarea lui in doua toniuri. Toate chestiunile 
referitoare la datare, tipologie literara, origine, aspecte leologice, raportare la TM §i 
fructificare palristica au fost tratate in fiecare Introducere. Aici ma voi limita la 
cateva observajii privind ansamblul. 

Grupajul de car^i poetice §i sapientiale este, probabil, eel mai universal din 
Vechiul Testament. El i§i gase§te corespondenti atat in literatura anterioara a Orientului 
(Egipt sau Mesopotamia), c§t §i in cea contemporana, elenistica. A§a cum subli- 
niaza editorii Bibliei de la lerusalim, in scrierile respective „!nteleptii Israelului nu 
se preocupS neapirat de istoria §i de viitorul poporului lor, nu acorda atentie marilor 
teme ale Legii, Legamantului, Alegerii sau M&ituirii, ci se apleaca, precum confrajii 
lor orientali, asupra soartei indivizilor". Intr-adevar, teologia pe care o descoperim 
aici se Tmbina cu o anumita „filozofie a cotidianului", izvorata dintr-o experienja 
tndelungata, decantata in poeme §i sentinte. Totu^i, nu avem de-a face cu un simplu 
umanism sapiential, ci cu un umanism devofional, ale carui valori decurg din rapor- 
tarea nestramutata a credinciosului la transcendenta. Eticul se inradScineaza in 
credin^a, din aceasta perspectiva nebunia echivaland cu impietatea, iar bunatatea/ 
desavar§irea moraia cu frica respectuoasa fa^a de Dumnezeu. 

Cele mai multe scrieri din acest volum prelungesc filonul iudeo-elenistic al CSr- 
(ilor Macabeilor (in special car^ile 3 §i 4). Ele atesta o reala „acultura|ie" din partea 
elitei evreie§ti, mai cu seama la Alexandria, care a ^tiut sa asimileze formele culturii 
dominante fSra a-§i altera insa fondul traditional §1 credinja monoteista. Textele 
prezinta o dubia atitudine fa^a de elenism: de acceptare concurenjiala §i de respin- 
gere neechivoca. Chiar daca terminologia provine din recuzita culturii grece§ti, ea 
se intoarce, polemic, impotriva Greciei, preluand con^inutul valorilor moral-religi- 
oase ale civilizatiei ebraice. Astfel, sophia din Cartea Proverbelor, din Intelepciunea 
lui Solomon sau din lisus Sirah nu denume§te dear un ansamblu de aptitudini 
intelectuale §i fizice ale fiinfei umane, ci rezuma atitudinea de respect devotional 
fa^a de Singurui cu adevarat tn^elept, Dumnezeu. 

TM prezinta urmatoarea griia canonica: lov, Psalmii, Proverbele, Ecleziastul 
(Qoheleth), CSntarea CantSrilor. LXX difera nu doar prin ordinea textelor, ci §i prin 



6 notA asupra volumului 

patru cSrti suplimentare. lata structura din LXX: Psalmii, Odele, Proverbele, 
Ecleziastul, Cantarea CSntarilor, lov, Intelepciunea lui Solomon, Intelepciunea lui 
lisus Sirah, Psalmii lui Solomon. 

Odele reprezinta o culegere alcatuita din paisprezece buca^i, rugSciuni sau 
imnuri de slava, majoritatea dintre ele provenind din VT sau NT ;i intrebuintate 
frecvent in ritualul liturgic al Bisericii Ortodoxe (partial §i al celei Catolice). Toate 
pot fi citite in cheie cre§tina, constituind, alaturi de Psalmi, partea poate cea mai 
intens cre^linald din textele Septuagintei. Exemplul eel mai evident al acestui pro- 
ces de cre§tinare este fragmentui din Avacum (Od. 4): textui grec, mult diferit de 
originalul ebraic, a fost asumat de cre§tini ca o profetie. 

Dintre toate cele paisprezece piese, zece fac parte din Vechiul Testament (1,2, 
3, 4^ 5, 6, 7, 8, 10 §i U), doua^unt excerptate din Noul Testament (9 §i 13), iar 
doua sunt creatii poeticeautonome (12 §i 14). 

Nici intelepciunea lui Solomon nu face parte din canonul ebraic. Scrierea a fost 
redactata direct in greaca, de catre un evreu perfect elenizat, traind probabil la 
Alexandria candva in ultimele decenii ale secolului I i.H. La nivelul limbii, al 
teologiei §i „ideologiei de rezisten^a" exists multe apropieri de opera lui Philon din 
Alexandria. Intelepciunea devine aici apanaj al lui lahve, cSpatand dimensiunea 
unui principiu deopotrivS transcendent §i personal, principiu care va fi identificat de 
cre§tini cu lisus-Logos. 

Al treilea „inedit" U constituie Siracidul. Titlul grecesc exact apare la 51,30: 
Jntelepciunea lui lisus, fiul lui Sirah". In tradi^ia latina, cartea e cunoscuta sub 
numele de Ecclesiasiicus (Ecleziasticul, diferit de Ecleziast), incepand cu secolul 
al Ill-lea d.H. La originea acestui text, nepreluat in canonul ebraic, se afia scrierea 
unui intelept evreu, lesus Ben Sirah, care a trSit cSndva, in secolul al Il-lea i.H., la 
lerusalim. NepotuI sSu, ajuns in Egipt, in 132 i.H., ii traduce culegerea de reflecjii §i 
invataturi in greaca. O revizuire a acestei prime traduceri, cu pasaje interpolate, va 
aparea in secolul I i.H. Textui original, ebraic, n-a fost recuperat integral pana 
astazi. Tradijia cre^tina ne-a transmis versiunea greaca. O parte a originalului ebraic 
s-a descoperit abia in 1896. 

in fine, al patrulea „inedit" faja de TM, Psalmii lui Solomon (un apocrif), 
tncheie grupajul poetico-sapiential. Scrierea apare citata in sumarul Codex-ului 
Alexandrinus (sec. al V-lea), dar textui propriu-zis n-a fost descoperit (§i publicat) 
decat in secolul al XVII-lea, de catre J. L. de La Cerda. Psalmii lui Solomon au fost, 
probabil, compu§i in ebraica, dar noi nu dispunem decat de versiuniie greaca §i 
siriaca. Ca §i Odele ansamblate de cre§tlni In scop liturgic, ji Psalmii lui Solomon 
datoreaza muU Psalmilor lui David. Avem de a face cu un colaj original realizat 
intr-o perioada recenta (unil savan^i vad in ei opera fariseilor sau a esenienilor). 
Traditia cre§tina ii cunoa§te §i citeazS incepind cu Lactanjiu. 

Reamintim in continuare structura editiei noastre, precum §i normele mai impor- 
tante de redactare: 



notA asupra volumului 



Norme de redactare 

I. Siglele, abrevierile §i trimiterile bibliografice la scrierile antice ;i modeme 
citate in note gi comentarii sunt men^ionate in Bibliografia volumului. 

n. Titlurile intregi ale caitilor biblice au fost scrise cu litere drepte. 

- In citarile prescurtate, virgula (,) desparte capitolul de verset, punctui (,) §i 
liniuta {-) delimiteaza versete, iar linia mai lungS (-), capitole. Minuscu- 
lele (a, b, c, ...) noteaza stihurile tn cadrul aceluia§i verset sau, dupa caz, 
versetele suplimentare din edi^ia Rahlfs. , 

- Abrevierile pentru carjile biblice sunt urmatoarele (!n ordinea alfabetica a 
prescurtarilor): 

• pentru VT: Abd. (Abdia); Agg. (Aggeu); Am. (Amos); Av. (Avacum); 
Bar. (Baruch); Bel (Bel §i dragonul); Cant. (CSntarea CSntarilor); Dan. 
(Daniel); Deut. (Deuteronomul); Eel. (Ecleziastul); Ep. ler. (Epistola lui 
leremia); Est. (Ester); Ex. (Exodul); lEzr. (1 Esdra); 2Ezr. (2 Esdra - Ezra 
§i Nehemia TM); Gen. (Geneza); ler. (leremia); lez. (lezechiel); lis. Nav. 
(lisus/losua Nave); loel; lona; iov; Is. (Isaia); lud. (ludit); inf. (Injelep- 
ciunea lui Solomon); Jud. (Judecatorii); Lev. (Leviticul); l,2,3,4Mac. (1, 
2, 3, 4 Macabei); Mai. (Malachia); Mich. (Michea); Na. (Naum); Num. 
(Numerii); Od. (Odele); Os. (Osea); l,2Par. (1, 2 Paralipomene = 1, 2 
Cronici TM); Plang. (Plangerile lui leremia); Prov. (Proverbele/Pildele lui 
Solomon); Ps. (Psalmii); Ps. Sol. (Psalmii lui Solomon); l,2Rg. (1, 2 Regi 
= 1, 2 Samuel TM); 3,4Rg. (3,4 Regi = I, 2 Regi TM); Ruth; Sir. 
(fntelepciunea lui iisus Sirah); Soph. (Sophonia); Suz. (Suzana); Tob. 
(Tobit); Zah. (Zaharia). 

• pentru NT: Apoc. (Apocalipsa); Col. (Coloseni); l,2Cor. (1, 2 Corin- 
teni); Ef. (Efeseni); Evr. (Evrei); Flm. (Filimon); Pip. (Filipeni); Gal. 
(Galateni); Pp. (Faptele Apostolilor); lac. (lacob); In. (loan); l,2,3In. (1, 2, 
3 loan); luda; Lc. (Luca); Me. (Marcu); Mt. (Matei); l,2Pt. (1, 2 Petru); 
Rom. (Roman!); l,2res. (1,2 Tesaloniceni); U2Tim. (1, 2 Timotei); Tit. 

In unele eazuri, numele aceleia^i earfi este citat in mod diferit, dupS 
versiunea greaca, respeetiv textui ebraic la care se face referire: de ex. Par. 
(Paralipomene pentru LXX), dar Cron. (Cronici pentru TM), IRg. (1 Regi 
LXX), dar ISam. (1 Samuel TM) etc. Referinlele la cartile Pentateuhului §i 
la cele istorice din LXX, din note §1 comentarii, au In vedere primele trei 
volume din prezenta edijie a Septuagintei (v. Bibliografia). 



notA asupra volumului 

HI. Reguli de transliterare: 

- Cuvintele sau expresiile grece§ti din note s-au scris cu caractere grecejti. 
Corespondenteie latine sunt: a, A = a. A; P, B - b, B; y, T - g, G; 5, A - d, 
De E = e,E;C,Z-z.Z;n.H-e,E;e.0 = th,Th;i,I = M;K,K-c,C 

(dar k, K tnainte de e §i i); i^, A = 1, L; n, M = m, M; v, N - n, N; 4, ^ - «_. 
X;o,0 = o,0;7.,n = p,P;p,P = r,R;o,;.S-s,s,S;x,T=^T;T>,T-- 

u (tn diftongi), y, U (tn diftongi), Y; 0, O - ph, Ph; /, X = ch, Ch; v,/, 4- - 
ps, Ps; w, ii ^ o, O. 

- Termenii ebraici s-au transliterat dupS urmatoarele reguli: 

X = ' (stop glotal); n - b; 3 = bh (pronun^at spirant, aprox. ca [v]); J - g; 
3. = gh (pronun^at spirant); T - d; 7 = dh (pronuntat spirant, aprox. ca 
engl. „th" sonor); H =^ h; 1 = w; T = z; H = h; U ^ t, ^ = y; 3 = k; 3 = kh 
(pronuntat spirant, aprox. ca [h]); ^7 = 1; ?2 ~ m; 3 - n; D s, V 
(guturala); 3 = p; D = ph (pronuntat spirant, aprox. ca [f]); i - U P q; 
1 - r; U/ = s; W = §; ri = t; n = til (pronuntat spirant, aprox. ca engl. „th" 
surd)- = a (In silabS inchisa, Inainte de accent: o); „ - e; \ = T; T = o; 1 = 
0; "= a; . - ' (pentru simplificare, am transliterat la fel ^wa mobile §i 
^wa quiescens)\ ., .., = e; . = i; ^ t, ~ °' -. ~ "■ 

- Transcrierea numelor proprii (inclusiv a etnonimelor): s-a plecat de la 
forma lor greaca, din LXX, 51 s-a transliterat cat mai aproape de aceasta 
forma. Singura excep^ie a fost trans literarea diftongului „ou": nu s-a 
transliterat louda, Routh, Saoul, ci luda, Ruth, Saul; a§adar, „ou" s-a redat 
peste tot cu ,u". in cazul numelor foarte cunoscute, s-a preluat forma 
romaneasca traditionaia (ex. Avram sau Avraam, nu Abram sau Abraham; 
Goliat nu Goliath; filisteni, nu philisteni etc.; dar lisus Nave, nu losua 
Navi- Phinees, nu Finees; cheteu, nu heteu etc.); acolo unde s-a impus 
folos'irea altei forme decat cea curenta, s-a dat o nota explicativa. 

- Acolo unde nu este mentionata o alta semnificatie a lor, parantezele drepte 
[ ] semnaleaza cuvintele care s-au adaugat in traducere, pentru clarificarea 
sensului, §i care nu exista In textul original. 

- Cuvintele ebraice care au fost transliterate ca alare in textul grecesc au fost 
date tn caractere italice §i explicate in note. 

- Notele s-au numerotat cu numarul capitolului §i versetului respectiv, date 
in bold, in cadrul aceleia§i note, comentariile diferite se evident.aza 
printr-unrombplin, ♦. 



notA asupra volumului 



Structura edijiei 

Volumul I: Geneza, Exodui, Leviticul, Numerii, Deuteronomul. 

Volumul 11: lisus Nave/iosua, JudecStorii, Ruth, 1-4 Regi. 

Voiumul !!I: 1-2 Paralipomene, 1-2 Ezdra, Ester, ludit, Tobit, 1-4 Macabei. 

Volumul IV* (tomul 1): Psalmii, Odele, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, 

Cantarea Cantarilor. 
Volumul IV** (tomul II): lov, Intelepciunea lui Solomon, in|elepciunea lui Sirah, 

Psalmii lui Solomon. 
Volumul V: Osea, Amos, Michea, loel, Abdia, lona, Naum, Avacum, Sophonia, 

Aggeu, Zaharia, Malachia. 
Volumul VI: Isaia, leremia, Baruch, Plangerile lui leremia, Epistola lui leremia, 

lezechiel, Suzana, Daniel, Bel §1 dragonut. 



Septuaginta noastra se construie§te organizat, !n etape. Pregatirea terenului, 
acumularea bibliografiei, propunerea unor prime variante de traducere, partial sau 
integral abandonate uneori, discutarea lec^iunilor in cadrul intalnirilor de lucru, pro- 
punerea altor versiuni, iata parcursul standard al muncii noastre Tmpreuna. Ultima 
confruntare, la cuvant, este ftcuta de coordonatori, pe rand. Francisca Baltaceanu, 
Monica Bro§teanu, pr. loan-Florin Florescu §1 eu insumi, cu competente comple- 
mentare, ne straduim sa amelioram atat traducerile finale cat §i continutul notelor §i 
al inlroducerilor. Confi-untarea gi imbogatirea aparatului de note pot dura cateva 
luni de zile. La fel s-au petrecut lucrurile §1 in cazul volumului de fata. Un rol 
esen^ial il are, de fiecare data, colaborarea cu speciali§tii slraini. Pana cSnd studiile 
despre LXX se vor coace deplin §1 in Romania, aportul occidental ramane de 
neprejuit. Mul^umim a§adar colaboratorilor francezi, americani, belgieni care ne-au 
insotit §i acum §i care (in ridicata la maximum, cred, §tacheta LXX romane§ti. De 
asemenea, multumim, pentru entuziasta lor complicitate, reprezentantilor celor trei 
institulii nestatale din Romania, care permit desf5§urarea proiectului tn condijii 
optime: Colegiul Noua Europa, Funda^ia Anonimul §i Editura Polirom. 

Cristian Badili^a 



PSALMII 



Introducere 



„Toata Scriptura este inspiratS de Dumnezeu §i folositoare" {2Tim. 3,16). De 
aceea a fost scrisa de Duhul: pentru ca to^i oamenii sa luain fiecare leac pentru 
suferinta proprie ca dintr-un spital de ob§te. [...] Intr-adevar, profetii ne Tnvata 
unele §i cartile istorice altele; altele Legea, §i allele chipul In care ne sfStuiesc 
Proverbele; dar Cartea Psalmiior cuprinde ce este folositor din toate: profete§te 
cele viitoare, ne aduce aminte de istorii §i, tntr-un cuv&it, este o vistierie 
ob§teasca de inva^aturi bune, afland pentru fiecare ce i se potrive§te, dupS 
stradania lui. TamSduie^te ranile vechi ale sufletelor, iar celui de curand ranit li 
aduce grabnica indreptare; celui bolnav ii reda sanatatea, iar pe eel nevatamat 11 
pastreaza astfel; pe scurt, indeparteaza, pe cat e cu putinta, patimile care pun 
stapanire in felurite chipuri pe suflete [...]. §! aceasta o face indrumand 
armonios sufletele §i in chip placut, pun^nd In ele cugetare chibzuita. Cand a 
vazut Duhul Sfant ca neamul omenesc e greu de Tndrumat spre virtute §i ca din 
pricina aplecarii spre placere iasam la o parte cu totul trairea dreapta, ce a fScut? 
A tmpletit cu invataturile farmecul melodiei, pentru ca o data cu sunetui dulce §i 
tin sa primim f^ra sa bagam de seama folosul eel din cuvinte. [...] De aceea s-au 
alcatuit pentru noi aceste melodii armonioase ale psalmiior, pentru ca cei care 
sunt copii ca varsta sau cei cu totul tineri in felul de a se purta, parandu-li-se ca 
ei cdnta, in fapt sa primeascS educafie pentru suflet. Intr-adevar, nimeni dintre 
cei multi §i delasatori n-a plecat vreodata [de la biserica] tinSnd minte vreo 
tnvatatura apostolica sau profetica, dar cuvintele psalmiior le canta §i acasa §i le 
poarta §i prin piata. [...] Psalmul este seninatate a sufletelor, aducator de pace, 
indepartand zarva §i furtuna gdndurilor; Tnmoaie mania sufletului, iar pe eel 
neoranduit 11 face cumpatat. Psalmul leaga prietenii, e unirea celor dezbina^i §i 
tmpacarea celor Invrajbiti. Intr-adevar, cine se mai poate socoti du§man al celui 
cu care a inaitat acela§i cant catre Dumnezeu? Prin urmare, psalmodia aduce 
binele eel mai de seama, iubirea. [...] In psalm se afia tnvatatura desavar§ita 
despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea in trup a lui Hristos, amenintarea 
Judecatii, nadejdea invierii, teama de pedeapsa, ftgaduin^ele slavei, dezvaluirile 
tainelor: ca intr-o mare §i obgteasca vistierie sunt stranse toate laolalta in Cartea 
Psalmiior. 

Vasile eel Mare, Homiliae super Psalmos, PG 29, 212-213 



14 INTRODUCERE LA PSALMI 

Cuvintele arata c^t de sensibil era acest mare Pastor la bogStia ?i fru- 
musetea Psaltirii, care, intr-un fel, Tmbrati|eaza toata Scriptura: Dumnezeu 
care Se reveleaza li da omului cuvinte cu care sS-I raspunda, in aceea?! 
lumina unica §i irepetabila a Duhului. 

I. Titlul carfii 

Numele ebraic traditional al Psaltirii este Sepher rhillTm („Cartea Laude- 
lor"), ceea ce sugereaza importanta acordata acestui tip de rugadune in 
ioate imprejurarile vietii la care se refera psalmii. in Septuaginta, cartea este 
intitulata, in codicele Vaticanus, Psalmoi sau Biblos Psalmon. Gr. psdllo 
inseamna, la origine, „a trage", „a smulge", „a ciupi (coarda arcului sau a 
unui instrument muzical)"; se specializeaza pentru „a canta la un instrument 
cu coarde" (ciupindu-le cu degetele, nu cu plectrul), mai ales la harfa; de 
aici, psalma, „melodie cantata la un instrument cu coarde", psalmos, „melo- 
die cantata la harfa sau la lira/alauta", „psalm = cantec cu acompaniament 
de harfa". In codicele Alexandrinus apare numele de Psalterion, termen 
care, la origine, desemneaza un instrument cu coarde (un fel de harfa) ce 
acompania aceste cantari. Aceste nume corespund ebraicului miz'mor, 
„psalm", (substantiv derivat de la zamar, „a canta la un instrument cu 
coarde"), care apare in titlul a cincizeci §i ?apte de psalmi in TM. Rezulta 
de aici ca psalmii, destinati mai ales cultului, erau cantati: avem informatii 
despre cetele de cantareti de la Templu (c/, de ex., IPar. 25), despre diverse 
tipuri de execujie, in titlurile psalmilor, iar Ps. 150 ofera inventarul instru- 
mentelor muzicale, pe langa care aminte?te §i dansul. Din pacate, indicadile 
muzicale sunt insuficiente pentru a da o idee despre melodiile psalmilor, 
chiar daca exista actualmente incercari de reconstituire . 

Marea majoritate a psalmilor are un titlu care indica autorul sau desti- 
natarul, uneori chiar imprejurarea istorica la care se refera, specia literara, 
modul de executie (instrumentul sau instrumentele acompaniatoare, titlul 
melodiei pe care trebuie cantat etc.). Multe titluri au ajuns greu de in^eles, 
probabil inca dintr-o perioada timpurie, astfel incat LXX prezinta multe 
diferenje fata de TM in aceasta privinta. 



1 . C/ E. Gerson-Kiwi, „Musique" In Dictionnaire de la Bible (Supplement), Paris, 1957, 
col. 141 1-1468. Suzanne Halk-Vantoura a tncercat o reconstituire pe discul La musique 
de la Bible revelee. cu texte din Psalmi, Cantarea Cantarilor, Piangeri, Isaia etc. 



INTRODUCERE LA PSALMI 



15 



II. Numerotarea psalmilor 

Intre Psaitirea ebraica §i cea a Septuagintei apare o diferenja de numerotare 
datorata faptului ca Psalmii 9 51 10 din TM sunt considera^i ca formed 
unitate Tn LXX - Ps. 9. Psalmii 114 91 1 15 din TM sunt de asemenea luaji 
tmpreuna in LXX, alcatuind Ps. 113. In schimb, Ps. 116 din TM este 
impartit in doua in LXX: Ps. 1 14 §i 115. Catre sfar5itul Psaltirii, Ps. 147 din 
TM este la randul sau impar^it, in LXX, in Ps. 146 §i 147, astfel inc^t 
ultimii trei psalmi T§i corespund in numerotare. 



TM 


LXX 


1-8 


1-8 


9-10 


9 


11-113 


10-U2 


114-115 


113 


116 


114-115 


117-146 


116-145 


147 


146-147 


148-150 


148-150 



LXX mai are Tn plus Ps, 151, necanonic, ceea ce poate sugera existenja 
ini^iaia a mai multor psalmi din care au fost ale§i cei actuali. De altfel, „psalmi" 
se mai gSsesc §i Tn alte carfi ale Bibliei: de ex. Ex. 15,1-18.21; Deut. 32,1-43; 
33; Jud. 5; ISam. 2,1-10; 2Sam. 22; Tob. 3,11-15 etc. ?i mai cu seama la 
profeti: Is. 12,1-6; 21,1-5; 26,1-19; 38,9-20; 42,10-17; 59; 63,7-64,12; Am. 
4,13; 5,8 §i urm.; 9,5; Mich. 7,18-20; Soph. 3,14-17; Av. 3. 

Exista in interiorul car^ii semne ale unci impar^iri in cinci parti, menite a 
corespunde celor cinci c&c\\ ale Pentateuhului, fiecare dintre ele terminSn- 
du-se cu o doxologie (in finalul psalmilor 40, 71, 88, 105, Ps. 150 fiind in 
intregime o doxologie). Comentatorii evrei fac astfel analogic intre David 
§i Moise: „Dupa cum Moise a dat lui Israel cele cinci carti ale Legii, tot 
astfe! David a dat lui Israel cele cinci car^i ale Psalmilor" {Midra§ Thillim 
la Ps. 1,2). Acest punct de vedere a fost adoptat §i de primii Parinti, la 
Hipolit aparand expresia „al doilea Pentateuh". Chiar daca orice incercare 
de a pune in legatura tematica celor cinci par^i ale Psaltirii cu fiecare dintre 
car{ile Pentateuhului a fost sortita e§ecului, aceasta apropiere semnificS 
faptul ca rugaciunea Psalmilor e rSspuns la cuvSntul lui Dumnezeu. 



1 6 INTRODUCEttE LA PS ALMI 



III. Datarea 

Incercarile de a situa cronologic alcatuirea Psaltirii au fost total infruc- 
tuoase, diver§i cercetatori situand-o intre epoca de inceput a monarhiei §i 
perioada Macabeilor, cu toate momentele intermediare posibile. Este insS 
evident faptui ca Psaltirea s-a format treptat, ca Biblia insa?!: se poate Tntre- 
zari existenta unor colectii intermediare care vor fi fost adunate ulterior 
pana s-a ajuns la forma pe care o cunoa$tem astSzi. Astfel, dupa titluri, se 
poate distinge o „psaltire" a fiilor lui Core (Ps. 41^8), o serie a „rugaciu- 
nilor lui David" (50-71), „psaltirea" lui Asaph (49 §i 72-82), „psalmii trep- 
telor" (1 19-133) etc. Cercetatorii au atras aten^ia §i ca, in grupul 3—41 TM, 
apare in mod predominant numele divin YHWH §i au denumit ace§ti psalmi 
„psaltirea yahvista", caracterizata 51 prin faptui ca David e menjionat in 
titlul fiecaruia din ace§ti psalmi, cu exceptia lui 33/32. In grupul 42-89 
predomina, in schimb, numele divin 'Elohim - de aici denumirea de „ps£d- 
tire elohista". O a doua colectie „yahvista" ar fi formata de restul psalmilor 
(90-150). 

IV. Autorii 

in mod traditional, se vorbejte de „Psalmii lui David". Intr-adevar, titlurile 
li atribuie §aptezeci §1 trei dintre psalmi, iar car^ile istorice vorbesc despre 
talentui lui muzical §i poetic (IRg. 16,16-18; cf. §i Amos 6,5; 2Rg. 1,19-27) 
§i preocuparea lui pentru cult (2Rg. 6,5.15); de altfel, 2Rg. 22 reproduce un 
poem atribuit lui David, pe care il regasim in Ps. 17. Chiar daca cercetatorii 
care au presupus data tarzie pentru compunerea psalmilor au respins orice 
paternitate davidica, astazi mulji manifesta o pozi^ie moderata, atribuindu-i 
lui David un rol important in formarea poeziei religioase a poporului ales. 
Mai apar ca autori Asaph, precum §i fiii lui Core, Aiman §1 Ethan. Ace^tia 
sunt aminliti in Paralipomene in calitate de cantare^i in slujba Templului 
(IPar. 15,16-19). De asemenea, in 2Ezr. 2,41, sunt pomeni^i suta douazeci 
§1 opt de cantare^i, „fiii lui Asaph", printre cei intorji din exilul babilonian. 
in ultima instanta, trebuie sa fim con§tien|i ca psalmii au circulat din 
genera^ie in generatie, fiecare dintre acestea simtind ca textul exprima, 51 
de aceea trebuie sa presupunem existenta a nenumarate remodelari actuali- 
zante in decursul timpului, pana la forma ramasa definitiva. 



tf^dbOCEitE LA PSALMI 17 



V. Tematica 

in vederea unci mai bune Tntelegeri a continutului, cercetatorii au cSutat sft 
identifice §i sa sistematizeze temele principale ale Psaltirii. Inifiativa aceslei 
abordari este legata de numele lui Hermann Gunkel^, care incearcS o catalo- 
gare 5! o descriere a „genurilor literare" ce pot fl identificate in psalmi, pe 
de o parte, §i, pe de alta parte, cauta sa identifice experienja autorului 
fiecarui psalm ^i contextul de via^a (expresia sa, Sitz im Leben, s-a impus) 
unic §i irepetabil care au generat fiecare psalm. El ajunge sa distinga astfel 
cinci „genuri" principale: imnuri (printre care §i „cantarile Sionului" §i 
psalmii de inscaunare), lamentatii colective, psalmi regali, lamentajii indivi- 
duale, cSntari individuale de multumire, precum §i o serie de „genuri" 
secundare, printre care cantSri de pelerinaj, cantari colective de multu- 
mire, poeme sapienjiale, liturgii ale Legii §i profetice §i, in sfar^it, „genuri 
amestecate". 

Lucrariie ulterioare, fie ca-1 continua sau tl contesta pe Gunkel, au oferit 
felurite liste de genuri 51 motive literare. O tendinis putemic marcata la un 
moment dat a fost aceea de a plasa psalmii in contextul cultului\ legandu-i 
de diferitele sarbatori %\ ajungandu-se chiar la presupunerea existentei unor 
sarbatori neatestate in Biblie. 

Chiar daca boga^ia tematica a psalmilor §i realismul lor care Tmbrati- 
§eaza simultan mai multe aspecte ale vietii omului refuza orice clasificare 
rigida, se pot identifica mai multe „familii" de psalmi, dupa temafica pre- 
dominanta'^. 

1. O prima familie este cea a psalmilor de landa, care sunt str^s legaji 
de cult; le este caracteristic aspectul comunitar, care se manifesta uneori 
prin dialoguri, refrene, aclamatii („Amin", „Aleluia") sau referiri la pro- 
cesiuni ori la gesturi (aplauze, Tnchinari, dansuri etc.). Psalmii in care 



2. Die Psalmen, GOttingen, 1926, 1968; Einleitung in die Psalmen. Die Gattungen der 
Religidsen Lyrik Israels, GOttingen, 1933, 1966. 

3. Cf., de exemplu, S. Mowinckel, Psalmenstudien, Oslo, 1921-1924 51 Offersang og 
Sangojfer, Oslo, 1951, mai cunoscutS sub titlul englezesc The Psalms in Israel's 
Worship. 

4. Cf., pentru aceasta clasificare, TOB, „Intro(luction aux Psaumes", mai ales pp. 
1276-1282. 



18 INTRODUCERELAPSALMI 

predomina aducerea de !auda lui Dumnezeu sunt, la randul lor, de mai 
multe feluri. 

a) Imnuri adresate Dumnezeului Legamantului (8, 18, 32, 99, 102, 103, 
110, 112, 113, 116, 134, 135, 144-150) - Israel aduce laudS lui Dumnezeu 
pentru un atribut sau altul, pentru lucrarea crea^iei §i pentru faptele minu- 
nate savar§ite in istoria sa; un motiv special de lauda este Legea, vSzuta ca 
dar al lui Dumnezeu, calSuza de viaja, a cSrei tnjelepciune 11 deosebe§te pe 
Israel de celelaite popoare. 

b) Psalmii Impara^iei (22; 95-99) sunt o aclamafie plina de bucurie 
adresata lui Dumnezeu ca Rege al lui Israel §i al intregului univers. 

c) Cantarile Sionului (45, 47, 75, 83, 86, 122 §i, ?ntr-o oarecare masurft, 
23, 67, 131). Admiratia fata de lerusalim, fafa de Slon, fata de Templu este 
de fapt preamarire a prezentei necontenite a lui Dumnezeu in mijlocul 
poporului Sau, prezenta mantuitoare care inspira o incredere absoluta; toc- 
mai aceasta prezenfa deschide Cetatea §1 pentru celelaite neamuri, care i§i 
vor gSsi Tn ea „toate izvoarele". 

d) Tot legaji de Templu sunt „psalmii treptelor", ai „sui§urilor" (119- 
133), psalmi de pelerinaj a caror varietate de subiecte e unificata de bucuria 
apropierii de Dumnezeu. 

e) Psalmii regali (2, 17, 19, 20, 44, 71, 88, 100, 109, 131, 143) sunt, la 
un prim nivel de lectura, o preamarire a regilor davidici, la anumite ocazii: 
incoronarea sau aniversarea incoronarii, nunta, o victorie in razboi etc. Spe- 
cifica pentru Israel este Tnsa convingerea ca adevaratul Rege al poporului 
ales este Dumnezeu Tnsu§i, iar regele pamantesc, daca nu II reprezinta ca un 
fel de mijlocitor, nu tnseamna nimic. La ceremoniile de Tnscaunare se 
presupunea ca Dumnezeu reitereaza fagaduin^a fScuta lui David (2Rg. 7,14: 
„Eu ii voi fi Tata, iar el Imi va fi fiu"). De§i fiecare dintre regi este un „uns 
al Domnului", in desf^urarea istoriei a§teptarile poporului bazate pe fSgi- 
duinja lui Dumnezeu au fost tntotdeauna mai mari decat implinirile chiar 
ale celor mai buni dintre regi, iar dinastia davidica Tnceteaza de a mai domni 
data cu exilul babilonian. Se observa in texte, mai ales in cele profetice, 
cum a§teptarile legate de urmatorul rege se focalizeaza treptal asupra unui 
rege ideal dintr-un viitor cunoscut doar de Dumnezeu, care va fi adevaratul 
Vns (Mesia/Hristos) prin care Dumnezeu i§i va implini planul de mantuire. 
Astfel se contureaza %\ se amplifica a§teptarea mesianica. Rezumand secole 
de discu^ii §i clasificari exegetice, se poate spune, intr-o forma esentializata, 
ca textele Scripturii au un sens literal, acela pe care il decripteaza orice 



INTRODUCERE LA PSALM! 19 

cititor aflat Tn fafa unui text, §i, totodata, prin acesta 5! fSrS a-1 desfiinta, un 
sens plenar, sensul pe care Dumnezeu il a§aza Tn text §i pe care oamenii Tl 
descopera treptat intr-o continua aprofundare, pana la Parusie. Pentru cre§- 
tini, sensul plenar Tl are Tn centru pe lisus Hristos eel istoric, plinirea 
Revelatiei, dar §i Christus totus (dupa expresia latinS), Hristos §i trupul Sau 
mistic, comunitatea celor credincioji aflata Tn mers spre tmplinirea finala a 
Imparatiei lui Dumnezeu. in acest sens, lauda adusa regelui pamantesc are o 
dimensiune mesianica, referindu-se Tn ultima instan^a la Hristos. 

2. A doua „familie" o constituie/»sa//n» de implorare. In care cererea de 
ajutor este Tmpletita cu exprimarea Tncrederii §i cu aducerea de multumire. 
Implorarea poate fi exprimata Tntr-o forma individuala {5-7, 12, 16, 21, 24, 
25, 27, 30, 34, 35, 37, 38, 41, 42, 50, 53-56, 58, 60, 62, 63, 68-70, 85, 87, 
101, 108, 119, 129, 139-142) saucolectiva (11, 43, 57, 59,73, 78,79,82, 
84, 89, 93, 107, 122, 136, dar §i, Tntr-o oarecare mSsurS, 76, 81, 105, 125), 
Tn funcjie de situa^ia de suferinta, chiar daca trecerea de la categoric la 
alta poate fi adesea presupusa. Psalmii de implorare Tn care predomina 
strigatul de ajutor Tmbraji§eaza toate situatiile de viata reaia, toate nevoile §1 
durerile Tn care se poate afla un om sau o comunitate ?! care par fSra ie^ire. 
in ace§ti psalmi e frecvent transferul metaforic: omul prigonit de du§mani 
sau cuprins de o boala grea poate fi Tnfati^at ca Tncollit de fiare saibatice, 
prins Tn capcana, sau Tn furtuni pe mare, cazut Tn groapa, Tn noroiul mla?- 
tinii etc. Intrucat suferinta era considerata ca o pedeapsS divina aproape 
automata pentru pacatele savar^ite, implorarea se Tmpletejte adesea cu 
recunoa§terea starii pacatoase a omului §i cu cererea de iertare. In liturgia 
cre§tina exista traditia celor „§apte psalmi de pocainta": 6, 31, 37, 50, 101, 
129, 142. Implorarile colective par ocazionate de o calamitate publica: 
invazia dujmanilor, profanarea Templului, o situatie de intensa nedreptate 
sociala. Temeiul principal pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu sunt faptele 
Lui minunate din trecut pentru poporul Sau §i fidelitatea Lui nedezmin^ita. 

In unii psalmi de implorare e exprimata predominant Tncrederea, lini^tea 
data de comuniunea cu Dumnezeu (Ps. 3, 4, 10, 15, 22, 26, 61, 1 14, 120, 
123, 128, 130). 

In altii strabate mai ales aducerea de multumire, deoarece psalmistul, Tn 
increderea sa, vede acjiunea divinS deja Tmplinita (Ps. 9, 29, 3 1 , 33, 39, 40, 
91, 106, 1 15, 137); modul de exprimare a recuno^tin^ei sugereaza uneori o 
ceremonie liturgica individuala sau colectiva (Ps. 65, 66, 117, 123). 



20 INTRODUCERE LA PS ALMI 

3. Intr-0 a treia „familie" se pot grupa „psalmii de mvafatura". Elemente 
de acest gen se gSsesc in toji psalmii, dar sunt unii care au acest scop decla- 
rat, uneori chiar in titlu („pentru intelegere"), metodele „didactice" fiind 
foarte diferite. 

a) Exista trei psalmi care evoca pe larg istoria lui Israel, cu o insistent^ 
deosebita asupra Exodului - evenimentul exemplar al interven^iei divine 
saivatoare (Ps. 77, 104, 105). 

b) In al^i psalmi invatatura se transmite in cadru liturgic, psalmistul 
insistand asupra atitudinii morale cerute celui care se mfati?eaza lui 
Dumnezeu (Ps. 14, 23, 133, dar §1 90, 94). 

c) Un alt grup este apropiat de Tndemnurile profetice §i de stilul deutero- 
nomic, reamintind exigentele Legamantuiui (Ps. 13, 49, 51, 52, 74, 80, 94). 

d) Un ultim grup este format de psalmi foarte apropiati de cartile sapien- 
tiale, care il Tnvata pe om ca meditarea §i implinirea Legii este adevaratui 
izvor de fericire (Ps. 1, 36, 48, 72, 111,1 18, 126, 133, dar §i 127 §i 138). 

Orice incercare de clasificare a psalmilor e menita sa ofere doar un 
cadru ajutator pentru o mai bunS intelegere a continutului. De fapt, tematica 
lor e bogata §i variata ca viata insa§i, astfel incat orice om, in orice situafie 
de viaja, se poate regasi in ei. 

In incercarea de a stabili o ierarhie a temelor Psaltirii, pot fi sugestive 
rezultatele unci analize statistice nuantate §i pertinente, care s-a realizat pe 
textui ebraic al Psaltirii, rezultatele esentiale fiind insa valabile pentru orice 
traducere fIdela^ S-a observat astfel ca, in totalul de 2527 de versete, nu- 
mele divin YHWH („Domm\") se intalne§te de 735 de ori, eel de 'Elohim, 
'El, 'Eloah („Dumnezeu"), de 438 de ori, iar 'Adhon/'Adhonay („Domnul") 
de 62 de ori: acest record absolut al frecventei arata ca Dumnezeu se afia in 
centrul Psaltirii. Urmeaza vocabularul Legamantuiui, care e sufletui Psal- 
tirii: „milostivire" -de 127 de ori, „Lege ?i porunci" - de peste 200 de ori, 
„incredere", „nadejde" - de peste 100 de ori. Tematica celor doud cdi se 
reflecta in vocabularul care ii desemneayl pe cei ,/ai", „pacato§i", „nelegiuiti" 
(cca 200 de ocurente) §i pe cei „drepti" - familie numeroasa care Ti cuprinde 
pe „nevinovat", pe „sarac", pe „slujitor", pe „Cel Uns". Confruntarea dra- 
matica dintre aceste doua categorii umane e punctul de pomire a rugaciunii 



5. Cf., de exemplu, Georges Athanasiades, „Les psaumes - des mots pour la pri6re", Tn 
Les ^hos de Saint-Maurice AI\9%i),TQmc lONouvelle serie, pp. 213-229. 



INTRODUCERE LA PSALMI 21 

Psalmilor. Verbele cele mai frecvente care se intalnesc in Psaltire (incepand 
de la 100 pana la cca 50 de ocuren^e) sunt in numar de douasprezece: „a 
lauda", „a aduce multumire/a da marturie", „a binecuvanta", „a asculta", „a 
pazi", „a se teme (de Domnul)", „a se bucura", „a-§i aduce aminte", „a 
chema", „astriga", „amantui", „acanta". 

VI. Poezia biblicS 

Dupa cum se §tie, psalmii sunt poezie, ca §i multe alte texte biblice, mai 
ales din profeti. De altfel, pentru literatura ebraica, unde structurile metrice 
sunt destul de pu^in codificate sau constrangatoare, o distinctie neta intre 
poezie §i proza nu este operanta. De fapt nici nu exists Tn Biblie un nume 
generic pentru „poezie", ci doar pentru anumite subcategorii caracterizate 
din alte puncte de vedere (continut, mod de execu^ie etc.)- Pe o linie 
continua Tntre maximum 'de poezie §i maximum de proza, psalmii s-ar situa 
insa Tn primul segment. 

Pentru caracterizarea acestuia, s-a propus^, de pilda, ftrS pretentie de 
exhaustivitate, o lista de zece caracteristici formale deosebit de reprezen- 
tative pentru poezie in general §i pentru poezia biblica Tn special, enuntate 
Tntr-o aproximativa ordine de importan^a: 

a) structura armonioasS, manifestata de obicei prin forme do paraielism, 
Tn grupari (de obicei binare sau temare) de unita^i structural simple, marcate 
prin corespondente Tn organizarea lexicala, sintactica, de sens ^i/sau sunet 
(inclusiv un sistem ritmic de accente de intensitate), cu o pauza majora la 
capatul fiecarei unita^i complexe; 

b) diferite feluri de repetifie, sinonimicS §i contrastiva, orSnduita adesea 
Tn forma unor structuri simetrice, atat lineare c&t §i concentrice, avand o 
funcjie importanta structurala sau tematica; 

c) condemare generala a structurii lingvistice - la nivel fonologic, 
gramatical §i/sau lexical {e.g. elipsa); 

d) ca o consecinta specifica Tn limba ebraica, o reducere a „particule- 
lor" caracteristice prozei; 



6. „It is more a matter of degree than of «either-0D>" (E. R. Wendland, „The Discourse 
Analysis of Hebrew Poetry: A Procedural Outline", tn Discourse Perspectives on 
Hebrew Poetry in the Scriptures, UBS Monograph Series, nr. 7, UBS, SUA, 1994, 
pp. 1-27 (p. 3). 



22 INTRODUCERE LA PSALMI 

e) pozifiondri neuzuale sau marcate de cuvinte sau fraze tn vers/stih/ 
propozifie (e.g. chiasm, enjambement, anacruza) sau disjuncfia deliberata a 
elementelor unor expresii stereotipe; 

f) jocuri fonetice (aliteratie, asonanja, rima, homoioteleuton, onoma- 
topee, jocuri de cuvinte etc.) folosite spre a scoate in evidenfa anumiti 
termeni; 

g) concentrare relativ mare a unor elemente marcate stilistic: cuvinte 
rare, arhaice, proverbiale, dialectale; termeni aiuziv-evocatori, imagistica 
concreta, limbaj figurat (mai ales metafora ?i metonimie); 

h) aparitia relativ frecventa a altor mijloace afective: ironie, aiuzie, 
intrebari retorice, hiperbola, intensificatori {e.g. exclamatii, interjecfii); 

i) preferinfa pentru vorbirea directa, asociata cu forme interactive {e.g. 
vocative, mai ales ale numelui divinita^ii, imperative), avand drept scop 
dramatizarea discursului; 

j) forme poetice standardizate religioase/Iiturgice sau tradifionale: 
perechi de cuvinte, formule introductive/concluzive, cli§ee, toposuri/teme/ 
motive scripturare, eventual acrostihuri §i alte tipare verbale bazate pe 
alfabet. 

Se poate observa ca trasaturile propuse se grupeaza in jurul c^torva 
puncte: procedee care tin de structura textului §i procedee care fin de 
construirea imaginii. 

VI. I Structura textului 

Procedeele care tin de structura textului sunt cele care tind la realizarea 
muzicalitatii lui. 

a) Ceea ce s-ar putea numi cu un termen generic paralelism (implicand 
§i repetitia) este trasatura cea mai vizibila a poeziei ebraice. Se manifests 
prin organizarea unitafiior de text in grupuri binare, uneori temare (disti- 
ll uri/terfine), in care elementele constitutive i§i raspund de la un stih la altul 
intr-un sistem uneori foarte subtil. 

In general se disting trei forme de paralelism: 

- sinonimic: 

„Pacatul meu 1-am dezvaiuit 

§i faradelegea mea nu am acoperit-o" (Ps. 3 1 ,5); 

- antitetic: 

„Domnul cunoa§te calea celor drepti, 

iar calea nelegiuitilor se va nimici" (Ps. 1 ,6) ; 



INTRODOCERE LA PSALMl 23 

- sintetic/complementar (ideea primului/primelor vers(uri) apare dez- 

voltata/rezumata in versul final): 

„Iata un om care nu §i L-a pus ajutor pe Dumnezeu, 

ci 5;i-a pus nadejdea in mul^imea bogajiei sale 

|i s-a intarit in zadamicia sa" (Ps. 5 1 ,9), 

sau: 

„Mai Tnainte de a se fi facut muntii 

fi de a fi plSsmuit pamantul ^i lumea, 

din veac pana in veac Tu e^ti" {Ps. 89,2). 
Unii autori vorbesc §i despre un paralelism „climatic"' (de la gr. klimax, 
„scara"), unde al doilea stih reia o parte din primul, subliniindu-l. Aceasta 
structure apare frecvent in psalmii „treptelor": 

„Domnul eel tare ^i puternic, 

Domnul eel puternic in razboi" (Ps. 23,8b-c). 

b) in original, paralelismul este marcat §i prin jocul corespondenfelor 
sonore, ceea ce inseamnS in primul rand un anumit sistem rilmic. Carac- 
teristic pentru metrul ebraic este numarul de silabe accentuate in fiecare 
stih. Gruparea cea mai simpla este 2 + 2, dar exista §1 scheme 3+3, deslul 
de frecvent 3+2 (a§a-numitul ritm elegiac), sau chiar 3 + 4, sau 4 + 4. 
Dupa cum am vSzut, versurile pot fi formate din doua sau trei stihuri §i pot 
fi grupate in strofe (delimitate prin refrene, indica^ii de oprire sau schim- 
barea literei initiale in psalmii cu aerostih, de ex. Ps. 118). Pot apSrea |i 
corespondente sonore ca alitera^ia, asonanta sau ehiar rima. 

c) In plan lexical, paralelismul este caracterizat prin folosirea sinoni- 
melor/antonimelor sau a altor feluri de echivalen|e. 

d) Sintactic, se manifests prin aranjarea mareata a cuvintelor/sintag- 
melor m serii paralele sau in chiasm, incluzand eventual §1 alte elemente de 
subliniere. 

e) Tot de paralelism (ine §i recuren^a anumitor formula (perechi de 
cuvinte, formule introductive/concluzive, refrene). 

Cum sinonimia nu e nieiodata perfects, in seriile paralele se constats adesea 
gradatie ascendenta sau descendenta, ori complexa, in sens invers Tntre mai 
multe serii. De asemenea, prin alaturarea a doua cvasi-sinonime se contureaza 
a treia no^iune, neegala cu suma celorlalte douS, ci mai diftiza dar mai larga. 
Se poate ajunge uneori la combinatii de sugestii §i nuance foarte subtile. 



7. Cf., de exerapiu, Lancellotti, p. 23. 



24 INTRODUCERE LA PSALMI 



VI. 2 Construirea imaginii 

Procedee de articulare/construire a imaginii, altfel spus, tot ceea ce „face 
imagine", pot fi: 

a) vocabularul poetic; 

b) caracterul concret al imaginii; 

c) figurile, in special metafora §i metonimia; 

d) elemente aluzive/evocatoare (avand, in cazul textuiui biblic, o deose- 
bita valoare nu numai poetica, ci §i teologica). 

Vocabularul poetic T§i are trasaturile specifice, cu diferente pe genuri, 
culturi, epoci, autori etc. Pentru poezia veciie ebraica se poate sublinia 
recurgerea la arhaisme, cuvinte rare, sinonime poetice ale cuvintelor uzuale. 
Arhaismele in Biblie nu au un simplu rol de Tnfrumusetare; ele subliniaza 
cSutarea radacinilor, con§tiinta incadrarii intr-o istorie, asumarea trecutului. 

Nici recurgerea la concret, la amdnuntul semnificativ, nu are in Bibiie 
doar valoare formal^, exterioara. Ea are in primul rand menlrea de a 
actualiza pentru destinatar cele relatate, de a-i oferi repere spre a se implica 
imaginar in actiune sau de a sublinia intuitiv mesajul. 

Metafora se caracterizeazS^ prin crearea unei tensiuni intre dou3 realita^i 
potential echivalente, tensiune cu atat mai mare cu cat apropierea dintre 
cele douS este mai pufin previzibila; acest fenomen de tensiune este capabil 
s3 degajeze semnificatii noi. Apropierea nea§teptata dintre dou^ realita^i din 
sfere diferite provoaca o suprapunere aproape vizuala , care arata lucrurile 
intr-o lumina cu totul noua. Chiar daca, in poezia biblica, ea nu are frecven^ 
din poezia moderna, metafora este importanta §i din punct de vedere teo- 
logic, intrucat ofera limbajului posibilitatea de a se apropia intrucatva, in 
mod viu, de mister. 

Importante poetic sunt §i elementele de intertextualitate. Privite din 
punctul de vedere al definitiei lui Roman Jakobson: „Functia poetica [a 
limbajului] proiecteaza principiul echivalentei de pe axa selec^iei pe axa 



8. Sintcza 51 bibliografie in P. Ricoeur, La metaphore vive, Paris, 1975. 

9. Umberto Eco, art. „Metafora", in Enciclopedia Einaudi, IX, Torino, 1980, pp. 191-236, 
apud V. Fusco, „Tendances r^centes dans I' interpretation des paraboles", in Les para- 
boles Evangeliques. Perspectives nouvelles, Xlle Congres de I' ACFEB, Lyon (1987), 
publi6 sous la direction de Jean Detorme, Cerf, 1989, p. 33. 



nslTRODUCERE LA PSALMI 25 

combinatiei"'°, aluzia, evocarea, citatul pot avea in anumite conditii o intense 
valoare poeticl, intrucat cuvantul/expresia dintr-un text B care trimite la un 
text preexistent A realizeaza o echivalen^a Tntre cele doua §1 astfel Tmboga- 
te§te textui secund cu valentele conotative ale celui dintai. Evident, o condi- 
(ie indispensabila este ca textui prim sa fie bine cunoscut celui care recepteazS 
textui al doilea. Alta conditie este ca aceasta cunoa^tere sS fie vie, eventual 
vitaia, pentru receptor; altfel totul se ineac5 in livresc. 

Pentru Biblie, acest proces declan^at in mintea celui cff recepteaza textui 
are o deosebita importanta, care depa5e§te sfera esteticului. De pilda, pentru 
omul neotestamentar care traie§te in a§teptarea implinirii profetiilor, o 
aluzie la un psalm Tl face pe acesta prezent cu toata TncarcStura lui teologicS 
§i poetica. S-ar putea spune ca astfel Vechiui Testament ofera a treia dimen- 
siune textului din Noul Testament sau, cu alta analogic, cS textele veterotes- 
tamentare „chemate" intuitiv prin elementul evocator formeaza armonicele 
care dau bogatia sunetului din Noul Testament . 

Din vocabularul poetic, din constelafia amanuntelor concrete, din ele- 
mentele care constituie semnificatul (de ex. elementele descrierilor de natura) 
sau semniflcantul (sfera de selectie a metaforelor), din alte texte evocate 
prin aluzie sau citat, se constituie universul poetic caracteristic unei forme 
literare sau unui autor. Acesta reflecta pe de o parte imaginaru! de referinta 
al autorului, dar §i atitudinea lui spirituala: la autorii biblici, inspira^ia 
poetica din natura are un caracter teocentric unic; omul biblie vede „spiri- 
tuaiul in material, vizibilul in invizibil, vejniciain timp"'^. 

Pe de alta parte, prin valoarea sa simbolica, universul poetic 151 are 
rolul in Revelatie: de pilda „copacii padurii" care „dantuiesc" (Ps. 95,12) 
sau „dealurile" care „salta precum mieii" (Ps. 113,4) la venirea Domnului 
semnifica tensiunea cosmosului in a§teptarea venirii lui Dumnezeu, ceea ce 
va fi explicitat de catre Pavel in Epistola catre romani: „Faptura a^teapta cu 
nerabdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" (8, 19) ... „toata faptura 
Tmpreuna suspina" a§teptand „sa fie parta§a la libertatea maririi fiilor lui 
Dumnezeu" (8,22.21). 



10. ..Linguistics and Poetics", in T. Sebeok (ed.), Style in Language, pp. 350-377 [358], 
Cambridge MA: MIT Press, 1960. 

1 1 . Pentru exemplificare, vezi infra la „Lectura cre§tina a psalmilor". 

12. W. Harrington, Nouvelle Introduction a la Bible, Ed. du Seuil, 1971, p. 464. 



26 INTRODUCERE LA PSALMI 



VII. Psaltirea LXX fa$a de TM 



in IMac. 7,17 este citat Ps. 78,2c-3 intr-o forma foarte apropiata de cea din 
LXX. Acest fapt ar putea sugera ca traducerea unor psalmi, sau chiar a 
Psaltirii intregi, este anterioara mijlocului secolului al Il-lea i.H.'l 

Daca traducerea Pentateuhului e caracterizata printr-o mare fidelitate 
fata de original, dar 51 printr-o flexibilitate creativa in procedeele de 
traducere, psalmii au fost situati Tntr-un grup care are ca model Pentateuhul, 
la egala distan^a de literalismul extrem (cum ar fi, de ex., Ecleziastul) §i de 
o iibertate ce tinde spre parafraza (cum ar fi, de ex., Proverbele). Coeren^a 
modaJitatii de traducere de la un capat la altui al textului ar indica existen^a 
unui singur traducator sau a unei singure echipe de traducatori. Reluand o 
sugestie a lui D. Barthelemy, O. Munnich (1982) presupune ca ace§tia sunt 
ni§te inainta^i ai a§a-numitului grup kaige, pe care tl vor fi influentat in trei 
privinje: traducerea lui YHWH fbha 'oth cu Kyrios ton dynameon, „Domnul 
puterilor", spre deosebire de Pentateuh, unde apare Kyrios Pantokrdtdr, 
folosirea a doua cuvinte distincte pentru „corn" §1 „trambita" §i folosirea gr! 
baris doar in sens de „fortareata", nu §i de „barca cu fundul plat" (de fapt 
sunt doua omonime cu flexiune oarecum diferita). 

Dupa tradi^ie, locul traducerii este Alexandria; incercarile de a stabili 
localizare palestiniana nu au fost convingatoare. 

Diferenta cea mai vizibiia fata de TM este cea de numerotare {cf. mai 
sus). Se poate presupune ca numerotarea LXX e cea originara, pentru ca Ps. 
9-10 formeaza unitate in acrostih. Pe de alta parte, mai multe manuscrise 
ebraice pun sub acela§i numar Ps. 1 14-115, a§a cum face 5! LXX'''. Lista 
psalmilor este cvasi-identica cu cea a TM, in contrast cu forma abundenta a 
uneia din Psaltirile de la Qumran^^ Singurul adaos este psalmui 151, despre 
care nu se §tie cand a fost adaugat. Primul care il aminte§te este Atanasie, m 
Epistola catre Marcellinus. 

in privin^ titlurilor, diferen^ele destul de msemnate au dus la concluzia 
ca foarte de timpuriu anumiti termeni tehnici din acestea nu mai erau inte- 
ligibili. 



13. M. Harl, G, Dorival, O. Munnich, La Bible grecque des Septante. Du judaisme 
hellenistigue au chhstianisme ancien, Paris, 1988, 1994^, pp. 91-93 
U.Cfibid,p. 179, 
15. Cf. ibid., p. 327. 



INTRODUCERE LA PSALMI 27 

Diferentele semnificative Tntre traducerea LXX §i TM sunt semnalale Tn 
note; atragem aten^ia aici doar asupra a trei aspecte generale: 

a) Psaltirea este cartea m care se manifesta cu precadere tendin^a gene- 
rals a LXX de a inlocui termenii concreti care fac imagine cu referire la 
Dumnezeu, cu termeni abstracji (de ex. „Stanca", „Cetate tntarita", „Scut" 
devin „Ocrotitor", „Ajutor", „Tarie"). 

b) Diferenta Tntre sistemul verbal ebraic (caracterizat in principal de 
categoria gramaticala a aspectului) §i eel grecesc (in care, eel pufin Tn parte, 
se manifesta §i categoria limpului, iar opozi^iile aspectuale sunt oarecum 
altele) duce uneori la diferente de nuante. Opozi^ia principala in sistemul 
aspectual ebraic este Tntre ac|iunea terminata (a§a-numitul „perfect") §i ac- 
tiunea Tn curs de desfS^urare (a^a-numitul „imperfect")- Cand trebuie aleasa 
tn traducere o valoare temporala dupa sens, atunci „perfectul" ebraic poate 
fl tradus cu un timp trecut sau cu prezentul rezultativ, iar „imperfectul", cu 
viitorul, prezentul, sau, mai rar, chiar cu un timp trecut. In general, traduca- 
torul LXX simte diferentele de valoare, dar uneori traduce automat „imper- 
fectul" cu un timp trecut din greacS, mai ales cu un aorist. in acest caz, ceea 
ce Tn ebraica apare ca o ac^iune continue ori repetata, sau chiar urmand a se 
implini Tn viitor, Tn greaca apare ca exprimarea unci experiente traite Tn 
trecut, temei de speran^ ji pentru viitor: de exemplu, Tn Ps. 3,5 LXX „Cu 
glasul meu catre Domnul am strigat / ^i m-a ascultat din muntele Sau sfant" - 
faja de textul ebraic corespunzator, indiferent la timp, care s-ar putea tra- 
duce „strig/voi striga... ma asculta/ma va asculta". 

c) Traducerea LXX insista asupra unor teme care capata importan^a 
Tn iudaismul postexilic'^: clarificarea ideilor despre rasplata/pedeapsa vii- 
toare duce la accentuarea caracterului moralizator {e.g. 4,3a §i 4,5b; 7,13; 
84,9; 88,11a; 110,3a) sau evlavios (Ps. 8,3; 18,15b); se dezvoM angelo- 
logiaji demonologia (8,6a; 95,5; 96,7c); mantuirea §i judecata Tmbraca 
adesea un caracter mesianic §i sunt Tmpinse spre un viitor eshatologic 
(Ps. 1,5; 15,10). 



16, Cf. £. Beaucamp, art. „Le Psautier", tn SDB, 48, ed. Letouzey & An6, Paris, 1973, 
col. 125-206(205). 



28 INTRODUCERE LA PSALMI 



VIII. Exegeza iudaicS 



Targumurile sunt traduceri fn aramaicS ce adesea parafrazeaza sau chiar 
comenleaza textul ebraic. La Tnceput traducerea, pentru ascuttatorii slujbei de 
la sinagoga care nu mai in{elegeau bine ebraica, era orala (cf. 2Ezr. 18,5-8); 
apoi s-a fixat fragmentar tn scris (sec. I) §i mai tarziu aceste fragmente au 
fost adunate in colecjii. Targumul la Psalmi este de origine palestiniana ^i 
de data tarzie (sec. IV- V) in forma finala. Fiind martorul unci vechi tradijii 
orale, poate fi un argument pentru existenta, pe alocuri, a unor lectiuni mai 
vechi, diferite de textul masoretic, mai ales daca sunt confirmate de versiuni 
sau de fragmentele de psalmi gSsite la Qumran. 

Midra^ul, in primul sens al termenului, este o lectura actualizantS a tex- 
tului biblic; in sensul devenit uzual, desemneaza o intreaga literatura formata 
din scrieri foarte diferite ca dimensiuni ?i datare, care aduna comentariile 
rabinilor din vechime asupra unei carti sau unui ansamblu de carti biblice. 
Midra?urile la Psalmi dateaza din sec. al X-lea d.H. §i sunt interesante pentru 
modul in care au fost infele^i psalmii in diverse epoci. 

Comentariile rabinice medievaie (sec. XI-XIII) se intorc spre o exegeza 
literala, chiar daca adesea manifesta §i deschideri alegorice sau mistice. 
losef Ibn Abithur (sau AbT Thaur), care a trait Tn secolul al X-lea, e cunos- 
cut doar din citari. Au ramas comentarii la psalmi de la Abraham ben Meir 
Ibn Ezra din Toledo (1089-1 164), §elomoh Ibn Gabirol (secolul al Xl-lea), 
de la marele exeget §1 rabin din Troyes, Ra§i (1040-1 105), urmat de cunos- 
cutul exeget David Qimhi (1160-1235) de la Narbonne. Comentariile biblice 
ale acestuia din urma sunt considerate o culme a „epocii de aur" a exegezei 
ebraice medievaie §1, in traducerea lor latina, au fost cunoscute §i apreciate 
§i de invajatii cre^tini din Rena§tere. El combina interpretarea istorica a 
textului cu cea eshatologica, marcata de o intensa a?teptare mesianica. 
Reflecjii alegorice se gasesc la filosoful Mo§e Maimonide (1135-1204). 
Foarte popular a fost comentariul lui Menahem ben §eIomoh Meiri, rabinul 
din Perpignan (la sfar§itul sec. al Xlll-lea), reeditat pana in 1970. 



INTRODUCERE LA PSALMI 29 



IX. Lectura cre§tina a Psalmilor 

In spatiul restrans al acestei Introducer!, vom vedea pe scurt cum se reflects 
psalmii tn textele Noului Testament §i, in al doilea rand, locul lor in !ite- 
ratura patristica. 

IX. 1 Psalmii in Noul Testament 

Cautand sa in^eleaga §i sa exprime misterul lui lisus, autorii textelor Noului 
Testament au cercetat Scripturiie, §1 mai ales psalmii, §i totodata au subli- 
niat rolul acestora in Tnvatatura §i Tn rugaciunea Mantuitorului'^ 

Acest demers izvora^te din lunga traditie iudaicS a „actualizarii": citire a 
Scripturilor spre a le aplica la evenimente actuale, din convingerea cS ele, Tn 
calitatea lor de cuvant inspirat de Dumnezeu §i adresat la un moment dat 
unci comunita^i, raman valabile §i pentru toate momentele ulterioare trSite 
de poporul lui Dumnezeu. Psalmii in§i§i stau marturie pentru aceasta atitu- 
dine. De pilda, Ps. 94, amintind razvratirea poporului Tmpotriva lui Dumnezeu 
?i impotriva lui Moise in pustiu §1 urmarile ei, lanseaza Tndemnul: „Astazi... 
nu va impietri^i inimile ca la razvratire, ca in ziua mcercarii din pustiu...", 
iar Epistola catre evrei Tl reia, pentru iudeo-cre§tini. 

Un mode! de actualizare este §i cuvantul lui lisus in sinagoga din 
Nazaret (Lc. 4, 1 7-2 1 ), pornind de la Isaia 6 1 , 1 . In acest din urma exemplu e 
insa vorba de mai mult decat de o simpla actualizare: lisus vorbe§te de o 
„implinire" o data cu venirea Sa: „Astazi s-a Tmplinit Scriptura aceasta...". 
Convin§i fund ca planul lui Dumnezeu cu neamul omenesc §i cu lumea se 
implinejte defmitiv in evenimentui Hristos, cre^tinii au cercetat in Scripturi 
vestirea, prefigurarea, fagaduirea Lui. In Evanghelia dupa Luca, lisus inviat 
le spune apostolilor: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grait cand 
eram cu voi: ca trebuie sa se implineasca toate cele scrise in Legea lui 
Moise, in profe^i §i Tn psalmi despre Mine" (24,44). Lectura noua, tn iumina 
credin|ei pascale in Tnvierea §i in dumnezeirea lui lisus, a descoperit, pe de 
parte, sensuri noi, actuale, Tn vechile Scripturi, iar, pe de alta parte, a lar- 
git Tntelegerea misterului hristic. 



17. O foarte buna sintez3 a acestor aspecte, tn Michel Gourgues, „Les Psaumes et 
Jesus", Cahiers-Evangile 95 (1978). 



30 INTRODUCERE LA PSALMI 

Psalmii s-au dovedit un filon nespus de prefios pentru acest tip de lectura. 
In primul rand ei au slujit la aprofundarea 51 exprimarea misterului 
mor}ii ^i invierii Mantuitorului. Psalmul 15,10 este citat de Apostolul Pavel 
fn predica sa din Antiohia Pisidiei (Fp. 13,35) ca profe^ie a invierii: „Tu 
nu vei lasa sufletul meu In laca^ul morfilor, nici nu vei ingadui ca dreptul 
Tau sa vada stricaciunea." iar Petru, rSspunzand membrilor Sinedriului care 
il intrebasera cu ce putere vindecase un olog (Fp. 3,1-10), le spune: „Prin 
numele lui lisus Hristos Nazarineanul pe care voi l-a^i rastignit, dar pe care 
Dumnezeu 1-a Tnviat" §i face referire la Ps. 117,22: „E1 este Piatra pe care 
aji lepadat-o voi, ziditorii, §i care a ajuns Tn capul unghiului." In osandirea 
lui lisus, cre^tinii au vSzut implinirea Ps. 2,2 interpretat ca profefie: 
„Regii pamantului §i cSpeteniile s-au adunat laolalta impotriva Domnului §i 
Tmpotriva Unsului SSu", profetie ce se reactualiza la Tnceputul prigonirii 
Bisericii (Fp. 4,29-30). Dupa tnviere §i inal^are lisus „?ade de-a dreapta lui 
Dumnezeu" sau, dupa expresia din Evr. 1,3, „S-a a§ezat de-a dreapta maririi 
intru cele de sus". Formularea se inspira din cuvintele Ps. 109,1: „Zis-a 
Domnul catre Domnu! meu: «§ezi de-a dreapta Mea...»." Ca „Domn", lisus 
exercita o stapanire universale. §i pentru formularea acestei idei a slujit Ps. 
8,7b („toate le-ai a§ezat sub picioarele lui"), iar 109,1b („... voi pune pe 
du^manii tai scaunel sub picioarele tale") a ilustrat biruin^a eshatologica a 
lui Hristos. O profetie despre inal^area la car a lui Hristos este vazuta §1 fn 
Ps. 67,19: „Te-ai urcat intru inaltime, ai dus Tn robie robia, ai luat daruri 
pentru om", iar Efes. 4,7-8 aplica cele spuse despre „daruri" revarsarii 
Duhului Sfant asupra credlncio^ilor. Fp. 2,33-34 asociaza In acela§i fel 
inaljarea lui lisus §i revarsarea Duhului. 

Psalmii au jucat un rol important §i Tn aprofundarea sensului in care 
lisus este numit Mesia/Hristos, adica „Unsul lui Dumnezeu". Evr. 1,8-9 Ti 
aplica Ps. 44,8: „Iubit-ai dreptatea §i ai urat faradelegea; de aceea te-a uns, 
Dumnezeule, Dumnezeul tau [cu] untdelemnul bucuriei, mai presus de 
tovara§ii tai." Pentru autorul Faptelor, El este „Unsur' despre care vorbe§te 
§i Ps. 2,2 deja citat. Fagaduinta pe care o canta Ps. 131,11 („A jurat Domnul 
lui David adevar pe care nu-1 va lua Tnapoi: «Din rodul pantecelui tau voi 
a§eza pe tronul tau»") $i Ps. 88,21-30 se refera la El (c/ Fp. 13,22-23). 
Acest titlu ajunge sinonim cu „Fiul lui Dumnezeu", iar Ps. 2,7 („Fiul Meu 
e^ti tu, Eu astazi te-am nascut") este vazut ca o profetie. Ulterior, reflectia 
teologica formuleaza explicit ca acest „Fiu al lui Dumnezeu" e de o fiinta 
cu Dumnezeu §i preexistent Creatiei (cf. Evr. 5,8; Fil. 2,6). 



mTRODUCERE LA PSALMI 3 1 

Reflectia asupra lui Hristos-Marele Preot din Epistola cStre evrei se 
intemeiaza pe Ps. 109,4: „Jurat-a Domnul §i nu-I va pSrea rau: «Tu e§ti 
preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec»." 

Numeroase sunt referirile la psalmi in relatarile despre pdtimirea lui 
lisus, m special In legatura cu rastignirea §i moartea Lui. Ps. 21,19 e citat ca 
prevestire a impartirii hainelor lui lisus intre osta§ii romani; v. 8 al aceluia§i 
psalm e vSzut ca o descriere a atitudinii martorilor rastignirii (Lc. 23,35; 
Mc. 15,29; Mt. 27,39), iar Mt. 27,42 citeaza explicit Ps. 21,9: ,A nadajduit 
in Domnul: sa-1 elibereze, sa-l mantuiasca, de vreme ce-1 voie^te!" Descrie- 
rea bauturii imbiate lui lisus rastignit este, la Matei 27,34, cea din Ps. 68,22: 
„Au pus in mancarea mea fiere §i in setea mea mi-au dat sa beau ojet." La 
Lc. 23,46, ultimele cuvinte ale lui lisus pe cruce sunt din Ps. 30,6: „In mai- 
nile Tale incredin^ez duhul meu." Iar cSnd, dupa moartea lui lisus, evan- 
ghelistul spune despre cunoscujii Lui §i despre femei ca priveau de departe 
(Lc. 23,49) recunoa^tem cu u§urinta aluzia la Ps. 37,12: „Prietenii §1 cunos- 
cutii mei s-au apropiat fle mine §1 s-au oprit; cei apropiati mi-au stat 
departe." Relatarile despre patimirile lui lisus abunda in citate din psalmi §i 
aluzii la ei deoarece ?§i propun sa arate realizarea pl^ului lui Dumnezeu §i 
totodata identitatea Aceluia care il duce la indeplinire: lisus este Dreptul 
prin excelenta care sufera, Nevinovatul prigonit fSra vina care, in psalmi, 151 
striga nenorocirea, dar §i nadejdea §i increderea in „Cel care-L putea scapa 
de la moarte" (Evr. 5,7). 

Aceasta in^elegere a identita^ii profunda a lui lisus a determinat apoi 
reexaminare a intregii Lui viefi, pentru a-i patnmde mai bine semnifica|ia. 
§i in acest demers, psalmii au oferit sugestii importante. De piida, in episo- 
dul in care relateaza alungarea negustorilor din Templu (In. 2,14-17), evan- 
ghelistul precizeaza sensul celor intamplate spunand ca ucenicii §i-au 
amintit de cuvintele „ravna Casei Tale ma mistuie" (Ps. 68,10a). Matei 
considera faptul ca lisus vorbea in parabole o implinire a celor profetite in 
Ps. 77,2: „Deschide-voi in pilde gura mea..." Relatarile despre botezui in 
lordan §i despre schimbarea la fa^a con^in formula: „Acesta este/Tu e§ti Fiul 
Meu..." care evoca Ps. 2,7 („Domnul mi-a spus: «Fiui Meu e^ti tu, Eu astazi 
te-am nascut»"). Iar ispitirea lui lisus in pustiu este prezentata de Matei §i 
Luca sub forma unui dialog fScut din referiri la Scriptura. Ispititorul citeaza 
Ps. 90,1 1-12: „ingerilor Sai le va porunci pentru tine sa te pSzeasca in toate 
caile tale. Pe maini te vor ridica, nu cumva sa-ti izbe§ti de piatra piciorul..."; 
lisus refuza ispita de a-L pune pe Dumnezeu la incercare, dar profe^ia 



32 INTRODUCERE LA PSALMI 

psalmului se impline^te deja la sfar§itul ispitirii, cSci se spune: „Ni5te tngeri 
s-au apropiat §i II slujeau" (Mt. 4,1 1). 

intreaga semnificajie a persoanei §i misiunii lui lisus este ilustrata de 
Epistola catre evrei cu ajutorul a dou^ citate din psalmi. Autorul ii atribuie, 
la venirea in lume, cuvintele Ps. 39,7-9: „Jertfa §i prinos nu ai voit, dar 
mi-ai intocmit un trup (psalmul are aici «urechi»); arderi de tot $i jertfa 
pentru pacat nu ai binevoit (in ps. «ai cerut»). Atunci am zis: lata, vin. In 
sulul caitii este scris despre mine, sa fac voia Ta, Dumnezeule..." (Evr. 10,5). 
Misiunea lui Hristos a fost sS-i inal^e pe oameni la demnitatea de fii ai lui 
Dumnezeu, sa faca din ei fra^i ai Sai: autorul epistolei li pune pe buze 
cuvintele Ps. 21,23: „Voi povesti Numele Tau fra^ilor mei, in mijlocul 
adunarii I^i voi canta" (Evr. 2,12). 

De asemenea, Evanghellile subliniaza rolul important al psalmilor in 
rugaciunea §i in propovaduirea lui lisus. Cercetatorii au evidentiat 1 6 citate 
din psalmi puse pe buzele Lui. Dintre acestea, 13 se situeaza intre intrarea 
triumfala m lerusalim §i moartea pe cruce. Este interesant de urmarit in ce 
sens le folose^te lisus, ce semnifica|ie le da §i ce spune astfel despre Sine. 

Arhiereilor §i carturarilor indignati ca lisus se lasa aclamat in Templu de 
copii (Mt. 21,15-16), lisus le amitite§te Ps. 8,3 („Din gura copiilor §i a celor 
ce sug Ji-ai pregatit lauda" - cf. Mt. 21,17). EvanghelistuI subliniaza astfel 
ca lisus este „Domnul". 

Dupa acest eveniment, sinopticii plaseaza parabola lucratorilor uciga^i 
(Mt. 21,33-44; Mc. 12,1-12; Lc. 20,9-19), la sfar§itul careia lisus se identi- 
fica cu fiul ucis citand ca pe o profefie a parcursului Sau pascal §i eshato- 
logic Ps. 1 17,22-23: „Piatra pe care au dispre^uit-o ziditorii, aceea a ajuns in 
capul unghiului." 

In polemica Sa cu carturarii privind identitatea lui Mesia (Mt. 22,41-46; 
Mc. 12,35-37; Lc. 20,41-47), lisus citeaza Ps. 109,1 („Zis-a Domnul catre 
Domnul meu: «§ezi de-a dreapta Mea...»"), atragand aten^ia cS „David il 
nume§te Domn", deci nu poate fi un simplu urma§ al lui, a§a cum il 
concepeau interlocutor! i. 

Dupa cuvintele aspre la adresa carturarilor ^i fariseilor, Evanghelia dupa 
Matei 11 arata pe lisus plangSnd pentru cetatea lerusalimului din pricina 
nenorocirilor ce aveau sa vina asupra ei §i spunand ca locuitorii nu-L vor 
mai vedea pana ce nu vor spune „Binecuvantat eel care vine in numele 
Domnului!" (Ps. 117,26). Plasat m acest loc, citatul pare a se referi la a 
doua venire a lui lisus, in vreme ce aceia§i verset pus pe buzele lui lisus in 



INTRODUCERE LA PSALMI 33 

Lc. 13,33, !ntr-un moment in care lisus se indrepta spre lerusalim, pare o 
profe^ie care se impline§te nu dupa muM vreme, cand mul^imea ucenicilor 
il intampina cu aceasta aclama^ie la intrarea in lerusalim (19,38). 

In Evangheiia dupa Marcu, la Cina de pe urmS, lisus spune: „Adevar v& 
spun, unul dlntre voi MS va vinde, unul care mandnca cu Mine'' (14,18). 
AceastS spusa este o aluzie la Ps. 40, 10: „Chiar §i prietenul apropiat, in care 
nadajduiam, eel care manca painea mea, $i-a ridicat asupra mea calcaiul." 
Rostul ei este sa arate cS §i actul odios al ucenicului trSdator face parte, in 
chip misterios, din planul lui Dumnezeu. lar la loan, lisus, dupS plecarea lui 
luda, le vorbe§te ucenicilor despre ce avea sa I se intample §i citeaza, din 
Ps. 68, care este cea mai amara plangere a dreptului prigonit, v. 5: „... M-au 
urat fara priclna." 

Cand Evangheliile dupa Matei §i Marcu descriu rugaciunea lui lisus din 
Gradina MasJinilor, li pun pc buze o marturisire: „Intristat e sufletul Meu 
pana la moarte" (Mt. 26,38; Mc. 14,34), expresie ce aminte§te de Ps. 41,6: 
„Pentru ce e§ti mahnit, suflete, ^i de ce ma tulburi?" lar In. 12,27 evoca 
acela§i verset intr-o rugaciune similara: „Acum sufletul Meu e tulburat." 

Raspunsul lui lisus in fata Sinedriului, care a fost considerat o hula §i I-a 
adus osandirea la moarte, este identificarea cu misteriosul personaj din Ps. 
109,1 (c/ supra), suprapus peste „Fiul omului" din Daniel 7: „De acum 
inainte il veti vedea pe Fiul Omului §ezand de-a dreapta Puterii..." (Mt. 
26,64; Mc. 14,62; cf. Lc. 22,69). 

Dintre cele „§apte cuvinte" ale lui lisus pe cruce, pe care pietatea cre§- 
tinS le-a cules din Evanghelii, doua sunt luate din psalmi: „Dumnezeul meu, 
Dumnezeul meu, [...] de ce m-ai parasit?" (Ps. 21,2 - Mt. 27,46; Mc. 15,34); 
„[Tata,] in mainile Tale incredintez duhul meu" (Ps. 30,6 - Lc. 23,46b). Un 
al treilea, „Mi-e sete" (In. 19,28), face aluzie la Ps. 21 §i 68, care mentio- 
neaza setea printre cele mai mari chinuri ale dreptului prigonit: „Uscatu-s-a 
ca un vas de lut taria mea, limba mi s-a lipit de gatlej..." (Ps. 21,16); „Au 
pus in mancarea mea fiere §i in setea mea mi-au dat sa beau otef (Ps. 68,22). 

Aceasta trecere in revista a pasajelor evanghelice in care lisus face 
referiri explicite sau aluzii la psalmi sugereaza intr-o oarecare masura rolul 
psalmilor in via^a Sa, dar mai ales arunca o lumina asupra intelegerii pe 
care ace^ti psalmi, citiji ca o profetie despre El, le-au oferit-o primilor 
cre§tini §i autorilorevangheliilor. 



34 INTRODUCERE LA PSALMI 



JX.2 Comentarii patristice 

Psaltirea este textui care a fost eel mai mult comentat in tradi^ia cre§tina: 
de§i comentariile patristice au ajuns pana la noi in forme adesea mutilate 
sau modificate §i multe s-au pierdut, amploarea lor rSmane impresionantS. 

In plus, o serie de cercetari s-au concentrat asupra recuperarii fragmentelor 
de comentarii din catene §i asupra patemitatii fiecaruia: de ex. R. Cadiou, 
Commentaires inedits des Psaumes. Etude sur les textes d'Origene con- 
tenus dans le manuscrit Vindobonensis 8 (Coll. d'Etudes Anciennes), Paris, 
1936; G. Mercati, Osservazioni a proemi del Salterio di Origene, Ipolito, 
Eusebio, Cirillo Alessandrino e altri, con Jrammenti inediti, coll. Studi e 
Testi 142, Citta de! Vaticano, 1948; R. Devreesse, Les anciens commen- 
tateurs grecs des Psaumes, ST 264, Citta del Vaticano, 1970; M. Harl, La 
chaine palestinienne sur le Psaume 118 (Origene, Eusebe, Didyme, 
ApoUinaire, Athanase, Theodoret), Notes et indices, avec la collaboration 
de G. Dorival, SC 189-190, Paris, 1972; H. J. Auf der Maur, Das Psalmen- 
verstdndnis des Ambrosius von Mailand. Ein Beitrag zum Deutungshinter- 
grund der Psalmenverwendung im Gottesdienst der Alien Kirche, Leiden, 
1977. Oilles Dorival continua cercetarile pe acest filon, iar traducerea lui la 
Psalmi, proiectata in colectia La Bible d'Alexandrie, va beneficia §i de o 
exegeza patristica cvasiexhaustiva. 

Evident, notele la prezentul volum au drept scop sa dea numai o idee cu 
privire la modul in care Parintii au receptat psalmii §1 se constituie intr-un 
imbold pentru un recurs mai extins la textele Parin|ilor. Din acest motiv, 
lista de mai jos cuprinde doar principalele comentarii patristice pSstrate, 
fSra a intra prea mult in complexele discujii asupra patemitajii unor opere. 
Acolo unde titlul operei indica explicit ca e vorba de un comentariu la 
psalmi, indicatia nu a mai fost repetatS in nota. (De exemplu, indicafia 
„Augustin" se refera la Enarrationes in Psalmos.) 

Bibliografii cuprinzatoare asupra temei se pot gasi, de exemplu, in 
lucrarea // Salterio della Tradizione, Versione del Salterio greco dei LXX a 
cura di Luciana Mortari della Comunita di Monteveglio, Piero Gribaudi 
Editore, Torino, 1983 §i in G. Coppa, Origene-Gerolamo, 74 Omelie sul libro 
dei Salmi, ed. Paoline, Milano, 1993. O expunere ampla §i bine documen- 
tata asupra comentariilor patristice grece§ti §1 Iatine§ti intre sec. Ill-V, in 
Marie- Josephe Rondeau, Les Commentaires Patristiques du Psautier, 2 vol., 
Orientalia Christiana Analecta, 219-220, ed. Pontiflcium Institutum Studiorum 



INTRODUCERE LA PSALMI 35 

Orientalium, 1982, 1985 §i in vol. I din Marguerite Har!, La chaine 
palestinienne sur le Ps. 118, SC 189-190, Paris, 1972. 

Parintii greci 

Origan (t 253) a fost primul care a explicat tntreaga Psaltire (cf. leronim, 
Epist. 112) §i a influentat exegeza ulterioara, mai cu seama pe cea alexan- 
drina, caracterizata prin alegorism (chiar daca sensul termenului se va modi- 
fica mult de la o epocS la alta) §i aplicarea la via^ spirituals. Din pacate, o 
buna parte din opera lui imensa s-a pierdut, mai ales dupa Conciliul din 
553, care i-a condamnat teologia. Accesibile despre psalmi sunt: 

- Ex Commentariis in Psalmos (PG 12). Aici multe atribuiri sunt puse 
sub semnul intrebSrii, cu exceptia celor noua omilii la Ps. 36-38 
traduse de Rufinus. [Citat aici Origen.] 

- Recuperarea pasajelor origeniene din Catene apare in vechile edi^ii 
ale lui Delarue (PG 12) §i Pitra (Analecta sacra 11 - III, Venecia, 
1883), puternic contestate ulterior [citat aici Origen ed. Pitra]. 

- Cea mai apreciata editie actuals este Marguerite Harl, La chaine pales- 
tinienne sur le Ps. 118, SC 189-190, Paris, 1972 [citata aici CP]. 

- O descoperire care amplifica m mod esential bibliografia origenianS 
este V. Peri, Omelie origeniane sui Salmi Contributo all'identifi- 
cazione del testo latino, coll. Studi e Testi, 289, Vatican, 1980, care 
afirma pe bune temeiuri cS opera lui leronim, descoperita §i editata 
in 1958 de G. Morin, Tractatiis siue homiliae in Psalmos, in Marci 
Euangelium, aliaque uaria argimienta, constituie de fapt o traducere 
din opera lui Origen, actualizata in mod destui de personal de Parin- 
tele latin (vezi mai jos, la leronim). O importanta traducere italiana, 
cu introducere §i note, este cea a lui G. Coppa, Origene-Gerolamo, 
74 Omelie sul libra del Salmi, ed. Paoline, Milano, 1993 [citat aici 
Origen/Ieronim]. 

Eusebiu al Cezareii (t 340), Commentarii in Psalmos (PG 29). A comentat 
toata Psaltirea, dar s-a pastrat circa o treime. Patemitatea fragmentelor 
atribuite lui in catene este mult disputata de cercetatori. 

Atanasie (f 373), Expositiones in Psalmos (PG 27; SC 239, ed. David). 
Opera adunata din catene §i destui de contaminata. 

Didim din Alexandria (t 395), Expositio in Psalmos (PG 39, 1 155-1622). 



36 INTRODUCERE LA PSALMI 

Evagrie Ponticul (t 399) a compus un comentariu la Psalmi, care a fost 
atribuit de catre modern! lui Origen; i-a fost restituit in ultima vreme 
{cf. Rondeau: „Le Commentaire sur les Psaumes d'Evagre le Pontique", in 
Orientalia Cristiana Periodica, 26, 1960, pp. 307-348). 

Theodor al Mopsuestiei (f 428), Le Commentaire de Theodore de 
Mopsueste sur les Psaumes (Devreesse, Vatican, 1939). Reprezinta directia 
exegetica antiohiana, iiteralist-spirituala: are meritul de a situa psalmii in 
contextui lor istoric. 

Vasile al Cezareii (f 379), Homiliae in Psalmos (PG 29). 

Grigore al Nyssei (t 400?), Tractatus prior et tractatus alter in psalmorum 
inscriptiones (PG 44); Sur les titres des Psaumes - Introduction, texte 
critique, traduction, notes et index par Jean Reynard (SC 466, Cerf, Paris, 
2002). Este o lucrare de tinerete, cu puternice influente neoplatonice, in 
care incearca sa reconstruiasca intreaga Psaltire ca pe o cale a inaintarii 
spirituale. 

loan Gura de Aur (f 407), Expositiones in Psalmos (PG 55, 39-528). Dupa 
metoda origeniana, compara diversele versiuni grece§ti ale Psaltirii. De 
asemenea, confine note filologice foarte interesante, Se presupune ca sunt 
omilii reelaborate metodic. 

Theodoret al Cyrului (f 466), Interpretatio in Psalmos (PG 80, ed. Schultze, 
857-1998). Opera de „vulgarizare inteligenta facuta de un pastor cultivat" 
(Rondeau). 

Chiril al Alexandriei (t 444), Explanatio in Psalmos (PG 69, 717-1273, 
ed. A. Mai). A comentat, probabil, intreaga Psaltire, dar fragmentele pas- 
trate constituie un amestec cu atribuiri foarte diferite. 

Euthymios Zigabenos (sec. al Xll-lea), Commentarius in Psalterium (PG 
128,41-1326). 

Parintii latini 

llarie (t 367?), Tractatus super Psalmos (PL 9). 

Ambrozie (f 397), Enarrationes in XII Psalmos Davidicos (PL 14; ed. 
bilingva lat.-it. CittaNuova, 2 vol., Roma, 1980). 



INTRODUCERE LA PSALMI 37 

leronim (t 419) rSmSne ?n istorie ca marele traducStor a! Psaitirii ?n latina. 
Mai intai i s-a incredin^at misiunea de a revizui traducerea latina existenta 
deja (tradusa dupa greaca); a corectat textui confruntandu-1 cu eel al LXX. 
Aceasta a ajuns cunoscuta sub numele de „Psaltirea romana". Mai tarziu, el 
a f^cut o noua revizie, pe baza Hexaplei lui Origen. Aceasta Psaltire, care a 
primit ulterior numele de „galicana", dupa teritoriul unde a fost eel mai bine 
primita, este cea care a intrat in Vulgata latina §1 a fost folosita in liturgia 
latina de-a lungul timpului. In sfar§it, urmandu-^i principiul referitor la 
Hebraica ueritas, a realizat o a treia traducere, de aceasta data din ebraica 
{Liber Psalmorum iiata Hebraicam ueritatem sau Psalma iuxta Hehraeos 
[prescurtat Hebr.]). Comentariile atribuite in mod traditional lui leronim sunt: 

- Breuiarium in Psalmos (PL 26, 821-1270) e de fapt o compilatie rea- 
lizata dupa sec. al IX-lea, in care apar fragmente din Origen, Eusebiu, 

1 R 

Ilarie ^\ leronim . Am hotarat sa pastram expHca^iile exegetice deoa- 
rece sunt interesante §i se considera ca poarta influenta lui leronim 
[citataici leronim], 

- Tractatus in Librum Psalmorum, CCSL 78, 3-446. Istoria textului 
este complexa; pe scurt, in 1958, G. Morin editeazS, in „S. Hieronymi 
presbyteri Opera II, Opera homiletica", Tractatus siue homiliae in 
Psalmos, in Marci Euangelium, aliaque uaria argumenta, partem 
nuper detexit, partem adulteris mercibus exemit, auctori uindicauit, 
adiectisque commentariis criticis primus edidit Germanus Morin 
(CCSL 78, Turnhout, 1958; volumul reproduce editia critica aparuta 
in Anecdota Maredsolana, Maredsoli-Oxoniae, 1897-1903). Pater- 
nitatea lui leronim a fost unanim acceptata pSna m 1980, cand 
lucrarea lui V. Peri, Omelie origeniane sui Salmi. Contributo all'iden- 
tificazione del testa latino, coll. Studi e Testi, 289, Vatican, demon- 
streaza ca Tractatus este de fapt o traducere fScuta de leronim din 
Origen, cu interventii uneori destul de personale in text. Opinia lui 
Peri este actualmente Tmparta§ita de mul|i speciali§ti (vezi mai sus, 
la Origen). 

- Commentarioli (editate de Morin in PLS 2 - supliment la PL, condus 
de Hamman - §i Tn CCSL 73) in care leronim Tnsu§i spune ca 
substanja e imprumutata de la Origen. 

- £pj5rw/ae (PL 22 §i 30). 



18. Cf. Rondeau, vol. I, p. 155; Coppa, p. 13, nota 3. 



38 rNTRODUCERE LA PSALMI 

Augustin (t 430), Enarrationes in Psalmos (PL 36-37; CCSL 38 - 40; o 
buna editie bilingva latina-italiana, Citta Nuova, 4 vol., Roma, 1967-1977). 

Cassiodor (t 575?), Expositiones in Psalterium (PL 70, 9-1056). 

Grigore eel Mare (pseudo-), In septem psalmos poenitentiales expositio (PL 
79). Opera a fost restituita lui Heribertus (sec. al X-lea), de catre L. Jacquet 
(les Psaumes et le coeur de Vhomme - etude textuelle litteraire et 
doctrinale, Gembloux, 1975-1979). 

Exegeza medievala e foarte influen^ata de Ambrozie %\ mai ales de 
Augustin. Cei mai important! comentatori sunt: 

- Beda (pseudo-). In Psalmorum librian exegesis (PL 93). 

- Rufinus (pseudo-), In Psalmum 75 commentarius (PL 21). Lucrarea 
aparfine de fapt lui Lietbert (sec. al Xll-lea). 

- Rupert din Deutz (f 1 129), In librum Psalmorum Commentariorum 
liber mus {PL 167, 1181-1234). 

~ Petrus Lombardus, Commentarius in Psalmos dauidicos (PL 191, 
55-1296). 

- Toma de Aquino, In Psalmos Dauidis Expositio {Opera omnia 14, 
Parma, 1872). 

In afara de operele ce comenteaza in mod expres psalmii, aproape toate 
operele Parintilor §i ale scriitorilor biserice§ti medievali sunt presarate cu 
referin^e la ei. In notele la aceasta traducere, am dat exemple §i din: 

- Barnabae Epistula (Funk-Bihimayer), Tubingen, 1956. 

- Clement Romanul (sec. I), Ad Corinthios (Funk-Bihlmayer), 
Tubingen, 1956. 

- lustin (t 1 65), Apologia I, PC 6; Dialogus, PG 6. 

- Irineu (sec. al Il-lea), Demonstratio Apostolicae Praedicationis, SC 
62, Paris, \959; Aduersus Haereses, SC 153, Paris, 1969. 

- Ciprian al Cartaginei (f 258), Epistulae, PL 4. 

- Clement Alexandrinul (sec. IMII), Paedagogus, GCS, Akademie- 
-Verlag Berlin, 1972. 

- Hipolit (inceputul sec. al Ill-lea), Commentarium in Daniel, SC 14, 
Paris, 1947. 

- S. Efrem Syri (f 379), Hymni et Sermones, ed. Lamy, Malines, 1902. 

- Constitutiones Apostolicae (sec. al IV-Iea), SC 320, 329, 336, Paris, 
1985-1987. 



INTRODUCERE LA PSALMI 39 

- Macarie (sec. al TV-lea), Omilia 33 (atribuitS lui), PG 34. 

- Chirilallerusalimului(t 387), Cafec/ie^es, PG33. 

- Grigore din Nazianz (t 389), Orationes, PG 35-36. 
% - Maximus din Torino, PL 57. 

W - Hesychios din lerusalim {sec. al V-lea), in Les anciens commentateurs 

m^ grecs des psaumes, ed. Devreesse, Vatican, 1970 %\ in Clauis Patrum 

W Graecorum 3 . 

^ - Cliiril al Alexandriei (f 444), In loannem Commentarius, PG 73. 

«; - Regula S. Benedicti (sec. al Vl-lea), SC 181-186, 1971-1972. 

W" - (pseudo-) Meliton al Sardesului (sec. al Vll-lea), Chronicon Paschale, 

SC 123, Paris, 1966. 

- Grigore eel Mare (t 604), Moralia, SC 32, Paris, 1950. 

- loan Damaschinul (t 654), Homiliae in Sabbatwn Sanctum, PG 96. 

- Rupert din Deutz (t 1 129), De Operibus Spiritus SanctU PL 167; SC 
131, Paris, 1967; SC 165, Paris, 1970. 



Psaltirea este cea mai utilizatS carte a Bibliei 51, datorit5 folosirii ei pentru 
rugaciunea liturgica §i pentru cea personals, a fost constant publicata §1 in 
editii separate. De ea se leaga §i Tnceputurile traducerilor romanejti (Psalti- 
rea Scheiana). 

O imensa literatura exegetica privind psalmii s-a adunat de-a lungul 
veacurilor §1 se scrie §i astazi foarte mult, fie tntr-o continuare criticS a 
metodelor mai vechi, fie prin analiza comparativa cu literaturile antice din 
aceeaji zona geografica, fie prin aplicarea metodelor moderne de analiza de 
text: poetica, retoricS, simbollca etc. Nu am putut da aid decat purine 
repere ale acestui „microcosmos blbliograflc" , repere menite sa starneasca 
interesul cititorului §i sa-1 indemne sa mearga mai departe. Toate comen- 
tariile sunt bune numai in masura in care il fac pe pe cititor sa se apropie de 
text cu mai multa Tn^elegere §i afec|iune. Speram ca Psaltirea de fa(:a sa aiba 
acest efect. Mai presus de toate Tnsa, daca li va face pe cititori sS se §i roage 
cu psalmii, recitandu-i sau inva^and din ei sa-§i indrepte propriile cuvinte ji 
ganduri catre Dumnezeu, scopu! nostra va fi atins pe deplin. 

Francisca BaitSceanu §i Monica Bro5teanu 



19. Cf. Ravasi, I, p. 40. 



Psalmii 



1 

' Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul celor nelegiui^i 
§i in calea pacato§ilor n-a adastat 
§i pe scaunul uciga^ilor nu s-a a§ezat, 
^ ci in Legea Domnului e voia lui 



1 Tema celor douS c5i, tntre care omul este liber sa aleagS, e clasicS tn Biblie - cf. Deut. 
30,15.19; ler. 21,8; Prov, 1,10-15; 4,18-19. Calea vietii consta in a-L iubi pe Dumnezeu 
§i a-1 implini poruncile {cf. Deut. 30,16). Dupa traditie, primii doi psalmi formau unul 
singur, ca introducere la intreaga Psaltire: tn Fp. 13,33 (In unele manuscrise), Ps. 2,7 e 
citat cu men^iunea; „dupa cum e scris Tn Psaimul iniai"; aceea§i informatie apare in 
Talmudul Babilonian (Berakoth 9b, lOa) 51 la lustin {Apol. 1,40): Ps. 1 descrie calea 
celui drept, iar Ps. 2 arata biruin^a acestuia. Eusebiu al Cezareii spune ca Ps. 2 il com- 
pleteazS pe eel dintAi: nu e de ajuns ca omul sa se tndepaneze de pacat §i sa cugete la 
Legea lui Dumnezeu, ci trebuie sa I se Incredinteze lui Hristos §i sa intre in mo§tenirea 
Lui. ♦ Despre cele doua cai, tema universala, prezenta §i in mitul pagan al lui Heracles, 
cf. tn special Didahia (star^itul sec. I d.H.) §i Pastorul lui Hennas (sec. al Il-lea d.H.). 

1.1 „Fericit...": exprimarea tine de limbajul cultic - genul literar al „macarismelor" 
{cf 5i Ps. 2,12; 32,1-2; 41,2; 94,12 etc.) cu un confinut mai marcat teologic decat „feri- 
cirile" din limbajul sapiential - cf. Prov. 3,13; lov 5,17; Eel. 10,17 etc. {cf Ravasi, I, 
p. 73). ♦ „nelegiuiti... pacato?i... uciga§i": terminologia pentru „pacato§i" tn TM: i^^a'im, 
„rauvoitori" faja de Dumnezeu §i fata de oameni; hatta'tm, „pacato§i"; leflm, „batjoco- 
ritori, care nu au nimic sfSnt" (poate §1 „deftimatori") este redata tn LXX prin aaepEi(;, 
ojiopTCoXoi, >X)i|a.oi (/(//. „aducatori de molima ucigatoare"; unii traduc chiar cu „ciu- 
mati"). ♦ „n-a umblat... n-a adastat... nu s-a a§ezat": aceste trei verbe descriu laolalta 
totalitatea vietii, explicitand „calea" {cf. Ravasi, 1, p. 78). ♦ „pe scaunul uciga§ilor nu s-a 
ajezat": Vasile ce! Mare Ti identiflca pe >X)i|.ioi cu „lucratorii ISradelegii": idealul este sa 
nu te molipse§ti de la ei, dar, daca totu§i ti s-a tntSmplat, sa nu „te a^ezi/adastezi", sS nu 
ramSi tn aceasta stare. 

1.2 „voia": gr. 9e?.ri|ia; TM are hephef, „bucurie, desfStare". Fericirea de a-L gasi pe 
Dumnezeu prin Tmplinirea vointei Lui este explicitata pe larg tn Ps. 118. ♦ „tn Legea": 
paralelismul poetic ar fi cerut un sinonim a doua oarS; faptul ca se repeta „Legea" 
subliniaza importanta ei. ♦ „va cugeta", gr. \ieXexav, lilt. „a avea grija, a se gandi 
intens": TM are haggah, „a murmura, a ^opti". 



^^ PSALMni-2 



§i intru Legea Lui va cugeta ziua 51 noaptea. 

§i va fi ca pomu! sadit langS izvoarele apelor, 
care-§i va da rodul la vreme cuvenita; 
frunza lui nu va cadea 
§i toate cate le va face ii vor merge bine. 

Nu [sunt] a§a nelegiuifii, nu [sunt] a§a, 
ci ca pleava pe care spulbera vantul de pe fata pamantuiui. 

De aceea nu se vor ridica nelegiuitii la judecata, 
nici pacato§ii, in sfatul celor drep^i. 
Pentru ca Domnul cunoa§te calea celor drepji, 
iar calea nelegiuitilor se va nimici. 



Pentru ce s-au Jntaratat neamurile 



1.3 „pomul : aceea§i imagine, in ler, 17,7-8, pentru eel care !§i pune increderea In 
Dumnezeu. ♦ Pomul plin de seva §i de rod a fost socotit un simboi al crucii §i a fost pus 
m legatura cu pomul viejii din lerusalimul ceresc (Apoc. 2,7; 22,2), care reface armonia 
dm gradma raiului (Gen. 2,9) (c/ Imtin, Apol. I, 40.8-9; Dial. 86,4). Apele datatoare de 
viata au fost mfelese ca izvorul mSntuirii prin bolez: simbolistica baptismaia este bogat 
atestata la Pannti (Episi. lui Bamaba II; Ciprian, EpisL 73,10; Mipolit, Comm Dan 

1,17; GrigorealNyssei,PG 46,593-596; leronim, PL 26,15-22 -a;7w^Ravasi I p 85)' 
Pe larg despre acest subject. In J. Danielou, Bible et liturgie, Paris 1958 passim ♦ 
izvoarele apelor": TM are parghim, „canale de irigatie", ceea ce, pentru clima 
Paleslmei, sugereaza udare permanenta. ♦ Ja vreme cuvenita": gr. Kaipog, momentul 
pnelmc pentru o actiune". In NT a devenii termen teologic, desemnand vremea mantuirii 

1.4 „Nu [sunt] a§a": repetarea nu apare In TM. ♦ „Pleava", gr. ^voO?, se refers la orice 
substania u§oara, poroasa. spuma, puf etc. TM are mof, „pleava». ♦ „de pe fata paman- 
tului" : nu apare In TM. 

1.5 „se vor ridica": faja de ebr. giim, gr. avaoTnaovTai (oviCTrnm) a favorizat inter- 
pretarile eshatologice, ca putdnd trimite la Invierea de apoi. 

1.6 „Domnul cunoa?te": termenul biblic tradus uzuai cu „a cunoa§te" nu cuprinde doar 
mtelectul, ci §. vomja §i afectivitatea, implicand o dorin^a intensa de apropiere fata de 
obiectul cunoa?terii. ♦ „calea celor drepti": unii Parin^i au identificat-o cu Hristos 

2 Psalmul face parte din categoria psalmilor regali (sau „imparate§ti"): se presupune ci 
initial era folos>t la ceremonia de Incoronare, ca §i Ps. 109. De§i sunt amintite elemente 
dm istona lui David, psalmul exprima tcologia regalitatii In general: aceasta are sens 
numai daca regele este Intr-adevar reprezentantui lui Dumnezeu §i eel care vegheaza la 
implmirea voinfei Lui. Dupa Exil, cand dispare speranfa restaurarii monarhiei davidice 
se dezvolta mterpretarea mesianica §i eshatologica a psalmilor regali. Ps. 2 §i Ps 109 



PSALMII 2 43 



-/ 



?! popoarele au cugetat lucruri de§arte? 

S-au Tnfaji^at regii pamantului 
51 cSpeteniile s-au adunat laolalta 
impotriva Domnului 5! impotriva unsului SSu. 
Oprire 

„Sa sfSramam legaturile lor, 
§i sa aruncam de la noi jugui lor!" 

Cel ce locuie^te in ceruri va rade de ei, 
Domnul i§i va bate joe de ei. 

Atunci va grai cStre ei in m^nia Sa 
?i cu urgia Sa ii va tulbura. 

Dar eu am fost pus rege de catre El 
peste Sion, muntele Sau eel sfEnt, 



devin texte mesianice clasice §i au intrat ca atare in liturgia cre§tina. Ciprian, Ambrozie, 
loan Gura de Aur §i Theodoret considerau Ps. 2 reprezentativ pentru na§terea lui Hristos; 
lustin, Lactantiu §i Ilarie il vedeau ca prevestind botezul lui Hristos tn lordan; in alte 
traditii liturgice este un imn pascal {cf. Ravasi, I, 89). 

2.1 Perioada dintre doua domnii era propice tulburarilor, 

2.2 „impotriva unsului SSu": la un prim nivel de lectura este vorba de noul rege, care, 
conform ritualului, este consacrat prin ungere; la Qumran, primele doua versete vizau 
razboiul pe care il vor avea de dus membrii comunitatii, socotiti ^alejii din Israel", cu 
„regii neamurilor pag^ne" (4Q 174.1.18-19). Lectura cre^tina le aplica biruintei lui iisus, 
Unsul (ebr. Ma?tah; gr. XpioTOq) lui Dumnezeu (cf. Pp. 4,24-25). ♦ „Oprire", litt. 
„interludiu"; TM are selah: expresie liturgica al carei sens nu se cunoa§te cu certitudine. 
Ar putea fi o indicatie pentru cantarea psalmului. Vulgata §i Aquila au „mtotdeauna". 
Grigore al Nyssei da termenului interpretare spirituals: cursul psalmului se intrerupe Tn 
clipa in care Duhul Stant II lumineaza pe profet §i-i da un surplus de cunoa§tere 
cereascS, spre folosul celor care vor priml cuvSntul (2, cap. X). 

2.3 ,jugul": TM are „funiile". 

2.5 „mania... urgia...": de obicei, succesiunea este eupoc;, care se refera la aspectul 
psihologic, apoi opyri, ce desemneaza manifestarea exterioara a mSniei, rezultatul ei. 
Aici ordinea este inversa; le-am tradus totuji in ordine logica, paraleia cu raportul Intre 
„va grai" §i „va tulbura". 

2.6 „Dar eu am fost pus rege de catre El": TM are „Eu 1-am uns pe regele Meu" - tn 
LXX vorbe^te regele, iar in TM Dumnezeu vorbe§te despre rege. ♦ „Sion, muntele SSu 
eel sfant": „muntele lui Dumnezeu" era, la inceput, muntele Sinai, unde Dumnezeu a 
incheiat legSmant cu poporul Sau ?i i-a dat Legea; dupa ce Solomon construie^te lemplul 
pe colina Sionului, aceasta devine „muntele stant" al prezen^ei lui Dumnezeu, spre care 
vor „urca" toate popoarele. „Sion" se folose§te metonimic §1 spre a desemna lerusalimul, 
cetatea slanta, prefigurare a „Ierusalimului ceresc" (Apoc. 21,10 §i Ilarie 9,263 §i urm.). 



^^ PSALMII 2 

ca sa vestesc porunca Domnului: 
Domnul mi-a spus: „Fiul Meu e§ti tu, 
Eu astazi te-am nascut; 

cere-Mi §i-ti voi da neamurile ca mojtenire 
§i in stapanirea ta - marginile pamamuiui; 

ie vei pastori cu toiag de fier, 
ca pe vasul olarului ie vei sfarama." 

§i acum, regilor, infelegeti, 



2.7 „porunca Domnului", gr. npoorctyHa, litt. „decret". In ceremonia inscaunarii regelui 
se proclama „protocolul regal", decretui de mvestitura (cf. 4Rg. n,12). Aici, autorul 
acestuia este insu§i Dumnezeu. ♦ „Fiul Meu egti tu, Eu astazi te-am nascut":'iegatura 
deosebita care se instituie intre Dumnezeu ?! rege era exprimata prin metafora Infierii. 
Aceasta apare §i la popoarele Invecinate, dar In Israel este transformata intr-un sens pur 
spiritual. Pomind de la mgaduinfa mesianicS din 2Rg. 7,13-14, verselul i-a fost aplicat 
prin excelenia lui lisus Hristos, incepfind cu Fp. 13,30-33, unde Pavel il citeaza ca pe o 
profetie despre invierea lui lisus; aceia§i verset este citat §i In Evr. 1,5 §i 5,5 despre 
preotia lui Hristos derivand din filiatia lui divina; tradifia §i liturgia crejtina au Tn^eles 
mai apoi acel ,.asta2i te-am nascut" ca refcrindu-se la najterea din ve?nicie a CuvSntului. 
♦ Ilarie intelege acest verset ca referindu-se la invierea ?! glorificarea lui lisus, punSn- 
du-l tn legatura cu Mt. 26,64 §i In. 17,5: este o „na§tere din morfi". 

2.8 „cere-Mi ^\-\\ voi da": cererea adresata lui Dumnezeu de noul rege fScea probabil 
parte din ritualul inscaunarii (cf. 3Rg. 3,5-15; 2Rg. 24,12). ♦ „neamurile": greaca biblica 
reOecta specializarea de sens care se contureazS in ebraica: 'dm denume^te cu precadere 
poporul ales, spre deosebire de goyim, care se refera la toate celelalte popoare, adica la 
„pagani". In gr., primul termen e tradus cu Xaog (= lat. populus; rom. „popor"), iar eel 
de-al doilea, de obicei la plural, cu eevn {= lat. genies; pentru romana, traducerea tnce- 
tatenita este „neamuri"). ♦ ^mojtenire": cuvantui ebraic ce se traduce cu „mo§tenire" are 
un sens mai larg: se refera la posedarea stabila a unor bunuri care ti tngaduie omului o 
viata independenta. Se afla in relafie cu legamantul §i cu con^tiinfa ca PamantuI Ugi- 
dumtei csle darul pe care Dumnezeu i-l face poporului; de aceea termenul se situeaza tn 
sfera sacrului, ♦ „marginile pamantului"; aceasta expresie a fost inteleasa de cre§tini ca 
referindu-se la regalitatea universaia a lui Hristos §i la misiunea Bisericii de a vesti 
tuturor popoarelor Evanghclia (cf. Mt. 28, 19 §i par.). 

2.9 „le vei pastori": TM are „le vei zdrobi". Deosebirea s-ar putea explica printr-o 
vocalizare diferita. ♦ Ilarie atrage atenjia asupra caiSuzirii ^i ocrotirii de catre pastor pe 
care Ie presupune vb. TtoiMaivto. ♦ „cu toiag de fier": e vorba de sceptrul regal, care, 
tntr-o perioada arhaica, putea fi §1 un fel de ghioaga folosita in lupta. Trecerea triburilor 
evreie§ti de la epoca bronzului la cea a fierului in jurul anului 1000 i.H. este atestata tn 
IRg. 13,19-20: fierul era inca rar §i, de aceea, pretios. Pasajul este citat dupa LXX, in 
interpretare eshatologica, de Apoc. 2,27; 12,5; 19,15, 

2.10 „primiti invajatura": TM are „lasati-va muslrati/primiti Indreptare", Capacitatea de a 
accepta mustrarea spre indreptare apare In carjile sapienjiale ca o caracteristica a Tn^eleptului. 




PSALMII 2-3 45 

primiti invStStura, toti cei ce judecati pamantui! ' 

Sluji^:! Domnului cu frica 
§i bucura^i-va de El cu cutremur! 

Prinde^i inva^atura, ca nu cumva sS se mSnie Domnul 
§i sa pieriti de pe calea cea dreapta. 
'■^ C^nd se va aprinde cu iu^eala mania Lui, 
fericiji toti cei care ^i-au pus Tncrederea in El! 



Psalm a! lui David, cand fugea din fata lui Abessalom, fiul sau. 




2.11 „bucurati-va de El cu cutremur": textul a pus de-a lungul timpului multe probleme 
exege^ilor. TM are aici vb. gll, ce desemneaza litt. executarea unui dans ritual in jurul 
altarului. In strigate de bucurie; acestuia i se aiatura, oximoronic, „cu cutremur", frica de 
Dumnezeu fiind o componenta esentiala a sentimentului rcligios. 

2.12 „Prindeti invataturS"; TM are misterioasa siniagma nafqu bar {bar este echiva- 
lentul aramaic al ebraicului ben, „fiu")- S-au propus ca interpretari „sarutati-l pe fiul", 
sarutarea fiind §i un gest de cult (cf. Os. 13,2; 3Rg. 19,18 etc,): leronim {Commentarioli) 
echivaleaza cu adorate Filium, explicSnd ca este porunca lui Dumnezeu Tatai ca oame- 
nii sa i se tnchine Fiului, dar propune ca posibiia §i lectura bor, „adorati intru curSfie" 
{cf. Ravasi, I, p. 109, n. 36); alte emendari propuse, pe baza Targumului, s-ar putea tra- 
duce „sarutati-i picioarele" (BJ). LXX pome§te, probabil, de la alt text: vb. 5paoCT0|J.ca 
tnseamna „a apuca cu putere", „a se agata Ide ceva]". ♦ „§i-au pus Tncrederea", gr. 
TtejtoiOoTEi;: perfectul arata o ac^iune terminata ?n trecut, ale carei rezultate se manifesta 
§i in prezent. ♦ „fericiti...": acest final al grupului de psalmi introductivi raspunde 
primului cuvant din Ps. 1 (cu un termen lehnic, „formeaza incluziune"), „Fericit...", 
sugerand lonalitateaintregii carji. 

3 Accsl psalm, in care altemeaza tristejea cu Tncrederea in Dumnezeu, e folosit drept 
cantare de seara la ritualul sinagogai al evreilor a§kenazi, iar in ritui bizantin e primul 
din cei §ase psalmi ai utreniei. 

3,1 Despre titlurile psalmilor in general, vezi Introducerea. ♦ „al lui David": gr. t^ ActuiS 
{litl. lui David) echivaleaza ebr. tDawid, interpretat ca indicarea autorului. In gramatici, 
prepozi^ia /- in acest context e numita lamed auctoris. Unii considera Tnsa ca este vorba 
de o dedicajie, presupunere acceptabiia in unele cazuri. ♦ Despre David fijgind de 
Abessalom, cf. 3Rg. 13-19. ♦ Pentru Grigore al Nyssei aluziile istorice din titlurile psal- 
milor au un scop spiritual: prezentand personaje de imitat sau de evitat, ele indeamna la 
virtute §1 ti acuza pe cei vicio§i. Aici, Abessalom este vSzut ca o imagine a raului: 
momentele revoltei lui sunt echivalate in acest sens: revolta impotriva propriului tata = 
omul tnsu?i e autorul raului care il chinuie; Abessalom se apropie de concubinele tatalui 
sau = coruptia il arunca pe om in puterea raului; David fugc in fata fiului sau = daca nu 
poti infrunta r5ul e mai bine sa iligi pentru a prinde putere ; Abessalom e spanzurat pe 



''^ PSALMII 3 

Doamne, de ce s-au Tnmultit cei ce ma stramtoreaza? 
Mul|i se ridica impotriva mea; 

m\i\\\ spun sufletuiui meu: 
„Nu este izbavire pentru el in Dumnezeul lui!" 
Oprire 

Dar Tu, Doamne, e§ti aparatoful meu, 
slava mea 5! Cel care inaiti capul meu. 

Cu giasul meu catre Domnul am strigat 
§i m-a ascultat din muntele Sau sfant. 
Oprire 

Culcatu-m-am §i am adormit; 
m-am trezit, pentru ca Domnul fmi va fine partea. 
Nu ma vol teme de miile de oameni 



lemn - pScatele au fost batute In cuie pe lemnul Crucii ; Abessalom e ucis de Irei sulite 
- vrajma^ul de pe urma e nimicit de mistcrul Treimii (55). 
3,2 „de ce s-au Inmultil": TM are „cat s-au Inmultit". 

3.4 „apar3torul": TM are .scutul". ♦ „slava mea", gr. 66^a aov, ebr. nhodhi: in Biblie 
termenul, refentor la Dumnezeu, semnifica manifestarea Prezentei glorioase ?i binefaca- 
toare a Celui transcendent, intr-un mod la limita exprimabilului (mai concret e metafori- 
zata in nor, foe etc.). Numai Dumnezeu poate imparta§i omului (cf. Ps 8 6 ler 2 1 1) 

3.5 Despre timpurile verbelor, fafa de TM, cf. Inirodueerea. ♦ „Cu giasul meu c'stre Domnul 
am strigat": cu giasul mterior, eel mai intim §i eel mai intens (Augustin) ♦ Oprire"- 
Grigore al Nyssei presupune ca, printr-o iluminare a Duhului, David prime§te'revelarea 
misterului Patimirii. Se invejmanteaza in Persoana Domnului 5! exelama (50) 

3.6 „CuIcalu-m-am... m-am trezit": in afara de sugestia evidenta de trecere de la 
angoasa la mcredere, s-a presupus ca poate f. vorba ?i de o referire cultuala la un rit 
prezem §, in alte zone din Semiluna fertila, dar ^i din Grecia etc.; credinciosul peirecea 
noaptea in templu, a§teptand un raspuns al divinitafii (cf. 3Rg. 3.4-16) O interpretare 
mesianica - la Rabbi Berakhia, sec. al IV-lea d.H.: David a^ipit este trezit la lumina 
mtenoara pnn cuvintele lui Nathan; tot astfel comunitatea care sta afipita in fata 
cuvmtelor profeflor se treze§te la venirea regelui Mesia (Com. la Ps. 3,6 ap Ravasi I 
115). Incepand cu Clement Romanul (Ad Cor. 26,2) §i lustin (Apol. I, 38 5) Parintii 
aphca acest verset lui Hristos mort §i inviat, cu atat mai mult cu cSt verbul care traduce 
ebr. „a se trezi", gr. e^eyeipo), are, inca de la Eschil, §i sensul de „a se ridica din morti" 
§1 a fost redat aici in Vulgata prin exsurrexi. Origen considera ca Domnul i§i istoriseste 
,,adorm.rea", vremea cand, la patimire, ^ufletul i-a fost despartit de trup sau, mai exact a 
mcetat sa se slujeasca de instrumentui sau trupesc. 

3,7-8 Siguranta este data de increderea in Dumnezeu; profetic, Hristos este eel care 
vorbe§te, §tnnd ca du§manii ii vor cere rastignirea (Origen). 




PSALMII 34 47 



care din toate parjile ma Impresoara. 

Scoala-Te, Doamne, izbave§te-ma, Dumnezeul meu, 
caci Tu i-ai lovit pe toti cei ce ma dujmanesc degeaba: 
din^ii pacato§ilor i-ai zdrobit. 

De la DomnuJ este izbavirea 
5i peste poporul Tau [fie] binecuvantarea Ta! 



^ Pentru sfSr^it, intre psalmi; cantare a lui David. 

Cand am strigat spre El, m-a ascultat, Dumnezeul dreptafii mele; 
din stramtorare m-ai scos la larg; 
ai mila de mine §i asculta-mi rugaciunea! 



3.8 „Scoam-Te, Doamne": expresie antropomorfic5 frecventa prin care psalmistui pare a 
vol S3-1 atraga atentia lui Dumnezeu. Era §i strigaiui arhaic de razboi, cand israelilii ple- 
cau la iupta avand in mijiocul lor ChivotuI legamSntuIui (cf. Num. 10,35). 

3.9 „izbavirea... binecuvantarea"; chiar daca tn text ambele vin de la Dumnezeu car- 
turarul evreu Ra?i (sec, al Xl-lea d.H.) atrage atenfia ca izbavirea vine numai de la 
Dumnezeu, dar §i poporul trebuie sa-L binecuvanteze pe Dumnezeu. 

4 Psalmul, care este folosit liturgic ca rugaciune de seara, exprima contrastui intre cei 
„greoi la mimS" care I§i pun fericirea in de^ertaciuni ^i eel credincios, pentru care binele 
este vederea fefei lui Dumnezeu, aducatoare de bucurie §i pace. 

4,1 „Pentru smr§it" e interpretat de unii Parinti in sens eshatologic; pentru Grigore al 
Nyssei (11 31), este o imagine sportiva: tinta spre care trebuie sa priveasca cei care 
sufera spre a se incuraja; tinta spre care trebuie sa tindS \o\x alergatorii de pe „stadionul 
vietn": atunci cSnd acestei expresil i se mai adaugS ceva, se araia felul in care trebuie sa 
se pregateasca omul pentru a dobandi biruinta flnaia. ♦ TM are lam'naffeah- Pentru 
mai-marele cdntaretilor" (interpretabil §i „AI mai-marelui cantaretilor"), expresie pre- 
zenta in titlul a 55 de psalmi - se presupune ca era verba de o eclectic rezervata con- 
ducatorului corului, pentru liturgia sinagogaia. ♦ „intre psalmi": poate fl tradus si 
„pentru instrumente cu coarde"; TM are birfghindth, „pe strune". ♦ „cantare"- Grigore al 
Nyssei deosebe^te cinci „specii literare": psalm (gr. vi/oXnoO, „melodie produsS de 
instrument"; cantare (gr. 6M), „expresie melodica insotita de cuvinte"- lauda (gr 
aivemO, „elogiere intensa a minunatiilor divine"; imn (gr. ii|.ivoO, ^aclamafie catre 
Dumnezeu pentru binefacerile primite" §i rugSciune (gr. npoaeuxV]), „impiorare pentru 
ceva de folos" (32). 

4,2 „m-a ascultat... m-ai scos": trecerea de la pers. a Ill-a la pers. a Il-a poate sugera 
trecerea de la un enun^ la o izbucnire a rugaciunii; TM are de la inceput pers. a Il-a ♦ 
„m-ai scos la larg": Dumnezeu scoate la larg nu Tmpiedicand acfiunea celor rai ci dSnd 
credinciosului Sau un suflet mare (Origen); „sa fii la larg" inseamna sa-L ai pe 
Dumnezeu Tn inima §i sa vorbe§ti cu El iniauntrul fiintei tale (Augustin) 



I 



48 PSALMII 4 

Fii ai oamenilor, p^nS c§nd [ve^i fi] greoi la inima? 
Pentru ce iubiti de§ertaciunea §i cSutati minciuna? 
Oprire 

'* §i sa §titi ca l-a fScut minunat Domnul pe eel sfSnt al SSu; 
DomnuJ ma va asculta cand voi striga spre EI. 
^ Maniati-va §i nu pacatui^i; 
vorbiti in inimile voastre 
§i in culcu§urile voastre cai|i-va [Tn tacere]! 

Oprire 

^ Jertfiti jertfa de dreptate §i nadajdui^i tn Domnul. 
' Multi zic: „Cine ne va arata cele bune?" 
Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne! 

Dat-ai bucurie in inima mea 
mai mult decat la vremea cand grSul §i vinul §i untdelemnul lor s-au 
Tnmul^it. 



4.3 „Fii ai oamenilor" - semitism: TM are b'tiey Ty (rar, fata de mai frecventui b*ney '„ 
'adham) „fii ai omului". ♦ „greoi la inimS": TM are Whhodhi liWUmmah, „tmi 
dispretuiti siava"; LXX presupune kiblfdey lebh lammah. 

4.4 „l-a fScut minunat": TM are ,,1-a pus deoparte". ♦ „pe eel sfiint": gr. 6aio<;, „sf§nt, 
pics, credincios; drept, nep&rtinitor", se folosejte mai ales despre oameni, corespunzSnd 
ebr. hasidh sau, mai rar, ya0r, spre deosebire de cryioc;, „stant", referit mai ales la ' 
Dumnezeu, corespunzand ebr. qadho^. 

4.5 „Maniati-va §i nu p5c5tuiti": TM are „infiorati-v5 §i nu pScatuiti". Pentru acest text 
dificil s-au propus felurite interpretari; psalmistul cheamS la Tnfiorare In faja r5ului §i la 
evitarea pScatului (Ravasi, I, p. 129); LXX cu „mSniati-va" interpreleazS moralizator, iar 
cSnd e citat In Ef. 4,26, versetui e explicitat prin „sa nu apuna soarele peste mania 
voastra"; aceea§i linie moralizatoare la leronim {Comm. in Epist. ad Ephesios, PL 26, 
510-511), care scuza izbucnirea de manie cu condi^ia sa nu dSinuie §i sa nu devina 
obicei ; Toma de Aquino, pe baza acestui text, afirma ca exista §i o m&nie legitima, de 
dragul dreptajii (Summa, Il-a Il-ae q. 158,1). ♦ „Tn inimile voastre": in limbaj biblic, 
„inima" simbolizeaza interioritatea omului intreg: minte, vointa, sentimente. ♦ „caiti-va": 
KOTCtvijao^ai, lilt. „a simfi o inJepaturS dureroasa" (av^nd §i o conota^ie de „tacere !n- 
cremenita"); de aici 51 tema „strapungerii inimii" din literatura cre§tina ascetica. ♦ TM 
are „chibzuiti §i taceti". 

4.6 ,Jertf5 de dreptate": \n lumina Tnvataturiior profe{ilor, e verba de cultul unit cu 
respectarea Legii (mai exact, cu tmplinirea vointei lui Dumnezeu). 

4.7 „insemnatu-s-a peste noi": TM are o forma dificila, interpretata ca „ridica/ta sa 
rasara/raspande^te peste noi". ♦ „lumina fefei Tale": lumina este un putemic simbol 
teologic, trimi^and simultan la transcendcnta lui Dumnezeu §i la manifestarea prezenfei 
Lui. In Psaltire, „lumina" §i „fata lui Dumnezeu" sunt adesea asociate. 



PSALMII 4-5 

' !n pace ma voi culca §i voi adormi de indata 

caci Tu, Doamne, m-ai a5ezat deoparle, Tntru nadejde. 



49 



' Penim sflr^it, despre mo^tenitoare; psalm al lui David. 
^ La cuvintele mele pleaca-Ti urechea, Doamne, 
Tntelege strigatui meu; 
^ ia aminte la glasul cererii mele, 
Imparatul meu §i Dumnezeul meu, 
cSci fie ma voi ruga, Doamne! 
^ Dis-de-dimineata vei auzi glasul meu, 
dis-de-diminea^a voi sta Tnaintea Ta §i voi privi. 
* Caci Tu nu e^ti un Dumnezeu care volenti faradelegea, 
nici nu va locui langa Tine facatorul de rele; 



4,9 PSrintii au interpretat acest verset ca prevestind moartea §i invierea lui Hristos. 
5 Este un psalm de dimineata concentrat asupra Templului ca loc al prezenfei lui 
Dumnezeu (v. 8). Evocarea diminetii se leaga de ritualul de la Templu, dupa rugSciunea 
de noapte sau chiar dupa ce credinciosul §i-a pelrecut noaptea in Templu (cf. Ps. 3). Au 
dreptul sa-§i afle scSparea in Templu cei nevinovati §i asupriji (vv. 12-13), dar calcatorii 
de lege, care aici sunt cu precadere mincino§ii, calomniatorii, cei vicleni, nu sunt primiti 
Jn fata lui Dumnezeu (vv, 5-7). Este §i o cerere de ajutor. 

5.1 „Pentru sfSr^it, despre mo§teniioare": TM are „Pentru mai-marele cantaretilor. Pe 
flaut". ♦ Pomind de la titlul psalmului, Augustin il interpreteaza in chele ecleziologica §i 
eshatologica: prin Hristos, Biserica il prime§te pe Dumnezeu §1 mo§tene§te pamantul; ea 
se roaga aici sa-i fie dat sa strabata prin tot raul care este in lume §1 sa ajunga la 
Dumnezeu. 

5.2 „pleaca-Ti urechea": gr. evo>Ti^op.ai, de laovq. orcoi; „ureche". ♦ „strigat": TM are 
haghigh, „murmur", „geamat". 

5.3 „imparatul meu": in Biblie, Dumnezeu este adevaratul rege al lui Israel §i al intrc- 
gului pamant (cf. Introducerea, despre psalmii regali). 

5.4 „Dis-de-dimineata": dupa Grigore al Nyssei, „dimineata este timpul purificarii 
sufletului, al biruintei luminii asupra intunericului" (2, XI). ♦ „voi sta inaintea Ta": 
verbul gr. sugereaza mai ales apropierea; TM are /(//. „voi pregati pentru Tine [jertte?]". 
♦ „voi privi": gr. en6\|(o^ca are nuanja de a^intire a privirii; TM are „voi a§tepta", dar e 
vorba tot de o tensiune in a§teptare. ♦ „Pentru a ne ruga, n-avem nevoie de cuvinte §i 
nici de gesturi; trebuie dear sa ne golim spiritul de orice altS grija §1 sa-L a§teptam pe 
Dumnezeu consacrandu-I toata atenfia, pana cand va veni sa ne viziteze sufletui, intrand 
prin toate por^ile §i cSile, chiar §i ale sim|urilor" (Omilia 33, 1-3 atribuita lui Macarie: 
PG 34,742-743). 



50 PSALMII 5 

nu vor dainui calcatorii de Lege Tnaintea ochilor Tai, 
urat-ai pe toti cei care savar§esc fSradelegea. 

Vei da pieirii pe toti cei ce graiesc minciuna; 
de omul sangeros §i viclean Ti este siia Domnului. 

Dar eu, intru multimea milei Tale, voi intra in casa Ta, 
ma voi inchina spre silntul TSu laca§, intru frica Ta. 

Doamne, calauze§te-ma intru dreptatea Ta, din pricina du^manilor mei, 
indrepteaza tnaintea mea calea Ta! 

Ca nu este in gura lor adevar, 
inima lor e de?arta; 
mormant deschis e gdtlejul lor, 
cu gurile lor au urzit vicle§ug. 

Judeca-i, Dumnezeule; 
sa dea gre§ in uneltirile lor; 
pentru multimea nelegiuirilor lor, alunga-i, 
caci Te-au amarait, Doamne! 

Dar sa se veseleasca tofi cei care nadajduiesc in Tine; ? 

in veci vor tresaita, iar Tu \\\ vei a§eza in ei sala§ f 

§i se vor lauda intru Tine toti cei ce iubesc Numele Tau. ^ 



1 

5,6 „caicatorii de Lege": TM are „cei trufa?i". ^ 

5,8 „mila", gr. zKzq(;: corespunde adesea ebr. hesedh care se refera la o atitudine de 
bunavointa, de afectiune, ce intra in cadrul relajiilor stabile, chiar institutional izate (intre 
Dumnezeu §i om, intre suzeran §i vasal, dar §i intre fiu §i lata etc.); de la eel mai mic 
spre eel mai mare, poate fi respect, pietate; de la eel mai mare spre eel mai mic - 
ocrotire, ajutor, iertare. ♦ „Casa Ta", in paralelism cu „sfantul Tau iaca§" (ebr. litt. 
„templul sfinteniei Tale"), face parte din vocabularul referiior la Templu. In acest 
context, „calea" (v. 9) se poate referi 51 la drumul de acces la Templu. ♦ „lntru frica Ta": 
frica de Dumnezeu este o componenta esentiala a sentimentului religios: respect, uimire, 
adora^ie, grija de a nu-L supara. 

5.10 „au urzit vicle§ug": TM are „aluneca [cu limba], lingu§esc". 

5.11 „Te-au amarSt": gr, Tiiicpalvw este mai dur, mai aproape de „a mSnia". ♦ Asemenea 
apeluri ta razbunarea divinS impotriva du^manilor lui Dumnezeu sau ai credinciosului 
sunt frecvente in psalmi exprimand nevoia de dreptate; experienja avea sa araie insa ca 
dreptatea nu se realizeaza imediat, punandu-l astfel pe om in fafa misterului dreptatii 
transcendente a lui Dumnezeu {cf. lov), pcniru ca, mai apoi, NT sS-l indemne la iubirea 
de du?mani (Mt. 5,43-48). Purificate de resentimente personale, respectivele apeluri din 
psalmi raman, pentru Biserica gi pentru orice cre§tin, expresia aceleia§i nevoi de 
dreptate, in faja puterilor raului, care nu tnceteaza sa actioneze in lume. 



PSALMII 5-6 51 

'^ Caci Tu tl vei binecuvSnta pe eel drept; 

Doamne, ea §i cu o pavaza de bunavointS ne-ai inconjurat. 



6 

' Pentru sfSr^it, printre imnuri, despre [ziua] a opta; psalm al lui David. 

Doamne, sa nu ma mustri in mania Ta, 
nici cu urgia Ta sa nu ma pedepse§ti! 
^ Fie-Ji mila de mine, Doamne, caci sunt slab; 
vindeca-ma, Doamne, caci s-au tulburat oasele mele 

§i sufletul meu s-a tulburat foarte; 
iar Tu, Doamne, pana cand...? 

intoarce-Te, Doamne, izbave^te sufletul meu, 
mantuie^te-ma pentru mila Ta! 

Caci nu este in moarte cine sa Te pomeneasca; 



5,13 „mconjurat": vb. ax£^av6(a Inseamna §i „a incununa"; poate avea §i sensul 
metaforic de „a acorda onoruri" (a inconjura cu lauri capul invingatorului). 
6 Psalmistul este in acela§i timp patruns de teama judeca|ii lui Dumnezeu §1 inflScarat de 
iubirea divinS. Dorinta de a se tmpaca cu Dumnezeu nu rabdS TntSrziere: el i§i adunS 
puterile §1 cheamS in ajutor milostivirea divina (Expositiones la cei §apte psalmi de 
pocainta, atribuite o vreme lui Grigore eel Mare), Tradi^ia cre§tina a grupat laolalta §^te 
psalmi pe care i-a numit „de pocainta" (6, 3 1 , 37, 50, 1 1 , 1 29, 1 42). 

6,1 In TM titlul este „Pentru mai-marele cantaretllor. Pe strune. 'Al ha^fmlnlth. Psalm, 
al lui David". 'Al ha^frmmth, litt. „pe a opta" - termen muzical care a fost interpretat in 
diferile feluri: „pe un instrument cu opt coarde"; „pe a opta coarda a harfei"; „la octava 
inferioara" (ca ton de lamentatie). ♦ Grigore al Nyssei (35): „Inceputul ve§niciei este 
numit ziua a opta, pentru ca urmeazS dupa timpul ce cade sub simjuri, al cSrui ciclu este 
de §apte. Titlul ne slStuie§te sa nu privim la timpul de faja, ci la ziua [...] cSnd Invierea 
va schimba condi^ia firii noastre, cand timpul trecator va Tnceta §1 va urma ziua a opta, 
ve§nicia viiioare, care formeaza tn Tntregime o singura zi, luminata de Soarele drepta^ii, 
Rasariiul ftra de apus." 

6.5 „Intoarce-Te, Doamne": chemare frecventa tn Biblie, ca §i cum Dumnezeu, mSniat, 
s-ar fi indepartat de cm. Unii Parin^i interpreteaza pomind de la alta rugaciune, tot atSt 
de frecventa: „!ntoarce-ma §i ma voi intoarce" (in leremia §i in Psalmi), tnsemnand cS, 
In convertire, primul impuls vine de la Dumnezeu. De ex., Augustin explica acest verset: 
„Fa-ma sa ma intorc: [,..] sufletul acesta nu a atins inca rugaciunea desavar§ita despre 
care este scris: «Mai Tnainte ca ei sa fi sfdr§it verba, Eu voi zice: lata-Mi)) (Is. 65,24)." 

6.6 „iar in lacajul mortilor...": credinta tn tnvierea mortilor a aparul tSrziu in VT (Dan. 
12; cartile Macabeilor). Pana atunci se spunea despre cei morti ca merg tn „iaca5ul 



52 PSALMn 6 

iar Tn laca§ul moitilor, cine Iti va aduce multumire? 

Ostenit-am Tn suspinul meu, 
voi spala noapte de noapte culcu^ul meu, 
cu iacrimile mele imi voi scalda asternutul. 

S-a tulburat de manie ochiul meu, 
imbatranit-am mtre toti du^manii mei. 

Indepartati-va de la mine, to^i cei ce faptuifi f^adelegea, 
caci a ascultat Domnul glasul plangerii mele; 

a ascultat Domnul cererea mea, 
Domnul rugaciunea mea a primit-o. 

Sa fie ru^inafi §1 sa se tulbure foarte to^i du§manii mei, 
sa lie Tntor§i indarSt §i rau sa fie facuti de ru^ine, cat mai degraba! 



moitilor" (ebr. ^eol; gr. Hades), definit mai mult neutru: acolo nu exists nici cunoa^tere, 
nici sentiment, nici rSsplata, nici pedeapsa. ♦ Parinjii s-au str5duit sS dea un sens spiri- 
tual acestor pasaje. De ex., Didim spune c& aici este vorba de moartea pacatului, care 
desparte sufletul de viata. ♦ Particula 5e» tradusS aici prin „iar", l^ra corespondent Tn 
TM, sugerfind o gradajie intre cele douS stihuri, deschide calea interpretarii cre§tine 
(c/, de ex., Grigore eel Mare): „Daca nu Te Tntorci, daca nu smulgi sufletul meu, ma la§i in 
Intunericul pacatelor, adica In moarte. Dupa cum pacatosu! ajunge din moarte In lad, a§a 
cade, din mul^imea pacatelor, Tn groapa deznadejdii" (apud Mortari, p. 98). ♦ „cine tti va 
aduce mullumire": gr. e4o^oA,oYo0^ai, liii. „a recunoa§te, a marturisi, a fi recunoscator" 
reda stereotip ebr. yadhdh (de unde subst. todhnh), „a aduce lauda/ muifumire lui Dumnezeu, 
amintind faptele Sale minunate". Sub influenta limbajuiui biblic, cuvantul grecesc do- 
bande§te §i acest din urma sens: euxapiarowtei; z<^ Se^ koI e^onoA-oyoij^evoi ef o\<; 
eiiepYETTioev fmo^ 6 ee6(;, „aducand muHumire lui Dumnezeu ?i laudandu-L/dandu-I 
marturie pentru cate binefaceri ne-a dat Dumnezeu" {Const. Ap. 7,30,1). §i loan GurS de 
Aur spune: „Sunt doua feluri de marturisire: recunoa^terea pacatelor proprii §1 recu- 
noa§terea binefacerilor lui Dumnezeu" {Ex. Ps. 9). 'E^OfioX-OYTimi; are aici sensul de 
eijxapia-cia („aducere de multumire") ?i nu de e^oyopeuai^ („exprimarea gre§elilor") 
(Grigore al Nyssei, 20). 

6,7-8 In sens literal, e descrisa suferinta omului inconjurat de du§mani. Traditia cre§tina 
refera Insa §i la cainta pentru pacate (cf. Grigore al Nyssei $i Omilia atribuita iui 
Macarie). 

6,11 „Safie ru§inati...": Tn efortui general deaoferi o interpretare spirituala chemarilor 
la razbunare, Grigore eel Mare explica: „De ar ro§i [cerand iertare], la fel ca mine, toti 
cei care au fost creati dupa chipul §i asemanarea lui Dumnezeu [...]. Sufletul nobil nu 
respinge umilirea cand a pacatuit [. . .]. §i sa se Intoarca la Dumnezeu foarte repede, caci 
Dumnezeu va veni in toiul noptii, ca un ftir (2Pt. 3,10)." 



PSALMII 7 53 

7 - .-■ ■— - 

' Psalm al lui David, pe care 1-a cantat Domnului cu privire la 

cuvinteie lui Chusi, fiul lui lemeni. 
^ Doamne, Dumnezeul meu, in Tine am nadajduit, 
mantuie§te-ma de toti prigonitorii mei §i elibereaza-ma, 
^ ca nu cumva sa rapeasca, precum leul, sufletul meu 
f^a sa aiba cine sS ma rascumpere §i sa ma mantuiasca. 
* Doamne, Dumnezeul meu, de-am savar§it aceasta, 
daca este nedreptate in mainile mele, 
^ daca am platit la randul meu celor care mi-au platit cu rele, 
atunci fie sa cad Tnaintea dujmanilor mei gol, 
^ atunci sa prigoneasca du§manul sufletul meu §i sa-1 ajunga 
51 sa culce la pamant viata mea 
§1 slava mea s-o a§eze in tarana. 

Oprire 

' Scoala-Te, Doamne, Tntru urgia Ta, 
inalta-Te in hotarele du§manilor mei; 
ridica-Te, Doamne, Dumnezeul meu, 
dupa porunca pe care ai dat-o! 



7 Psalmul oscileazS tntre lamentatia individuaia %i JuramantuI cultual de nevinovatie de 
tipul celui prescris in Ex. 22,6-10. Contine figuri dc stil din sfera juridicS ?! militara, 
precum §i de vanStoare („leu", „groap5")- 

7,1 „Psalm": TM are ^iggayon: termen obscur, care mai apare doar in Avacum 3,1. A 
fost interpretat ca „piangere/ marturisire/ elogiu/ un tip de melodie/ un instrument 
muzical". ♦ „cu privire la cuvinteie": TM „despre" {'al-dibh^rey, litt. „asupra cuvin- 
telor": exprcsia tinde sa se transfere ca atare §i in greacS). ♦ „Chusi, fiul lui lemeni": TM 
Ku^ ben-Tmmv. personaj necunoscut, identificat de unele versiuni cu etiopianul care i-a 
vestit lui David moartea lui Abessalom (2Rg. 18,21-32), sau cu Ki§, tatai regelui Saul; in 
acest caz, „fiui lui lemeni" ar reprezenta o traducere a etnonimului Beniamin. Aluzia 
ramane obscurS. 

7.5 TM are: „Daca am rispuns prietenului meu cu rau §i l-am crutat (al^ii traduc «l-am 
despuial))) pe du§manul meu taratemei." 

7.6 „slava mea"; ebr. KBDY este interpretat fie l^bhodhT, „slava mea", fie f^bhedhi, „fi- 
catul meu", considerat in vechime ca organul emotiilor, pozitive sau negative. 

7.7 „in hotarele": TM are „impotriva exceselor" - probabil trad. LXX a confundat ebr. 
'BRWT cu 'BRY. ♦ „ridica-Te, Doamne, Dumnezeul meu": TM are „ridica-Te catre 
mine". ♦ „dup5 porunca pe care ai dal-o": TM are „Tu ai pomncit judecata". Theodor al 
Mopsuestiei parafrazeaza: „Fa Tu insuji ce ai poruncit: ia apararea celor asupri^i." 



^^ PSALMII 7 



§i adunarea popoarelor Te va inconjura 
§i pentru ea intoarce-Te intru Tnaitime! 

Domnul va judeca popoarele; 
judeca-ma, Doamne, dupa dreptatea mea 
5i dupa nevinovafia care este in mine! 
"* Pune capat rautafii pacato?ilor 
5i caiauze§te-I pe eel drept, 
Tu, eare cercetezi inimile §\ rarunchii, Dumnezeule! 

Drept este ajutorul meu de la Dumnezeu, 
Cel care mantuie§te pe cei drep^i cu inima. 

Dumnezeu e Judecator drept §i puternic §i indelung rSbdator, 
care nu-§i varsa mania in fiece zi. 

Daca nu va intoarceti, va strafuigera cu sabia; 
arcul §i 1-a intins §i 1-a pregatit I 

§i cu el a pregatit unelte aducatoare de moarte, 

sagefile §i le-a faurit impotriva celor care ard. ' 

^ lata, [eel rau] s-a caznit sa faca nedreptate, ' 

a zamislit necaz 5i a nascut faradelege; ^ 

a sapat groapa §i a adancit-o, ] 

dar va cadea in prapastia pe care a fScut-o; 

se va Tntoarce asupra capului sau raul [fSptuit] ^ 

§1 pe cre§tet Ti va cobor? nedreptatea. - 

Aduce-voi multumire Domnuiui dupa dreptatea Sa 
§i voi canta Numelui Domnuiui Celui Preainait. 



7,8 „pentra ea": gr, imep Tou-rn? poate fi tradus §1 „deasupra ei", ca §1 ebr 'dleyha 

7.10 „pune capat rSutaiii": liii. „s5 se smr§easca rautatea". ♦ „c5iauze5ie-l"- TM are 
„int5re?te-l". ♦ „.. .Dumnezeule": TM are „Dumnezeule drept". 

7.11 „Drept este ajutorul meu de la Dumnezeu": TM are „Scutul ce mS apSra este 
Dumnezeu". 

7.12 „...5i putemic §i tndelung rabdfitor": nu apare in TM. ♦ „care nu-gi varsa mSnia "■ 
IM are „$i Dumnezeu gelos...". 

7.13 JJaca nu va intoarceti, va strafuigera cu sabia": TM are „daca nu se intoarce, isi ascute 
sabia . Subiectul vv. 13-14 din TM este neclar. ♦ „arcul §i 1-a Intins": Dumnezeul areas" 
apare ?i in lev 16,12-14. Unele versiuni au trecut „armele" pe seama pacatosului 

7.14 „sagetile §i le-a fSurit impotriva celor care ard": TM are //«. „sagelile iui le-a ftcut 
arzande'. ♦ Pentru Vasile eel Mare, sagetile Iui Dumnezeu sunt indreptate Impotriva 
celor care pnmesc fn ei sagejile aprinse ale Vrajmajului §i ard de patimi trupe§ti 

7,18 „voi canta", gr. ^v6Xk^w (ebr. zamar): inseamna, mai exact, a canta la un instru- 
ment cu coarde sau a canta cu acompaniament instrumental. 



PSALMir 8 55 

8 

' Pentru sfar§it, despre teascuri; psalm at lui David. 
Doamne, Stapanul nostru, cat de minunat este Numele TSu pe tot 
pamantul, 
caci s-a inaJtat marefia Ta mai presus de ceruri! 

Din gura pruncilor §i a celor ce sug Ti-ai pregStit lauda 
din pricina du§manilor Tai, 
ca sa nimice§ti pe du§man ^i pe razbunator. 

Caci voi privi cerurile, lucrarea degetelor Tale, 
luna §i stelele pe care le-ai intemeiat. 

Ce este omul, de-Ji aminte§ti de el, 



8 Pomind de la contempiarea celor create, omul I§i inalja gSndul la maretia Creatorului. 
La aceasta maretie e tacui parta§ ji omul, fiindca Dumnezeu se pleaca spre el §i ii poarta 
de grija §i lui i-a supus intreaga creajie (c/ Gen. 1,28; 9,1-3). 

8,i „Pentru stlr?it": TM are „Pentru mai-marele cantaretilor". ♦ „despre teascuri": dupa 
Grigore al Nyssei (36), „teascur' reprezinta con?tiinta omului; prin ea, din strugurii 
muncii noastre se pregate§te vinul pentru via^a viitoare. TM are „pe ghitif - cuvSnt cu 
sens necunoscul, pe care unele versiuni 1-au interpretat ca instniment muzical originar 
din ora^ul Gat, iar allele au considerat ca este un cantec referitor la culesul viilor. 

8.2 „Doainne, Stapanul nostru": gr. Kupie 6 Kijpiot; lijidiv echivaleaza ebr. YHWH 
'Adhoneynu. La un moment dat, din respect, evreii au inceput sa evite a rosti numele 
revelat al lui Dumnezeu, Tnlocuindu-I la lectura cu 'Adhonay, „Stapanul meu". Din acest 
motiv vocalizarea tetragramei sacre nu s-a transmis, ea putand doar sa fie dedusa de 
speciali§ti; TM transfera vocalele lui 'Adhonay asupra scheletului consonaniic YHWH. 
Ajadar, LXX a echivalat nu sensul propriu al misterioasei tetragrame, ci pe al 
substiiutului ei. Ca urmare, in rarele cazuri cSnd apar aiaturate tetragrama §1 substitutui 
ei scris ca atare, in gr. apare Kijpiot; repetat. In romane^te se poate evita repctarea 
aceluiaji apelativ divin datorita sinonimiei Tntre „Domn" §i „Stapan". ♦ „Numele Tau": 
omul biblic considera ca numele exprima natura intimS a celui care il poarta sau 
misiunea acestuia. Dumnezeu i§i reveleaza Numele (Ex. 3,14), dar semnificatia lui 
trimite la misterul divin. In iudaismul tarziu, insu^i cuvantui „Numele" (ha?fem) ajunge 
sinonim cu „Dumnezeu". ♦ „s-a inaltat": TM are 'a?er fnah - text neclar, pentru care 
s-au propus mai multe explicatii: „care a§ezi", sau „care cSnta" etc. 

8.3 „Din gura pruncilor...": citat In Mt. 21,16 ca profefie mesianica. ♦ „Ti-ai pregatit 
lauda": aceasta lauda este insa§i rostirca Numelui {cf. P. Tournay, „Le Psaume 8 at la 
doctrine biblique du Norn", in RB. ian. 1971, p. 18); TM are „Ti-ai a§ezat fortareaia". ♦ 
„pe du§man §i pe razbunator": literatura rabinica §i Parintii Bisericii vad aici §1 o aluzie 
la ingerii cazuri {cf. Gen, 6 §i nota respectiva). 

8.4 „cerurile": TM are „cerurile Tale". 

8.5 „il cercetezi": „vizita" lui Dumnezeu e o tema biblica imporlanta: ea aduce viata §i 
binecuvantare {e.g. Gen, 18), dar poate fi §i spre pedepsirea celor care se incapa^aneaza 



56 PSALMII 8-9 

sau fiul omului, de-! cercetezi? 

L-ai facut cu pulin mai prejos decat ingerii, 
cu slava §i cinste l-ai Tncununat; 

5i l-ai randuit peste lucrarile mainilor Tale, 
toate le-ai a$ezat sub picioarele lui, 

oile §i vitele toate, 
ba chiar ^i dobitoacele campului, 

pasarile cerului §i pe§tii marii, 
tot ce strabate cararile mSrilor. 

Doamne, Stapanul nostru, cat de minunat este Numele TSu pe tot 
pamantul! 



Pentru sfar?it, despre cele ascunse ale fiului; psalm al lui David. 



Jn pacat. Omul trebuie sa vegheze pentru a nu pierde clipa tn care e „cercetat" de 
Dumnezeu {c/ Lc. 19,44). 

8,6-7 Pasaj citat !n Evr. 2,6-8 §i aplicat lui Hristos; cf. $i ICor. 15,25-27 §i Ef. 1,22. ♦ 
„decat ingerii": TM are „decat 'elohtm'\ interpretat ca un plural desemnand „tngeri" Tn 
LXX, Vulg., Pe§itta, Targ., Tn vreme ce Aquila, Symmachos, Theodotion, bazafi pe doc- 
trina despre chipul lui Dumnezeu Tn om, interpreteaza „decat Dumnezeu". ♦ „cu slava"; 
vezi nota la 3,4. 

8,10 Pentru prima data se Tntalnejte tn Ps. refrenul, care, aici, marcheazS inceputui §i 
sfiir§itul, subliniind ideea principaia. 

9 Este un psalm de recuno§tinia pentru izbavire ?i de implorare a ajutorului lui Dumnezeu 
Tmpotriva du§manilor. Poate ca este, la origine, psaimul CAilatilor care se intorc din 
Babilon: bucuria reintoarcerii e umbritS de opozitia pe care o Tntampina din partea celor 
rama$i Tn ^ara, care Ti privesc ca pe ni?te intru§i. Peste toate, se afirma Tncrederea Tn 
Dumnezeu, care li izbave§te pe cei sarmani ai Sai. Aici (v. II) se da, poate, cea mai 
buna defmifie a „saracilor Domnului": cei care cunosc Numele Domnului, cei care-L 
cauta pe Domnul §i i§i pun toata nadejdea Tn El (cf. G6lm, p. 44). ♦ Chiril al Alexandriei 
vede Tn acest psalm o referire la venirea lui Hristos la plinirea timpurilor: biruinta Lui 
definitiva asupra diavolului. 

9,1 „cele ascunse ate fiului": „TitluI 1(1 da ca lumina cuvSntuI care scruteaza tainele 
cunoa?terii lui Dumnezeu: cea mai insemnata este credin(a Tn Fiul" (Grigore al Nyssei, 
35). ♦ in TM, psaimul are titlul: „Pentru mai-marele cantaretilor (vezi nota la 4,1). 'Al 
muih labben. Psalm al lui David." 'Al muth labben - expresie misterioasa, care a fost 
interpretaia Tn diferite feluri: „despre cele ascunse ale fiului" (LXX); „despre moartea 
fiului" (Targ.); s-a presupus ?i ca acesta ar putea fi titlul unei melodii cunoscute, pe care 



PSALM 11 9 57 

Lauda-Te-voi, Doamne, cu toatS inima mea, 
voi povesti toate faptele Tale minunate; 

ma voi bucura §1 ma voi veseli intru Tine, 
voi canta Numelui Tau, Preainalte. 

Cand va da inapoi du§manul meu, 
vor slabi §i vor pieri dinaintea fetei Tale, 

caci Tu ai judecat pricina mea §i mi-ai fScut dreptate, 
Te-ai a§ezat pe tron ca drept Judecator. 
^ Mustrat-ai neamurile §i a pierit nelegiuitui, 
numeJe lor 1-ai §ters tn veac ?i in veacul veacului. 

Sabiile 1-au parasit pe du§man pentru totdeauna §i Tu ai cucerit ceta^i, 
a pierit amintirea lor, cu rasunet. 

insa Domnul dainuie Tn veci, 
§i-a pregatit de judecata tronul Sau. 
^ El va judeca lumea cu dreptate, 
va judeca popoarele cu nepartinire. 

Domnul S-a facut scapare pentru sarman. 



urma s5 se cante psalmul; sau ca ar fi indicarea unor instrumente muzicaie (TOB; „oboi 
5i harm" - BJ). 

9.2 „L5uda-Te-voi..."; vezi nota la 6,6. Sensul este explicitat de paralelismul cu stihul 
urmator. ♦ „cu toatS inima... toate faptele": Origen considera ca numai MSntuitorui 
poate face aceasta, pentru ca numai El cunoa§te tainele lui Dumnezeu. 

9.3 „voi canta": gr, \>aXk(a, lift. „a canta cu acompaniament de instrument cu coarde". 
Lafel§ilav. 12, 

9.4 „du§manul... vor slabi": trecerea de la singular la plural este frecventa in ebraica, 
singularul avSnd adesea valoare de colectiv. ♦ Du^manul care va fi nimicit de Dumnezeu 
este, in cele din urma, moartea{c/ ICor. 15,26; Origen; Eusebiu; Augustin). 

9.5 „ca drept Judecator": gr. 6 icpivwv SiKcaomivriv, Hti. „cel carejudcc5/discemedreptatea". 

9.6 „numele lor 1-ai §ters tn veci": Augustin spune ca se refera la „numele de pScSto^i §i 
de nelegiuiji" pe care Dumnezeu le §terge, dand fiecarui om un nume nou. 

9.7 In TM: „S-au prabu§it du§manii, pustietati tS^a sf^§it, ai nimicit ora§e, s-a stins %\ 
amintirea lor." 

9,8-9 intr-un context social in care o manifestare frecventa a asupririi celor sarmani era 
amanarea la nesf^^it a judecSrii pricinilor lor, ziua in care Dumnezeu va veni sa judece 
este a§teptata cu bucurie §i speranfa. ♦ Augustin §i Chiril al Alexandriei refera acest 
verset la Hristos, care, inviat, domne§te de-a dreapta Tataiui. Pentru Chiril, ,judecator" 
este eel care are toata puterea. 

9,10 Faptele minunate ale Domnului se manifesta §1 in situatiile favorabile, dar mai cu 
seama in cele potrivnice. Atunci este „vremea potrivita" pentru ajutorul lui Dumnezeu §i 
a bucuriei supranaturale Tn incercari (c/ Mortari, nota ad he). 



58 PSALMII 9 

scSpare Ja vreme potrivita, in stramtorare; 

sa nadajduiasca ?n Tine cei care cunosc Numele TSu, 
caci Tu nu i-ai parasit pe cei ce Te cauta, Doamne. 

Canta^i Domnului, care iocuie§te m Sion, 
vesti|:i Tntre neamuri lucrarile Sale, 

caci El, care cere socoteaia pentru sSngele [varsat], §i-a amintit de ei, 
nu a uitat de strigatul sarmanilor. 

Ai mila de mine, Doamne, vezi cum ma injosesc du§manii mei, 
Tu care ma ridici de la portile morfii, 
^ ca sa vestesc toate laudele Tale 
la portile fiicei Sionului; 
voi tresalta de bucurie intru mantuirea Ta. 

S-au cufundat neamurile in stricaciunea pe care au f3ptuit-o, 
in lajul pe care 1-au ascuns ^i-au prins piciorul. 

Domnul Se arata f^cator de [drepte] judecaji, 
in lucrarile mainilor sale s-a prins eel pacatos. 
Cant de oprire 

Aruncati sa fie pacato§ii in laca^ul morfilor, 
toate neamurile care uita de Dumnezeu; 

caci nu va fi uitat pana la capat eel sarac, 
rabdarea celor sarmani nu va pieri in veci. 

20 

Ridica-Te, Doamne, ca sa nu se intareasca omul, 
sa fie judecate neamurile inaintea Ta. 
Ajaza, Doamne, peste ei legiuitor 



9.11 „cei ce Te cauta", gr. Toug e.K^r\\o\ivxt^: preverbul indica staruin(a, sau/§i ducerea 
acjiunii pana la capSt. 

9.12 „Sion": vezi nota la 2,6. ♦ „lucrarile Sale": se refera §i la creatie, dar mai ales la 
.Jucrarea mesianica" (Origen). 

9.16 „neamurile": cf. nota la 2,8. ♦ „stricaciunea": TM are „groapa". 

9.17 „Domnul... judecSti": TM are „Domnul s-a aratal, a ftcut dreptate". ♦ „Cant de 
oprire", gr. tf>5Ti Siav/a^-M-otog: TM are, fafS de obi§nuitul selah, „oprire", higgayon 
selah; higgayon e o nota^ie muzicala cu sens obscur, tradusa In moduri foarte diferite: 
„inuzica rasunatoare", „mediiatie" (BDB), „cu toate instrumentele"; „tn surdina"; 
„modulatie"; „intemiezzo muzical" {cf. Ravasi, I, notaarf/oc, p. 208). 

9,19 „rabdarea": TM are „nadejdea". 

9,20„Ridica-Te...", gr. avaaniei: Atanasieil interpreteaza referitor la tntruparea Domnului. 
9,21 „A§aza, Doamne, peste ei legiuitor": TM are „A§teme, Doamne, spaima peste el". 
♦ Dupa Atanasie, profetui cere sa vina mai curSnd ziua chemarii neamurilor. 



PSALMII9 59 

sa 5tie neamurile cS oameni sunt. 

Oprire 

^^ Pentru ce, Doamne, stai departe, 

[de ce] treci cu vederea ia vremi de stramtorare? 

^^ Cand se trufe§te eel nelegiuit, eel sSrac se aprinde, 

se prind in sfaturile pe care ie pun la cale. 

^'' Caci se lauda pacatosul cu poftele sufletului sSu 

§i eel nedrept T§i ureaza de bine. 

^^ pacatosul 1-a intaratat pe Domnul [c^nd a zis]: 

„E1 nu va cerceta cu mulfimea urgiei Sale!" 

Nu este Dumnezeu Tnaintea lui. 

^^ Pangarite sunt caile lui in toata vremea, 

s-au indepartat de la el judeca^ile Tale, 

peste to^i du§manii sai va pune stapanire. 

^^ caci a zis in inima sa: „Nicidecum nu ma voi clatina, 

din neam in neam nu ma va ajunge nici un rau." 

^^ De blesteme e plinS gura lui §i de amareala §1 de viclejug, 

sub limba lui, truda §i necaz. 

^^ S-a a§ezat la panda cu cei boga^i 

in loc ascuns, ca sa-1 ucida pe eel nevinovat. 

Ochii lui privesc la eel sarman; 

^^ sta la panda in ascunzatoare, ca ieul in vizuina, 



9,22 Aici incepe Ps. 1 tn TM ?! de aici rezulta diferenja de numerotare a psalmilor tntrc 
cele douS traditii: de aici pana la Ps. 147 inclusiv, diferenta va fi in general de o unitate. 
Unele elemenie de alfabetism §i faptul ca Psalmul 10 nu are titlu par a sprijini imp5rtirea 
din LXX. ♦ „treci cu vederea": TM are „te ascunzi". 

9.24 tn TM, versetu! este oarecum neclar. S-ar putea traduce: „Nelegiuitul se laudS cu 
dorinta sufletului sau, eel lacom de ca§tig binecuvanteaza, dispretuie§te pe YHWH" 
{„binecuvanlea2a" ar putea fi o corectura pioasa, pentru a evita alaturarea verbului „a 
blestema" cu Numele divin). ♦ Raul e socotit bine, pacatosul se lauda cu nelegiuirea sa 
(Chiril al Alexandriei). 

9.25 O frazare diferita a dus la traducerea: „Cel pacatos L-a tntaratat pe Domnul, dupfi 
multimea maniei sale nu-L va cauta: Dumnezeu nu este Tnaintea lui" (Brenton). 

9.26 In TM: „La fiecare pas Ji merge bine totdeauna, sunt prea inalte pentru el judecat'Ie 
Tale; prive§te cu dispret la toti du§manii sai," 

9.28 Prima parte a versetului e citata in Rom. 3,14. ♦ „truda §i necaz": TM are „silnicie 
§i rautate". 

9.29 „cu cei bogati": TM are „ianga cStune". 



60 PSALMII 9 

sta la pSnda ca sa-1 prinda pe eel sarac, 
sS-l prinda pe eel sarac tragandu-1 [spre sine]; 
' tn la^ul sau il va smeri, 

[dar] se va incovoia §i va cadea chiar cSnd va pune stapanire peste cei 
sarmani, 

Caci el §i-a zis in inima sa: „A uitat Dumnezeu, 
§i-a intors faja ca sa nu mai vada niciodata." 

Scoaia-Te, Doamne Dumnezeule, sa se inalte mana Ta, 
sa nu uiti de cei sarmani! 

De ce i-a intaratat neiegiuitul pe Dumnezeu? 
caci §i-a zis Tn inima sa: „EI nu va cerceta." 

Tu vezi, cSci Tu iei seama la truda §i manie 
ca sa le iei in mainile Tale; 
Tie Ti s-a Tncredintat eel sarac, 
orfanului Tu i~ai fost ajutor. 

Zdrobe§te bra|ul celui pacatos §i viclean, 
cercetat va fi pacatul lui, iar el nu se va mai easi; 

37 " c ' 

Domnul va fi ImpSrat in veac §i in veacul veacului. 
Pieriti, neamurilor, de pe pamantui Sau! 

38 



Dorin^a celor sarmani a auzit-o Domnul, 
spre ravna inimii lor Ti-ai Tndreptat urechea 

39 ' 

Spre a face dreptate orfanului §i celui asup 
ca sa nu se mai trufeasca omul pe pamant. 



9,31 In TM: „Se nSpuste^te, se culcS la panda, §i eel sarman cade in puterea lui" 
(traducere aproximativa, text dificil). 

9.35 „truda §i manie": TM are „durere §i chin". ♦ „cel sarac, orfanului": folosirea 
singularului arata ca Dumnezeu are grija de fiecare ca §i cum ar fi unic (Origen). 

9.36 „el nu se va mai gasi": a fost interpretat In doua feluri: pacatul nu va mai fi gSsit 
pentru ca totul va fi purificat (Origen) sau pacatosul va fi dat pieirii (leronim, Augustin). 
9,38b In TM: „VeJ intari inima lor §i iji vei pleca urechea." 

9,39b In TM, stihui poale fi in;eles fie „§i sa nu-i mai inspaim§nte omul fScut din 
tarSna", fie „nu va mai fi Inspaimantat omul I^cut din ^arSna". 



PSALMI! 10 61 

10 

' Pentru sfSrjit; psalm al lui David. 
In Domnul mi-am pus nadejdea; cum veji spune sufletului meu: 
„Fugi in munti ca o pasare"? 

Caci, iata, cei pacato§f ?i-au incordat arcul, 
?i-au pregatit sSgeti in tolba 
spre a-i strapunge in beznS pe cei drepji cu inima. 

Cele pe care Tu le-ai alcatuit le-au nimicit: 
dar dreptul ce-a fScut? 

Domnul e in templul Sau eel sfant; 
Domnul in ceruri I^i are tronul. 
Ochii Sai privesc la eel sarman, 
pleoapele Sale cerceteaza pe fiii oamenilor. 

Domnul cerceteaza pe eel drept §1 pe eel nelegiuit, 
dar eel ce iube^te nedreptatea iji ura§te sufletul. 

Va ploua peste cei pacato§i cu la^uri, 
foe, pucioasa §i vijelie este partea paharului lor. 



10 in fata nedrepta^ii §i violentei, eel drept refiiza fuga §1 t§i pune toata nadejdea in 
Dumnezeu, care I?! va manifesta puterea. 

10.1 In TM, titlul psalmului este „Pentru mai-mareie cSntaretilor. Al lui David". ♦ 
„mi-am pus nadejdea": TM are „am cautat scSpare". 

10.2 „§i-au pregatit sageti in tolba": TM are „pe coarda §i-au pregatit sageata". 

10.3 in TM: „Daca se surpa staipii [lumii], ce face dreptul?" ♦ „dreptul ce-a facut?" - 
intrebare inlerpretata fie ca referindu-se la neputin^a omului, fie el §i drept, in fata 
dezaslrului, fie la Dumnezeu: ce face El in fa^a rSului din lume? Versetele urmatoare dau 
raspunsul, descriind „inspectia" (= atot§tiinta) lui Dumnezeu care e gata sa intervina (c/ 
?! Ravasi, I, p. 237). 

10,4a-b Cf. Apoc. 4,2. 

10,4c „Ochii sai privesc la eel sarman": TM are numai „Ochii Sai privesc", iar 

Theodotion §i Hexapla au: „Ochii Sai privesc la iumea [locuiia]." ♦ Origen interpreteaza 

„pleoapele" ca imagine a Indurarii lui Dumnezeu care tnchide ochii asupra multor 

pacate. Eusebiu le interpreteaza ca simbolizand puterea lui Dumnezeu care, cercetSndu-l 

pe sarman, il fere?te de pacat. Augustin vede in „pleoapele" care „cerceteaza" faptul eft 

Dumnezeu uneori i§i inchide ochii spre a fi cautai, atteori §i-i deschide luminandu-i pe 

oameni §i umplandu-i de fericire. 

10,5b TM are „dar pe iubitorul de silnicie 11 ura§te sufletul Sau". 

10,6 „laturi": Symmachos are „carbuni aprin^i". Inlerventia lui Dumnezeu aduce aminte 

de pedepsirea Sodomei §i Gomorei (Gen. 1 9,24-25), dar §i de teofania de pe Sinai (Exod 

19,16-18). 



62 PSALMH 10-11 

' Caci drept este Domnul §i a iubit cele drepte, 
spre nepartinire a privit fa^a Sa. 



11 

^ Pentni sfSrjit, despre [ziua] a opta; psalm al lui David. 

Mantuie§te-ma, Doamne, caci nu mai este nici un credincios, 
s-au imputinat cele adevarate la fiii oamenilor. 

De§ertaciune a grait flecare catre aproapele sau; 
buze viclene cu inima f^tamicS au grSit. 
** sa nimiceasca Domnul toate buzele viclene 
§i limba ce vorbe^te cu trufie, 

pe cei care au zis: „[Cu] Hmbile noastre [ne] vom semet:i, 
buzele noastre sunt la noi; 
cine e stapan peste noi?" 
^ „Pentru nenorocirea saracilor 



§i pentru suspinul sarmanilor 



10,7b TM e dificil; a fost emendat in „cei drepti vor privi faja Lui". Traducerile vechi 
s-au sfiit sa redea Tntocmai acest stih, din scrupul teologic. 

11 Psalmul e socotit printre rugaciunlle colective de implorare a ajutorului. SSracii au 
eel mai mult de suferJt din pricina ipocriziei §i a minciunii care tind sa se generalizeze. 
Salvarea vine de la Dumnezeul adevarului. 

11.1 in TM titiul este „Pentru mal-marele cantaretilor. Pe a opta (vezi nota la 6,1), 
Psalm, al lui David". ' 

11.2 „cele adevarate la...": TM are „cei credincio^i dintre...". ♦ „La oameni toate s4au 
intors pe dos: intelepciunea, vorbirea, modul de via^a. [...] Tofi muritorii de sub cer au 
nevoie sS li se intinda o mSna. Cu adevfirat, Hristos este agteptarea neamurilor (Gen. 
49,10)," (Chiril al Alexandriei) 

11.3 „buze viclene cu inima fa^amica au grait": lilt. „buze viclene tn inima §i in inima 
au grait". ' 

11.4 „cu trufie", gr. |ieYa>X)pTi^o)v, litt. „care vorbejte lucruri mari, enormitati" {neolo- 
gism tardiv). 

11,6 „Ma voi ridica,..": leronim parafrazeaza: „Acum 11 trimit pe Fiul Meu §i II voi face 
MSntuitorul neamurilor." ♦ „in mantuire": gr. ev acimipi(;i - lectiune preferata de Rahlfs; 
ms. Alexandrinus are ev acoxripici), care concorda mai bine cu demonstrativul urmator, 
ctUT^. Mortari traduce aici „un salvatore", trimitand ?i la Is. 19,20. ♦ „voi vorbi pe faja 
intru aceasta": se poate intelege gi „...intru acesta", ceea ce ar da textului un sens 
mesianic mai marcat. TM are „pe acela peste care se sufla" - text dificil, interpretat 
variat in traduceri. 



PSALMini-12 63 

acum Ma voi ridica - zice Domnul - 

ii voi a$eza in mantuire, voi vorbi pe fa^S intru aceasta." 

^ Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, 

argint lamurit in foe, cura^iit de pSmant, 

curajit de $apte ori. 

^ Tu, Doamne, ne vei pSzi 

§i ne vei ocroti de neamul acesta §i Tn veac. 

^ Jur imprejur umbla nelegiuitii; 

dupa masura inaitimii Tale ai purtat grija de fiii oamenilor. 



12 

' Pentru sfSr§it; psalm al lui David. 
^ PSna cand, Doamne, ma vei uita [?] PSna la capat? 
Pana cand !ji vei intoarce faja de la mine? 
^ Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, 
dureri in inima mea, zi dupa zi? 
P^na cand se va inai^a vrajma?ul meu asupra mea? 
^ Privejte, asculta-ma, Doamne, Dumnezeul meu; 
lumineaza ochii mei ca nu cumva sa adorm spre moarte, 



11.8 „de neamul acesta": gr. yeved Inseamnfi atSt „grup bazat pe rudenie (familie, trib, 
natiune)", cSt §i „generatie". 

11.9 „ai purtat grija": gr. Tio^vcop^w are §i conotatia „a trata cu respect, a pretui". ♦ In 
TM, n,9b este un text dificil, interpretat conjectural „cum se ridica tic3lo§ia oamenilor" 
(TOB). Targumul parafrazeaza: „Ca lipitoarea ce suge sSngele oamenilor." 

12 Rugaciune pentru a impiora ajutorul lui Dumnezeu in vremuri de restri§te. Credin- 
ciosul Irece de la angoasS la certitudinea plina de bucurie a izbavirii, anticipand cSntarea 
de mullumire. 

12.1 in TM titlul este „Pentru mai-marele cantarefilor. Psalm al lui David". 

12.2 „Panacand...?": comentatorii au atras atentia asupra repetarii formulei de patru ori, 
numSrul patru simbolizand „totalitatea direcjiilor cardinale ale spajiului" (Ravasi, I, 
p. 258). ♦ „\\i vei intoarce": TM are ,,1(1 vei acoperi". ♦ Dumnezeu i§i ascunde fata, pe 
care ingerii o contempla pururi, ca sa ne aducem aminte de El (Origen). Majoritatea 
Parintilor afirma ca „fata lui Dumnezeu" este Hristos, „chipul nevazutului Dumnezeu" 
(Col. !,15). 

12.3 „voi Ingramadi gSnduri": gr. Qi\aoiiai pouXcc; implica a-fi face planuri, a cere 
sfaturi, a le sfttui cu tine tnsuti, a-ti face griji §i temeri. 

12.4 „asculta-ma": TM are „raspunde-mi". ♦ „lumineaza ochii mei" - cf. In. 1,9. 



64 PSALMII 12-13 

ca nu cumva sS spuna vrajma§ul meu: „A™ biruit asupra lui!" 
Cei ce ma necajesc vor tresSlta de bucurie daca ma clatin. 
^ Eu tnsa in Tndurarea Ta am nadajduit, 
va tresalta de bucurie inima mea de mantuirea Ta; 
voi canta Domnului, care mi-a facut bine, 
voi canta pentru Numele Domnului Celui Preainalt. 



13 

' Pentru sfar§it; psalm ai lui David. 
Zis-a nebunul in inima sa: „Nu este Dumnezeu!" 
Stricatu-s-au §i s-au spurcat in Tndeletniciri, 
nu-i nimeni care sa faca binele, nu-i nici macar unul! 
^ Domnul S-a aplecat din cer catre fiii oamenilor 
ca sa vada de este [vreunul] care in^elege sau il cautS pe Dumnezeu. 
To^i au ratacit, laolaita s-au facut netrebnici, 



12,5 „Ori de cfite ori pacatuim, diavolul zice «Am biruit asupra lui!». Dupa cum Tngerii 

se bucura pentru un pScStos care se caie^te, la fel diavoHi joaca de bucurie cand cineva 

pacatuie§te." (Ori gen) 

12,6a „Dar ce ai fScut ca sa fii ascultat? [...] Raspunde: «in indurarea Ta am nadftj- 

duit!))." (loan Gura de Aur) 

12,6b C/Lc. 1,47. 

12,6d Nu apare in TM. 

13 Acesl psalm este aproape identic cu Ps. 52. Este descris „nebunur (ebr. nabhal) 

echivalat cu omul care nu fine seaiha de Dumnezeu: indiferenja religioasa na§te indife- 

renta moraia. 

13,1 „Nu este Dumnezeu" nu este o afirma^ie teoretica: In Israelul biblic nu exists 

ateism absolut; doar un ateism practic: „nebunul" se poarta ca §i cum Dumnezeu nu ar 

exista (Origen). Targumul traduce: „Nu este stapanire dumnezeiasca pe pamant." ♦ La 

lb, Augustin comcnteaza citand Rom. 1,28 („precum n-au gasit de cuviin^a sa pastreze 

cunoa§terea lui Dumnezeu, atunci §i Dumnezeu i-a lasat in seama minfii lor tara jude- 

cata"). ♦ „nu-i nici macar unul": nu apare in TM. ♦ 13,1c §i 13,2b sunt citate in Rom. 

3,10-12. ♦ Tema corupjiei generalizale care ajunge sa perturbe §i ordinea cosmicS 51 care 

va atrage pedeapsa lui Dumnezeu este frecventa in Biblie {e.g. Gen. 3,14.16-19; 6,6-12; 

ler, 5). Ea este strSns legata de ideea necesitatii unui mantuitor. 

133 „[Mormant... ochilor lor.]": adaos Tn ms. Alexandriniis, din Rom. 3,13-18, unde Pavel, 

citand primeie doua fragmente de verset, a adaugat aceste cuvinte luate din alte texte din 

VT ( Ps. 5,10; 139,4; 9,28; Is. 59,7.8; Ps. 35,2). In TM nu apare. ♦ Eusebiu, comentfind 

decSderea universaia care face necesara venirea lui Hristos in lume, citeaza Is. 50,2. 



PSALMII 13 65 

nu-i nimeni care sS facS binele, nu-i nici mScar unul. 

[Mormant deschis este gatiejul lor, 

cu gurile lor au urzit vicle§ug, 

venin de naparca sub buzele lor, 

de biesteme e plina gura lor §i de amareaia; 

luti sunt picioarele lor la vSrsare de sange; 

pustiire §i nenorocire este in cSile lor 

§i calea pacii nu au cunoscut-o; 

nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor.] 

Oare nu-jl vor da seama toti cei care savar§esc faradelegea? 
Cei care mananca poporul meu cum ar tnghiti o paine nu L-au chemat 
pe Domnul. 

Acolo au tremurat de spaimS unde nu era spaima, 
caci Dumnezeu este in neamul eel drept. 

Gandul celui sarac l-ati facut de ocara, 
pentru ca Domnul este nadejdea lui. 
' Cine va da, din Sion, mantuirea lui Israel? 
Cand Domnul I^i va Tntoarce poporul din robie* 
satresalte lacob §i sa se veseleascS Israel! 



13.4 Frazare diferita in TM: „Oare nu ?tiu toti cei care sav§r§esc f^adelege, care-§i 
mananca painea inghitind pe poporul Meu? Pe Domnul nu L-au chemat." Textul ebraic 
e dificil §i a dat na§tere la felurite echivaiari. ♦ „cum ar Inghiti o paine": gr. Ppcooei 
apTOu, litt. „cu mancare de pSine". 

13.5 „unde nu era spaima": nu apare aici in TM, ci doar in pasajul similar- Ps. 53,6 ebr. 
I3,6„pentru ca Domnul...": TM are „dar Domnul...". 

13,7 „mantuirea", gr. awTfipiov: Origen ?i alji Parin^i spun cS acesta este numele dat In 
mod deosebit lui Mesia atunci cand Isaia prevesle^te chemarea pSganilor; deci „mSn- 
tuirea" este Hristos. ♦ „(I§i va tntoarce) poporul din robie"; gr. cd-XRoA-OXjlav xou Xaou, 
lilt. „...robia poporului". TM are b'-^ubh YHWH fbhuth -ammd, litt. „cand YHWH 
intoarce cu Tntoarcere poporul Sau", ceea ce poate insemna „c^d YHWH va aduce 
inapoi poporul Sau" sau „c3nd YHWH va schimba cu totui soarta poporului Sau" - 
expresie cu in^eles mesianic §1 mai ales eshatologic (cf. ler. 29,14 TM; Os. 6,11; 
Soph. 2,7), ♦ „sa tresalte... sa se veseleasca": TM are „va tresaita... se va bucura". ♦ 
leronim: „intregul psalm profete§te ca rascumpararea noastra vine din Sion." Augustin 
citeaza Is, 49,20: ,,Sa vinS din Sion eel care va tndeparta fSradelegea lui lacob." ♦ Pentru 
Origen, „robia" este trecerea voita de la cunoa§tere la necunoa^tere §i de la purtarea 
dreapta la purtarea ticaloasa. ♦ Parintii vad in aceasta interventie mSntuitoare a lui 
Dumnezeu o prefigurare a intruparii lui Hristos, sau/§i o preamarire a roadelor invierii 
Lui din morji {e.g. Maximus din Torino, PL 57, 361-364). 



66 PSALMII 14 

14 

' Psalm al lui David. 
Doamne, cine va fi oaspete in cortul TSu 
§i cine se va sala§lui in muntele Tau eel sfant? 
^ Cel care umbla fara priliana ^i faptuie§te dreptatea, 
eel care graie^te adevSr in inima sa, 
^ eel care n-a viclenit cu limba sa, 
nici n-a facut rau semenului sSu 

§i n-a rabdat [sa se aduca] ocara impotriva vecinilor sai; 
"* de nimic in ochii sai e facatorul de rele, 
iar pe cei ce se tern de Domnul li cinste^te; 
eel care nu-§i calca j uramantul fScut aproapelui sSu, 
^ nu §i-a imprumutat banii cu dobanda 
§i daruri impotriva celor nevinova^i nu a luat. 
Cel care face astfel nu se va clatina in veci. 



14 Se presupune cS psalmul reflecta o ceremonie la intrarea in sanctuar: pelerinii pun 
tntrebarea rituala, iar preotii le reamintesc ccndHiile apropierii de Dumnezeu: trairea in 
adevSr, inftptuirea dreptatii, iubirea de aproapelc. §i in Bgipt, §i in Babilon exists, la intra- 
rea in temple, inscriptii de tipul: „Cel care intra trebuie sa fie curat; la intrarea in templul 
marelui zeu trebuie sa se purifice cum se cuvine." In Biblie insa, puritatea rituala §i 
exterioara tinde tot mai mult sS devina una etica !ji existen^iaia (cf. Ravasi, I, p. 272). 

14.1 „va fi oaspete": gr. TiapoiKew, „a iocui aiaturi/printre", „a locui ca strain/oaspete". 
♦ „Muntele cel sfant" este, pentru Origen, cunoa§terea lui Hristos; a-l urea tnseamna a te 
uni cu Hristos (la Ps. 119,5). Pentru Eusebiu, „muntele cel stant" este lerusalimul 
ceresc, iar pentru Ilarie, Hristos ?nsu§i (citeaza Is. 2,2). 

14.2 „umbla tSra prihana": Origen comenteaza cltSnd Gen. 17,3: „Umbia tnaintea Mea 
§i fii desavar§it." 

14.3 IPt. 2,22 face aluzie la acest loc, arat^nd ca dreptul des5v§r§it este Hristos; cf., 
despre cei care 11 urmeaza pe Hristos, Apoc. 14,4-5. ♦ „n-a viclenit": TM are „nu a 
clevetit", ♦ „n-a rabdat [sa se aducS] ocara": litt. „nu a luat (= acceptat) ocarS". ♦ 
„vecinilor": gr. ol eyyiata, litt. „cei de foarte aproape". ♦ In TM, 3c este „cel care nu 
aduce ocara asupra aproapelui sau". 

14,4a in TM: „Dispretuit e in ochii sai omul de nimic." ♦ Pentru leronim, acesta este 

diavolul. 

14,4c Litt. „cel care se jura aproapelui sau §i nu-?i ia inapoi/nu-§i calca juramantul". TM 

are „§i chiar daca pagube§te, nu-§i calca juramantul". 

14,5 imprumutul cu camata dat fratelui intru credinja este interzis de legea mozaica (Ex. 

22,24; Lev. 25,36; Deut. 23,20-21; lez. 18,2.13.17; 2Ezr. 15 [= TM Neh. 5], 2-12). 

Aceasta opreli§te continua in Evanghelie, la Parinti §i in Talmud. 



PSALMII 15 67 

15 



' Inscriptie pe stilp, a lui David. 
Paze§te-ma, Doamne, caci tn Tine am nadajduit. 
^ Zis-am Domnului: „Domnul meu e^ti Tu, 
de bunurile mele nu ai trebuinta." 
^ Pentru sfmtii care sunt pe pamSntul Sau, 



15 Psalmul exprima bucuria cople§itoare a prezentei lui Dumnezeu, tncrederea totals ca 
El Tl tnsote§te pe credinciosul SSu §i dincolo de moarte. Chiril al Alexandriei Tl nume^te 
§i „psalmul tndreptatirii prin credinta". 

15.1 „Inscriptie pe stalp": de fapt, e vorba de o stela comemorativa. Dupa Grigore al 
Nyssei, acest titlu ne Tndeamna sa pastram cu deosebire in memorie cele scrise (38). ♦ In 
TM, litlul este ^MH^h^tam al lui David". Termenul mikhUdm a fost interpretat in diferite 
feluri: „rugaciune tainica", „rugaciune cu gura Inchisa"/„in §oapta", „invatatur9", „ispa- 
§ire", Jntamplare negraita", sau chiar, de la alta radacina, „cu litere auriie". In aramaica, 
titlul este „Fonna corecta"; Vulg, §i unele tradi^ii rabinice au „David eel smerit §i drept". 
Textul ebraic al Intregului psalm este unul dintre cele mai dificile. ♦ „Paze§te-ma, 
Doamne": Hristos vorbe§te prin gura profetului, ca un om asaltat de du§manii sal 
(Origen). Hristos vorbe$te despre Biserica, trupul Sau, in numele intreguiui neam ome- 
nesc (Atanasie). 

15.2 „Zis-am Domnului": TM are litt. „Tu [fem.] spui lui YHWff', dar muHi comentatori 
interpreteaza „Eu ii zic lui YHWH" sau „Eu zic: YHWN...". ♦ „Domnul meu e§ti Tu": 
Beda: „Dupa cum «nimeni nu poate spune lisus este Domnul daca nu-i da Duhul Stant» 
(ICor. 12,3), tot astfcl doar eel care se supune In intregime lui Dumnezeu se poate 
invrednici saspunS aceste cuvinte." ♦ „de bunurile...": litt. „caci (oti) de bunurile...". ♦ 
„nu ai trebuinja": orice lucru ii oferim lui Dumnezeu, EI il prime§te nu pentru ca ar avea 
nevoie de el, ci spre a ne dSrui bunurile cere$ti (Origen). ♦ TM are idbhathXbal aleykha, 
litt. „binele meu nu mai presus de tine", tradus fie „e§ti singurul meu bine", fie „Tu ejti 
binele meu; mai presus de Tine nu e nimeni". leronim (Hebr.), urmSndu-l pe 
Symmachos, traduce „bene mihi non est sine te". 

153 Dupa TM, traducerea literaia a versetului ar fi: „Pentru sfinjii care sunt pe pamSntul 
lor §i cei putemici, toata desfStarea mea in ei." ♦ „Pentru sfintii": in TM, fq^dhd^lm 
poate insemna §i „celor sfinte" sau „celor sfinfi", dar la populatiile canaanene §i feni- 
ciene, zeii/idolii sunt adesea numi^i „sfin(ii" §i acest lucru inftuenteaza uneori §i expri- 
marea biblica {e.g. ISam. 2,2). ♦ „minunate": TM are 'addinm, „nobili", „principi". In 
ugaritica, divinilatea principala Baal-Hadad este adesea numita 'adr, „putemic", 
„minunai", „print". UrmSnd aceea§i tradi^ie, Pavel il nume§te pe Satana „printul puterii 
vazduhului" {Ef. 2,2) (cf. Ravasi, I, p. 289). S-a presupus ca autorul ar recunoa^te ca la 
un moment dat a fost atras de idoli (profetii au ridicat adesea glasul tmpotriva unui 
anume sincretism religios latent mai ales Tn Regatul din nord, dar mai apoi chiar §i in eel 
din sud). Alta interpretare: „Sfmtii care sunt pe pamSnt, oameni ate§i, ei [au fost] desfS- 
tarea mea." 



68 PSALMII 15 

minunate a f^cut toate voile Sale tn ei. 

S-au inmultit slabiciunile celorlal^i, 
dupa aceea ei s-au zorit. 

Eu nu ma voi lipi nicicum de adunarile lor sangeroase 
§i nici nu le voi pomeni numele cu buzele mele. 

Domnul este partea mea de mojtenire §i cupa mea; 
Tu e§ti Cel care imi a§ezi iaraji mojtenirea. 

Sortii mi-au cazut printre cele mai bune, 
caci minunata este pentru mine mojtenirea mea. 

11 voi binecuvanta pe Domnul, care mi-a dat pricepere; 
ia aceasta chiar §i noaptea m-au Tnvatat rarunchii mei. 

L-am vazut mereu in fata mea pe Domnul, 
caci sta la dreapta mea, sa nu ma clatin. 



15,4 „celorlalti", litt. „lor": gramaticii considers eft de multe ori In Biblie un pronume 
sau adjectiv pronominal subintelege un „altur'; acest Cfuimv se afia deci In opozitie cu 
amoXo, de la s^§itul versetului anterior. Aceste antiteze prin simpla aiaturare sunt mai 
frecvente in textele poetice (c/ Mortari, p. 109, nota 1). ♦ „S-au inmultit... s-au zorit": 
stihul din TM a fost inteles In mai multe feluri: „I§i sporesc suferintele cei care urmeazfi 
pe alt [dumnezeu]" sau „Ei sporesc nenorocirile (eufemism, poate, pentru «idoli)>) %\ 
[lumea] se napuste^te dupa el". ♦ „nu ma voi lipi... de adunarile": litt. „nu ma voi 
aduna... cu adunSrile". ♦ „adunarile": TM are „libatiile". Se poate referi la infanticidul 
ritual canaanean, pe care, In perioadele de decadenta 1-au adoptat ocazional §! evreii 
{cf. Ps. 105,35-38; ler. 7,31; 19,4-6; lez. 22,4; Is. 57,5-6). ♦ „nu le voi pomeni numele": 
Origen §i Atanasie vad aici o speran^a de convertire, parafrazand: „Nu-i voi mai chema 
cu numele de idolatri, ci-i voi numi ale§i §i sfinti." 

15,5-6 Sunt aici mai multe sinonime care exprima binefacerile primite de la Dumnezeu: 
„partea de mo§tenire" (trimite la impartirea Pamantului fSgaduinlei dupa cucerirea lui de 
losua. Cum tribul lui Levi nu avea parte de pamanl, s-a spus ca „partea sa este Domnul". 
De aceea, psalmul a fost uneori atribuit unui preol); „cupa" (poate fi paharul din care se 
aruncau la intamplare pietrele pentru tragerea la sorti, sau „cupa ospitalitatii", obicei 
cunoscut !n tot Orientul, aici simbol ai comuniunii cu Domnul); „mo?tenirea" (la 5b, TM 
are „Tu paze§ti goral-\x\ meu", acesta fiind „sortur' ie§it prin diferite procedee divi- 
natorii) §i „sortii", litt. „funiile" (folosite la masurarea suprafetelor de teren: pSmantul 
era impartit in loturi care se distribuiau periodic prin rota^ie sau prin tragere la sorti). 
15,6 „pr!ntre {litt. intru) cele mai bune": gr. ev xoii; KpcrrioTOn; poate insemna §i „intre 
cei mai puternici". ♦ „minunata": gr. Kpaniani. 

15,8-11 Versetele sunt citate de Petru in cuvSntarea din Fp. 2,25-28.31, unde sunt inter- 
pretate ca o profetie despre invierea lui Hristos. 
15,8 „L-am vazut": TM are „il pun". 



PSALMIl 15-16 69 

' De aceea s-a bucurat inima mea 

§i a tresaltat limba mea, 

chiar §i trupul meu se va saia§lui tntru nadejde, 

'° caci Tu nu vei lasa sufletul meu in laca§ul moitilor, 

nic! nu vei ingSdui ca dreptul Tau sa vada stricSciunea. 

^* Tu mi-ai aralat caile vie|:ii; 

ma vei umple de bucurie cu fata Ta, 

desfStare de-a dreapta Ta pana la capSt. 

16 

' RugSciune, a lui David. 
Asculta, Doamne, dreptatea mea, 
ia aminte la cererea mea, 

pleaca-Ti urechea la rugaciunea mea, care nu e din buze viclene. 
^ De la fata Ta sS-mi vina judecata, 
ocliii mei sS vadS cele drepte! 
^ Pus-ai la incercare inima mea, ai cercetat-o noaptea; 



15,9 „limba mea": TM are l^bhddhi, „slava mea", pe care unii comentatori TI voca- 
lizeaza l^bhedhT, „ficatul meu", continuSnd seria melaforelor somatice („rarunchii" = 
pasiunile; „inima" = mintea §i vointa; „ficatur' = emotiile, sentimentele; „trupul", litt. 
„carnea" = conditia pieriluare a omulul) (cf. Ravasi, I, p. 297). 

15,10-U Aceste versele au fost interpretate tn doua feluri: ca referindu-se la Tndepar- 
tarea de o moarte iminenla ori ca exprimand nadejdea nemuririi. Traducand ebr. ^ahath, 
„groapa", cu 5ia<t)eopa, „stricaciune", LXX dS de tnteles ca e vorba de eliberarea din 
stricaciunea mortii, in spiritui teologiei alexandrine exprimate de \n\,. 1-5 gi de Philon. 
Aceasta interpretare a inflorit mai ales tn cre§tinism. Prima atestare este citarea psal- 
mului §i actualizarea lui hristologica facuta de Petru in cuvSntarea din Fapte 2. Apoi, 
15,10b e citat tn cuvEtntarea lui Pavel de la Antiohia Pisidiei (Fp, 13,35) cu privire la 
tnvierea lui Hristos. 

16 Bogatii nemilostivi i§i inchid inima fata de Dumnezeu §i fata de eel sarman; fata de 
invinuirile lor nedrepte, acesta din urma ti implora pe Dumnezeu sfi-i dovcdeasca nevi- 
novatia. Singura lui dorinta este sa se bucure de prezenfa lui Dumnezeu. 

16.1 „dreptatea mea": TM are „dreptate". Parin{ii spun ca aici rasuna glasul lui Hristos 
in patimirea Sa. 

16.2 „de la fata Ta"; Origen vede tn aceasta o referire la Hristos Judecatorul. ♦ „ochii 
mei sa vada cele drepte": Origen tn^elege: sa fie ins5nato§ita lumea intreaga, sa nu mai 
ramana in ea nimic pacatos. 

16.3 „prin foe m-ai trecut", gr. enupoxjoi;: vezi nota la 17,31. ♦ In TM, versetul 
continua: „nu a trecut de gura mea". 



70 PSALMIl 16 

prin foe m-ai trecut 5! nu s-a aflat in mine nedreptate. 



Ca sa nu graiasca gura mea faptele oamenilor, 
pentru cuvintele buzelor Tale eu am pazit cai aspre. 

Indrepteaza pa§ii mei pe cararile Tale, 
ca sa nu se clatine pa§ii mei. 

Eu am strigat pentru ca Tu m-ai ascultat, Dumnezeule, 
pleaca-Ji urechea spre mine §i asculta cuvintele male! 
^ Minunate arata-Ti indurarile Tale, 
Tu care mantuie^ti pe cei care nadajduiesc ?n Tine 
de cei care stau impotriva dreptei Tale. 

Paze§te-ma ca pe lumina ochilor, 
sub acoperamantul aripilor Tale ma vei adaposti 

de la fata nelegiui^ilor care m-au cufundat in necaz. 
Du§manil sufletul meu l-au Tmpresurat; 

in grasimea lor s-au Tnchis, 
gura lor a grait trufie. 



16.4 „Ca sa nu graiascS...": Augustin: „Sa iasa din gura mea numai ce este spre lauda 
Ta." ♦ in TM, primul stih {„Tntru faptele oamenilor") e dificil. Unii Tl leagS de 3c {„Gura 
mea n-a pScaiuit Intru faptele oamenilor" - Ravasi), aljii, de ceea ce urmeaza („Pentru a 
piati omului dupa cuvintele buzelor Tale.,." - TOB). Targumul: „Am mustrat faptele 
oamenilor dupa cuvSntul buzelor Tale." ♦ „am pazit c5i aspre": TM are „m-am pazit de 
caile facatorilor de rele". 

16.5 „Indrepteaza...": gr. KaTapziC,(a Tnseamna „a potrivi", „a Tmbina" parfile a§a IncSt 
sa stea bine laolalta §i sa rezulte un tot armonios. ♦ TM are „Pastreaza pa^ll mei 
statomici,,,". 

16.6 „Eu am strigat pentru ca Tu m-ai ascultat": se exprimS experienta credinciosului a 
carui rugaciune a fost intotdeauna ascultata, dar §i alta realitate spirituaia: !nsa§i rugS- 
ciunea manifests bunavointa lui Dumnezeu, cSci fara El nu ar putea fi formulata. Hristos 
ne indeamna sa ne rugam cu aceasta incredere (cf. Mc. 11,24). TM are „...Tu ma 
ascuHi/ma vei asculta". 

16.7 „Minunate arata-Ti...": gr.eau|.iaaT6o>~„a face minunat",„aaratacaminunat", „a 
preamari", 

16.8 „lumina ochilor"; /;//. „pupila ochiului". ♦ „sub acoperamantul aripilor...": cf. 
Mt. 23,37. 

16.9 „sufletur': gr. \^vxr] in limbaj biblic echivaleaza ebr. nephe? care-l defme§te pe cm 
sub aspect de fiin^a vie. Se poate traduce §i cu „viaia". 

16.10 „Tn grasimea lor s-au inchis": lilt. „grasimea lor §i-au Tnchis-o", care traduce exact 
expresia din ebraica. Origen interpreteaza expresia ca desemnand orgoliul, Atanasie, ca 
referindu-se la prosperitatea aroganta a celor rai. 



PSALMIl 16 71 



" Cei ce ma alungau acum m-au impresurat, 

ochii lor ^i-au atintit ca sa [ma] a^teama la pSmant. 

'^ Panditu-m-au ca leul gata de vanatoare, 

ca puiul de leu ce locuiejte in ascunzi§uri. 

'^ Scoaia-Te, Doamne! Ie§i in calea lor §i-i impiedica, 

izbave§te sufletui meu de eel nelegiuit, 

sabia Ta, de du§manii mainii Tale. 

''* Doamne, de cei putini de pe pamant 

desparte-i tn via^a lor! 

Din cele ascunse ale Tale s-au umplut pantecele lor; 

s-au saturat cu fiii 

$i au lasat rama^i^e pruncilor lor. 

'^ Eu Tnsa intru dreptate ma voi arata fe^ei Tale, 

satura-ma-voi cand se va arata slava Ta. 



16.12 „Panditu-m-au ca leul": TM are litt. „asemenea leului". 

16.13 „izb5ve?le... mainii Tale": versetul e mai scurt in TM: „Cu sabia Ta izbave§te-ma 
de ccl nelegiuit," ♦ „sabia Ta, de,..": Brenton interpreteaza: „Scoate sabia Ta din pri- 
cina...", ♦ in „sabiaTa", leronim vede un simbol al lui Hnstos Judecatorul. 

16.14 Versetui este dintre cele mai dificile, atat in TM, cat ^i in LXX. ♦ „de cei 
putini...": gr. cnio oXlytov (Rahlfs); ms. Vaticanus are cmo^UMv, la fel de dificil {,.care 
nimice§ti"? - cf. Mortari, Brenton). ♦ „desparte-i": presupune ebr. hafqem in loc de TM 
hetqam, „partea lor", tn TM textul e dificil §i traducerile sunt interpretative: „Nimi- 
ce§te-i cu mina Ta, YHWH, nimice5te-i din lumea aceasta, din partea lor intre cei vii" 
sau „Alung5-i, YHWH, cu mana Ta din partea lor din lume!". ♦ „Din cele ascunse": TM 
are „din c5marile/comorile/tainitele". ♦ „s-au umplut... s-au sSturat... au l5sat": TM are 
„umple... sa se sature... sa lase". Psalmistul pare a-i spune lui Dumnezeu ca poate sa 
le dea celor rai toate bunurile materiale din bel§ug; el nu are alta dorinja decat pe 
Dumnezeu insugi {cf. ^i Atanasie). ♦ „cu fiii": ms. Alexandrinus, urmat de Rahlfs §i de 
majoritatea comentatorilor, are mwv, nearticulat: unii Parin^i au inteles expresia ca pe o 
referire la canibalism, dupa blestemul din Lev. 26,29. Origen (ed. Pitra) interpreteaza, 
mai rezonabil, ca e vorba de nerecuno^finta celor care au primit de la Domnul, din 
bel§ug, bunuri 51 fii (atunci s-ar traduce „de fii", cf. Biblia de la Blaj); se poate intelege 
Insa ca bel^ugul de bunuri a fost suficient pentru mai multe generatii. Vaticanus §i lextus 
receptus auuEicov, litt. „porcarii", „lucruri spurcate". 

16.15 in TM versetul este: „Eu insS intru dreptate voi privi fafa Ta, satura-ma-voi cand 
voi vedea, la trezire, chipul Tau." „Chipul": ebr. fmUndh, termen rezervat pentru a 
desemna int^ti§area pe care o ia Dumnezeu in teofanii pentru a putea fi perceput de om. 
S-a considerat ca aici psatmul exprimS o intuijie putemica privind Invierea morfilor 
{cf §i Apoc. 22,4). Traducatorii LXX au atenuat textul, ca §i in alte locuri, din scrupu! 
teologic, evitand s5 spuna ca omul 1-ar putea vedea pe Dumnezeu fa^a catre fa^a. 
16,15b C/ Col. 3,4. 



72 PSALMII 17 

17 

' Pentru sfar§it; al lui David, slujitorul Domnului, 
care a grait catre Domnul cuvintele acestei cantari 
fn ziua tn care Domnul 1-a eliberat din m§na tuturor vrajma§ilor lui 
§i din m^na lui Saul; 
§i a zis: 
lubi-Te-voi, Doamne, tSria mea! 

Domnul este Tnlarirea mea §i scaparea mea §i eliberatorul meu, 
Dumnezeul meu, ajutorul meu, §i voi nSdajdui in El, 
pavaza mea §i puterea mantuirii mele §i ocrotitorul meu. 

Laudand, II voi chema in ajutor pe Domnul 
§i de vrajma§ii mei voi fi izbavit. 



17 La origine este, poate, o ilustrare a deslinului lui David, caruia Dumnezeu ti da 
biruinta asupra du§manilor. Este o cantare de aducere de multumire (vv. 5-28) precum ji 
un cSnt regesc de biruinta (vv. 29-51). A fost, fire§te, reactualizat In diverse epoci. Sunt 
schifate profetic trasaturile Regelui-Mesia, biruilor peste puterile raului. Dupa Chiril al 
Alexandriei, ?ntr-o interpretare spirituaia, cei care cred in Hristos Ti aduc aceasta cfintare 
pentru ca i-a eliberat de du§mani, adica de „stapanitorul lumii aeesteia". Psalmul e rostit 
5i de Hristos, care se exprima in grai omenesc: se refera la coborarea din ceruri a Fiului 
Unul-nascut, la Inaitarea Sa, la biruinta asupra diavolilor §1 la chemarea neamurilor. ♦ 
Text aproape identic cu psalmul din 2Rg. 22,1-51. Am avut tn vedere traducerea iden- 
tica a pasajelor identice (cu mici diferente, din motive stilistice) §i marcarea deosebi- 
rilor. In TM, deosebirile dintre cele douS lexte sunt mult mai purine. 
17,1 „Pentru sfar§it": TM are „Pentru mai-marele cantaretHor", restul titlului fiind ace- 
la§i ca in LXX. ♦ „sIujitorul": gr. naic,, „copil" §i „sIujitor" cu o conota^ie mai familiara, 
diferit de SouXo^, „rob", ca §i de oiKeTTii;, „servitor (nascut) in casS". Euthymios 
Zigabenos observa ca David prefera sa se numeasca Kai<; mai degraba decSt „rege" sau 
„profet", termenul tnsemnand in acela^i timp „sIujitor credincios" §i „fiu preaiubit". 
17^ „Iubi-Te-voi...": TM are 'et^ham'kha: verbul denominativ raham, .,a iubi, a fi 
compatimitor", de la rehem, „uter", are conotatia iubirii mateme, necondijionate §i 
sensibile. Este folosit de obicei pentru iubirea lui Dumnezeu fa^a de om; aici este 
singurul caz in care exprima iubirea omului fafa de Dumnezeu. 

17,3 „intarirea mea ?i scaparea mea": TM are „stanca mea ;i cetatea mea tntarita". ♦ 
„puterea mantuirii": lilt. „comul mSntuirii" (calc semantic dupa ebraica, ce se regase§te 
§i in cdntarea lui Zaharia, din Lc. 1,69). Comul de animal ca metafora pentru putere este 
rfispandit in tot Orientui Mijlociu precum ^i in Egipt, Unii zei sunt reprezentati cu 
diademe impodobite cu coame. §i aici, poezia biblica il demitizeaza, transformandu-l in 
metafora pentru puterea salvatoare a lui Dumnezeu §i pentru taria pe care El o dS 
omului. 



PSALMII 17 73 

^ Ma cuprinseserS chinurile mortii, 

5UVoaiele nelegiuirii navalisera asupra mea, 

^ chinurile iaduiui ma impresurasera, 

s-au napustit asupra mea laturiie morfii. 

^ in restrigtea mea, L-am chemat pe Domnul 

§i catre Dumnezeul meu am strigat; 

El a auzit din templul Sau eel sfant glasul meu 

§i strigarea mea dinaintea Lui va ajunge la urechile Lui. 

^ Clatinatu-s-a §i s-a cutremurat pamantul 

§i temeliile muntilor s-au zdruncinat, 

clatinatu-s-au caci S-a maniat pe ele Dumnezeu. 

^ S-a ridicat flim de mania Lui 

§i foe de la fa^a Lui a parjolit, 

carbuni s-au aprins de la El. 

"* Plecat-a cerurile §i S-a coborat 

§i negura [era] sub picioarele Lui. 

" Suitu-S-a pe heruvimi §i ^i-a luat zborul, 

a zburat pe aripile vantului. 

'^ §i-a pus bezna ascunzi§; 

jur imprejurul Lui, cortul Lui, 

apa Tntunecata in norii vazduhului. 



17.5 „chinurile": gr. o)5lv£t;, litt. „durerile na§terii". TM are „funiile", emendat de unii 
traducatori, dupSpasajele paralele din 2Rg, §i din Fp. 2,24, „talazurile mortii". ♦ „§uvoa- 
iele nelegiuirii": TM are „§uvoaiele lui B^Uya'ar. 

17.6 „chinurile": TM are „funiile". 

17,8-12 Termenii manifestarii cosmice a lui Dumnezeu amintesc de teofania de pe Sinai 
(Ex. 19,16 §i urm.) Pasajul a influenjat descrierea tulburarii cosmosului la moartea lui 
Hristos precum §i pasajele apocaliptice din evangheliile sinoptice (e.g. Mt. 27,45.51; 
Mc. 15,23; Lc. 23,44). 

17.9 „de mania Lui... de la fata Lui": TM are „din nSrile Lui... din gura Lui". In ebr., 
nSriie care freamata exprima mania; ca de multe ori, gi aici, LXX evita antropomor- 
fismele. 

17.10 C/ Is. 64,1-3. 

17.11 Cf. lez. 1; 9,3; 1 1,22. Imaginea are ca punct de plecare chivotui strajuit de cei doi 
heruvimi. 

17.12 „cortul Lui": Origen scrie ca, tn VT, c&id se reveleazS, Dumnezeu se ascunde In 
nor; „cortur' este §i trupul lui Hristos. Grigore din Nazianz {Orationes, 28, PG 35): 
„intunericul este §i opacitatea noastra, pentru ca suntem greoi la inima." 



74 PSALMIII? 

'^ De straiucirea dinaintea Lui s-au dat la o parte norii, 
grindina §i carbuni de foe. 

§i a tunat din cer Domnul, 
Cel Preainalt a dat glas. 

A trimis suli^e §i i-a risipit, 
inmuUit-a fulgere §i i-a cutremurat; 

aratatu-s-au izvoarele apelor 
§i au ie§it la iveala temeliiie lumii 
de certarea Ta, Doamne, 
de viforul suflSrii maniei Tale. 

Trimis-a din inaitime §1 m-a luat, 
m-a luat la Sine din apele multe. 

Ma va elibera de du§manii mei cei putemici 
§i de cei ce ma urasc, caci s-au intarit paste mine. 

S-au napustit asupra-mi in ziua necazului meu, 
dar Domnul mi-a fost sprijinitor. 

9(1 

M-a scos la loc larg, 
ma va izbavi, caci m-a voit. 
[Ma va elibera de du^manii cei puternici 
$i de cei care ma urasc] 

Imi va rasplati Domnul dupa dreptatea mea 
§i dupa curatia mainilor mele Tmi va da rasplata, 

caci am pazit caile Domnulul 
§i n-am savar^it nelegiuire departe de Dumnezeul meu, 

caci toate randuielile Lui sunt inaintea mea 
§i Tndreptarile Lui nu le-am departat de la mine. 
^^ §i voi fi fara prihana cu El 



17,14 In TM, la sfar§itul versetului, se repeta 13b („grindina..."). 

17.16 „izvoarele": TM are „albiile". ♦ „tnaniei"; TM are din nou „nfirilor". 

17.17 „Trimis-a din inaitime": Origen vede aici prevestirea r3scumpararii. in prezent nu 
sunlein ellberali de toate relele, dar, cu ajulorul lui Dumnezeu, le induram cu draga inimi 
17,20 „m-a voit": TM are „i§i afla desfatarea in mine". lubirea gratuita §i libera a lui 
Dumnezeu e cauza unica a mantuirii. ♦ ,.[Ma va elibera... ma urasc.]": pasajul e propus 
spre eliminare (intre cro§ete) de Rahlfs §i onais In textul paralel din 2Rg. Este un dublet 
prescurtatal v. 18. 

17,24 in TM verbele sunt la perfect: rasplata divina apare ca o consecin^a directa a 
purtarii bune a omului. ♦ „nelegiuire": litt. „nelegiuirea mea". ♦ Pentru Origen, Cel 
Neprihanit prin excelen^a este Hristos. 



PSALMII 17 75 



§i mS voi pSzi de nelegiuire; 

^^ §i Imi va rasplati Domnul dupa dreptatea mea 

5i dupa cura^ia mainilor mele inaintea ochilor SSi. 

^^ Cu omul pios Te vei purta cu pietate 

51 cu omul nevinovat vei fi nevinovat. 

^' Cu eel ales, ales vei fi, 

dar cu eel vielean vei fi iscusit. 

^^ Caci Tu poporul eel smerit Tl vei mantui 

§i ochii eelor trufa§i li vei smeri, 

^^ fiindca Tu vei lumina lampa mea, Doamne; 

Dumnezeul meu, Tu Tmi vei lumina intunericul. 

^^ Caci in Tine voi fi izbavit din incercare 

§i Tntru Dumnezeul meu voi trece zidul. 

■^' Dumnezeul meu, neprihanita este calea Sa, 

cuvintele Domnului sunt lamurite in foe, 

El este pavaza pentru to^i cei care nadajduiesc in El. 



17.26 „,..pios (gr. ooioi;), Te vei purta cu pietate (gr. oaKoeiiori)": in limbaj biblic, 
oaiot;, referitor la om, inseamnS „pios, eviavios, credincios", iar referitor la Dumnezeu, 
„sfanl, curat", dar are §i o conotatie de bunavointa, grija, cf. lat. plus. 

17.27 „ales": TM are „curat" ♦ ,,cu eel vielean vei fi iscusit": cf. Lev. 26,24. 

17,29 Dupa Origen, Dumnezeu este Cel eare lumineaza ochiul; in om este §1 o parte de 
Tntuneric, dar Dumnezeu o lumineazS §i pe aceasta pentru ce! drept. Cei a caror lampa 
este luminata de Dumnezeu sunt cufunda^i in lumina adevSrului §i-§i Implinesc toate 
fapteie in aceasta lumina, pentru a vedea limpede. Atunci §1 intunericul este luminat. ♦ 
Chiril al Alexandriei: „Psalmistul se refera la CuvantuI lui Dumnezeu, care este Lumina 
cea adevarata" {In loan. 1,8. PG 73,1 12). 

1730 „voi fi izbavit din incercare": gr. Tceipctrnpiov inseamna „incercare" (de la Tieipctto), 
dar §i „ceata de pirati" (de laTteipcmr;), sens preferat de TOB, nota ad loc. TM are „alerg 
in pale de prada", text controversat, adesea emendat dupa 2Rg. 22,30, „patrund in in- 
cinta"/„sar peste §ant". ♦ „Zidur' este eel al dujmaniei, ridicat de paeat, pe care 1-a 
surpal Hristos (Origen, Augustin, leronim, trimifand la Ef. 2,14). 

1731 „iamurite in foe": gr. neTiupw^eva - „aprinse, inflacarate", „curatite/lamurite in 
foe", „lncercate prin foe" {cf. §i Ps. 1 18,140). Origen prefera interpretarea „inflacarate" 
5i comenteaza intr-un pasaj ^esut din texte biblice: „Deoarece cuvintele lui Dumnezeu 
sunt Tnflacarate, cei care le ascultaspun: «Oare nu ardeainimain noi cand ne vorbea...» 
(Lc. 24,32). §i ei sunt «tn Duh arzand» (Rom. 12,11) §i nu primese nici un foe strain 
{cf Lev. 10,1) de Dumnezeu, care este in sagefite celui rau {cf Ps. 1 19,4). Dar Domnul, 
care a spus: «Foc am venit sa arunc pe pamant», avea cuvinte inflacarate; de aceea zice: 
«§i ce voiesc decat sa fie deja aprins?» (Lc. 1 2,49)" {apud Mortari, nota ad loc). 



76 PSALMII 17 

^^ Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul? 
Cine este Dumnezeu, afarS de Dumnezeul nostru? 
^^ Dumnezeu, Cel ce ma Tncinge cu larie 
§i a fScut nepriiianita calea mea, 

Cel ce a alcatuit picioarele male ca ale cerbului 
§i pe inaitimi ma a§aza. 

El inva^a mainile mele la razboi 
ji Tu ai f^cut arc de arama bra^ele mele, 

mi-ai dat pavaza mantuirii mele 
§i dreapta Ta m-a sprijinit, 
certarea Ta m-a Tndreptat p&ia la capat 
§i certarea Ta aceasta ma va invata. 

Largit-ai pa§ii mei sub mine 



§i n-au siabit talpile mele. 

ii voi urmari pe vrajma§ 
§i nu ma voi intoarce pana ce nu se vor mistui; 

ti voi izbi §i nu vor putea sa stea, 
vor cadea sub picioarele mele. 
*° Tu m-ai Tncins cu tarie pentru razboi, 
piedica le-ai pus tuturor celor care se ridicau impotriva inea, sub mine. 



38 ?■ . - ■ , 

li vol urmari pe vrajma§ii mei §i-i voi ajunge 



17,32a Origen parafrazeaz5: ,.Cine este Dumnezeu, daca nu Hrisios?" 

1732b „Cine este Dumnezeu": TM are „Cine e StSnca", Aceea§i echivalare §i la v. 47. 

1734b Augustin, leronim: „Gandul meu, speranja mea sunt in ceruri." 

1735a In descrieriie bataiiei victorioase, psaimul aminte§te de unele imnuri egiptene. 

Aici, versetui poate fi ilustrat cu o pictura egipteana care Tl reprezinta pe zeul Seth 

!nvatandu-l pe faraonul Tutmosis sa traga cu arcul (S. MowinckeK The Psalms in Ismel 

Worship, I, p. 72, opui^Ravasi, I, p. 321). §i imaginile sumbre au paraiele in mitologiile 

ugaritica sau babiloniana; e interesant cum psaimul le demitizeaza, raporiandu-lc meta- 

foric la unicul Dumnezeu. 

I7,35b TM are „§i bratele mele intind arcul de arama". ♦ Lui Ilarie, „arc de arama 

brajele mele" ti sugereaza bratele lui lisus pe cruce (In Ps. 143, v. 3.). 

1736 „certarea Ta": TM are 'arfwath^kha, interpretat fie ca „grija Ta", fie ca „smercnia 
Ta"; leronim §1 Aquila: „biandeJea/bunavointa Ta"; Targumul: „cuvdntul Tau". ♦ „m-a 
Indreptat... ma vainvaia": TM este mai scurt: „m-asporit". 

1737 „talpile": TM are „gleznele". 

1739 „nu vor putea sa stea, vor cadea...": pentru leronim, aceasta poate sa Insemne ci 
vor inceta sS savSr^easca fSradelegea. Vor cadea, poate, calcati in picioare ca un du§man 
invins, dar, poate, vor cadea pentru a-L adora pe Dumnezeu. Beda: „Nu vor putea rezista 
Duhului Intelepciunii [...] nu mai sunt du§mani." 



PSALMII 17 77 

Pe vrajma§ii mei i-ai fScut sa dea dosul 
§i pe cei care ma urasc i-ai nimicit. 

Ei au strigat, dar nu aveau izbavitor, 
spre Domnul, dar nu le-a dat ascultare. 

li voi mariinti ca pulberea in bataia v^tului, 
ca pe noroiul uli|elor ?i voi subtia. 

Tu ma vei izbavi de rSzvratirea poporului, 
ma vei a§eza in fruntea neamurilor: 
popor pe care nu 1-am cunoscut mi s-a supus, 

cu luare aminte mi-a dat ascultare, 
fiii strainilor m-au lingu?it, 

fiii strainilor §i-au pierdut vlaga 
[s-au abatut] $ciiiopatand de pe cararile lor. 

Viu este Domnul ?i binecuvantat Dumnezeul meu, 
mai^at fie Dumnezeul mantuirii mele! 

Dumnezeu Cel care imi da razbunarile 
§i mi-a supus popoarele sub mine, 

Cel ce m-a izbavit de du§manii mei aprigi; 
de la potrivnicii mei ma vei inal|a, 
de omul nedrept ma vei izbavi. 

De aceea Te voi preamSri printre neamuri, Doamne, 
§i Numelui Tau li voi canta: 

EI mare§te izbavirile regelui Sau 
§i i§i arata indurarea catre unsul SSu, ' 

catre David §i semin^ia lui pana in veac. 



17,41 „sa dea dosul": gr. eSwicdt; (loi vwtov poate insemna §i „mi i-ai dat la spate", 
leronim §i Beda interpreteaza „i-ai ftcut sa ma unneze". 

17,44c Augustin: „Este poporul paganilor pe care, spune Hristos, nu l-am cercetat la 
venirea Mea, nu M-a vazut cu ochii lui, dar i-a primit pe trimi§ii Mei §i le-a dat ascul- 
tare." 

17^5 „cu luare aminte"; gr. eiq okotiv dydov, litt. „la auzul urechii". ♦ „fiii strainilor": 

litt „fiii straini". 

17,47 leronim refera acest verset la Tnvierea lui Hristos. 

17.50 Cf. Rom. 15,9. ♦ „Te voi preamari", gr. ^onoXo7noo|xca : cf. nota la 6,6. 

17.51 „E1 mare?te... I§i arata...": gr. are participii, pe care le-am tradus cu persoana a 
treia, dupa logica textului. 



78 PSALMn 18 

18 

' Pentru sfSr^it; psalm al iui David. 
Cerurile povestesc slava Iui Dumnezeu 
iar lucrarea mSinilor Sale o veste§te tSria: 
^ ziua li revarsa ziJei cuv^nt 



4 



§i noaptea Ti da de §tire nop^ii. 
Nu sunt graiuri, nici cuvinte 
ale caror glasuri sa nu se audS: 
^ pe tot pamantul s-a raspandit sunetul tor 



!8 Psalmul este o aducere de multumire Iui Dumnezeu pentru c5 S-a fScut cunoscut omului 
prin natura ?! prin Lege. Chiril al Alexandriei spune: „Dumnezeu S-a fScut cunoscut prin trei 
revcla^ii: legea naturii create (frumusetea §i ordinea ei), revelatie cosmicS ce ne face sS-L 
cunoa^iem pe Creator {cf. \xi\. 1 3, 1 -5; Rom. 1,19), Legea scris5, data prin Moise, care aduce 
in plus porunca iubirii §i preciz5riie morale §i Legea spirituaia, a Evangheliei, care le 
desavar§e?te pe primele doua {cf. Mt 5,17)." Qimhi subliniaza paralelismul: „Dupa cum 
cerul, soarele §i stelele manifesta §i povestesc slava §i tntelepciunea Iui Dumnezeu, la fel fac 
Tora §i preceptele pe care El le-a dat poporului Sau Israel; dupa cum cerul §i soarele sunt 
bineftcatoare pentru lume ^\ lumea dainuie datorita lor, la fel face Tora, care e desavSr^ita §1 
invioreaza sufletul." 

18.1 TM are „Pentru mai-marele cantarefilor. Psalm al Iui David". 

18.2 „CeruriIe", gr. oi oijpavoi: pluralul reda duatul ebr. ?amayim. ♦ „povestesc": gr. 
SiTiYou^ai Tnseamna „a povesti, a expune (pe larg)". ♦ „taria": gr. oxepewfia traduce 
ebr. raqia'. DupS o cosmologie arhaicS, bolta cerului e tare §i desparte lumea vSzuta de 
„apeie cele mai presus de ceruri". Cf. rom. „taria cerului". ♦ Pentru Grigore al Nyssei, 
David arata ca a injeles muzica cerului §i a stelelor, imnul ritmat de mi§care §i repaos, 
unde repaosul straluce§te in mi§care, unde mijcarea necontenitS straluce§te in imuabil. 
Aceasta este muzica adevarata §i primordiala, care le preceda pe celelalte, tn armonia uni- 
versaia, Lumea Intreaga este o muzica al carei Autor §i Interpret este Dumnezeu (cap. III). 
18^ „revarsa"; gr. epeuyop^ca, lat. ruciare, „a ragai", „a scuipa", se poate folosi, la figurat, 
de ex. despre valurile care se sparg cu spuma. ♦ „da de §tire": gr. avctyye^AEi yvwciv, litt. 
„veste§te cunoa§tere". TM are//wwwe/i da'ath : vb. HWH {daw la forma p/'e/)- poetic, 
tardiv, „a spune, a declara, a face cunoscut", 

18.4 „graiuri": gr. Xakid, „vorbire, conversajie; fel de a vorbi, dialect". ♦ „glasuri": gr. 
0o)vTi, „glas [de om], sunet, strigat; vorbire". La v. 5 apare ^trfyoc,, „sunet (in general)". ♦ 
TM are „Nu sunt graiuri §i nu sunt cuvinte; nu se aude glasul lor" - e vorba de tacerea 
a§trilor/a cosmosului (concepjie asiriana): se subintelege apoi: (totu§i) vestea s-a rasp&idit 
peste tot. Versiunile, traducand cu o subordonata relativa („ale cSror glasuri"), au inteles, 
dimpotriva, ca glasurile cosmosului se aud peste tot. 

18.5 CitatinRom. 10,18. ♦„lumii": gr. olKou|j£vn,„lumea{locuita)". ♦„in soare": TM are 
„Pentru soare acolo [Dumnezeu a a§ezat] cort Tn ele" (i.e. in ceruri/la marginile lumii). 



PSALMII 18 



79 



§i pSna la marginile lumii cuvintele lor. 

In soare §i-a pus [Dumnezeu] cortui Sau; 

^ iar el, precum un mire ce iese din iatac 

se va bucura ca un voinic sa-^i strSbata caiea in fugS. 

Din inaltul cerului ie§irea lui, 
51 sosirea lui p^nS in inaltul cerului 
%\ nu se va putea ascunde nimeni de dogoarea lui. 

Legea Domnului e f^ra prihana, inviorand sufletele; 
marturia Domnului e vrednica de crezare, tn^elep^ind pruncii. 



in Orientul Antic, soarele era simbolul dreptSlii, ceea ce fundamenteazS legatura dintre 
ceic doua pSrti ale psalmului (BJ). Expresia „Soarele dreptatii" (Mai. 3,20) a fosl 
interpretata mesianic (v. tnai ales liturgia Craciunului, in riturile bizantin §1 latin). Rupert 
din Deutz (De Op. Spin Sancti, SC 131, p. 97) da pasajului o interpretare mariologica: 
iatacul nupjial din care iese mirele e sanul, inima Fecioarei Neprihanite. 

18.6 „iar cl": i.e. soarele. ♦ „iatac": gr. ek naaxo'G ccutoO, litt. „din iatacul sSu"; este un 
cuvSnt rar, mai frecvent fiind Jtctata^, „iatac, camera nuptialS". ♦ „se va bucura": gr. 
cryaA.A.ic<otica tnseamna „a fi cuprins de mare bucurie, a tresaita de bucurie". ♦ „voinic": 
gr. yiYca; reda ebr. gibbor, „viteaz". 

18.7 „Din Inaltul... pana in inaltul...": TM are „de iamarginea ... la marginea cealalta". 
LXX transpune imaginea pe verticaia. Mersul soarelui care iese din inaltul cerului §i se 
tntoarce in tnaltul cerului a fost vazut ca figura a lui Hristos, care pomegte de la Tatal, 
se Tntoarce la El §i va veni din nou (lustin, Dial. 64,8), 

I8,7c leronim interpreteaza spiritual: la impartirea haruriior, nu este nimeni care sa nu 
primeasca ceva. 

18,8-15 Legea lui Dumnezeu e privita cu recuno^tinfa, ca un dar neasemuit fScut omului 
spre a putea ajunge la implinire. Importan^a ei se manifesta intr-o sinonimie bogata (v. 
mai ales Ps. 1 18): 



18 LXX 


19TM 


118 LXX 


1I9TM 


Rom. 


v6no<; v. 8 


torah 


v6^0(; V. 18b 


torah 


Lege 


fiopTupia v. 8 


'edhuth 


lictpTUpia V. 14 


'edhUth 


marturie 


SiKcatofiaTa v. 9 


piqqUdhim 


SiKOiwixctia V. 5 


huqqim 


indreptariyrfinduieli 


evcoXfi v. 9 


mifwah 


evtoXii vv. 4, 6, 15 


mifwah 
piqqudhlm 


porunca 


Kpijiora V. 10b 


mifpatjm 


Kpijicaa V. 7b 


mifpalim 


judecati/hotarari 



„Legea" in accepjie biblica este, de fapt, o in^elepciune de viata care ii permite omului 
sa ajunga la implinire. ♦ Augustin spune: „Legea Domnului nu-1 Incovoaie pe om sub un 
jug de robie, ci prin ea sufletui se indreapta spontan spre imitarea lui Dumnezeu." 
18,8 „inviorand"; gr. ETiicrxpeittco, lift. „a tntoarce la loc/spre" - de aici, „a reface". ♦ 
„Marturia Domnului" cea „vrednica de crezare" este cea a lui Hristos, singurul care 11 
cunoa§te pe Tatal (Augustin). ♦ „pruncii": TM are „cel ne§tiutor". 



80 PSALMII 18 

Randuielile Domnului sunt drepte, Tnveselind inima; 
porunca Domnului straluce§te pana departe, luminand ochii; 

Frica de Domnul e preacurata, dainuind in vecii veciior; 
judecatile Lui sunt adevarate, toate sunt drepte deopotriva, 

mai de dorit decat aurul §i decdt multime de nestemate, 
mai dulci decat mierea §i decM fagurele. 

§i robul Tau le paze§te: 
in pazirea lor e rasplata multa. 

De gre§eli cine i§i va da seama? 
De cele ascunse ale mele curate§te-nia 

§i de cele straine cru|a-l pe slujitorul Tau: 
daca nu ma vor stapani, atunci voi fi f^ra prihana 
§i voi fi cura|it de pacatui eel mare. 

§i l\\ vor fi placute cuvintele gurii mele 



18,10 „Frica de Domnul e preacurata": Augustin interpreteaza astfel: „Spre deosebire de 
frica servila, care e teama de pedeapsa, cea curata, izvorStS din iubire gratuita, se teme 
doar sa nu fie despartita de eel iubit; e neamestecata cu frica de oameni." ♦ 10b e citat In 
Apoc. 16,7 §i 19,2. ♦ „deopotriva", gr. enl to outo: liti. „in aceea§i directie, laoialta, 
deopotriva". TM tadH'qu yaffdaw e interpretat „[ne] invata toata dreptatea" (BCh), 
„mereu drepte" (BJ), „toate sunt drepte" (TOB). ♦ „Hotararile lui Dumnezeu nu sunt 
discordante §1 In lupta intre ele, ci sunt surori §i convergente; nu exista nici o 
contradictie Tntre legile MSntuitorului." (Chiril al Alexandriei) 

18,11a Cf. Prov. 8,10-11.19; lev 28,15-17. ♦ lib: cf. Ps. 118,103b; lez. 2,8 - 3,3; 
Apoc. 10,8-11. 

18.12 „le paze?te": TM are „l§i ia din ele !nvatatura". ♦ J 2b: insa§i pazirea e o rasplata, 
faptu! ca poti tine poruncile e darul lui Dumnezeu (Augustin). 

18.13 „gre§eli": gr. JtapcouTtbuctTa, litt. „caderi *pe aiaturi". ♦ „Cele ascunse" sunt 
gre§elile ascunse de ceilalfi sau chiar ne§tiute, necon§tientizate de autorul lor. 

18.14 „(de) cele straine": gr. (cciio) rav aXXoxp'mv. TM are (miz)zedhTm, „(de) cele 
trufa§e". Dupa Augustin, pacatele „straine" sunt cele t^cute la Tndemnul altuia; diavolul 
a pacatuit din vina sa, Adam din vina altuia, ♦ „pacatul eel mare": tot dupS Augustin, 
acesta este lepadarea de Dumnezeu, care vine din orgoliu. 

18.15 „vor fi placute": gr. eaovtca eiq eijSoKiav, liii. „vor fi spre placere". Eu6oKia 
(ebr. rafon) este aici piacerea, bucuria, dest^tarea cu care prive^te Dumnezeu pe cineva, 
de ex. pe Slujitorul Sau (Is. 42,1); eu5oKeiv, citat aprox. in Mt. 12,18 cu referire la 
Fiui; cf. §i Mt. 3,16; Mc. 1,11. ♦ „ajutorur' : TM are „stanca". ♦ „rascumparatorul", gr. 
Xmpmf\(;, ebr. go 'el: ia origine, ruda cea mai apropiata care trebuie sa intervina tn caz 
de criza, de ex. razbunatorul sangelui, fratele mortului, care trebuie sa se casatoreasca cu 
vaduva pentru „a-i ridica urma§i" celui mort (legea leviratului), eel care trebuie sa-^i ras- 
cumpere ruda cazuta in robie/ogorul instrainat etc. (cf. Ruth 2,20; cap. 4 §i notele ad toe). 



PSALMIl 18-19 81 



?i cugetarea inimii mele va fi necontenit dinaintea Ta, 
Doamne, ajutorul meu §i rascumparatorul meu! 

19 

Pentru sfar^it; psalm a! lui David. 

Sa te asculte Domnui in ziua stramtorarii, 
pavaza sa-Ji fie Nutnele Dumnezeului lui lacob! 

Sh-\\ trimita ajutor din [laca§ul] sfant 
§i din Sion sa te intareasca! 

Sa-§i aminteascatoatajertfata 
§i arderea de tot a ta sa-I fie bine primita. 
Oprire ^ 

Sa-fi dea (ie dupa inima ta 
$i toata voia ta s-o Tmplineasca! 



Apoi, In temeiui LegamSntului, Dumnezeu e considerat go'el-u] popomlui sSu. Grecii, 
apoi latinii preiau sensul eel mai inteligibil pentru ei: rascump5rarea sclavului {(at, 
redimere, redemptor). 

19 Este un psalm regal: fie la sarbatoarea inscaunarii, fie dupa o victoria in razboi, 
poporul se roagS pentru rege. in vreme ce pagSnii se tncred in puterea lor militara, Israel 
se intemeiaza numai pe Dumnezeu, care 11 ocrote§te. Parinfii dau o interpretare hristo- 
iogica: aceasta rugSciune e Inalfata de corul Ingerilor §i al sfinlilor (Eusebiu); Hristos 
este regele, preotul, dar 51 jertfa (leronim). 

19.1 „Pentru sfiir§it": TM arc „Pentru mai-marele cSntaretilor". 

19.2 „Numele Dumnezeului lui lacob": desemnare arhaizanta, care aminte§te de numele 
divin „Ce! puternic al lui lacob" (Gen. 49,24; Is. 1,24). 

19.3 „[iaca5ul] sfant": cxpresia T§i afla ecou tn „cerul Sau sfdnt" (v. 7b). Intre templul 
ceresc §i eel pamantesc exista o revSrsare de viaja §i de sfinfenie. Aceasta idee sta la 
baza teologiei Tempiului elaborata de ^coala deuteronomista (cf. 3Rg. 8, rugaciunea lui 
Solomon) §i e o incercare de a ie^i din aporia iscata de contradic|ia intre transcendenta 
cereasca a lui Dumnezeu §1 „locuirea" Sa in Templul din lerusalim, intre infinitate §i 
spatialitate sacra {cf. Ravasi, I, p. 375), 

19.4 „sa-I fie bine primita": gr. jiica-ctto), litt. „sa o afie grasfi". leronim, adresfind 
psalmul lui Hristos, interpreteaza ca toate rugaciunile §ijertfele oamenilor sunt cuprinse 
tn rugaciunea §i jertfa Lui. 

19.5 „voia ta": TM are „planul tSu". Eusebiu considera ca, de aici incolo, psalmul este 
profetic, referindu-se la Hristos. Pentru Atanasie, Augustin §i aljii, „voia" aceasta este 
planul de mantuire. 



82 PSALMII 19-20 

^ Bucura-ne-vom de mantuirea ta 

§i in Numele Dumnezeului nostru vom fi mariti; 

Tmpiineasca Domnul toate cererile tale! 

^ Acum §tiu ca a izbavit Domnul pe unsul Sau; 

i\ va asculta din cerul Sau sfant. 

Prin fapte puternice mantuie§te dreapta Sa. 

^Unii in carele de lupta §i altii in cai, 

dar noi in Numele Domnului Dumnezeului nostru vom fi mariti. 

^ Aceia s-au impiedicat §i au cazut, 

dar noi ne-am ridicat §i am ramas in picioare. 

'" Doamne, izbave§te-l pe regele Xau 

§i ne asculta in orice zl Te vom chema! 

20 

' Pentru sfar§it; psalm al lui David. 
^ Doamne, Tntru puterea Ta se va veseli regele 
§i de mantuirea Ta se va bucura foarte. 
^ Dorinta sufletului sau i-ai Tmplinit-o 



19.6 „vom fi mari|i": TM are „vom Inatta stindardul" - verb denominativ rar NDGL (de 
la ebr. degel, „steag, stindard")- Trad. LXX a citit probabil NGDL (de la gadhol, 
„mare"). ♦ „cererile"; leronitn le raporteaza la rugSciunea lui lisus: „Preamare§te-ma cu 
slava pe care am avut-o ta Tine mai inainte de a fi lumea" (In. 17,5) §i „paze§te-i in 
Numele Tau pe aceia pe care mi i-ai dat" {cf. In. 17,1 1). 

19.7 „unsul": gr. xpia%6<;, ebr. ma?Tah; cf. §i nota la 2,2. ♦ „Prin fapte puternice 
mantuieste dreapta Sa": litl. „in fapte puternice [e] mSntuirea dreptei Sale". 

19.8 „in Numele... vom fi mariti": TM are „Numele... 11 vom pomeni". 

19.9 „am ramas in picioare": forma de pasiv a vb. gr. avtopOwerinev sugereaza cfi 
autorul acliunii e Dumnezeu. 

19,10b TM are: „Regele ne va rSspunde In ziua In care tl vom chema." 
20 Psalm regal, structural in douS pSr^i, urmate de antifoane corale (w. 8 gi 1 4). Datorita 
accentului sSu mesianic §1 eshatologic a fost aplicat in iudaism regelui me^anic, iar 
Parintii Bisericii 1-au raportat la Hristos. 

20.1 „Pentru si^rjit": TM are „Peniru mai-marele cfintaretilor". 

20.2 „Profetu] David veste§te biruin(a deplina a Regelui care va fi urma§ul sau" 
(Eusebiu). leronim vede in acesl Rege chipui lui Hristos, „Regele regilor §i Domnul 
domnilor". 

20.3 „Dorinta lui Hristos este ca ^i noi sa fim una, dupa cum El §1 Tatai una sunt." 
(leronim) 



1 



PSALMII 20 83 

§1 de voia buzelor sale nu 1-ai lipsit. 
Oprire 

Ca l-ai intampinat cu binecuvantarile bunatatii, 
pus-ai pe capul lui coroana de nestemate. 

Viata a cerut de la Tine §i i-ai dat[-o], 
iungime de zile in veacul veacului. 

Mare este siava lui Tntru mantuirea Ta, 
slava §i maretie vei pune asupra lui; 

cSci li vei da binecuvantare in veacul veacului, 
il vei umple de bucurie cu faja Ta. 

CSci regele nadajduie§te in Domnul 
§i intru mila Celui Preainalt nicicand nu se va clatina. 

De i-ar afla mana Ta pe toji du^manii Tai, 
dreapta Ta de i-ar ajunge pe to^i cei care Te urSsc! 

li vei face ca pe un cuptor de foe la ceasul [aratarii] fete! Tale: 



20.4 Cf. Apoc. 6,2. ♦ „nestemate": litt. „piatra de pref. TM are paz, „aur curat". ♦ 
„Dumne2eu este cununa lui Hristos, iar Hristos este cununa fSpturii ralionale." (Origen) 

20.5 „i-ai dat[-o],": punctuatie conform imparfirii stihurilor In ed, Rahlfs; alte variante 
leaga de stihul urmator: „i-ai dat Iungime..." ♦ „De ce a cerut Hristos viafa, cand era m 
prag de moarte? Pentru a vesti Tnvierea Sa din morti." (Irineu, Dem. Ap. 72) 

20.6 Origen apropie acest verset de cuvintele Tataiui din In. 12,28, iar ieronim, de 
cuvintele din „rugaciunea arhiereasca" (In. 17,5). ♦ „slava ... maretie": gr. 66^a... 
^EYoXonpejieia, ebr. hodh („straiucire, maiestate")... hadhar („podoaba, cinstire") sunt 
adesea in Biblie termeni care se atrag §1 care se refera la Dumnezeu (Ps. 145,5 TM etc.) 

20.7 „ii vei da binecuvantare": TM are ffithehu bH'rakhdth, litt. ,,11 vei a§eza [ca] 
binecuvantari" {cf. Gen. 12,2 TM, c5tre Avraam: „vei fi binecuvantare"). ♦ „tl vei umple 
de bucurie": gr. eiKppaveig outov ev x^9-> ^'«- „il vei veseli intru bucurie". ♦ „cu fata 
Ta": „Fata Tataiui este Fiul: «Cinc Ma vede pe Mine vede pe Tatai» (In. 14,9)" 
(Symmachos, PG 16). 

20.8 „nicicand nu. . . ": am redat astfel gr. ou nii - nega^ia cea mai puternicl 
20,9-10a.ll-13 Aceste versete, care par a se adresa regelui, lasfi sa se presupuna, datorita 
limbajului eshatologic, ca in textui ebraic primar se adresau lui YHWH{cf. BJ, noi^adloc.). 

20.9 „De i-ar afla... pe"; gr. litt. „de-ar fi aflata... de catre". De aceea, Chiril al 
Alexandriei interpreteaza: „Dumnezeu se lasa gasit de catre pacatos ca Judecator, iar de 
eel care i^i marturise§te pacatul, ca Mantuitor." ♦ „de i-ar ajunge": TM are ,.sa-i 
gaseasca". Ca de foarte multe ori, Ieronim interpreteaza pozitiv: bunatatea lui Dumnezeu 
vrea sa-i intoarca spre Hristos pe du§manii Sai, spre a-i mSntui. 

20.10 „ii vei face": TM are „li vei face", ♦ „ceasur': gr. Kctipoi;, „momentul oportun 
pentru a face ceva". ♦ „ii va zgudui": TM are „ii va inghiti". ♦ Eusebiu, ca §i al^i Parin^i, 



84 PSALMII 20-21 

Domnui ?n mania Sa ti va zgudui 
§i li va mistui vSpaia. 

Rodul lor ri vei nimici de pe pam^nt, 
§i samanla lor, dintre fiti oamenilor. 

Pentru ca au revSrsat catre Tine rele, 
au urzit un plan, dar nu-I vor putea infaptui. 

Caci Tu ii vei da la spate, 
[dar] ceior raina§i ai Tai le vei Intari fa^a. 

Inalfa-Te, Doamne, intru puterea Ta; 
canta-vom ji vom lauda faptele puterii Tale. 



21 

1 



Pentru sfar§it, despre ajutorul de dimineafa; psalm al lui David. 



refera versetul la ziua Judecajii; Augustin precizeaza ca du?manii vor fi ar?i launtric dc 
judecata con§tiintei lor. leronim: „Vapaia va mistui pacatele oamenilor." ♦ Focul estc un 
simbol care are eel putin patru dimensiuni in teologia VT: expresie a Dumnezeului trans- 
cendent, care totu§i se manifests omuiul {e.g. Gen. 15,7 ?i urm.); semn teofanic ce evoca 
mai ales legamSntul de la Sinai (Deut. 4,12; 5,5; 22,25); semn al „geloziei" lui Dumnezeu, 
care nu tolereaza idolatria (Ex. 20,5); emblema eshatologica a marelui foe purificator 
din „Ziua Domnului" {Am. 1,4-14; 2,2-5; Mai. 3,2; 4,1) {cf. Ravasi, I, p. 392). 

20.13 „la spate" (sau „cu spatele"): text dificil; alta interpretare (cu alta separare a 
stihurilor decSt in Rahlfs): „ii vei face sa dea dosul in cele ramase/din urma ale Tale" 
(e.g. Brenton). Dupa interpretarea lui Atanasie, tntrucal cei eare nu au inima curata nu 
pot vedea fa^a lui Dumnezeu, El Se tasa vazut de ei din spate, adica din faptele urmarii 
Lui, ca sa ajunga apoi sa-I vada fafa. ♦ „le vei intari faja": gr. exonxaC,(o, „a pregati, a 
face sa fie pregatit, a face sa fie gata (de)" §i chiar, uneori, „a face sa fie ferm, a Tntari"'. 

20.14 „vom lauda": gr. \i6n.<a traduce ebr. zimmer, „a cSnla la un instrument cu 
coarde", „a canta din gura cu acompaniament de instrument cu coarde". ♦ „faptelc 
puterii": gr. Sojvao-reica; pluralul se refera la faptele savSr^ite cu putere. 

21 inrudit cu „cantarile Slujitorului" (mai ales Is. 52,13 - 53,12), eu „confesiuniIe lui 
leremia" (15,15; 17,15; 20,7 sq.) 51 cu Cartea lui lov, acest psalm, strigat de suferinja ;i 
de Incredere a dreptului prigonit, pare a descrie anlicipat patimirea lui Hristos, dar $i 
bucuria Invierii. E citat §i analizat In Intregime de lustin (Dia/. 98-106) §i comentat pe 
larg de multi alji Parinti, precum §i de autori medievali ?i modemi. Pentru Eusebiu, e 
psalmul patimirii §i invierii, dar profe{e§te §i intemeierea Bisericii, chemata din toate 
neamurile. Exegeza iudaicS, de la Qumran pSna la comentatorii medievali, vede in acest 
psalm biografia poporului evreu, prigonit in atStea rSnduri, in exiluri repetate, dar 
a^teptSnd cu incredere izbavirea mesianiea (cf. Ravasi, I, pp. 399-400). 
21,1 „Peniru sfSr^it": TM are „Pentru mai-marele cSntareJilor". ♦ „despre ajutorul de 
dimineata": Grigore al Nyssei (35) explica: noaptea simbolizeaza raul, dar ajutorul divtn 



PSALMir21 85 

Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, de ce m-ai pSrSsit? 
Departe sunt de mantuirea mea cuvintele gre^elilor male. 
^ Dumnezeul meu, striga-voi ziua §i nu vei auzi, 
§i noaptea, §i nu-mi [va fi socotit] ca sminteala. 

Dar Tu in cele sflnte locuie§ti, lauda lui Israel! 
^ In Tine au nadajduit parinfii no§tri, 
au nadajduit §i Tu i-ai eliberat; 
^ catre Tine au strigat §i au fost m^tuiti, 
in Tine au nadajduit §i n-au ramas de ru§ine. 

Dar eu sunt vierme ^i nu om, 
ocara omuJui ^i batjocura poporului. 
^ To^i cei care m-au vazut au ras de mine, 
au grait din buze, §i-au clatinat capul: 
^ „A nadajduit in Domnul: sa-i eiibereze, 
sa-1 mantuiasca, de vreme ce-l voie^te!" 
Caci Tu e^ti Cel care m-ai scos din pantece[le mamei], 



ne da zorii viefii virtuoase ji astfel vom ajunge la biruinta cSnd vom fi pSrasit faptele 
intunericului. Targumul are: „pentru ajutorul/taria jertfei neincetate de dimineata". TM 
are „Pe Ciuta din zori": se presupune ca era titlul unei melodii cunoscuie pe care se 
putea cfinta §i acest psalm. 

21.2 Cf. Mt. 27,46; Mc. 15,34. Evangheliile citeaza inceputul psalmului In aramaica, nu 
in ebraicS, iar traducerea greacS pe care o dau aiaturat nu este identica cu LXX. Aceasta 
arata existen^a unei tradifii autonome siravechi transmise §i in cre^tinismul Palestinian 
(cf. Ravasi, I, p. 410). ♦ „Dumnezeul meu... de ce m-ai parasit": angoasa parasirii e 
alaturata paradoxal cu familiaritatea §i indrazneala manifestate prin pronumele posesiv 
§i prin intrebare. ♦ „ia aminte la mine": nu apare In TM. ♦ „cuvintele": gr. >.6yoi; 
InseamnS §i „povestire, relatare", ^i „socoteala, calcul". ♦ Grigore din Nazianz comen- 
teaza: Hristos nu a fost parasit de Tatal, dar ia asupra Sa condifia omului: noi eram 
parasiji §i disprejuiti ^i El ne-a rascumparat luSnd asupra Sa pacatul nostru (cf. Or. 30,5, 
PG 36,110). ♦ „cuvintele gre§elilor melc": TM are „cuvintele urletului meu". ♦ 2b: 
„Pacatele mele casca o prapastie Tntre angoasa mea §i mSntuire." (Origen) 

21.3 „nu-mi [va fi socotit] ca sminteaia": TM are „nu am lini^te/odihnS", 

21.4 „Tn cele sflnte": poate insemna §i „intre cei sfrnfi". Unele mss. au „m eel sfSnt" = 
„in sanctuar". ♦ In TM versetul este: „Dar Tu e§ti Cel SfSnt care locuie§ti, [Tu,] lauda lui 
Israel." Alta traducere posibilS: „...care locuie§ti tntru laudele lui Israel". 

21.8 Cf. Mt, 27,39. 

21.9 Cf Mc, 15,29-31; Lc. 23,35. ♦ „n voie§te": TM are haphef bo, „§i-a aflat desfStarea 
in el". 

21.10 Eusebiu vede aici prevestirea Na^terii celei mai presus de fire a lui Hristos. Origen 
compara Na§terea lui Hristos cu a lui lacob, a lui leremia §i a lui loan Botezatorul. 



86 PSALMII2I 

nadejdea mea de la pieptul maicii mele. 

Spre Tine fost-am aruncat cum m-am nascut, 
din sanul maicii mele Tu e§ti Dumnezeul meu. 



12 



Nu Te indeparta de mine, caci se apropie restri§tea 



§i n-are cine sa mS ajute. 

'^ Inconjuratu-m-aujuncani multi, 

tauri gra§i m-au impresurat; 

14 

cascat-au spre mme gura lor 
ca leul ce rape§te $i racne§te. 
'^ Ca apa m-am vSrsat 
§i s-au desfacut toate oasele mele, 
ajuns-a inima mea precum ceara ce se tope§te iniauntrul meu. 

Uscatu-s-a ca un vas de lut taria mea, 
limba mi s-a lipit de gatlej 
§i in Parana morfii m-ai coborat. 

Ca m-au inconjurat caini mul^i, 
ceata de raufacatori m-a impresurat; 
str3puns-au mainile §i picioarele mele, 

18 

numarat-au toate oasele mele, 
iar ei m-au cercetat §\ m-au privit. 



21.11 „cutn m-am nSscut": gr. eK \n\xpai;. Hit. „din uter". 

21.12 Cf. Mt. 26,46. 

21.13 ,juncani... tauri": TM are „tauri... fiare putemice din Ba^an" (zona din nordul 
Transiordaniei, cu pa§uni bogate). 

21.15 „Ca apa m-am varsat": Chiril a! Alexandriei, interpretand hristologic, pune tn 
legatura cu Fip. 2,7: ecmxov eicevaxiev , . . , litt. „s-a golit pe sine...". ♦ „mlauntrul meu": 
lin. „in mijlocul pantecelui meu", ♦ 15c: Chiril vede aici o expresie a compatimirii 
InvSjatorului pentru durerea ucenicilor S5i. 

21.16 Cf. In. 19,28. ♦ 16c-17 sunt citate de Irineu ca profetie a patimirii lui Hristos (Adv. 
Haer. 4,20,8; 33,12 §i Dem. Ap. 79). loan Damaschinul: „Cel care tl plasmuise pe om 
din tarSna e coborSt in tSrana mortii" (Horn. 27 in Sabb. S., PG 96, 628). 

21.17 „mulji": nu apare in TM. ♦ „strapuns-au": gr. opwoto are ca sens de baza „a 
sSpa", de unde, in Psaltirea galicana a lui leronim, foderunt; in TM, text dificil; in 
tcxtui scris: „ca un leu", interpretat in comentariile rabinice „m-au inconjurat cum 
inconjuri un leu", sau „imi fr^g/imi mu§ca (mSinile §i picioarele) precum leul". Aquila, 
Symmachos §i leronim (Hebr): „mi-au legat" (cf. TOB, nota ad he). 

21,18a TM are „imi pot numara toate oasele", Augustin precizeaza; este descrierea 
exacta a unui trup rastignit. 



PSALMir21 87 

§i-au impar^it ve^mintele mele 
§i pentru cama§a mea au tras la soiti. 

Dar Tu, Doamne, nu-Ti tntarzia ajutorul, 
spre ocrotirea mea grabe§te! 
' Scapa de sabie viata mea, 
din laba cainelui, singura mea [avutie]! 
^^ Izbavejte-ma din gura leului 
5i de coarnele inorogilor pe mine, sarmanul! 
^^ Voi povesti Numele TSu frajilor mei, 
tn mijlocul adunarii l\\ voi canta. 
* Cei care va teme^i de Domnui, laudati-L, 
toata semintia lui lacob, preamariti-L! 
Sa se teama de EI toata seminjia lui Israel! 



21,19 Cf. Mt. 27,35; Mc, 15,24; Lc. 23,34; In. !9,23-24. ♦ I9b: „Cel care i-a acoperil pe 
protop3rintii neamului omenesc cu tunici de piele e a^ezat de bunavoie gol pe cruce, 
pentru ca noi sa fim despuiafi de firea pieriioare §i sa ne poata Imbraca cu stralucirea 
nestricaciunii" (loan Damaschinul, Horn. 24 in Sabb. S., PG 96, 624). Dup9 Efrem Sirui, 
cama^a nesfa^iata este o imagine sublima a credintei pe care apostolii au semanat-o in 
lume pSstrand-o in intcgritatea ei {cf. Imnuri, Lamy 1, 688). 
21,20: „nu-Ti Tnlarzia ajutorul": TM are „nu 'i^e departa de mine". 

21.21 „via|a": vezi nota la 16,9. ♦ „singura mea": gr. r\ |xovo7evii(;, lUt. „singurul nascut" 
(de. ex. singurul copil din familie), aplicat in cre^tinism Fiului Unul-nascut din Tatai; 
ebr. yfhidhathi, „unica mea", folosit poetic pentru „viata", unica avutie de neinlocuit a 
cuiva (BDB s.u.). lustin pune in Icgatura pasajul cu strigatui lui lisus din Lc. 23,46 („in 
mSinile Tale incredin^ez duhul Meu"). 

21.22 „inorogi", gr. titt. „unicorni": TM are „tauri saibatici". In „animalul cu un singur 
com", Parin^ii au vazut aici §i chipul diavolului: ,,11 nume§te leu §i caine §i unicom pe 
eel care are puterea mortii" (Theodoret), ♦ „pe mine, sarmanul": gr. TctneLvoKii?, litt. 
„injosire, smerenie". TM are 'amtham, „mi-ai raspuns". LXX presupune ebr. 'anlyati. 
21,23-27 Certitudinea psalmistului de a fi ascultat se exprima, ca de multe alte ori, intr-o 
aducere de multumire anticipata. Se intrevede in ea structura rugaciunii liturgiee de 
mul^umire {todah) {cf. Ravasi, 1, p, 402). 

21.23 „Voi povesti Numele Tau": gr. SiTiyeofica, „a relata, a descrie amanuntit, a explica 
pe larg". Cf. In. 17,6; Evr. 2,12. Pentru Chiril al Alexandriei, lisus afirma ^i reveleaza nu 
numai existenta Tatalui, ci §i bunatatea ^\ slava Lui. O face prin insa§i fiinta Sa: „Cine 
Ma vede pe Mine 11 vede pe Tatai" (In. 14,9). ♦ „iti voi canta": gr. -unveto, titt. „a cSnta 
laude/imnuri"; TM are „te voi lauda": este prima aparitie in Psaltire a verbului hdlal, de 
la care vine ?! numele ebraic al Psaltirii {Thiliim, litt. „Laude"). ♦ Origen: „De aici 
inainte, Hristos se roaga ca §i cum ar fi deja tnviat §i rugaciunile pentru fratii Sai, deja 
ascultate." 



88 PSALMII21 

CSci EI nu a dispre^uit, nici nu a lepadat ruga sftracului . 
§1 nici nu §i-a intors fa^a de la mine, 
iar cand strigam spre El, m-a ascultat. 
^^ De la Tine e lauda mea Tn adunarea cea mare, 
fSgaduintele mele le voi impllni Tn fa^a celor ce se tern de El. 
^' Manca-vor saracii §i se vor satura 
§i II vor lauda pe Domnul cei care il cautS; 
vii vor fi inimile lor In veacul veacului! 

I§i vor aminti §i se vor intoarce la Domnul toate marginile pfimSntuIui 
5i se vor inchina In fa^ Ta toate semintiile neamurilor, 

29 

caci a Domnului este imparajia 
§i El e stapSn peste neamuri. 
^° Au mancat §i s-au tnchinat to^i gra^ii pSmSntului, 
Tn faja Lui se vor pleca toti cei care coboara Tn tSrSna. 
Dar sufletul meu va trai pentru El 
^' §1 semintia mea li va sluji; 



21,25 „ruga": TM are „saracia/mizeria". ♦ „de la mine... strigam... m-a ascultat": TM 

are„de lael... striga... l-a ascultat". 

21,26a Atanasie pune versetul in legaturS cu In. 12,28, iar Origen, cu ICor. 1,31. 

21.27 „Manca-vor sSracii" trimite la jertfa de comuniune, in care o parte se ardea pentru 
Dumnezeu, iar o parte se manca de cei ce o aduceau, sugerand o anume comensalitate cu 
divinitatea {cf. Ex. 24,9-1 1); tn ritul bizantin, versetul este rostit ca rugSciune la masa. ♦ 
„vii vor fi": TM are: „vii sa fie,..". ♦ Numero§i Parlnti au vazut aici o prevestire a 
Euharistiei. Pentru Atanasie, „saracii" sunt pagSnii, care vor fi chemati §i ei la mSntuire, 

21.28 „semintiile (neamurilor)": gr. cd Jtarptcft (twv eOvwv). noxpia, litt. „stirpe/mo§te- 
nire parinieasca", „popor", „neam", „familie". 

21,30-32 in TM textui e nesigur. 

21.30 „Au mSncat" (dupa ebr. 'akh^lu): unii exegeti emendeaza In 'ak 16, „doar Lui" 
(BJ). ♦ „gra§ii pamSntului": expresia poate desemna personajele importante. In aram. ji 
syr., „toti flamanzii,,.". ♦ „Dar sufletul meu va trai pentru El": TM are liti. „?i sufletul 
lui nu i-a pSstrat in viatS", text dificii, care a cunoscut variate traduced: „nimeni nu-ji 
poate pastra viu sufletul" (KJV), „chiar §i eel care nu-§i poate pastra viafa" (RSV), „nu 
i-a lasat sa traiasca" (TOB) etc. Unele mss. ebr. §i LXX emendeaza textui in lumina 
credintei In invierea mortilor. 

21.31 „semintia mea": TM are „o semintie". ♦ „se va vesti Domnului genera^ia": TM 
are: „Va fi vestit Stapanui meu generatiei" (trad, conjecturaia), ♦ „generatia care vine": 
multiple interpretari la Parinji: cei nascufi din Intelepciune (Origen); cei nascuti din 
Duhul infierii (Eusebiu); cei care nu sunt nascuji din trup, ci de la Dumnezeu (Atanasie); 
poporul nascut din credin^a (Augustin). ♦ „vor vesti": TM are „vor veni ;i vor vesti". 



PSALMII 21-22 89 



se va vest! Domnului generajia care vine 

§i vor vesti dreptatea Lui 

poporului ce se va na§te: [acestea le-]a fScut Domnul. 



22 



' Psalm al lui David. 



Domnul mS pa§te §i nimic nu-mi va lipsi. 

^ La loc cu verdeata, acolo m-a saia5luit, 

la apa odihnei m-a hranit, 

^ sufletul meu 1-a intors. 

M-a caiauzit pe cararile dreptajii 

pentru Numele Sau. 

'' Chiar de-a§ umbia prin mijlocul umbrei mortii, 



♦ „a ftcut Domnul": TM are Htt. „a facut". ♦ Apare aici motivul biblic al lanjului 
catehetic neintrerupt care, trecSnd din generatie in generafie, constituie traditia de cre- 
dinfa {e.g. Deut. 6,7.20 §i urm.; Ps. 11,5-1). in centrul acestui mesaj stau faptele minu- 
nate ale Domnului {cf. §i Ravasi, I, p. 424), 

22 Grija lui Dumnezeu pentru oameni e descrisS prin imaginea pastorului (vv. 1-4) §i 
cea a ospafului mesianic (vv. 5-6). Apa, untdelemnul §i vinul au fost vazute ca prefi- 
gurari ale Tainelor initierii creatine (Botezul, Mirul, Euharistia). Psaimul era canlat de 
noii botezati tn noaptea de Pa^ti. 

22.1 Tema „Dumnezeu-Pastorul poporului Sau" e frecventa In profe^i, tn psalmi §i este 
reluatain sens hristologic in NT {cf. Is. 40,11; ier. 23,1-6; lez. 34,11-16; In. 10; Apoc, 
7,17). ♦ Chiril al Alexandriei 51 Atanasie vad In acest psalm expresia bucuriei pSganilor, 
pe care Bunul Pastor i-a caiauzit la pa§unile Sale. ♦ „Iisus-Bunul Pastor" este una din 
cele mai vechi teme iconografice cregtine, cf. M. Dulaey, Des forets de symboies. 
L 'initiation chritienne et la Bible (f- Vl^ si&des), Paris, 2001 . 

22.2 TM are: „fn pa^uni/pajijti proaspete mS a§aza/culca, la apa odihnei ma caiauze§te." 
Pentru Chiril al Alexandriei, „Iocul cu verdea^a" este raiul, de unde am cazut %\ unde 
Hristos ne-a „intors" (v. 3) ♦ „apa odihnei": cf In. 4,13; 7,37. 

22.3 La Augustin §i leronim, „carariie drepiajii" reprezinta calea cea strSmta a porun- 
cilor. ♦ „pentru Numele Sau": nu pentru meritele noastre, ci pentru ca Dumnezeu este 
bunatate-c/ lez. 20,9; 36,21-23, 

22.4 „prin mijlocul umbrei mortii": TM are „prin valea umbrei mortii". Parintii au dat 
diferite interpretari. Dupa Eusebiu, umbra mortii este chipul mortii - e vorba de moartea 
trupului, care este doar imagine a mortii adevSrate, aceea a sufletului. Cine crede in Fiul 
lui Dumnezeu nu mai moare, ci a trecut de la moarte la viaja $i socote§te ca trece doar 
printr-o imagine a morjii. Dupa Beda, e vorba, poate, tocmai de ne§tiinta in care suntem 
cufundati. ♦ „varga... toiagul": pentru Atanasie sunt simboluri ale autoritatii invatato- 
rului. Altii inteleg ca e vorba de mijloacele de indreptare parinteasca {cf Evr. 12,6). 



90 PSALMII 22-23 

nu ma voi teme de rele, caci Tu e§ti cu mine; 

varga Ta §i toiagul Tau, ele mi-au adus mangaiere. 

^ Ai pregatit masS Tnaintea mea in fata celor ce ma asupresc; 

uns-ai cu untdelemn capul meu 

§i paharul Tau Tmbatator e minunat! 

^ §i mila Ta ma va Tnsoti in toate zilele viejii mele 

§i voi iocui in casa Domnului Tntru zile indelungate. 

23 

« 

' Psalm al lui David pentru int^ia zi a saptSmanii. 



22.5 „in fata": gr. e^ evavxioi;, „in faja, Impotriva". ♦ „uns-ai cu untdelemn capul meu": 
obicei oriental de a da cinstire unui oaspete ungandu-i capul cu ulei inmiresmat (c/ Ps. 
91,11; 132,2; Lc. 7,46). ♦ „...tmbat5tor e minunat": gr. meBugkov (O-; Kprniotov se mai 
poate traduce „...imbatator, cSt e de minunat!", „m5 imbata cat se poate de bine/precum 
eel mai bun [vin]", sau (trad, tradijionaia) „ma adapa ca un puternic"; TM are „bine 
umpiut/plin de se revarsa". ♦ „Masa" pregatita e interpretatS de Origen drept cunoa§terea 
tainelor pe care Domnul le reveleaza prietenilor Sai. Majoritatea Parinjilor vad in 
aceasta „masa" Taina Euharistiei. ♦ Pentru Grigore al Nyssei, Chiril al lerusalimului, 
Grigore din Nazianz, ungerea cu untdelemn este c^porf^c,, pecetea consacrarii, amprenta 
lui Dumnezeu asupra omului (cf. Nesmy, ad loc). ♦ Majoritatea Parin|ilor vad in 
„pahar" imaginea potirului euharistic; pentru Grigore al Nyssei §i Ciprian este §i sim- 
bolul extazului. 

22.6 „mila Ta": TM are tobh wa hesedh, „bunatate/bine §i bunavointa/milostivire". ♦ 
Origen: „Aceasta miia vie care te insofe^te este Hristos insu§i." ♦ „voi Iocui... zile 
indelungate": litt. „lungime de zile"; ca ^\ odihna sabatului, e o figura a odihnei sfmtilor 
in ve§nicie (Chiril al Alexandriei), in lumina cea ftrS de apus (Eusebiu). 

23 Textul evoca o procesiune care inainteaza spre sanctuar (sugerSnd, poate, aducerea 
chivotului). O prima parte (vv. 1-2) este o lauda adusa Creatorului. A doua parte, un 
dialog la intrarea in sanctuar, aminte§te modul in care trcbuie sa se infati§eze omul 
inaintea lui Dumnezeu (vv. 3-6). Finalul aclama, tot in dialog, intrarea glorioasa a lui 
Dumnezeu in iaca§ul Sau. 

in tradilia cregtina, acest psalm a fost referit la invierea §i inSlJarea lui Hristos sau la 
intrarea Lui in lume prin Intrupare. Socotit printre cei mai arhaici din liturgia ebraica, 
psalmul este ampiu folosit §i in cea cre^tina. Dialogul din final sta la originea „dramei" 
care se ,Joaca" de Pa§ti, in ritui bizantin, inaintea u^ilor bisericii, drama avand ca fundal 
indepartat literatura „coborarii in iad" a lui lisus pentru eliberarea sufletelor incatu^ate 
{cf. IPt. 3,19; cf., de ascmenea, celebra Evanghelie a lui Nicodim, cap. XVIl-XXll). In 
context pascal cre§tin „capeteniile" sunt capeteniile iadului, iar „regele slavei", eel care 
intra spre a mSntui §i lumea infernala („de jos"), este lisus Hristos. {Cf C. Badili^a, 
Evanghelii apocrife, ed. a IV-a, Ia§i, 2005, pp. 179-219.) 



PSALMII 23 91 



Ai Domnului este pamantul §i plinatatea lui, 
lumea ^i to^i cei care locuiesc in ea. 

EI l-a intemeiat peste mari 
§i peste rauri l-a intocmit. 

Cine se va sui in muntele Domnului 
§i cine va sta in locul eel sfant al Lui? 

Cel nevinovat cu mainile §i curat cu inima, 
eel care nu ^i-a primit in zadar sufletul sSu 
§i nu s-a jurat cu vicle^ug aproapeiui sSu. 

Acesta va primi binecuvantare de la Domnul 



23.1 „Pentru intaia zi a saptamanii {litt. «...a sambetelor»)" a rSmas traducerea tradi^io- 
nala, dar aappcaa inseamnS §1 „sambata" la plural, §i „saptamana": e vorba de 
duminica. Aceasta prima zi a fost pusa in legatura cu incepulul creatiei. In TM, litlul 
psalmului este doar „Psa[m a! lui David", dar tradifia talmudica raporteazS ji ea acest 
psalm la „inceputuri", folosindu-1 ca imn in sarbatoarea de tnceput a! anului (Talmud, 
/eo>/za^fa/jfl/i31a-apw{/Ravasi, I, p. 453). ♦ „plinatatea lui": c/ Gen. 1,20.24-25 etc. 
♦ „pamantul... lumea": _gr. yx\ ... oiKo\)[Aev7i {litt. „lumea locuita"): TM are 'ere/... 
tebhe! (litt. „uscatur). In cosmologia antica a zonei, pamSntuI era Imaginat ca o 
suprafafa plana sprijinita pe stalpi, peste apele adancului, avSnd deasupra „iaria" cerului, 
ca bolta ce desparte vazduhul de „apele cele mai presus de ceruri" (vezi §i Ps. 103). ♦ 
Versetul este citat in ICor. 10,26, precum ?! in Pastorul lui Hermas, 1,3,4, aici 
„pamantur' fiind Biserica. 

23.2 ,,1-a intocmit": gr. flToi^laCTev, litt. „l-a fScut sa fie gata, l-a pregatit" {cf. Gen. 1,9 - 
aluzie la despartirea uscatuiui de ape). ♦ leronim vede aici §i o imagine a Bisericii, 
intemeiata de Hristos peste schimbarile limpului §1 intSrita pe certitudinea credintei. 

23.3 „muntele Domnului": este vorba de Sion, culmea din lerusalim pe care se afla 
Templul („locul eel sfant"). Pentru leronim, este §i lerusalimul ceresc. 

23.4 „Mainile" §i „inima" reprezinta fapta §i intenfia. Un ecou - in Mt. 5,8 („Fericiti cei 
curati cu inima..."); de altfel, Chiril al Alexandriei vede in vv. 4-5 o prevestire a 
cuvantarii de pe munte a lui Hristos. ♦ Pentru Origen, „inima curata" simbolizeaza 
contemplatia, iar „mainile nevinovate", via^a activa a cre§tinului. ♦ „nu §i-a primit in 
zadar sufletul"; altS traducere posibila: „nu ji-a indreptat sufletul spre de^ertSciune" 
(termen frecvent pentru a desemna idolii). TM are un text dificil, interpretat de unii 
traducatori „care nu tinde spre rau". ♦ „nevinovat. . . curat... nu s-a jurat cu vicle§ug": 
dupa Augustin, exista o armonie intre simplitatea lui Dumnezeu, care nu se schimba, §i 
simplitatea omului care nu e cu doua feje. ♦ Personaju! desavar^it descris aici a fost 
identificat de midra§ cu Moise, cu Avraam, sau cu iacob, marii slujitori §i prieteni ai lui 
Dumnezeu; tradifia cregtinS l-a identificat in el pe Hristos, modelul omului care vrea sa 
se apropie de Dumnezeu. 

23.5 „milostivire": TM are fdhaqah, „dreptate" - in sensul biblic de trSire dupS vointa 
lui Dumnezeu. 



92 PSALMII 23 

§i milostivire de la Dumnezeu, mantuitorul sSu. 

Acesta este neamul celor care-L cauia, 
al celor ce cauta fata Dumnezeului lui lacob. 
Oprire 

Ridicati, capetenii, portile voastre, 
ridicati-va, porfi ve§nice, 
§1 va intra Regele slavei. 

Cine este acesta, Regele slavei? 
Domnul eel tare §i putemic, 
Domnul eel puternic in razboi. 

Ridica^i, capetenii, porfile voastre, 
ridieati-va, porfi ve§nice, 
§1 va intra Regele slavei. 

Cine este acesta, Regele slavei? 
Domnul puteriior - acesta este Regele slavei. 



23,6 „neamul": gr. yevea, litt. „generatie". ♦ „al celor ce caut5 fata Dumnezeului lui 
lacob": TM are „al celor care cauta fata ta, lacob", ceea ce se poate interpreta: „... fafa 
ta, lacobe" sau „... fata Ta: [acesta e] lacob". Se Indica totu§i o varianta de manuscris 
care are „... Dumnezeului lui lacob". La fe! are §i versiunea siriaca. 

23.7.9 „Rldicati, capetenii, portile voastre": litt. dupa Rahlfs: „Ridicati portile, capete- 
niile voastre" (portile se deschideau prin ridicare printr-un sistem de scripeti). TM are: 
„Porti, tnaltati-va capelele": pentru un Rege atat de maret, portile, personificate, sunt 
indemnate sa se pregateasca inaitandu-§i irontoanele. ♦ „[porti] ve?nice": gr. aiwvid? 
traduce de obicei ebr. 'dlam cu sensul initial „stravechi", „cu dainuire indelungatS (tn 
trecut sau In viitor)", care dobande^te ulterior sensul de „ve§nic". La primui nivel, s-ar 
putea referi aici la vechile porti ale lerusalimului cucerit de David. ♦ „Regele slavei": 
vezi nota la 3,4. ♦ leronim considera ca e vorba de portile raiului, care s-au Tnchis dupa 
caderea lui Adam §i se deschid Tn fafa lui Hristos Tnviat. 

23.8.10 Dupa Irineu, cuvantul lui David se aplica profetic inaltarii lui Hristos: ingerii de 
la poarta cerului mtreaba „Cine este acesta...?", iar cei de pe pamant, care l-au vazut in 
misiunea Lui, raspund {cf. Dem. Ap. 84). Justin vede aici un dialog intre capeteniile 
Tngerilor §i Duhul Sffint {Dial. 36,6). Grigore din Nazianz alatura tngerilor §tiutori, care 
raspund, §i pe cre§tinul chemat sa se tnalfe la cer impreuna cu Domnul sau (Or 45 25 
PG 36,658). 

23,10 „Domnul puteriior": TM are YHWH rbha'dth, „YHWH a\ o§tirilor" - sirttagma a 
trecut de la sensul razboinic (Dumnezeu in fruntea o§tirii lui Israel) la imaginea 
Creatorului, stapan peste fortele haosului %\ peste mulfimea a5lrilor §i. In sfar§it, la 
Dumnezeul puteriior Ingere?ti, al celor nevazute. 



PSALMII 24 93 

24 

' Psalm al lui David. 
Catre Tine, Doamne, mi-am inaijat sufletul, Dumnezeul meu. 

in Tine m5 incred: sa nu fiu dat de rujine, 
nici sa nu rada de mine du§manii met! 

Caci toji cei care Te a^teapta nu vor fi da^i de rujine: 
sa se ru§ineze toti cei care in zadar calca Legea! 
^ Caile Tale, Doamne, 
fS-mi-le cunoscute 
§i invata-ma carSrile Tale! 
' Caiauze§te-ma la adevarul Tau 
|i Tnvata-ma, caci Tu e§ti Dumnezeu, mantuitorul meu, 
§i pe Tine Te-am a§teptat ziua Tntreaga. 

Adu-Ji aminte de tndurarile Tale, Doamne, 
$i de milostivirile Tale, caci din veac sunt. 

De pacatul tinerejii mele §i de ne§tiintele mele nu-Ji aminti; 



24 Acest psalm este rugSciunea oricarui om care se §tie pScatos, dar vrea sS trftiascfi 
dupa vointa lui Dumnezeu §i de aceea se Tndreapta cu toata tncrederea spre El, ^tiind ca 
va fi bine primit §i va dobandi izbavire §i ocrotire. In TM, psalmul este alfabetic in 
acrostih {cu doua litere lipsS), iar versetui final, dupS ultima litera, pare un adaos. 
24J „ma incred": in Biblie, „credin|a" este in primul rand incredere in Dumnezeu ce 
implica intreaga viaja a omului. ♦ „sa nu rada de mine du§majiii mei": TM are „sa nu se 
bucure du§manii de raul meu'^ 

24.3 „cei care calca Legea": gr. dvojiowxeq, „ticaio5i, nelegiuiji"; TM are „cei care 
tradcaza". 

24.4 „Alungat din rai §i pribeag in pamSnt strain, nu ma pot tntoarce singur, fiindcS am 
luat-o pe cai gre§ite. Pentru tot timpul vietii mele muritoare, ma Incred in tndurarea Ta 
ca sa ma pot intoarce." (Augustin) 

24.5 „ziua tntreaga": Eusebiu in^elege aici „viat:a intreaga". 

24.6 ,Adu-Ti aminte...": amintirea este o metafora a fidelitatii neclintite a lui 
Dumnezeu. De fapt, omul este eel care iji aminte?te faptele mdntuitoare din trecut ale lui 
Dumnezeu, temeiul nadejdii sale pentru viitor. ♦ „indurarile... milostivirile" se refera la 
faptele prin care Dumnezeu Igi arata bunavointa fa^a de om. TM are perechea rahamim 
(afectiunea tandra, matema, cvasi-visceraia) §i has^dhim (iubirea, indurarea ce decurg 
din fidelitatea fata de legamSnt). ♦ Origen: „Cand oamenii t§i aduc aminte, trezesc in ei 
in§i§i idei despre lucrurile pe care le-au cunoscut; dar cSnd Dumnezeu iji aminte§te de 
creatura Sa rationala, vine sa locuiasca in ea." 

24.7 „pacatul tinere^ii": dupa Augustin, e verba de pacatele omului inca imatur, savfirjlte 
mai mult din teribilism decat din rautate. ♦ „ne§tiintele": pacatele savar§ite din ignoranta 



94 PSALMII 24 

dupS milostivirea Ta, aminte^te-Ji de mine 
pentru bunatatea Ta, Doamne! 

o 

Bun §i drept este Domnul: 
de aceea li va indruma pe pacato§i pe calea [Sa]. 

li va calauzi pe cei blanzi intru judecata, 
li va invaja pe cei blanzi caile Sale. 
" Toate caile Domnului sunt mila ^i adevSr 
pentru cei ce cauta legamantul §i marturiile Lui. 
'^ Pentru Numele Tau, Doamne, 
vei §i ierta pacatul meu: caci mult este. 

Cine este omul care se teme de Domnul? 
II va tndruma pe calea Legii, pe care §i-a ales-o. 

Sufletul lui intre cele bune i^i va afla salaj 
§1 seminfia lui va mo^teni pamantul. 

Intarire e Domnul pentru cei care se tern de El 
[§i Numele Domnului, pentru cei care se tern de El] 
§i legSmantul Lui, spre lamurirea lor. 



sau din nebagare de seama. TM are „Tnca]care". ♦ „pentru bunatatea": litt. „din cauza/de 
dragul bunatatii". Motivul nu este meritui omului, ci Dumnezeu insu^i. 

24.8 „ii va Tndruma. . .": liii. „le va da legi (vop.oeeTnaei) pacato§ilor pe cale". 

24.9 ,xei bianzi": gr. npa£\(; traduce ebr. 'anawim, „saraci, smeri(i, blajini", cei pe care 
profetii ii vor identificacu rama5ita sfSnta §i cu poporul mesianic (c/ de ex. Soph. 3,12). 
♦ „intru judecata": a fosl interprctat in diverse feluri. Pentru Augustin, cei bl^zi i§i 
supun judecatii divine voin;a §i astfel sunt caiauzi|i. Theodoret tnjelege prin judecata 
darul de a disceme natura iucmrilor §i, intr-un sens, darul cunoa§terii tainelor lui 
Dumnezeu {cf. Mortari, nota ad loc.) 

24.10 „miia §i adevar": gr. eXeo? koi a^-iieELo traduce ebr. fiesedh w^'emeth, Sintagma 
frecvent folosita pentru a caracteriza atitudinea lui Dumnezeu faja de om. Pentru hesedh, 
vezi nota la 5,8; 'emeth desemneaza coeren^a persoanei cu sine, cu realitatea, calitatea 
de a fi vrednica de tncredere, fidelitatea. ♦ „Manuriile Lui" sunt in tot ceea ce 
Dumnezeu ne-a facut cunoscut in Scriptura inspirata (Eusebiu). 

24.11 „Pentru numele Tau..,": de§i cainta omului este necesara, Dumnezeu 11 iarta 
pacatele in primul rand pentru ca acest lucru Jine de esenja Lui, care este iubirea, 

24.12 „il va tndruma,..": vezi nota lav. 8. 

24.13 „A mo§teni pamantul" trece, in timp, de la sensul concret %\ imediat la unul 
eshatologic: cf. Mt. 5,5, „Ferici^i cei blanzi...". 

24,14a „intarire e Domnul": TM are „Taina/intimitatea/sfatul de taina al Domnului 
este...". ♦ Dupa „se tem de El", unete mss. adauga „§i Numele Domnului, pentru cei 
care se tem de El". Rahlfs pune stihu! tntre cro§ete, socotindu-l un dublet al celui dintai. 



PSALMIl 24-25 95 

'' Ochii mei sunt pururea spre Domnul, 

cSci El va scoate din lat picioarele mele. 

'^ Cauta spre mine §i ma miluie^te, 

caci singur ^i sarman sunt eu. 

" Necazurile inimii mele au sporit: 

din stramtorarile mele scoate-ma! 

'^ Vezi umilirea mea §i osteneala mea 

§1 iarta toate pacatele mele! 

'^ Vezi du§manii mei, cS s-au Tnmultit 

§1 cu ura nedreapta m-au urat. 

^''Paze^te sufletul meu §i mS izbave5te: 

sa nu ma ru§inez ca am nadajduit in Tine! 

^' Cei nevinova^i §1 drepti se alipeau de mine, 

caci pe Tine Te-am a§teptat, Doamne! 

^^ RascumpSra, Dumnezeule, pe Israel 

din toate necazurile lui! 

25 

' A! lui David. 
Judeca-ma, Doamne, caci eu in nevinovatia mea am umblat 



24.15 Dupa Origen, are ochii sufletului Indreptati necontenit spre Domnul acela care 
face tot ce poate ca sS-L cunoasci. 

24.16 „singur": gr. ^iovo7£vr|<;. Hit. „singurul nSscut", „unic". 

24.17 „au sporit": gr. eTr^-atiJv&Tiaav, litt. „au ca§tigat teren, s-au largit", !n complemen- 
taritate cu exi\|/ei(;, „stramtorari, necazuri", §i cu ctvoyKca, cu acela§i sens. 

24.20 „am nSdajduit in Tine": TM are „m-am adSpostit la Tine". 

24.21 „drep^i": gr. eijOr|t;, litt. „care merge drept la t'nta, sincer, nepartinitor". ♦ !n TM, 
21a este: „Deplinatatea §i dreptatea ma ocrotesc." 

24.22 Invocatie finala, cu valoare liturgica. ♦ Prin „Israer, Beda In^elege poporul robit 
in Babilon, dar 51 pe to^i aceia pe care Dumnezeu li pregate§te pentru contemplarea Fejei 
Sate. Rupert aplicS termenul „Israer' Tntregii Biserici penitente. 

25 PsalmistuI face apel la judecata lui Dumnezeu, in care ^i-a pus increderea. De§i pare 
afirmare oarecum prezum^ioasa a propriei nevinovatii, accentu! psalmului cade pe 
dragostea fa^a de locul prezentei lui Dumnezeu Tntre oameni §i pe dorinja de a vedea 
slava lui Dumnezeu. 

25,1 „Judeca-ma": in VT Dumnezeu e vazut ca judecatorul nepMinitor, care, spre deosebire 
de oameni, va face dreptate celui sarac ?i netnsemnat §i nu-i va tot amana Judecata. ♦ 
„nevinovatia": TM are lummdh, „integritate, simplitate"; la fel §i la v. 11. ♦ Dupa 
Eusebiu, virtutea lui David este un amestec de umilinta, blSnde^e §i uitare a ofenselor. 



96 PSALMII 25 

5i, nadajduind in Domnul, nicicum nu voi jovSi. 

^ CerceteazS-ma, Doamne, §i Tncearca-ma, 

treci prin foe rarunchii mei §1 inima mea! 

^ Ca mila Ta este inaintea ochilor mei 

§;i mi-am pus desfatarea in adevarul Tau. 

"* Nu am §ezut laolalta cu adunarea de^ertaciunii 

§i cu cei fara de lege nicicum nu voi umbla. 

^ Ur^t-am adunarea celor vicieni 

§i cu cei nelegiuiji nu voi §edea. 

^ Spala-voi intra cei nevinovati mainile mele 

§i voi inconjura altarul Tau, Doamne, 

' ca sa aud glasul de lauda 

5i sa istorisesc toate faptele Tale minunate. 

^ Doamne, iubit-am frumusetea casei Tale, 

locul unde sala§luie§te slava Ta. 

^ sa nu pierzi laolalta cu nelegiui^ii sufletul meu 

5i cu varsatorii de sange, via^a mea, 

'^ mtr-ale carer maini sunt faradelegi, 

dreapta lor e piina de daruri. 



25.2 „Rarunchii" erau considerati sediul pasiunilor, iar „inima", sediul mintii, vointei §i 
afectelor superioare. Cf. §i Apoc. 2,23. ♦ Eusebiu: „Cererea nu izvora§te din slava 
de§arta, ci din dorinta de a fi purificat." 

25.3 „mi-am pus desfatarea": TM are „am umblat" {=„am trait"). ♦ „adevarul": TM are 
„fidelitatea". 

25,4-5 „cei fara de lege... vicieni... nelegiuiti": gr. Ticqactvo^iowTe? („cei care calca 
legea, care merg pe langa ea")... jiovTipeTj6|ievoi („rai, care urzesc rele, umbia cu 
vicle§uguri"). , , aoePeii; („lipsiti de pietale"). 

25.6 „intre cei nevinovati": TM are „intru nevinova^ie". ♦ Cliiril al lerusalimului echiva- 
leaza spalarea mainilor cu puritatea faptelor {Cat. 23,2). ♦ „voi inconjura": la unele 
celebrari, preojii inconjurau ailarui danfuind - este un stravechi gest liturgic, pastrat 
pSna astazi in ritualul casatoriei din ritul bizantin. ♦ Pentru Origen, „allarul" este con- 
templatia; pentru Augustin, este altarul de pe pamani §i altarul din cer, unde Marele 
nostru Preot sta Inaintea lui Dumnezeu. 

25.7 „ca sa aud": TM are „ca sa fac auzit". 

25.8 „trumusetea": gr. eijnpeneia, „inati?are placuta, armonie"; TM are „locuirea 
(casei Tale)" ( = casa in care locuie§ti). ♦ Pentru Origen, „locul Domnului" este pacea 
sufletului. ♦ „slava": vezi nota la 3,4. 

25,10 „daruri": TM are un termen mai precis: „mita", 



PSALMII 25-26 97 



' * lar eu ?n nevinovatia mea am umblat: 
rascumpara-ma §i Tndura-Te de mine! 
'^ Caci piciorui meu sta pe cale dreapta, 
in adunari Te vol binecuvanta, Doamne. 



26 

' A! lui David, inainte de a fi uns. 
Domnul e luminarea mea §i mantuitorul meu: de cine ma voi teme? 
Domnul este ocrotitorul vie^ii mele: de cine ma voi infrico§a? 
^ C&id au venit cei rai asupra mea ca sS-mi manance trupul, 
asupritorii §i du§manii mei - ei au slabit §i au cazut. 
^ De s-ar rSndui impotriva mea o§tire, nu se va tnspaimanta inima mea; 
de s-ar pomi asupra mea razboi, tocmai atunci am eu nadejde. 
* Un iucru cerut-am de la Domnul, pe acesta-l voi cauta: 
sa iocuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele, 
ca sa privesc frumusetea Domnului 
§i sa cercetez templul Lui. 

caci m-a ascuns tn cort in ziua necazurilor mele, 
m-a acoperit in ascunzi^ul cortuluJ Sau, 
pe stanca m-a inal^at; 
^ §i acum, iata, mi-a inalfat capul asupra du§mamIor mei; 



25,12 „cale dreapta": gr. ei)eTjTni;, „faptul de a merge drept la (IntS, fSra ocoli§uri". 
leronim interpreteaza: calea dreapta este Hristos insu^i. 

26 in faja greutajilor vietii, credinclosul i§i pune increderea in Dumnezeu §i ll cauta cu 
toata fiinfa. 

26.1 „luminarea. . . mantuitorul": TM are „lumina... mantuirea". ♦ „ocrotitorul": gr. 
uitepamciorfii;, ////. „cel care aparS cu scutul". TM are „loc Intarit, fortareata". 

26.2 „ca sa-mi manance truput": metafora pentru furia du§manilor, iar Tn aramaica. In 
special pentru calomniatori {cf. Dan. 3,8 ?i 6,25). 

26.4 „ft"umusetea": gr. xepnvoTrii; derivat tardiv de la tepnvoi;, „frumos, placut, ferme- 
cator". 

26.5 „m cort... cortulul Sau": TM are „in coliba. .. cortul Sau". „Cortur' - metafora 
pentru Templu, aluzie la sanctuarul din pustiu. 

26.6 „inconjural-am": cf. Ps. 25,6. Augustin acordS acestui gest liturgic o semniflcatie 
mai largS: „Iata, «jertfa de bucurie»: unde am cautat-o §i unde am gasit-o? 1-..] Spiritul 
tau sa faca inconjurul intregii creatii: de pretutindeni i(i va striga taptura: Dumnezeu m-a 
facut! [...] Ce sa spuna fapturile despre Creatorul lor, decSt ca, mai presus de orice 
cuvant, rimane numai strigatul de bucurie." ♦ „... asupra du§manilor mei; mconjurat-am 



98 PSALMII 26 

Tnconjurat-am §i am adus in cortui Lui jertfS de bucurie. 
CSnta-voi Domnului cu glasul ?i din strune. 
' Asculta, Doamne, glasul meu cand strig; 
tndura-Te §i ma asculta! 

Tie Ti-a spus inima mea: ,^m cSutat fa^a Ta." 
Fata Ta, Doamne, o vol cSuta. 

Nu-Ti Tntoarce fata de la mine, 
nu Te abate intru manie de la robul TSu! 
Ajutorul meu fii, sS nu ma ocara^ti! 
Sa nu ma parase§ti Dumnezeule, mantuitorul meu! 
'^ Caci tatai meu §1 mama mea m-au parasit, 
dar Domnul m-a primit la Sine. 
" inva^a-ma, Doamne, pe calea Ta 
§i caiauze§te-ma pe carare dreapta, din pricina du§manilor mei! 

Nu ma da prada in voia prigonitorilor mei, 
caci s-au sculat Tmpotriva mea martori mincino§i 
§1 nedreptatea s-a mintit pe sine. 

'^ Cred ca voi vedea cele buna ale Domnului in pSm^ntuI celor vii. 
''' A^teapta-L pe Domnul, ', 

imbarbateaza-te §i sa se Tntareasca inima ta 
§i a§teapta-L pe Domnul! 



§i am adus..,": TM are „...du5manilor mei care m5 inconjoara, iar eu aduc...". ♦ 
„bucurie": gr. aX,cAccy|i6(;, litt. „strigat, aclamatie"; ebr. fru'ah, „aclamatie rituala !n 
cultul public (insotita §i de trambite)". 

26.8 „Am cautat fa^a Ta": este forma din Vaticanus §i Alexandrinus (§i VL). Rahlfs 
opteazS pentru lectiunea din Sinaiticus {lectio difficilior?), litt. „a cautat fata mea". ♦ 
TM are: ,Tie t'-a spus inima mea: «CautatL fafa Mea»" - text dificil, corectat tn diverse 
feluri in versiuni: „Despre Tine a spus inima mea: <(Cautati fata Lui»" (CEI); „Eu cuget 
la cuvantui T5u: «Cautati fata Meaw" (TOB). Augustin; „N-am cerut de la Tine nici o 
rasplata tn afara de Tine, ci numai fata Ta." 

26.9 „{sa nu ma) ocaragti": gr. cotooKopcnci^w, litt. „a blestema, a alunga". TM are „nu 
ma lasa". 

26.1 1 „Invata-ma": cf. 24,8. ♦ „du§maniIor mei": TM are „ceIor care ma pSndesc". 

26.12 „§i nedreptatea S-a mintit pe sine": TM are „care sufia/respira silnicie". 

26.13 ,JPamantul celor vii" a tnsemnat, initial, pamantul oamenilor, lumea aceasta; ulte- 
rior a fost interpretat eshatologic, chiar la sfar^itui VT, apoi de rabini §i de exegetii creg- 
tini, iar versetul a fost inteles ca o expresie a credintei Tn TnvJerea morjilor. 



PSALMII 27 99 

27 

' Al lui David. 
Catre Tine, Doamne. am strigat, 
Dumnezeul meu, sS nu ramai tacut faja de mine! 
Nu cumva sa ramai tacut fa^a de mine, 
caci voi fi asemenea celor care se coboara in groapa! 
^ Asculta glasul cererii male cand ma rog catre Tine, 
cand inalt mainile catre templul Tau ce! sfant! 
^ Sa nu tara§ti alaturi de cei pacato^i sufletul meu 
§i cu faptuitorii nedreptatii sa nu ma dai pieirii, 
eu cei ce graiesc pace catre aproapele lor, 
dar [au] lucruri rele in inimile lor! 
" Da-le dupa faptele lor 
§i dupa rautatea faptuirilor lor; 
dupa iucrarea mSinilor lor da-le, 
plate§te-le dupa cum li se cuvine! 
' caci ei n-au luat seama la lucrarile Domnului 
§i la faptele mainilor Lui; 
ii vei narui §i nu-i vei mai zidi. 

* Binecuvantat [fie] Domnul, caci a ascultat glasul cererii mele. 
' Domnul este ajutorul meu §i scutul meu: 



27 Implorarea individuala la vreme de restri§tc se transforma in aducere de multumire §t 
tn rugaciune pentru poporul mesianic. 

27.1 „Dumnezeul meu": TM are „Stanca mea". ♦ Ib-c „tacut... tacut": TM are „surd..; 
mut". 

27.2 „templul Tau eel sfSnt": TM are „sfanta sfintclor". 

27^ Origen: „Hristos a stat alaturi de vame§i §i de desfranale, dar nu §i Impreuna cu cei 

ipocriti." 

27,4d „ptate§te-le dupa cum li se cuvine": gr. cotoSo? to avtcmoSojia, lift. „pl5te§te-le 

inapoi plata". 

27,5 „lucrarile. . . faptele": gr. Epyct... epya. ♦ Ji vei narui. ..": TM are „E1 ti va narui. . ,". 
27,7 „ajuiorul": TM are „taria". ♦ „scutur': gr. ■unepaa7ciaTfi(;, litt „cel care (ine scutul 
in fata {cuiva, spre apSrare)"; la fel, la v. 8b. ♦ „a inflorit . . . marturie": TM are „inima 
mea tresalta §i in cSntari ii dau marturie/U aduc preamarire". Eusebiu cunoa§te ambele 
lecfiuni §i citeazS din Aquila {„inima mea a fosl preamarita"), Symmachos („intlore§te, 
0, inima mea!") §i Theodotion {„inima mea a intlorit iara§i"). Augustin aplicS stihul la 
invierea lui Hristos. ♦ „bucuros": gr, ek eeXfiHOTot;, litt. „din voin^a". ♦ „!i voi da 
marturie": gr. e^oiioXoYr|<rojiai - vezi nota la 6,6. 



100 PSALMI! 27-28 

?n El a nadajduit inima mea §i am primit ajutor, 
a inflorit iaraji trupul meu; 
§i bucuros li voi da marturie. 

g 

Domnul e taria poporului S^u 
§i scutui de mantuire al unsului SSu. 
^ Mantuie§te poporul Tau §i binecuvanteaz5 mo?tenirea Ta: 
pastore^te-i ^i inalta-i in veci! 

28 

' Psalm al lui David; la Tncheierea [sarbStorii] Corturilor. 
Aduce^i Domnului, fii ai lui Dumnezeu, 
aduceti Domnului pe fiii berbecilor! 
Aduceti Domnului slava §i cinste, 
^ aduceti Domnului slava pentru Numele Sau, 
Tnchinati-va Domnului in curtea Sa cea sfanta! 

Glasul Domnului peste ape, 
Dumnezeul slavei a tunat, 
Domnul peste ape multe. 
'' Glasul Domnului Tntru tarie, 
glasul Domnului intru mare|:ie. 

Glasul Domnului care sfarama cedrii, 



27,8 „de mintuire": ////. „... mantuirilor" (= faptelor mSntuitoare). ♦ In TM, 8b este: 
„fortareata de mantuire pentru unsul SSu", dar se poate in^elege §i „fortareata de 
mSntuire este unsul Sau". ♦ „unsLl": vezi nota la 2,2. 

28 in dezlanjuirea stihiilor credinciosu! recunoa§te glasul lui Dumnezeu §i li laudS 
atoiputernicia, dar §1 grija faja de poporul SSu. 

28.1 In TM, titlul este doar „PsaIm al lui David", ♦ „[sarbatorii] Corturilor": cf. Zah. 
14,16. in ultima zi a acestei sarbatori avea loc o procesiune In care se aducea apa de la 
izvorul Siloam §i se varsa in jumi altarului. ♦ lb nu apare in TM. ♦ „cinste": TM arc 
„tarie". 

28.2 „Tn curtea Sa cea sranta": TM are „in stralucirea sfinteniei/tn podoaba sfSntS" - sc 
poate referi §i la manifcst5rile stihiilor, dar §i la vejmintele preote?ti. 

28.3 Vasile eel Mare: „Glasul Domnului s-a auzit la lordan: «Acesta e Fiul Meu 
preaiubit)) (Mt. 17,5) §i atunci cand a spus: «Mergeti §i botezati toate neamurile» {cf. Mt. 
28,19)". Dupa Eusebiu, „glasul Domnului peste ape s-a auzit la crea^ie, la potop §i apoi 
la Marea Ro§ie". 

28.4 leronim: „«Glasul Domnului intru iarie» s-a auzit 51 c^d Hristos a strigat; «Lazare, 
vino afarat))" (In. 1 1,43). 



PSALMII 28 101 

§i va sfSrama Domnul cedrii Libanului, 

^ §i-i va sub^ia, [va zdrobi] Libanul ca [odinioara] pe vitel, 

iar eel iubit [va fi] ca puiul de inorog. 

' Glasul Domnului taie para focului, 

^ glasul Domnului care cutremura pustiul, 

ji va cutremura Domnul pustiul Cadesului. 

^ Giasul Domnului care infiripa cerbii 

§i va dezgoli desi§urile 

§i in templul Lui cu totii strigS: „Siava!". 

"^ Domnul va sala§!ui in potop 

|i va §edea Domnul imparat in veci. 

" Domnul tSrie poporului Sau va da, 

Domnul va binecuvanta poporul SSu cu pace. 



28.6 „ca' [odinioara] pe vitel"; poate fi o aiuzie la nimicirea vijelului de aur {cf. Ex. 
32,20), ♦ „inorog", litt. „unicom" - simbol al forjei, care poate fi indreptata spre rau, ca 
la 21,22, sau spre bine, ca aici; tn acest animal fantastic, Parintii au vSzut fie Israelul, a 
carui tarie este Dumnezeui unic (Eusebiu, Tlieodorel), fie pe Hristos, a carui putere este 
una cu a lui Dumnezeu Tatal (Vasile eel Mare), fie pe omul credincios, care ..prive^te 
numai la Dumnezeu §i se sprijinS numai pe El" (cf. Clement Alex,, Paed. 1.5). ♦ In TM 
versetui e foarte diferit: „Va face sa salte ca un vitel Libanul, §i Siryonul ca un pui de 
zimbru" (Siryon este numele canaanean al muntelui Ermon). 

28.7 „para focului"; TM are „limbi dc foe" - aiuzie la fulger. 

28.8 „pustiul": pentru Augustin §i leronim, e simbolul neamurilor pagane, odinioara 
pamant sterp, dar acum locuit de Dumnezeu. 

28.9 „infiripa cerbii"; unii injeleg „pregate§te cerboaicele [sa nascS]". In TM textui este 
dificil. S-ar putea intelege; „face sa tremure/sa se zbata cerboaicele", iar cuvintele din al 
doilea stih sunt hapax-nn. Targumul: „zgaltaie fiarele padurii". ♦ „cu totii strigS"; toti 
oamenii sunt chemati sa dea slava lui Dumnezeu (Eusebiu). 

28.10 „va sala§lui"; gr, kotoikiei are valoare factitiva (unii au propus emendarea In 
KOTOiKel, „va iocui"). TM are „§ade", tn sens de „troneaza". ♦ „potop"; pentru multi 
Parinti, potopul care a purificat lumea este o imagine a botezului. Pentru leronim, este 
revarsarea harului care spala pacatele. 

28.11 „cu pace"; leronim trimite laEf. 2,14: „Hristos este pacea noastra." 



102 PSALMII29 

29 

' Pentru sfErfit; psalm de cSntat la resfintirea Casei. Al lui David. 

Te voi preamari, Doamne, pentru cS m-ai primit 
§i nu i-ai veselit pe du^manii mei pe seama mea. 
^ Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am catre Tine §i m-ai vindecat; 

Doamne, ai scos din laca§ul morjilor sufletul meu, 
m-ai izbSvit dintre cei ce se coboara in groapS. 
^Cantati Domnului, voi, credincio§ii Lui, 
dafi marturie amintirii sfm^eniei Lui, 

caci urgie este in mania Lui §1 via^a in bunavoinja Lui. 
Seara se va saia^lui plansul, §i in zori, veselia. 
' lar eu am zis in bunastarea mea: 
„Nu ma voi clatina in veac!" 

Doamne, in bunavoin^a Ta ai dat frumusetit mele tarie, 
dar Ji-ai intors fa|:a §i am fost cuprlns de tulburare. 
^ catre Tine, Doamne, voi striga 
§i catre Dumnezeul meu voi inalja rugS: 



29 Increzandu-se numai tn sine, omul ajunge la dezastru; dac5 strigS c5tre Domnul este 
izbavit. Psalmul subliniaza acest contrast Tntre urmarile a douS atitudini, Vasile eel Mare 
vede aici toata istoria mSnluirii; leronim, istoria c5derii §i a r5scumpararii. 

29.1 In TM, titlul este „Psalm. CSntare de resfinjire a Case! pentru David". Se mai poate 
intelege „...a Casei. Al lui David". S-a considerat ca e vorba de palatul regal (c/ 2Rg. 
5,6-12), dar Targumul considers ca e vorba de Templu (IRg. 8,63 TM), iar liturgia 
iudaica folose§te acest psalm la Hanukka, s9rbatoarea resfin|irii Templului de cStre luda 
Macabeul (IMac. 4,52.59). La aceasta sarbatoare se refera In. 10,22. 

29.2 „m-ai primit": TM are „m-ai scos" (ca dintr-o fant&na). 

29,4 Cf. Fp. 2,31. ♦ „groapa", gr. XaKKoq: Vasile eel Mare spune ca e vorba de temnitele 
de sub pamSnt, ca aceea in care a fost aruncat profetul leremia. 

29,6 „urgie... bunSvoinfa Lui": TM are „o clipa [Jine] mSnia Lui §i o via^a bunSvointa 
Lui". ♦ „se va saia§lui": TM are /;//. „va innopta". ♦ „Seara... veselia": cf. In. 16,20. 
Pentru Augustin, seara e simbolul caderii §i alungarii lui Adam; tot seara a fost 
Tnmorminiai Domnui, dar dimineata a ie§it din mormant. Pentru leronim, dimineata este 
invierea lui Hristos, invierea oamenilor ?! dimineaja ve§nica de la sfar§itul veacurilor. 

29.8 „ai dat frumusetii mele tarie": TM are aici un text dificil, Uti. „ai Inaitat muntelui 
meu tarie". ♦ „Ti-ai Intors fata": TM are ,^'\-2X acoperit fa^a". Pentru acest stih, cf. Ps. 
103,29. ♦ „frumusetii mele": dupa Vasile eel Mare, numai natura divina e frumuse^e, dar 
cine contempia prime§te un reflex al ei, care da stralucire chipului lui, cum a fost tn 
cazul lui Moise. Daca Dumnezeu I§i intoarce fa^a, totul e pierdut: taria §i frumusetea. 

29.9 „catre Dumnezeul meu"; TM are „catre StapSnul meu". 



PSALM! I 29-30 103 

'° ce folos de sangele meu 

de ma voi cobori in stricaciune? 

Oare Iti va da marturie Parana, 

sau va vesti adevSrul TSu? 

" A auzit Domnul §i m-a miluit, 

Domnul mi-a venit in ajutor. 

'^ Mi-ai schimbatjaleaTn dSntuire, 

sfa§iatu-mi-ai haina de pocainta 

§i m-ai Tncins cu bucurie, 

'^ ca slava mea sS-Ti cante Tie ^i sS nu mai fiu mahnit. 

Doamne, Dumnezeul meu, in veac i^i voi aduce lauda! 

30 

^ Pentru sfar5it; psalm al lui David, [la vreme] de spaima mare. 
^ in Tine, Doamne, am nadajduit: sa nu fiu ru§inat in veac, 
intru dreptatea Ta elibereaza-ma 51 ma scapa! 



29.10 „sSngele meu" = „moartea mea" (ca §i „tarana", din 10c). Reverafia despre tnvie- 
rea mor|ilor apare limpede abia c5tre sfar^itul Vl" (Daniel 12, 2 Macabei §i Cartea 
injelepciunii). ♦ „m stricaciune": TM are „tn groapa". ♦ „adevarur': TM are 'emeth, 
„fidelilate, coerenta cu sine" (cf. nota la 24,10) - de aici „adevar" (cum echivaleaza 
LXX§iVulg.). 

29.11 In TM: „Asculta, YHWH, miluie§te-ma, YHWH, fii ajutorul meu!" 

29.12 „dantuire": dupa Rahlfs - xopov (concordant cu TM); celelalte manuscrise au 
XOpov, „bucurie". ♦ „haina de pocainta": litt. „sacul". 

29.13 „slava mea... mahnit": TM are „slava sa-Ti cSnte f^ra incetare". Targumul 
tnlelege „cei slavifi in ve§nicie", iar Ibn Ezra interpreteaza „orice cm care are tn el slava 
(= tntelegere)" (cf. TOB, nota ad loc). ♦ „slava mea": Atanasie parafrazeazS: „Da-mi 
tnapoi slava, pentru a Te putea preamari." ♦ „sa nu mai fiu mahnit": gr. KOXOvijaCTOjica, 
litt. „a fi strapuns in inima de durere, a incremeni in mShnire". ♦ ,X\\ voi aduce lauda" = 
„iti voi da marturie laudandu-Te/muHumindu-Ti". 

30 Psalmul este, pe rand, rugaciune de incredere neclintita In Dumnezeu (vv. 1-9), stri- 
gat de deznadejde al omului incoltit de du§mani §i parSsit de prieteni (vv. 10-19) §i cant 
de recuno§tinta pentru izbavire (vv. 20-25). Evoca „marturisirile" din leremia. Cre§tinii 
au vazut in el profetie despre suferin^ele §i invierea lui Hristos. 

30.1 „spaima mare": gr. EKaToaiq, litt. „ie§ire din sine", fie de spaima, fie la primirea 
unei revelatii divine, §i atunci poate fi Iradus prin „extaz". ♦ TM are titlul: „Pentru 
mai-marele cantSretilor. Psalm al lui David." 

30.2 „5i ma scapa": nu apare tn TM. 



104 PSALMII30 

Pleaca-Ti spre mine urechea, 
grabe5te s^ ma scapi; 
fii pentru mine Dumnezeu ocrotitor 
§i casa de scapare, ca sS ma mantuie§ti! 

Caci intarirea mea §i scaparea mea e§ti Tu 
§i pentru numele Xau ma vei calauzi ?i ma vei hrani; 

ma vei scoate din cursa aceasta pe care mi-au intins-o pe ascuns, 
caci Tu e§ti ocrotitorul meu. 

In mainiie Tale voi Tncredin|a duhul meu; 
Tu m-ai rascumparat, Doamne, Dumnezeu) adevarului. 

Urat-ai pe cei care pazesc de?ertaciuni zadamic; 
dar eu am nadajduit in Domnul. 

Ma voi bucura §i ma voi veseli Intru mila Ta, 
pentru ca ai privit la smerenia mea, 
izbavit-ai din stramtorare sufletul meu 

9 ■ ■ 

§1 nu m-ai inchis in mainiie du§manului, 
a5ezat-ai in loc larg picioarele mele. 

Indura-Te de mine, Doamne, caci sunt asuprit; 
s-au tulburat de m^nie ochiul meu, 
sufletul meu 5! pantecele meu. 

caci s-a sfar§it in durere viaja mea 
§i anii mei in suspine; 



30^ „ocrotitor": litt. „care tine pavSza"; la fel §i Ja v. 5: cf. §i 26,1. ♦ „Dumnezeu 
ocrotitor §i casa de scSpare": TM are „stanca de tarie §i fortarea^a", 

30.4 „intarirea... scaparea": TM are „stanca/steiul... cetafuia". ♦ „ma vei caiauzi" etc.: 
51 Tn greacS §1 In ebraica verbele din acest verset ?i din urmatorul pot fi interpretate ca 
exprimand certitudine (gr. indicativ viitor) sau un strigat de ajutor {valoare de impe- 
rativ). 

30.5 „ocrotitorul meu": TM are „fortareata". 

30.6 C/Lc. 23,46. 

30.7 „Urat-ai... de§ertaciuni zadamic": TM are „Urat-ain... aburii dejertaciunii"; 
expresia se refera la idoli sugerand inconsistenta lor. 

30.8 „mila": TM are hesedh, cf. nota la 5,8. ♦ „izbavit-ai din strSmtorare sufletul meu"; 
TM are „ai cunoscut slramtorarea sufletului meu". 

30.9 Origen Tntelege „locul larg" ca libertate spiritual! 
30,11 „de saracie": TM are „din pricina tSradelegii mele". 

30,11-14 Multi Parinti (ca Eusebiu, Chirii al Alexandriei, Augustin, leronim) vfid aid 
descrierea suferintelor lui Hristos parasit de ai Sai. 



PSALMII30 105 

de sSracie a slabil puterea mea 

§i oasele raele s-au tulburat. 

'^ La toti du§manii mei am ajuns ocara 

§i pentru vecinii mei, [mai] mult, 

§i spaima pentru cunoscufii mei, 

cei care ma vedeau afara fugeau de mine. 

'^ Am fost uitat, ca un mort, din inima [lor], 

ajuns-am ca un vas sfSramat; 

'"* caci am auzit clevetirea multora care locuiesc imprejur; 

c&id se aduna laoialta impotriva mea 

ca sa-mi ia viaja au uneltit. 

'^ Dar eu in Tine am nadajduit, Doamne, 

zis-am: Tu e§ti Dumnezeul meu. 

'^ in m^inile Tale sunt soroacele mele; 

elibereaza-ma din mana du^manilor mei 

§i de cei care ma prigonesc! 

'^ Straluce^te fata Ta peste slujitorul Tau, 

mantuie§te-ma Tntru tndurarea Ta! 

'^ Doamne, sa nu fm ru^inat ca am strigat spre Tine; 

sa fie ru5inati nelegiuitii §i cobora^i in lacajul mortilor! 

'^ Mute sa ajunga buzele viclene, 

care vorbesc impotriva celui drept fSradelege, 

cu trufie §1 dispre^ 

■^° Cat e de mare muljimea bunata^ii Tale, Doamne, 

pe care o pastrezi pentru cei ce se tem de Tine, 

[pe care] ai infaptuit-o pentru cei ce-^i pun nadejdea in Tine, 

dinaintea fiilor oamenilor. 

^' ii vei ascunde in taina fe^ei Tale de zarva oamenilor, 



30,13 „am fost uitat,. . din inima Oor]": inima este metaforic, ?n Biblie, sediu! ratiunii, al 

memoriei, a! vointei §i al afecteior superioare. 

30,16 „soroacele": gr. oi Kaipol. Kcapo^ desemneaza „timpul potrivit pentru ceva", 

„momentul optim", „ocazia". La plural, e uneori conotat negativ: „momenlele grele/cri- 

tice", dar sensul general este „vremuri!e, starea de fapt", pSstrand tnsa inc^rcatura pe 

care o are la singular. In NT, Kcapoc; este foloslt pentru momentui spre care curge toata 

desta§urarea istoriei maniuirii: venirea Mantuitorului. Chiril at Alexandriei il refera aici 

la bunurile PamSntului f^gSduin^ei. 

30,21 Pentru Origen, „taina fetei Tale" este cunoa§terea adevarului. 



106 PSALMH 30-31 

fi vei adaposti Tn cort de infruntarea limbilor. ' 

Binecuvantat [fie] Domnul, cSci a aratat minunata indurarea Lui Jn 

cetate intarita. 
lar eu am zis in spaima mea cea mare: 

„Lepadat am fost din faja ochilor Xai!" 

De aceea ai ascultat glasul rugii mele 

cand am strigat catre Tine. 

^'* lubiti-L pe Domnul, toti credincio§ii Lui, 

cSci adevarul il cauta Domnul 

$i le plate§te celor care peste masura se trufesc. 
Imbarbata|i-va §i sa se Tntareasca inima voastrS, 

voi to^i cei care nadajduiji in Domnul! 

31 

' Al lui David; al fntelegerii. 
Ferici^i cei carora li s-au iertat fSradelegile 
§i carora li s-au acoperit pacatele; 
fericit omul caruia Domnul nu-i va socoti pacatul 



30.22 „cetate intarita": pentru Chiril al Aiexandriei, este Fiul, care li ascunde pe cre- 
dincio^i in cortui Sau, ferindu-i de larma lumii. Este §1 Biserlca, pe care portHe iadului 
nu o vor birui. Pentru leronim, este lerusalimul, centrul universului, fiindca acolo 
Hristos a Tnfaptuit mantuirea. 

30.23 „spaima": gr. ^Karaaiq - vezi nota la 30,1. Pentru leronim, este ame^eala ce-I 
cuprinde pe Adam - §i pe fiecare dintre noi - la amintirea Paradisului pierdut. ♦ „lepadat 
am fost..."; dupa leronim, eel care roste§te acesie cuvinte este Adam, dup5 ce a savargit 
pacatul §i a fost alungat, §i noi to|i Impreuna cu el. 

30,24-25 Dupa Eusebiu, psalmistui nu vrea sa fie mSntuit dear el singur, ci ti indeamnS 

pe toll sa-L iubeasca pe Dumnezeu. 

31 Fericirea omutui care, dupa ce ?i-a marturisit vina, a primit iertarea. 

31.1 „al intelegerii": este primul din doisprezece psalmi care au in titlu gr. oijvecrK;, „!n- 
telegere, pricepere, inteligenta", un termen cu o conotalie putemic pozitiva in ScripturS, 
referindu-se la infelegerea lucrurilor spirituale. TM are mafkil, „poem sapiential, 
didactic, contemplativ". Comentatorii evrei in^eleg acest titlu prin referire la cunoa§terea 
pe care David a dobandit-o asupra pacatului sau. In urma mustrarii lui Nathan. Al^ii sunt 
de parere ca in titlu se cere de la Dumnezeu darul de a injelege adevarurile adanci din 
lextul psalmului (cf. Mortari, nota ad loc.) ♦ „iertat": gr. ci«|>iimi, Hu. „a arunca la o 
parte"; acela§i verb e folosit %\ in rugaciunea „Tatal nostru". 

31.2 „in gura lui": TM are „Tn duhul lui", dar unele manuscrise au „in gura lui" sau „in 
inima lui". 



PSALMII31 107 

§i tn gura lui nu este vic!e§ug. - '•.-•■ 

^ Pentru ca am tacut, s-au invechit oasele mele 

de strigatul meu, ziua intreagS; 

^ ca zi §i noapte s-a ingreunat peste mine mana Ta, 

m-am mtors spre nenorocire cand mi s-a infipt spinul. 

Oprire 

PScatul meu l-am dezvaluit 
§i i^radeiegea mea nu am acoperit-o; 

zis-am: „Voi marturisi impotriva mea faradelegea mea Domnului", 
iar Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu. 
Oprire 

Pentru aceasta se va ruga Jie tot omul credincios, la vreme potrivitS; 
nici la revSrsarea apelor multe, de el nu se vor apropia. 
Tu e§ti adapostirea mea de strSmtorarea ce ma impresoara; 



31.3 „am tacut... strigatul": cSta vreme omul nu gi-a manurisit pacatul, §i-a strigat tn 
zadar suferinta. Origen {Fragmenta in Proverbia, PG 13.24 AB) da acest verset ca 
exemplu de fraza obscura §i propune inlerpretarea paradoxala: cSta vreme omul striga 
laudandu-L pe Dumnezeu §i marturisindu-§i pacatul, nimic din el nu se invechea, dar 
cand a tScut, mana Domnului s-a ingreunat asupra lui. Alte interpretari: tSceam cu 
privire la pacat, dar strigam dezvinovatiri {cf. Moriari, nota ad loc). Grigore eel Mare: §i 
pacatul igi are strigatul sau, strigatul care se tnaija din Sodoma. Rupert din Deutz 
(De Op. Spir Sancti, SO 131, p. 229) vorbe^te despre tacerea vinovatS a lui Adam, din 
Gen. 3,9. ♦ „s-au invechit": verbul ebraic corespunzator are §i sensurile „a se uza, a se 
mistui, a se topi". 

31.4 „m-am intors.., spinul"; TM are un text dificil, care a fost interpretat in traducerile 
moderne „uscatu-s-a vlaga meatn ar§ita verii/ca paiul In dogoarea verii"; versiunile dau 
solutii diferitc, pomind toate din lec^iuni posibile cu mici modificari de litere: Targumul, 
„mi se usca seva ca ar§ita verii"; syr., „necazul mi s-a rasucit In piept pSna ce m-a 
nimicit"; leronim {Hebr.% „m-am rasucit in nenorocirea mea in timp ce se aprindeau 
holdele" (cf. TOB, nota ad he). ♦ „spinul": Parintii arata ca de multe ori tn Scriptura 
spinul reprezinta sentimentul de vinovajie pentru pacat. 

31.5 „nelegiuirea": TM are „vinovatia". 

31.6 „la vreme potrivita": TM are un text obscur, litt. „doar la vremea afiarii". A fost 
interpretat „alunci cand Te intSlne§te" (TOB), „la vremea angoasei" (m^fo' raq corectat 
ca mafoq) (BJ, RSV). ♦ In „apele multe", Augustin vede o analogie cu apele Potopului; 
sfar§itul lumil va veni pe nea^teptate, ca prSpadul in zilele lui Noe. 

31.7 „bucuria mea... inconjurat": TM are „cu cantari de izbavire ma inconjori". Aquila 
§1 leronim (Hebr.) traduc „lTu,] lauda mea, ma inconjori izbavindu-ma" (TOB, nota 
ad loc). 



108 PSi<LMn31-32 

bucuria mea, r5scumpara-ma de la cei ce m-au tnconjurat! 
Oprire 

„Te voi Tn^elepti §1 te voi insoji pe calea aceasta pe care vei merge, 
afinti-voi asupra ta ochii Mei." 

Nu f\\\ asemenea calului §i catarului, care nu au pricepere; 
cu zabala §i cu frau fSlcile lor strange-le, 
ale ceior care nu se apropie de Tine. 
' Multe sunt loviturile pScatosului, 



dar pe eel care nadajduiejte In Domnul mila Tl va inconjura. 
' Bucura^i-va in Domnul §i tresaitati, drep^ilor, 
§i laudafi-va, to^i cei drep^i la inima! 



32 

' Al lui David. 
Veseliji-va, dreptilor, ?n Domnul: 



31.8 „atinti-voi...": In TM, stihul este „Te voi sfatui, cu ochli asupra ta". ♦ Dupa 
Eusebiu §i Alanasie, ochii lui Dumnezeu rSspandesc o lumina care lumineaza duhul 
omului §i li arata calea spre Pamantul ftgaduintei (apwt/ Nesmy, p. 141). 

31.9 „faicile lor... Tine": TM are litt. „!naintarea lui pentru a-1 \\t\t tn Mu, nu e apro- 
piere de Tine", ceea ce a fost interpretat: „daca tnainteaza [omul] ca sa-1 tina tn frSu, tot 
nu se apropie de Tine" (BJ); „trebuie sa-1 struneasca §1 nu \\ se va tntSmpla nimic" 
(TOB), „trebuie strunit, altfel nu se fine de Tine" (RSV); „T1 impodobesc pentru a-1 
struni ca sa nu se apropie de Tine" (Chouraqui)! ♦ Pentru Ilarie, necazurile celui nele- 
giuit sunt loviturile Doninului care vrea sa-i mSntuiasca pe pacaio§i. Augustin comen- 
teaza: Nu se apropie: ca sa se apropie, ar trebui sa se smereasca; e nevoie de multe 
lovituri ca sa fie indrepta{i cei nelegiuiti: silejte-i, Doamne! 

31.10 „lovituriIe pacatosului": loviturile de care are parte eel pacStos; la fei in TM. ♦ 
„mila": ebr. hesedh, vezi nota la 5,8. 

31.11 „iaudati-va": TM are „strigati de bucurie". Psalmistul vrea sa-§i tmparta bucuria 
cu toti oamenii (Eusebiu), Grigore eel Mare explica prin 2Cor. 10,17: „Cel ce se lauda, 
in Domnul sa se laudet" ♦ „cei drepti la inima": „Drepti - nu pentru meritele voastre, ci 
pentru ca ati fost indreptSJiti" (Augustin). 

32 Psalmul glorifica lucrarea lui Dumnezeu in creatie, in istorie §i in viata celor drepti. 
32,1 „Veseliti-va": TM are „strigati/chiuiti de bucurie". ♦ „drepti... cinstiti"; gr. Siiccao?, 
„drept, care respecta legile §i obiceiurile, corect"; eijOiJq, „cinstit, sincer, deschis, drept, 
direct". ♦ „li se cuvine lauda": expresie bivalenta: „li se cuvine sa fie lauda^i" §1 „au 
cinstea sa aduca lauda [tui Dumnezeu]". ♦ Augustin spune ca numai cei aflati in armonie 
cu Dumnezeu II pot lauda pe deplin; altfel, omul II lauda cand ii merge bine ^i inceteazS 
cSnd ii merge rSu. 



PSALMI! 32 m 



celor cinsti^i li se cuvine lauda. ?f 

^ Dati marturie Domnuiui in aiauta, 

in harfa cu zece slrune cantati-I Lui! 

^ Cantati-I cdntare noua, 

cSntaJi frumos, In strigSte de bucurie! 

Ca drept este cuvantul Domnuiui 
§i toate faptele Lui - intru credincio§ie; 
^ El iube§te miiostivirea §i judecata, 
de mila Domnuiui plin este pamantul. 

Prin cuvantul Domnuiui cerurile s-au Tntemeiat 
§i la suflarea gurii Lui, toata o^tirea lor. 
' El aduna ca intr-un burduf apele marii, 



32.2 „Dati mMurie": vezi nota la 6,6. ♦ Lui Augustin, instrumentele muzicale ti 
sugereaza bucuria fSr5 margini, mai presus de cuvinte. 

32.3 „CSntati... cantati'": primul termen traduce gr. ^to, „a cSnta din gura"; al doilea, 
gr. \^akk(ii, „a ciupi [coardele], a cSnta la un instrument cu coarde, a cSnta cu acompa- 
niament instrumental". ♦ „c^tare nouS": este cantarea omului retnnoit launtric (Origen), 
este viaja nouS (Chiril al Alexandriei, leronim), exultarea mistic5 (Eusebiu). ♦ „strigate 
de bucurie"; liti. „ovatie" - ebr, fru 'ah. aclamajie solemna tn cadrul cultului, Tnsotita de 
sunet de com §i trSmbita, specifics sarbatorii de lunS noua, apoi la anul nou (ro'^ 
ha§^anah) ~ cf. ^i 26,6. 

32.4 „credincio§ie": traduce ebr. 'emunah, „fidelitate, statomicie, sinceritate, adevar, 
stabilitate" (din aceea§i radacina cu liturgicul „amin"), 

32.5 ,Judecata": aici Tn sens de discernere intre bine §i rau, instaurarea dreptatii. ♦ 
„mi!ostivirea §1 judecata": TM are „dreptatea §i judecata". ♦ „mila": vezi nota la 5,8; la 
fel §i la 32,18. P^Sntul n-ar putea dainui daca nu 1-ar susjine tndurarea lui Dumnezeu, 
comenteaza Atanasie. 

32.6 „cuvantul.., suflarea": gr. Xoyoc,... 7tvev)j.a, Parintii bteleg ca este vorba aici de 
Logos, de Fiul lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu a creat lumea (lustin, Dial. 61,1). 
Pentru Irineu, Dumnezeu este intelepciune §i Duh, creatia este lucrarea Cuvantului §1 a 
Duhului Sau {Dem. Apost. 5), Cuvantul Sau nu Tnceteaza sa lucreze {Adv. Haer. 2,2,5). 
Aceea§i interpretare trinitara la Origen, Eusebiu, Vasile §i Atanasie. ♦ „o§tirea": gr. 
Siivofiii; traduce ebr. ^abha \ pi. fbha 'oth, „amiata", apoi „oastea cereasca"; termenul se 
refera initial la muljimea a§trilor §i, tSrziu, la cetele de tngeri. „Domnul Sabaoth" 
{YHWH fbha 'oth) este Dumnezeu care merge in fruntea o§tilor lui Israel, apoi Creatorul 
universului §i al tngerilor- c/ §i 23,10. 

32.7 „ca intr-un burduf: TM are „ca intr-o ingram5dire" (kannedh), aluzie la minunea 
de la Marea Ro§ie (Ex. 15,8) §i de la trecerea lordanului (lis. Nav. 3,16); unele manu- 
scrise au k^no'd, „ca in burduf, lecjiune preluata de versiuni. ♦ „noianul": lill. „abi- 
surile" - la sg,, oceanut primordial (Gen. LI), la pi., apele din addncurile pamSntului sau 



HO PSALR*If!32 

EI pune Tn camSri noianul. ? ■--"''■' 

Sa se teama de Domnul tot pamantui, 
sa se cutremure de Ei tofi locuitorii lumii; 

caci El a zis §i s-au facut, 
E] a poruncit §i s-au intemeiat. 

Domnul risipejte planurile neamurilor, 
zadamice^te cugetarile popoarelor 
§i face de§arte planurile carmuitorilor; 

dar planul Domnului dainuie in veac, 
cugetarile inimii Lui, din neam in neam. 

Fericit neamul al carui Dumnezeu este Domnul, 
poporul pe care $i 1-a ales ca mo^tenire! 
'^ Din cer a privit Domnul, 
i-a vazut pe toti flii oamenilor; 

din laca§ul pe care §i 1-a pregatit 
a privit la toti locuitorii pamantului. 

Cel care a plasmuit, una c^te una, inimile lor, 
Cel ce patrunde toate lucrarile lor. 

Nu se izbavejte impSratul cu toata o§tirea [lui] multa 
§i uria§ul nu va afla scapare Tntru mul^imea puterii sale. 

Amagire e calul pentru izbavire, 
cu toata multimea puterii lui nu va afla scapare. 

lata, ochii Domnului spre cei ce se tem de El, 



ale marii. Pentru Origen, „noianur' simbolizeazS comorile lui Dumnezeu, iar pentru 
Vasile, gandurile lui Dumnezeu, pe care nu le Tntelegem. 

32.8 „sa se cutremure": pentru Origen 91 leronlm, aceasta cutremurare simboHzeaza con- 
vertirea. 

32.9 „s-au fScut... s-au Intemeiat": Atanasie §i Chiril al Alexandriei vad aluzie la 
prima creatie, respectiv la fSplura noua, regenerata In Hristos. 

32,12 „mo§tenire": litt. „patrimoniu, proprietate inalienabila". 

32,13-15 „a privit... a vazut" etc.: verbele din TM au sens de actiune tndeplinita, cu 

rezultate permanente. 

32,15 „una cate una, inimile": TM are „unitatea inimilor". ♦ Dumnezeu are grija de 

fiecare dintre oamenii plasmuiji dupa chipul Sau (Eusebiu). ♦ „patrunde": gr. owirmi, 

„a pricepe, a intelege". 

32,16-17 „uria§ul": TM are „viteazul/voinicul/razboinicuI". ♦ Pentru Grigore al Nyssei 

(2, VIII), „ca!ur' §i „uria§ur' ce nu pot salva sunt simboluri ale Tntelegerii irupe^ti, mate- 

riale (astSzi am zice „literaliste") a poruncilor lui Dumnezeu, 



PSALMII 32-33 HI 



spre cei ce nSdajduiesc tn indurarea Lui, 

ca sa scape de la moarte sufletele lor 
5] sa-i hraneasca in timp de foamete. 

Sufletul nostru a5teapta pe Domnul, 
caci El este ajutorul §i scutul nostru. 

In El se va bucura inima noastra 
§i in numele Lui eel sfant ne-am pus nadejdea. 

Fie, Doamne, mila Ta spre noi 
precum [§i] noi am nadajduit Tn Tine! 



33 

' Al lui David, cand §i-a schimbat rnfaji5area fn fa^a lui Abimelech, 
iar [acesta] l-a dat drumul §i el a plecat. 

Voi binecuvanta pe Domnul in toatS vremea, 
pururea lauda Lui e in gura mea. 

In Domnul se va iSuda sufletul meu; 
sa asculte cei blanzi §i sa se bucure! 

Mari^i-L pe Domnul impreuna cu mine, 
sa preamaltam Numele Lui laolalta! 
^ L-am cautat pe Domnui 5! El m-a ascultat 
§i din toate pribegiile m-a izbavit. 



32,19 „sa-i hraneasca": !n aceasta „hrana", PSrinJii vad mai ales cunoagterea (Origen), 

hrana cereasca (Grigore al Nyssei), CuvSntuI Sau (leronim), Adevarul ve§nic 

(Augustin). 

32,22 „mila": vezi nota la 5,8. ♦ „Ce drept avem la mila Lui? FaptuI ca am nadajduit In 

El!", spune Augustin. 

33 Aducere de mul^umire §i reflectie asupra destinului celor drepfi §i al celor nelegiui^i. 

In TM este un psalm alfabetic (acrostih pe versete), dar ordinea este uneori inversata. 

Origen pune acest psalm in rostirea lui Hristos. 

33,1 „§i-a schimbat iniati§area. . . i-a dat drumul": TM are „s-a prefacut nebun... l-a 

alungat": cf. IRg. 21,14, dar acolo e vorba de regele filistean din Geth numit Anchus 

(ebr. 'Akhl? din Gath). 

33,3 „cei bl§nzi": ebr. 'andwTm - cf. nota la 24,9. PortretuI lor e continuat de-a lungul 

psalmului. Vasile eel Mare pune versetui in legatura cu „Fericiti cei blanzi..." (Mt. 5,4). 

33,5 „pribegiile": TM are „spaimele". ♦ „L-am cautat": Vasile atrage atenfia ca termenul 

e.t,eC,r\Tr\aa are semnifica^ie mai ampla decat „a cauta". Intr-adevar, prefixul sugereaza 

ducerea actiunii pana la capat, in profunzime. 



It2 PSALK^IUS 

^ Apropiati-va de El §i veti fi luminati 
§i fe|ele voastre nu vor ramane de ru§ine. 

Saracul acesta a strigat §i Domnul 1-a ascultat 
51 din toate stramtorarile lui I-a m^ntuit. 

C A 

Ingerul Domnului va strajui in jurul celor care se tern de El 
5i-i va izbavi. 

Gustafi §i vede^i ca bun este Domnul; 
fericit omul care nadajduie^te in El! 

Temeti-va de Domnul, vol, sfintii Lui, 
cad de nimic nu due lipsS cei care se tern de El. 

Boga^ii au saracit §i au flamanzit, 
dar cei ce-L cauta pe Domnul nu vor fi lipsiji de tot binele. 
Oprire 

Veni^i, copii, ascultaJi-mS: 
va voi Tnva|a frica de Domnul. 

Cine este omul care voie^te via^, 
caruia 11 place sa vada zile bune? 

Opre§te-ti limba de la rau 
§i buzele tale sS nu graiasca viclenie. 

Fere§te-te de rau §i fa binele, 
cauta pacea §i urmeaz-o! 

Ochii Domnului [sunt] peste cei drepfi 



33.6 „Apropiati-va... veti fi luminaji §1 fetele voastre...": TM are „Cei care privesc spre 
El straiucesc de lumina §i fe^ele lor..." {vezi chipul lui Moise iransfigurat de vederea lui 
Dumnezeu - Ex. 32,16; cf. §i 2Cor. 3,7-18). 

33.7 „Saracul acesta": pentru Vasile, acesta este Hristos, care S-a tacut sftrac pentru noi, 
dar §i toti cei care, urmandu-L, s-au fScut sSraci pentru Dumnezeu, Exprimarea sugereazS 
experienja directs a psalmistuiui. 

33,9 Augustin, leronim, Beda vad aici o prevestire a Euharistiei. Lectura hristologica §1 
euharistica apare §i in Const. Apost. 8,13-16 §i In Catehezele mislagogice ale lui Chiril al 
lerusalimului (23,20). 

33.11 „Bogatii": TM are un termen dificil, interpretat ca „lcii": fiarele saibatice sunt 
adesea metafora pentru cei putemici, uneori cu conotatie negativa {e.g. Ps. 3,8; lov 
4,9-10; lez. 38; Zah, 1 1,3) ♦ „tot binele": totalitatea luata tn individualitatea elementelor. 

33.12 „copii": gr. teKva, termen afectiv. Pentru leronim, Hristos este Cei care cheama 
33,13-17 Citat de IPt. 3,10-12, 

33,15 „cauta pacea": Parintii pun expresia tn legatura cu Ef. 2,14: „Hristos este pacea 

noastra." 

33,16b „ruga": TM are „strigatul [dupa ajutorj". 



PSALMII 33-34 1 13 



§i urechile Lui, spre ruga !or. 

Insa fafa Domnului e impotriva facatorilor de rele, 
ca sa nimiceasca de pe pamant amintirea lor. 

IK 

Strigat-au cei drepti §\ Domnul i-a ascultat 
$i din toate necazuriie i-a izbavit. 

Aproape este Domnui de cei cu inima zdrobita 
§i pe cei smeri^i cu duhul Ti va mantui. 

Multe sunt necazuriie celor drep1:i, 
dar din toate li va izbavi; 

Domnul va pazi toate oasele lor: 
nici unul din ele nu va fi zdrobit. 

Moartea pacato§ilor este rea 
§i cei ce-1 urasc pe omul drepl vor da gre§. 

Va rascumpara Domnul sufletele slujitorilor Sai 
§i nicic^d nu vor da gre§ to|i cei ce nadajduiesc in El. 



34 



' A] lui David. 



Judeca-i, Doamne, pe cei ce ma nedreptajesc, 
razboiejte-Te cu cei care se razboiesc cu mine! 
Apuca plato§a §i pavaza §i ridica-Te in ajutorul meu! 



33.18 „cei drepti": in TM subiectul nu este exprimat §1 ar putea fi pacato§ii de la v. 17 
care se poc5iesc, sau dreptii de la v. 16. 

33.19 „Aproape este Domnul": Chiril al Alexandriei face legatura cu ler. 23,23: „Sunt 
un Dumnezeu apropiat"; leronim trimite la Ps. 90,15. ♦ „zdrobita": cf. Ps. 50,19. ♦ 
„smeriti cu duhul" - cf. Mt. 5,3. 

33.20 TM are la final .,YHWH", printr-o decupare diferitft a versetelor 20-21. 

33.21 Traditia cre§tina raporteaza versetui la Hristos {cf. In. 19,36). 

33.22 „Moartea... rea": TM are „pe eel rau rautatea \\ va nimici". ♦ „vor da gre§": 
gr. TtXim^eXeia, Htt. „nota falsS", tn LXX „gre§eala" (mai ales involuntara); la fel la 
V. 23. TM are „vor fi pedepsiji". 

34 Este rugaciunea oricarui om prigonit pe nedrept, caruia i se rasplate§te binele cu raul, 
du§manii profitand de candoarea lui. Qimhi spune cS David a rostit aceasta rugSciune pe 
cSnd era prigonit de Saul. Majoritatea Parintilor vad In acesl psalm rugaciunea lui 
Hristos in patimirea Sa. 
34,1 „pe cei ce ma nedrepiatesc": TM are „pe cei ce se judecS cu mine". 



114 PSALMII34 

^ Scoate sabia §i Tnchide [drumul] dinaintea celor ce ma prigonesc; 
spune sufletului meu: „Eu sunt mantuirea ta." 
^ Sa fie ru§inati §i fScuti de ocara cei ce cauta sufletul meu, 
sa dea inapoi §i sa fie facu^i de ru^ine cei care imi urzesc rele! 
^ sa ajunga ca pleava in fata vantului 
§i Tngerul Domnului sa-i necajeasca! 
^ Sa le fie drumul Tntunecime §i alunecare 
§i ingerul Domnului sa-i fiagareasca! 
' Fiindca f&ra temei au ascuns Tnaintea mea lat spre pieire, 
fSra pricina mi-au ocar^t sufletul. 
^ sa le iasa in cale cursa pe care n-o cunosc 
ji capcana pe care au ascuns-o sa-i prinda! 
Vor cadea in cursa, chiar in ea! 
^ lar sufletul meu va tresaita in Domnul, 
se va desf&ta Tntru mantuirea Lui. 

*° Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine este asemenea fie, 
Tu care-1 izbave§ti pe sarman din mana celor mai tari dec&t el, 
pe eel sSrac §i Hpsit - de cei care-1 jefuiesc!" 
' Sculatu-s-au martori nedrep|i: 
m-au intrebat de lucruri pe care nu le §tiam, 
mi-au rasplatit binete cu rau, 



34.3 „sabia": TM are „lancea". ♦ „§i inchide"; la fel In TM, dar unii interpreteaza ebr, 
s'ghor ca numele unei artne {topori§c5?), pe baza unui text de la Qumran (BJ), sau prin 
analogie cu gr. oayapic; {cf. Gesenius-Robinson). 

34.4 Aproape identic cu 39,15 §i 70,13. ♦ Origen Intelege ca dujmanilor li se dore§te 
sa-§i con§tientizeze pScatul spre a se pocSi. ♦ „sa dea inapoi": gr. tmooTpCMjrfiTOXjav, 
dupS ms. B; alte mss, au a7iocTpc«t>etT|oav, Verbul ar putea tnsemna §i „sa se intoarca": 
de aceea Eusebiu observa cS mul^i dintre eel care au cerut rSstignlrea lui Hristos L-au 
primit apoi (irimite lain. 1,12), iar blestemul profetic se adreseaza numai diavolului. 

34.5 „ca pleava": psalmislul vrea convertirea pacato§ilor; doar cei care o refuza ajung ca 
pleava (Augustin, leronim). ♦ „ingerul Domnului": Meliton al Sardesului (Chron. 
Pasch. 152) $i Chiril al Alexandriei trimit la ingerul exterminator din Ex. 12,13. ♦ „sa-i 
necajeasca": TM are „sa-i izgoneasca". 

34.7 in TM textui e corupt, dar cuprinde laful §i saparea unei gropi. 

34.8 Verbele sunt la singular in TM §1 s-ar putea Intelege ca sunt cuvintele du§manilor 
Tmpotriva celui drept. Traducerile insa redau verbele la plural, dupa logica textului. 

34.11 C/Mt. 26,59-60. 

34.12 „mi-au pustiit sutletul": litt. „lipsa de copii pentru sutletul meu (= pentru mine)". 
Expresia se poate inierpreta literal sau metaforic. 



PSALMn34 115 

mi-au pustiit sufletul. 

Dar eu, pe cand ma necSjeau, ma imbracam in sac 
§i smeream cu post sufletul meu; 
§1 rugaciunea mea in sanul meu se va intoarce. 

Ca §i cu un vecin, ca §i cu fratele nostru, a§a ma purtam de bine, 
ca unul care jelejte §i se mahne§te, a§a ma smeream. 

[Dar] ei impotriva mea s-au veselit §i s-au adunat; 
s-au strans impotriva mea bice, iar eu n-am §tiut; 
impra^tiafi au fost, dar nu s-au cait. 

M-au pus la incercare, m-au impro?cat cu batjocuri, 
au scra§nit din din^i impotriva mea. 

Doamne, cand vei privi [spre mine]? 
Intoarce sufletul meu din rautafile lor, 
din [gura] leilor, singura mea [avufie]! 

Iti voi da marturie, Doamne, in adunarea cea mare, 
intre popor mult Te voi lauda. 

Sa nu se bucure pe seama mea cei care ma dujmanesc pe nedrept, 
cei ce ma urasc fSra temei §i i§i fac cu ochiul. 

Caci mie imi graiau de pace. 



34,13 „pe cand ma nec5jeau"; TM are „cand ei erau bolnavi". ♦ „se va Tntoarce": TM are 
„se intorcea" - ideea de rug5ciune al cSrei rod ti revine doar celui care o face - cf. Mt. 
10,13. ♦ Eusebiu spune cS Mantuitorul i§i manifesta blande^ea ca un taia care sufera §i 
piange pentru pierderea fiilor (trimite la Lc. 13,34). Dupa Augustin, versetul ne Tnvata ce 
trebuie sa facem c^nd suntem ataca^i - sa nu rSspundem cu rSu, ci cu rugaciune pentru 
du^mani. 

34,I4b TM are: „Ca unul care-§i jele§te mama ma incovoiam de tristete." 
34,15 „Tmpotriva mea": TM are „de poticnirea mea", ♦ „bice": TM are nekhim, „loviti", 
„infirmi", dar versiunile, pentru coerenta, traduc „cei care lovesc" (Targum, leronim [Hebr.], 
Symmachos). ♦ „eu n-am §tiut": Eusebiu vede In aceasta o ilustrare a kenozei Fiului lui 
Dumnezeu. ♦ „impra§liati au fost, dar nu s-au cait": TM are „ma sfS^iau fSra Tncetare". 
34,I6a TM are un text neclar: „cu batjocoritorii necuraji dimprejur". leronim are „cu 
chip de cuvinte mincinoase", iar Targumul „cu cuvinte duici, cu batjocuri §i cu ocari". 
34,17 „cand vei privi?": TM are „cat vei mai privi?". ♦ „singura mea [avajie]" = 
viata/fiinta(c/ 21,21). 

34,17-18 Eusebiu atrage aten^ia asupra multiplelor analogii cu Ps. 21. ♦ „Adunarea cea 
mare" se refera la chemarea §i adunarea tuturor oamenilor in Biserica (Chiril al 
lerusalimului, Cai, 18,24). 

34,20 In TM, versetul este: „Caci ei nu vorbesc de pace; impotriva oamenilor lini§titi din 
(ara urzesc clevetiri." 



116 PSALMHS-i 

dar cu manie cugetau vicle§uguri, -'' ' 

iji deschideau gura larg asupra mea 
zicand: „Bine, bine, vazut-au ochii no§tri!" 

Ai vSzut, Doamne; sa nu taci! 
Doamne, sa nu Te Tndepartezi de mine! 

Treze$te-Te, Doamne, §i vino la judecata mea, 
Dumnezeul men §i Domnul meu, spre a-mi face dreptate! 
^^ Judeca-ma dupa dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, 
§i s3 nu se bucure pe seama mea; 

^' s5 nu zicS inimile lor: „Bine, bine pentru sufletul noslru!" 
Nici sS nu zicS: „L-am inghi^it!" 

sa fie ru§ina(:i §1 fScufi de ocara laolalta 
cei ce se bucura de necazurile mele, 

sa se acopere de ru§ine ?i de ocara cei care spun vorbe mari impotriva 
mea! 

sa tresalte §1 sa se veseleascS cei care voiesc dreptatea mea 
§i sS spuna pururi: „Preamarit fie Domnul!" 
cei care voiesc pacea siujitorului Sau. 

28 

§i limba mea va vesti dreptatea Ta, 
ziua intreaga, lauda Ta. 



34,21 „Bine, bine": TM are he'ah he'dh - interjectie de ironie amenin^atoare. ♦ 
„Vazut-au ochii no§tri" poate fi Tnteles ca o acuza^ie adusS de martori mincino§i. 
34,25 „Bine, bine pentru sufletui nostru!": TM are litt. „Aha, sutletele noastre!" inter- 
pretat de unii „dorinta sufletelor noastre". 

34.27 „cei care voiesc pacea": TM are „CeI care voie§te pacea", referindu-se la 
Dumnezeu. ♦ A ura cuiva „sa spuna pururi: «Preamarit fie Domnul!»" inseamna a-i dori 
fericirea ve^nicS (Eusebiu, Origen). 

34.28 „va vesti": gr. M,e>^Tav, „a se preocupa, a se ingriji"; de aici „a exersa", specializat 
!n retorica pentru „a declama", dar §i, mai ales In Biblie, „a medita", ♦ „dreptatea Ta": 
„Voi cSnta dreptatea Ta pentru cS ai chemat nu un singur popor, ci toate neamurile; e o 
singura zi, dar e o zi inlinita, pentru ca a ramSne cu Tine este Ziua cea ve§nica" 
(Eusebiu). ♦ „ziua tntreaga, lauda Ta": „Orice faci, sS faci cum se cuvine, §i astfel L-ai 
laudat pe Domnul. [...] In cura^ia lucrarilor tale, pregate?te-te sa-L lauzi pe Dumnezeu 
ziua intreaga" (Augustin). 



PSALMIISS n? 



35 

Pentru sfar§it; al slujitorului Domnului, David. 

!§i spune in sine eel nelegiuit sa pacatuiasca, 
nu este frica de Dumnezeu Tnaintea ochilor lui; 

caci §i-a pus amagiri in fata ochilor 
ca sa nu-§i descopere faradelegea $i s-o urasca. 

Cuvinteie gurii sale - fSradelege ^i viclenie, 
n-a voit sa priceapa, spre a face binele; 

fSradelege a cugetat in a§temutul sSu, 
a staruit pe orice cale care nu e buna 
iar rautatii nu i s-a impotrivit. 

Doamne, in ceruri este mila Ta 
§i adevarul Xau - pana la nori; 

dreptatea Ta - ca mun^ii lui Dumnezeu, 
judecajile Tale - noian adanc: 
oameni §i animale vei izbavi Tu, Doamne! 



35 Dupa cum Ps. I prezinta in contrast cele doua cai care stau in faja alegerii omului, 
psalmul acesta mf5ti§eaza cele doua tlpuri opuse de oameni care pa^esc pe ele. 

35.1 TM are „Pentru mai-marele cantaretilor. Al slujitorului lui YHWH, al lui David". 

35.2 TM are litl. „Oracol de pScat pentru eel nelegiuit - langa inima mea" ■- text dificil, 
pe care versiunile 1-au citit intr-o vocalizare difcrita, rezultand; „Spune nelegiuitul sa 
pacatuiasca" ?i emendeaza libbl, „inima mea", m libbo, „inima lui", Insa ebr. n* 'um este 
termenul consacrat pentru oracolul divin; prin urmare, dupa TM, e vorba de o ascultare 
fata de pacal care mlocuie§te ascultarea de YHWH. ♦ „nu este frica... ochilor lui": citat 
In Rom. 3,18. 

35.3 „?i-a pus amagiri... ca sa nu-§i descopere": Augustin interpreteaza: „Daca ai fi 
sincer, (i-ai fi descoperit deja faradelegea §i ai fi urat-o; dar, in loc sa o urajti, o aperi." 
353 „in a§temutul sau": tn opozitie cu Ps. 4,4, unde omul e indemnat sa se cSiasca de 
pacate. Noaptea ofera rSgaz pentru introspectie §i rugSciune. Augustin inteipreteaza 
expresia la figurat: „in taina inimii". ♦ „pe orice cale": TM are „pe calea". 

35.6 „mila... adevSrul": traduc perechea de termeni ebr. hesedh §i 'emeth (vezi nota la 
24,10). ieronim le identifica cu tnsu§i Hristos. 

35.7 „Muntii lui Dumnezeu" traduce ebr. ha/rey '£l - mod de a exprima superlativul, 
„muntii cei mai inalti". ♦ „munlii... noian": cf. Efes. 3,18, ♦ „animale": providenja lui 
Dumnezeu care se extinde §i asupra animalelor e o tema recurenta In Biblie: c/, de ex., 
Ps, 103,14.21; 147,9; lov 38,39-39,30. Chiril al Alexandriei insa interpreteaza metaforic 
termenul, considerdnd ca se refera la cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu; §i ei sunt 
chemati la mantuire. 



118 PSALMII 35-36 

Cum Ji-ai Jnmulfit tndurarea, Dumnezeule! 
lar fiii oamenilor sub acoperamantui aripilor Tale vor nadajdui. 

Se vor imbata de bel§ugul casei Tale 
§i din §uvoiul desfatarii Tale Ti vei adapa; 

ca la Tine este izvorul vie|:ii, 
intru lumina Ta vom vedea lumina. 
" intinde mila Ta peste cei ce Te cunosc 
§i dreptatea Ta, peste cei drepji la inima! 
'^ Sa nu ma ajunga piciorul trufiei 
§i m&ia pacatojilor s5 nu ma clatine! 

Acolo au cazut cei care faptuiesc fSradeiege, 
au fost alunga^i §i nu vor putea sa stea. 



36 

Al lui David. 



353 „Cum Ti-ai inmuljit Tndurarea": TM are „CSt de pretioasa e tndurarea Ta". ♦ In 
„acoperamdntui aripilor" leronim vede o imagine a crucii. 

35.9 „Se vor Tmbata..."; Chiril al lerusalimului (Cat 17,19) interpreteazi: „Beti de o 
betie treazS, care ucide pScatuI §i d5 via^a inimii [...] imbStati pentru cS am baut vinul 
Vitei celei de taina, care spune: «Eu sunt Vija, iar voi, mladitele>> (In. 1 5,5)." ♦ „bel§ug": 
lift. „grasime" - metafora frecventa pentru bunastare, abunden{a (de ex.. Is. 25,6; 55,2 
etc.). ♦ „§uvoiur': pentru Ambrozie, acesta evoca rSurile Paradisului (Gen. 2,10); pentru 
Eusebiu §i Atanasie, 11 evoca pe Hristos, iar leronim vede aici o aluzie la Duhul SfSnt, 

35.10 „izvorul vietii": cf. In. 4,14; 7,37-38; Apoc. 21,6. ♦ „lumina": cf. In. 1,4; 8,12. ♦ 
Grigore din Nazianz (Or. 31,3, PG 36, 135): in lumina Duhului Slant vedem §i vestim 
lumina care e Hristos, izvorSnd din lumina care e Tatal. 

35.12 „piciorui trufiei": aluzie la obiceiul oriental ca invingatorul sa-^i puna piciorul pe 
grumazul invinsului. 

35.13 „Acolo" traduce literal ebr. ^am, care are Tnsa $1 valoare de interjectie („iata!"). ♦ 
„au cSzut": este „perfectul Tncrederii": acjiunea divina viitoare e prezentata ca deja 
Implinita (cf. Mt. 5,23-24; Mc. 1 1,24). 

36 in ebraica acest psalm este alfabetic, ceea ce explica multele repetari ale ideii de 
baza: in faja scandalului prosperltatii celor rai, experien^a de viata §i credin^a ofera o 
rezolvare, chiar Inainte de aparitia ideii raspia^ii dupa moarte - insa§i trairea dupa Legea 
lui Dumnezeu §i sub calauzirea Lui este o valoare superioara, o rasplata care Inlrece 
necazurile viejii, tn vreme ce bunfistarea pacato§ilor este efemeri. Eusebiu socote§te 
psalmut un fel de continuare a celui precedent: Ps. 35 arata indurarea infinita a lui 
Dumnezeu care II rabda pe pacatos, iar acesta Tl indeamna pe omul drept sa fie rabdator 
ca Dumnezeu. 



PSALMII 36 1 19 



Nu te tulbura de cei nelegiuiti 

§1 nu-i pizmui pe cei ce fac faradelegea; 

caci, precum f^nul, degraba se vor usca 
5i, ca firele de iarba, iute se vor ofili. 

Nadajduie§te in Domnul §i fS binele, 
locuie§te pamantu! 51 te vei hrani din bogajia lui; 

afla-^i desfatarea in Domnul 
§i El vaimplini dorintele inimii tale. 

Dezvaluie Domnului calea ta 
§i nadajduie§te m El, iar El va savar§i: 

va scoate la iveala ca lumina dreptatea ta 
§1 judecatata, precum amiaza. 

Supune-te Domnului §i roaga-te fierbinte; 
nu te tulbura de acela care propa^ejte In drumul lui, 
de omul ce savar^e^te fapte nelegiuite! 

Potole§te-ti mania §i lasa furia deoparte, 
nu te tulbura a$a meat sa faci rele; 

fiindca cei care fac rele vor fi nimiciti. 



36,1 „tuibura": gr. TcapaCn^oii^ai, derivat al verbului C,r\X6(a din stihul urmator. Acela§i 
la vv. 7 5! 8, ZfiXof;, „zelur' sau „gelozia", c^nd esle dorinta de a avea §i tu binele pe 
care i! vezi in altii, e lucru bun in sine; dar exista un „zel amar", invidia, care este durere 
in fata fericirii altuia. A^adar, „zelur' §i „gelozia" sunt uneori bune (insu§i Dumnezeu se 
autonume§te in VT „Dumnezeu gelos" pe poporul Sau, in sensul ca nu admite 
inchinarea la idoli), alteori rele, dar invidia e intotdeauna rea (Eusebiu), ♦ „Nu te 
tulbura...": Eusebiu reda interpretarile aitor versiuni, e.g. Aquila {„nu te intrece cu cei 
nelegiuiti"), Symmachos („nu discuta cu ei"). 

36,3 „Locuirea", deci „cultivarea" pamantului, e Tnteleasa de Ambrozie in sens spiritual, 
ca fiind cuitivarea propriului spirit, spre a aduce roadele Duhului. 

36.5 „Dezvaluie Domnului": TM are „indreapta spre YHWH". 

36.6 „dreptatea. . . judecata": TM are perechea, frecvent intainita, fdhaqah... mifpai: 
dreptatea in sens de implinire a vointei lui Dumnezeu §i judecata care face dreptate. ♦ 
Judecata": gr. Kpi^ia, Htt. ,Judecata; sentinta, hotarSre judecatoreasca". ♦ Versetul intra 
tn rezonanta cu Is. 58,10: „...daca dai din hrana ta celui flamand ?i indestulezi sufletul 
celui oropsil, atunci va rasari in intuneric lumina ta §i bezna la va fi ca amiaza." 

36.7 „roaga-te fierbinte": litt. „implora". ♦ In TM, 7a este: „Stai lini§tit Tnaintea lui 
YHWH^i a§teapta-L" {cf. Is. 30,15). 

36,9 „vor mo§teni pamantul" (vezi §i v, 11); cf. Mt. 5,5, leitmotiv al Tntregului psalm. 
Intelegerea expresiei a evoluat in limp de la sensul literal, concret, la un sens spiritual 
(viaja cea noua) §i eshaiologic (via^a ve?nica). 



120 PSALMil36 

dar cei care-L a§teapta pe Domnul vor mo|teni pamantul. 

'^ inca pu^in §i nu va mai fi eel pacatos: 

Ti vei c^uta locul §i nu-1 vei mai afla. 

" Dar cei blanzi vor mo^teni pamantul 

§i se vor desfSta in beljug de pace. 

'^ II va pandi pacStosul pe eel drept 

5i va scra^ni din dinji Tmpotriva lui, 

dar Domnul va rade de el, 
caci vede dinainte cum ti vine ziua. 

Sabia §i-au scos-o pacato^ii, 
§i-au Tncordat arcul, 
ca sa-1 doboare pe eel sarac §i sarman, 
ca sa-i strapunga pe cei drep^i cu inima. 

Sabia lor sa le patrunda in inima 
§i arcurile lor sa fie sfaramaie! 

Mai bun e pufinul pentru eel drept 
decat multa boga^ie a paeat05ilor; 
'^ caci bratele pacato^ilor vor fi zdrobite, 
dar Domnul li intare§te pe cei drep^i. 
'^ Domnul cunoa§te caile celor neprihani^i 
§i mo$tenirea lor va fi tn veac; 
'^ nu vor fi facu^i de ocara Tn clipa cea rea 
§i tn ziiele de foamete vor fi indestula^i. 
^° caci pacato§ii vor pieri 

§i du§manii Domnului, tocmai cand sunt siaviti §i tnaifafi, 
risipindu-se ca fiamul, au §1 pierit. 

Pacatosul ia cu tmprumut §i nu da tnapoi, 
dar eel drept se indura §i dSruie^te: 



36,10 „nu va mai fi eel pacatos": Origen propune §i o alta interpretare: „nu va mai fi 

pacatos" (= se va converti). 

36,12 Eusebiu comenteaza: pacatosul nu-I suporta pe eel drept pentru ca tnsa§l viaja 

acestuia il asSnde§te (cf. \n\. 2, 1 5). 

36,14 „cei drepji cu inima": TM are „cei drepli pe cale". 

36,16 „multa bogatie a pacato§ilor": TM are „bogatia multor pacato§i", ♦ „La ce le folo- 

se§te bel§ugul? Cei putemici nu se saturS niciodata", spune Eusebiu. 

36,18 „cunoa§te caile": TM are „cunoa§te ziiele". 

36,20 „tocmai... Tnaljati": TM are „pier precum podoaba paji§tii". 



psALMine 121 

cei care-1 binecuvanteazS vor mo$teni pamantul, 
iar cei care-1 blestema vor fi nimiciti. 

De Domnul sunt Tndreptati pa§ii omului 
51 acesta va indragi calea Lui. 
^^ DacS va cadea, nu va fi doborat, 
caci Domnul Ti sprijina mana. 

Tanar am fost §i am imbatranit, 
dar n-am vazut om drept sa fie parasit, 
nici seminlia lui sa caute paine; 

ziua intreaga se Tndura §i da cu imprumut 
§i semin^ia lui va fi binecuvantata. 
^' indeparteaza-te de rau §i fa binele, 
5i saia^luiejte-te in veacul veacului. 

Caci Domnul iube§te judecata: 
nu-i va parasi pe credincio§ii Sai, 
pana in veac vor fi paziji; 
dar cei nelegiuiti vor fi urmari^i pana la capat 
§i semin|ia celor fara de lege va pieri cu totui; 

29 

cei drepti insa vor mo§teni pamantul 
§1-1 vor locui in veacul veacului. 

Gura celui drept va cugeta Tn^elepciune 
§i llmba lui va grai despre judecata. 

Legea Dumnezeulul sau e in inima sa 
§1 nu vor intalni piedica pa^ii sai. 

32 



Pacatosul il pande§te pe eel drept 
§i cauta sa-1 dea mortii, 

dar Domnul nu-l va lasa in mainile 
nici nu-l va os^di cand il va judeca. 



36.22 Cf. Gen. 12,3, Dumnezeu cStre Avraam: „ii voi binecuvanta pe cei care te 
binecuvfinteaza. . . " - Dumnezeu ia partea celui drept. ♦ TM are „cei pe care el ti 
binecuvanteaza..."-subiectul poate fi Dumnezeu sau dreptul. 

36.23 „va indragi": liti. „va voi". 

36,28 „cei nelegiuiti": gr. avo|iOi. Vaticanus §i Sinaiticus au C(^ltl)^Ol, „cei neprihaniti". 

♦ 28d nu apare in TM. 

36,30 „va cugeta": litt. „se va preocupa de"; TM are „munnura" {cf. nota la 1,2). 

3632 Dupa Eusebiu, pacatosul tl invidiaza pe eel drept ?i vrea sa-l faca si cada: estc 

replica primului verset: „Nu te intrece cu cei pacato§i." 



122 PSALMII 36-37 

^* A§teapta-L pe Domnul §i paze^te calea Lui 

§i El te va inalta ca sa mo§tene§ti pSmSntuI: 

cand vor fi nimiciti pacato§ii, vei vedea. 

^^ L-am vazut pe eel nelegiuit preainaltandu-se 

§i ridicandu-se precum cedrii Libanului, 

^^§i am treeut §i, lata, nu mai era, 

l-am cSutat §i nu s-a mai aflat locul lui. 

^' Paze^te nevinovatia §1 prive§te dreptatea, 

caci exista o rama§ita pentru omul de pace. 

^^ Dar cei fSra de lege vor pieri de indata, 

rSma^ita celor nelegiuitl se va nimici. 

^' insa mantuirea celor dreptl este la Domnul, 

El e ocrotitorul lor la ceas de stramtorare. 

^° !i va ajuta Domnul §i-i va izbavi 

§i-i va scoate de la pacato§i 

5i-i va mantui pentru ca au nadajduit in El. 



37 



' Psalm al lui David; spre amintlre despre sabat. 

Doamne, in mania Ta sa nu ma mustri 
§i in urgia Ta sa nu ma pedepse§ti! 

Caci sagetile Tale s-au infipt in mine, 
ai Tntarit peste mine mana Ta. 



36,35 In TM, versetul esle: „Am vSzut un nelegiuit mgrozitor ..." (continuarea e 
neclarS; unii interpreteazS „desfa§urandu-se ca un copac falnic al locului"). 

36.37 „exist5 o rama^ita": tn lumina versetului urmator, se refers la urma^i. §i TM are 
aici (§i la 38b) „...posteritate/urma5i". ♦ ChirJI al Alexandriei interpreteaza „r5ma§ita" 
ca pe o mo§tenire spirituaia: omul de pace las& ceva In urma sa. 

36.38 „de tndata": se mai poate infelege „toti laolaltS". 

37 Un om strivit de boala (lepra?) §i prigonit pe nedrept i§i striga cStre Dumnezeu 
suferin^a, recunoscSndu-se pScatos, dar §i increderea In atot^tiinta §i indurarea divinS. 
Cre§tinii il socotesc printre cei §apte psatmi de pocain^a (c/ prima nota la Ps. 6). 

37.1 „spre amintire despre sabat": TM are „spre a face amintire". In LXX, aceasta a fost 
pusa in legatura cu ceremonialul de sabat (cf. Lev. 24,7-8). 

37.2 Unii, traducand literal, interpreteaza „nu cu manie sa mS mustri §i nu cu urgie sS 
ma pedepse§ti". 

37.3 „ai tntarit": TM are „s-a lasat" (tirfhath). Traducatorul LXX a citit fnahheth. 



PSALMII37 123 

Nu este vindecare in trupul meu din pricina urgiei Tale, 
nu este pace oaselor mele din pricina pacatelor mele. 

C3ci ftradelegile mele s-au ridicat paste capul meu, 
ca povara grea s-au ingreunat peste mine. 

Impufitu-s-au §i au putrezit rSnile me!e 
din pricina nebuniei mele; 

nenorocit sunt §i m-am Tncovoiat cu totul, 
toata ziua mahnindu-ma umblam. 

Caci 5alele mi s-au umplut de batjocuri 
§i nu este vindecare in trupul meu; 

lovit am fost §i injosit peste masurS, 
rScnit-am de suspinul inimii mele. 

Doamne, in fata Ta e toata dorinfa mea 
§i suspinul meu nu sta ascuns de Tine. 

Inima mi s-a tulburat, m-a parasit puterea 
§i lumina ochilor mei, nici aceea nu mai e cu mine. 

Prietenii §i cunoscutii mei s-au apropiat de mine §i s-au oprit; 
cei apropiaji mi-au stat departe. 

Mi-au facut silnicie cei ce vor sa-mi ia via^a 
§i cei care-mi vor raul au grait de§ertaciuni | 

§1 vicle§uguri au pus la cale ziua intreaga. 
''* lar eu, precum un surd, nu auzeam, 
precum un mut ce nu-§i deschide gura. 
'^ Am fost ca omul care nu aude 
§i-n gura lui nu are cuvlnte de raspuns. 

caci in Tine, Doamne, am nadajduit : 
Tu ma vei asculta, Doamne, Dumnezeul meu! 



37,4 „vindecare": TM are „loc sanatos/tntreg"; la fel §1 la v. 8. ♦ „din pricina": litt. 
„din fafa". 

37,8 „batjocuri": TM are „fierbinteala" (niq^leh - de la qalah, „a arde, a parjoli"). Tra- 
ducatorul a avut !n vedere verbul omofon qaldh, „a dispretui"! 

37.12 „s-au apropiat de mine §1 s-au oprif : TM are „tn faja rSnii mele (minnegedh 
nig" '0 s-au oprit". TraducStorul a citit minneg^dhi na^?u. ♦ Incepand cu acest verset, 
Parintii refera psalmul la Hristos, Chiar §i afirma(iile adecvate unui pScatos sunt inter- 
pretate In sensul ca El ia asupra Sa pacatele lumii (de ex., v. 19). 

37.13 „Mi-au tScut silnicie": TM are „Mi-au intins curse". ♦ „vor sa-mi ia viaja": Jilt. 
„cauta sufletul meu". ♦ „au grait de^ertaciuni": TM are „au vorbit nenorociri". 



124 PSALMII 37-38 

Caci am zis: sS nu se bucure impotriva mea vrajma§ii mei; 
cfind mi s-a ciatinat piciorul au grSit impotriva mea cu trufie. 

Gata sunt eu pentru biciuire 
ji durerea mea inaintea mea este pururea. 

caci fSradeiegea mea o voi vesti 
§i ma voi ingrijora pentru pacalxil meu. 

Dar duimanii mei sunt vii §i s-au fScut mai putemici decat mine, 
s-au inmul^it cei care ma urasc pe nedrept. 

Cei care-mi rasplatesc binele cu rau 
ma cieveteau cSnd urmaream dreptatea; 
[m-au azvarlit pe mine, cei iubit, ca pe un mort de care-^i este sill] 

Sa nu ma parase§ti, Doamne, 
Dumnezeul meu, sa nu Te indepartezi de mine! 

Grabe§te intru ajutorul meu, Doamne a) mantuirii mele! 



38 

Pentru sfar§it, pentru Idithun; cantare a lui David. 
Zis-am: Voi pazi caile mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba mea; 
pus-am gurii mele paza 



37,18 „biciuire": TM are „§chiopStare" - ambele in sens figurat de „iovitura, prabu§ire". 
37,20 „decat mine"; nu apare ?n TM. 

37,21c Rahlfs pune textul intre cro§ete, sugergnd eliminarea lui, deoarece nu apare Tn 
principalele manuscrise. 

37.22 Dup5 Augustin, Hristos transfigureaza in Sine persoana primului om, care, intr-un 
anume sens, a fost tndepartat. Omul nostru vechi este pironit pe cruce cu El - cf. Col 
2,13 5^. 

37.23 Psalmul se termini cu un strigat dupS ajutor; Eusebiu tl pune in stransS legatura cu 
urmatorul. 

38 Un om lovit de mare suferin^a nu e in stare sa cugete cu seninState; oricSt s-ar strSdui 
sa nu dea glas revoltei, cu strigStuI sSu ajunge chlar sa-L infrunte pe Dumnezeu, ase- 
menea lui lov. Deoarece credinfa in inviere nu exista inca la acea vreme, singura sa 
nSdejde explicita Tn fa^a caracterului derizoriu al vietii este ca Dumnezeu ii va mai darui 
un ragaz. 

38.1 „Idithun": poate fi ace!a§i cu Idithon, unul dintre cei trei „dirijori" numiti de David 
pentru muzica din laca?ui sfant {cf. IPar. 25,1.6). ♦ TM are „Pentru mai-marele 
cantaretilor, pentru Tdhithun. Psalm al lui David". 

38.2 „paza": TM are „botnita". ♦ „cand statea": TM are „cat timp va sta". 



PSALMII 38 125 



cand stStea pScStosul tnaintea mea. 

Amu|it-am §i m-am smerit §1 am t^cut despre cele bune 
§i durerea mea s-a tnnoit. 

Infierbantatu-s-a in mine inima mea 
$i m cugetarea mea se va aprinde foe. 
Grait-am cu limba mea: 

Fa-mi cunoscut, Doamne, sfarjitul meu 
§i care este numarul zilelor mele, 
ca sa 5tiu de ce sunt lipsit. 

lata, ai facut de o palma zilele mele 
§i fiinta mea e ca nimic tnaintea Ta; 
Tntr-adevar, toate sunt de§ertaciune, orice om care traie^te. 
Oprire 

Intr-adevar, ca o Inchipuire trece omul, 
in zadar e zbaterea lui; 
aduna §i nu §tie cine va culege. 

§i acum, care-i a§teptarea mea? Oare nu Domnul? 
§1 fiinta mea este langa Tine. 



38,3 „m-am smerit": TM are „!n tScere". ♦ „despre cele bune": TM are mitjpbh, litt. „de 
la bine" interpretat fie „mra folos", „dc§i mi-ar fi fost bine [sa vorbesc]", fie „din pricina 
binelui [nelegiuitului]". ♦ „s-a innoit": TM are „s-a stamit". 

38,4b Cf. ler. 20,9. ♦ „cugetarea mea": TM are „murmur/suspin": rugSciune alcatuitft 
mai mult din gemete decSt din cuvinte. Apare numai de douS ori in Psaltire: aici §i la 
5,2. ♦ „se va aprinde": TM are „arde". 

38.5 „sfar5itur': gr. Kepa;, /(//. „margine, limita, granija". Origen \\ intelege ca expri- 
mand (inta; natura spirituals are drept (inta cunoa§terea Sfintei Treimi. Pentru Ambrozie 
§i leronim, aici intreaga omenire intreaba cand va incredinta Hristos Tataiui imparatia 
{cf. ICor. 15,24). ♦ „de ce sunt lipsit": TM are „cat sunt de trecator". 

38.6 „(ai tacut) de o palma (zilele mele)": gr. TtoXaio-ra;: Alexandrinus, urmat de 
Rahlfs - ca in TM; Vaticanus §i Sinaiticus au „(ai facut) vechi. .." (itaXaictt;). ♦ „fiinta": 
gr. iJTcoaTOoit;, „existenta", „a§teptare", „temei". La fel gi la 38,8. TM are litt. „durata 
mea". ♦ „toate sunt de?ertaciune, orice om care traie§te": TM are „e doar un abur tot 
omul care sta". 

38.7 „ca o inchipuire": Ambrozie interpreteaza; sub Lege se traia tn prefigurare, o data 
cu Evanghelia traim In imagine, In cer vom trai In adevar, pentru ca-L vom vedea fata !n 
fata {cf. ICor. 13,12). ♦ „e zbaterea lui": gr. xccpaaoovTca, litt, „se agita/se tulbura" (la 
pi.). ♦7c:c/:Lc. 12,20. 

38.8 „Oare nu Domnul?": TM are „Doamne!". 



126 PSALMII 38-39 

^ De toate fSrSdelegile mele izbave§te-ma; 
ocar3 celui fSrS de minte Tu m-ai dat. 
Tacut-am 51 nu mi-am deschis gura, c^ci Tu e§ti Cel ce m-a fScut 
DeparteazS de la mine loviturile Tale; 
de puterea mainii Tale m-am sfar§it. 

Cu mustrari pentru faradelege 1-ai pedepsit pe om, 
ai §ters ca pe panza de paianjen viata lui; 
cu adevSrat se zbate in zadar tot omul. 
Oprire 

Asculta rugSciunea mea, Doamne, 
§i la strigarea mea ia aminte; 
la lacrimile mele nu ram^e mut, 
caci strain sunt eu la Tine, 
un trecator, ca toti parin|:ii mei. 
'" Da-mi ragaz ca sS-mi trag rasuflarea, 
inainte de a ma duce §i de a nu mai fi! 



39 

Pentru sfar^it; al lui David. Psalm. 



38.9 „Tu m-ai dat": TM are „sS nu ma dai". 

38.10 „Tu e§ti Cel ce m-a fScut": TM are „Tu ai acut[-o]". 

38.11 „de puterea": TM are „de izbirea". 

38,12b In TM: „Precum molia rozi tot ce-§i dore§te." ♦ „cu adevSrat se zbate Tn zadar": 

TM are „ca suflare e". 

38,!3d-e „str3in... trecator": cf. Lev. 25,23; IPt. 2,11; Evr. 11,13. Ambrozie: „Fiind ier- 

tat de Dumnezeu, nu vei nial fi strain, ci cetatean {cf. Ef. 2,19)," 

38,14a Cf. lov 10,20; TM are „nu Te mai uita la mine, ca sa arat un zambet" - cf lov 

9,27. ♦ 14b: „de a nu mai fi": Origen §i Atanasie completeaza „nu voi mai fi pacatos, 

caci prin iertarea Ta voi fi transformat". Dupa Augustin, psalmistul se teme sa meargS in 

locul in care „nu este"; vrea sa mearga acolo unde este Fiinta suprema. 

39 Psalm de Tncredintare a intregii fiinte lui Dumnezeu. Multi Parinti W pun Tn rostirea 

lui Hristos. Chiril al Alexandriei afirma ca, din diverse puncte de vedere, psalmul poate 

fi considerat ca roslit de Hristos vestindu-§i Intruparea ^i iucrarea rascumparatoare, de 

poporul ales, care i§i poveste§te suferinlek, dar §i de omenirea IntreagS chemata sa 

tmbrati?eze credinta in Hristos. Chiar 51 versetele in care psalmistul se declara pacatos 

sum interpretate hrisiologic in lumina pasajului 2Cor. 5,21 („Pe cel care n-a cunoscut 

pacatul, Dumnezeu l-a tacut pScat, pentru noi"), 

39,1 „Pentru starlit": TM are „Pentru mai-marele cSntaretilor". 



PSALMn39 127 

^ Cu dor L-am a§teptat pe Domnul §i El a luat aminte la mine 
§i a ascultat rugamintea mea 
^ §i m-a ridicat din groapa nenorocirii, 
din noroiul mia§tinii, 
a a§ezat pe stanch picioareie mele 
§i a indreptat pa§ii mei 
"* §i a pus in gura mea cantare nouS, 
imn de lauda pentru Dumnezeul nostru; 
vor vedea mul|i §i se vor teme 
§i vor nMajdui in Domnul. 

^ Fericit omul caruiaNumele Domnului Ti e nSdejde 
§i care n-a privit spre zadarnicie ?i spre nebunii mincinoase. 
^Multe sunt minunile pe care le-ai facut, Doamne, Dumnezeul meu, 
§i nu e nimeni asemenea Tie in gandurile Tale: 
am vestit ^i am grait ca s-au inmultit fira de numSr. 
^ Jertfa 5i prinos nu ai voit, 
dar mi-ai intocmit urechi; 
, arderi de tot ^i [jertfa] pentru pacat nu ai cerut. 
^ Atunci am zis: lata, vin. 
in sulul cartii este scris despre mine; 
^ sa fac voia Ta, Dumnezeule, am voit 



39^ „Cu dor L-am a§teptat": litt. „a§teptand L-am a§teptat". ♦ „a luat aminte la mine": 
TM are „s-a plecat spre mine". ♦ „rugamintea": TM are „strigatul". 

39.3 „nenorocirii": TM are „Involburarii". 

39.4 „cantare nouS": pentru majoritatea PSrinlilor latini, aceasta reprezinta Noul Legi- 
mSnt §i omul nou, riscumparat de Hristos. 

39.5 „omur': TM are gebher, „om curajos". ♦ „Numele Domnului": TM are „YHWH". ♦ 
„zadamicie": TM are r^habhlm, litt. „trufa§i", interpretat de exegeti ca referindu-se la 
idoli. ♦ „nebumi mincinoase": TM are „rataciti ai minciunii". LXX a interpretat abstract 
5i aceasta referire ta Idoli. 

39.6 „gfindurile Tale": TM are in plus „pentru noi". 
39,7-9 Pasaj citat de Evr. 10,5-10. 

39.7 „dar mi-ai intocmit urechi": dupa Rahlfs, dar majoritatea mss. LXX au „mi-ai In- 
tocmit un trup" (a§a cum citeaza §i Evr. 10,5); TM are „mi-ai deschis (Jitt. sipat) urechi" 
(t^a acel ,4ar", care sugereaza o tnlocuire a jertfei cu altceva). 

39.8 „sulul car^ii": dupa interpretarea hristologica a lui Origen, nu e verba de o carte 
anume, ci de Tntreaga Scriptura, pentru cS toata vorbe§te despre Hristos, dupa cum El 
tnsu§i afinna(c/ In. 5,39). 

39.9 „adancu! inimii": litt. „in mijlocul pSntecelui". 



128 PSALMII 39 

5i Legea Ta este in adancul inimii mele. 

Am binevestit dreptatea in adunarea cea mare; 
iata, buzele mele nu le vol Tnchide: 
Doamne, Tu §tii. 

Dreptatea Ta n-am tainuit-o in inimS, 
adevarul T^u §i mantuirea Ta le-am gr5it, 
n-am ascuns mila Ta ^i adevarul Tau m adunarea cea mare. 

lar Tu, Doamne, nu indeparta Tndurarile Tale de la mine : 
mila Ta 5i adevarul Tau m-au intarit pururi. 

Caci m-au impresurat rele fSra numar, 
m-au inconjurat faradelegile mele §i nu puteam vedea. 
Inmultitu-s-au mai mult decat peril capului meu 
§i mi-a pierit Tndrazneala. 
** Binevoie§te, Doamne, sa ma izbavejti, 
Doamne, ca sa-mi aju^i grabe§te-Te! 

Sa fie ru§inati §1 fScu^i de ocara laolalta cei ce cauta sufletui meu ca 
sa-1 piarda; 

sa dea Tnapoi §i sa fie facuji de ocara cei ce-mi voiesc raul! 
'^ Sa-i cuprinda pe data ru§inea pe cei care-mi spun: „Bine! Bine!" 

sa se veseleasca §i sa se bucure in Tine to^i cei care Te cauta, 
Doamne, 

§i sa spuna pururi : „Preamarit [fie] Domnul!" cei ce iubesc 
mantuirea Ta. 

lar eu sunt sarac §i iipsit: Domnul va avea grija de mine; 
ajutorul §i ocrotitorul meu Tu e§ti: 
Dumnezeul meu, nu zabovi! 



39,11 „Adevarur' de la lib traduce ebr. 'emundh, „fidelitate, statomicie", iar pentru 

„mila... adevarul" de la lie §i 12b, TM amtesedh... 'emeth -- vezi nota la 24,10, 

39,13 „indrazneala": lit!. „inima". 

39,14-18 = Ps. 69,2-6. 

39,16 „Bine! Bine!": TM are /ie'a/j/zeo^- exclamatie batjocoritoare (c/ §i 34,21). 

39,18 „eu sunt sarac §i Iipsit": leronim raporteaza expresia lot la Hristos care „bogat 

fiind, S-a tScut sitae pentru noi" {2Cor. 8,9). 



PSALMII 40 !29 

40 

* Pentru sfSr^it; psalm al lui David. 

Fericit acela care ia aminte la eel sarac §i sarman: 
in ziua cea rea t! va izbavi Domnul. 

^ Domnui sS-I pSzeascS §i sa-i dea viaja §i fericire pe pamSnt 
§1 sa nu-l dea in mainile du§manului sau. 
'' Domnul sa-1 ajute pe patul durerii lui: 
tot culcu§ul lui l-ai schimbat, in slabiciunea lui. 

Eu am zis: Doamne, miluie§te-ma; 
vindeca sufletul meu, caci am pacatuit impotriva Ta. 

Du§manii mei au vorbit rele impotriva mea: 
„Cand, oare, va muri §1 va pieri numele lui?" 

§i, daca intra [vreunul] sa [ma] vada, rostea vorbe de§arte: 
inima lui i-a adunat nelegiuire, 
ie§ea afara §i [tot] vorbea. 

§u§oteau laolalta impotriva mea to^i du§man!i mei, 
impotriva mea cugetau rele. 



40 Omu! bolnav parSsit de prieteni §i bSriit de du^mani !§i pune toata nadejdea in 
Dumnezeu. 

40.1 „Pentru sfar§it": TM are „Pentru mai-marele cantaretilor". 

40.2 „care ia aminte", gr. 6 awiwv: ouvlrjui tnseamna „a percepe, a auzi", „a pricepe, a 
tntelege", „a lua seama la". ♦ „sarac §1 sarman": TM are numai ddl, care acoper3 nuan- 
{cle ambelor cuvinle grece^ti. Majoritatea Parin^ilor raporteaza expresla la Hristos care 
„S-a fScut sarac" (2Cor. 8,9), „a luat chip de rob" (Flp. 2,7) §i care se identifica cu eel 
sarman (cf. Mt. 25,35 sq.: „Am fost fiamSnd... insetat... strain..."). Augustin spune: 
„Recunoa§te bogatiile ascunse in Acela pe care tu 11 vezi sarac! [...] Intr-adevar, in El 
sunt ascunse toate comorile tntelepciunii §i ale §tiintei {Col. 2,3)..." ♦ „ziua cea rea": 
dupa Eusebiu, e ziua Judecajii, cand Hristos le va spune celor drepfi: „Veniti, binecu- 
vSntatii Tatalui Meu" - cf. Mt. 25,34. 

403-4ii LXX are verbele la optativ aorist, In vreme ce TM are „imperfectur', cu sens de 

prezent sau viitor. ♦ „in mSinile du§manului": TM are „[prada] poftei du§manului". ♦ 

„Acest du§man este diavolul; sS nu crezi ca du^manul tSu este vecinul care s-a certat cu 

tine! [...] Du§manul tau este eel despre Domnul a spus: «Du5manul a l^ut aceasta» - 

Mt. 13,28." (Augustin) 

40,4b Poate fi o imagine patema a lui Dumnezeu, care „face/schimba" patul bolnavului, 

dar a fost inteleasa §i ca sugerSnd un gest de vindecare. Parin^ii l-au pus in legStura cu 

vindecarea paraliticului (Mc. 2,9: „la-{i patul tau..." ^ipar.). 

40,8 „laolalta": gr. ejtl to outo: majoritatea Parinjilor il interpreteaza astfel, dar 

Atanasie il intelege ca „in acelaji fel" = „cu minciuna §i tradare". 



130 PSALMII40-41 

^ cuv^nt nelegiuit au pus tmpotriva mea: 

„Cel adormit va mai putea cumva sS se ridice?" 

Chiar §i prietenul apropiat, in care nadajduiam, 
eel care manca painea mea, §i-a ridicat asupra mea calcSiul. 

Dar Tu, Doamne, indura-Te de mine §i ridic_a-ma 
§i le voi da rSsplata. 

'^ intru aceasta am cunoscut cS ai [bine]voit intru mine 
pentru ca nu se va bucura du^manul [de rSul] meu. 

Dar Tu pentru nevinova^ia mea m-ai primit 
§i m-ai statomicit Tnaintea Ta pe veci. 

^^ Binecuvantat [este] Domnul Dumnezeul lui Israel din veac $i pana 
in veac. 
A^a sa fie, a§a sa fie! 



41 

Pentru sfar§it; spre intelegere, al fiilor lui Core. 
Precum tanje^te cerboaica spre izvoarele de apS, 



40.9 in TM, versetul e pus tn intregime tn gura du§manilor: „Lucrarea lui Beli'al s-a 
revSrsat in el; el zace §i nu se va mai putea scula." 

40.10 „prietenul apropiat": Hit. „omul pScii mele" - calc dup5 ebr. ♦ „§i-a ridicat": gr. 
lieycAww inseamnS mai ales „a se trufi, a se sumeji". ♦ „caicSiur: traducatorul LXX 
folose^te aici un neologism care mai apare o singura data in Biblie (2Rg. 10,19), subst. 
abstract 7lTepvla^l6^;, care sugereaza lovitura mi^eleasca, vicleanS. 10b e citat Tn In. 
13,18, dar nu dupA LXX, ci direct dupa ebr. 

40,12 „ai [bine]voit intru mine": litt. „m-ai voit". in interpretarea lui Atanasie, Tatal !l 
voie^te pe Hristos §i voie§te omenirea, pe care diavolul o dujmane^te. 
40,14 Acest verset este doxologia care incheie prima carte a Psaltirii. ♦ „A§a si fie, a$a 
safiel": TM are „Amin! Amin!". 

41 Dorul unui exilat dupa Templu devine expresie a setei omului dupa Dumnezeu. 
41,1 „Pentru sfSr§it": TM arc „Pentru mai-mareie cantaretilor". ♦ „spre Intelegere": TM 
are mafkil: cf. nota la 31,1. ♦ „al fiilor lui Core": gr. xoii; uloiq Kope traduce ebr. 
libh''ney Qorah care poate fi Tn^eles §[„pentru fiii...", dar e mai probabil „al...", cf. nota 
la 3,1. „Fiii lui Core" apar In textul biblie ca levi^i {cf. Num. 25,28), insarcinati Indeo- 
sebi cu cSntSrile din Templu (cf 2Par. 20,19). Le sunt atribuite grupul Ps. 41-48, pre- 
cum 5i 83, 84, 86, 87, pe care unii exege^i 11 numesc „mica colectie a fiilor lui Core". 
41,2-3 Pentru loan Gura de Aur, setea exprima iubirea, staruin^a tn iubire, nerabdarea ei. 
ProfetuI §tie ca-I. va vedea pe Dumnezeu cand va ie§i din aceasta lume, dar nu poate sa 
a^tepte §1 spune: „caniJ?", 



PSALMII4I 131 

a§a tanje§te sufletul meu spre Tine, Dumnezeule. 

insetat-a sufletul meu de Dumnezeul eel viu: 
cand voi veni §i ma vol arSta in fata lui Dumnezeu? 

Mi-au fost lacrimile paine ziua §i noaptea, 
cand imi spuneau in toata ziua: „Unde e Dumnezeul tSu?" 
^ Mi-am amintit de aceasta §i mi-am revarsat in mine sufletul, 
e^ci voi strSbate spre locul cortului minunat, panS la casa lui Dumnezeu, 
in glas de veselie §i de laudS, in zvonul [multimii] in sarbatoare. 

Pentru ce e§ti mahnit, suflete, 5i pentru ce ma tulburi? 
Nadajduie^te in Domnul, cSci li voi aduce lauda, 
mantuirea fe|ei mele, Dumnezeul meu. 

Tulburatu-s-a in mine sufletul meu: 
de aceea imi voi aminti de Tine, din pSmantuI lordanului §i al 
Ermonului, 
de la muntele mic. 
^ Adanc pe adanc cheamS la glasul caderii apelor Tale : 



41.3 „de Dumnezeul...": litt. „spre Dumnezeul", care sugereaza tensiunea dorin^ei (cf. §i 7). 
♦ „ma voi arata": litt. „voi fi vSzut", traducSnd exact ebr. 'era 'eh. Se presupune ca acest 
pasiv este o corectura de copist, atenudnd tcxtul din scrupul teologic, intrucat unele mss. 
ebraice, aramaicc §1 latine au „voi vedea fata...". 

41.4 „Unde e Dumnezeul tau?": cf. Mt. 27,42-43; Mc. 15,29-32; Lc. 23,35-37. 

41.5 „a-§i revarsa sufletul": expresie care se refera la rugaciune, ♦ „voi strSbate": TM 
are o formS de imperfectiv a verbului ,,a treee", care arata doar ca actiunea nu e Inche- 
iata, fSra a specifica un timp. De aceea, traducatorii o redau de obicei cu „treceam". ♦ 
„spre locul cortului...": neclarin TM. 

41.6 „ma tulburi": TM are „te tulburi asupra mea". Dialogul rugatorului cu sine insu§i 
apare §i In alti psalmi (e.g. Ps. 102,1-5), ♦ „ii voi aduce lauda": TM are „din nou 11 voi 
aduce lauda"; la fel §i la v. 12 §i la 42,5. 

41.7 „tn mine": litt. „catre mine", ceea ce poate "sugera o anumitS dinamica, eventual Tn 
contrast cu acel „spre" din vv. 2 §i 3. Augustin interpreteaza: Tndreptat spre Cel ne- 
schimbator, sufletul meu se Invioreaza, este reftcut; Tndreptat spre mine, se tulbura: sunt 
sigur de dreptatea lui Dumnezeu, dar nu de a mea. A§adar, sa nu ramai inchis Tn tine! ♦ 
„Pamantul lordanului §i al Ermonului" ar putea fi nordul Galileii, zona izvoarelor 
lordanului, la sud-vest de Ermon, ♦ „muntele mic": TM are „muntele Mif 'ar" - neideip- 
titicat. Mortari traduce „departe de muntele mic". Rabinii interpreteaza „departe de 
muntele Sion" {cf. Mortari, nota ad loc). 

41.8 „AdSncurile" sunt interpretate traditional ca abisul mizeriei umane care cheamS 
abisul TndurSrii lui Dumnezeu. leronim are o inierpretare originaia: e vorba de cele doua 
Testamente, care se cheama unul pe altul, iar „glasul caderilor de apa" e glasul profe^ilor 
care vestesc venirea Domnului. 



*32 PSALMII 41-42 

toate furtunile §i talazurile Tale au trecut peste mine! 

Ziua va trimite Domnul indurarea Sa 
§i noaptea, cantare de la mine, 
rugaciune catre Dumnezeul vietii mele. 

Spune-voi Domnului; „Aparatoru! meu e§ti Tu - de ce ai uitat de mine? 
De ce umblu intristat, prigonit de vrajma§?" 

Pe cand Tmi frangeau oasele, m-au ocMt asupritorii mei, 
spunandu-mi in toata ziua: „Unde e Dumnezeul tau?" 

Pentru ce e§ti maiinit, suflete, §i pentru ce ma tulburi? 
Nadajduie§te in Domnul, cSci li voi aduce lauda, 
m^ntuirea fe{ei mele, Dumnezeul meu. 



42 



' Psalm a! lui David. 



Judeca-ma, Dumnezeule, §i apSra dreptatea mea 

de neamul necredincios; 

de omul nedrept §i viclean izbave§te-ma! 

Caci Tu e§ti, Dumnezeule, Tntarirea mea: de ce m-ai alungat? 
§i de ce umblu mohorat cand ma stramtoreaza du§manul? 

Trimite lumina Ta 51 adevarul Tau; 



41.9 „cantare de la mine": text nesigur. Aceasta e lectiunea lui Rahlfs; ms. A are „can- 
tarea Lui", iar B §i S au „[oJ va arata", TM are „cantarea Lui [este/va fi] cu mine"; tot 
versetul e neclar §i are un ritm diferit de reslul psalmului. ♦ „Ziua... noaptea"; dupa 
Grigore eel IViare, Indurarea lui Dumnezeu ne e trimisa ziua: e recunoscuta §i primita tn 
timp de pace; se dezv3luie noaptea: darul primit in pace se manifests in vreme de 
restri§te {cf. Moralia, SC 32, p.l28). 

41.10 „Aparatorul": TM are „Stanca". 
41,lIaTMare/i«. „in frSngerea din oasele mele ma oc5rasc...". 

42 Dupa muiti comentatori, acest psalm formeaza o unitate cu eel precedent, avand In 

vedere structura §i continutul. 

42,1 In TM, psalmul nu are titlu. ♦ „necredincios": gr. oiJx 6aio<;, „neevlavios, necu- 

vios". TM are lo' hasXdh, care s-ar putea traduce „cel care nu impline?te voinja lui 

Dumnezeu". ♦ Dupa Origen, ca s5 poji spune „apara dreptatea mea", trebuie sa fi renun- 

^at sa-ti faci dreptate singur §i sa-ti fi incredintat cauza dreptajii divine. 

42,3 „lumina... adevarul": Origen, Chiril, Augustin considers cS e vorba despre Hristos, 

pe care psalmistui 11 inirezare§te profetic. ♦ „m-au caiauzit... m-au dus": TM are „sa ma 

caiauzeasca... sa ma duca". ♦ „muntele Tau eel slant": TM are „muntele sfmteniei 

Tale". E vorba de muntele Sionului, pe care se afla Templul. 



PSALMII 42-43 133 

ele m-au c^^uzit §i m-au dus la muntele TSu eel sfSnt 

51 la laea§urile Tale. 

* §i voi intra la altarul lui Dumnezeu, 

la Dumnezeu, care bucura tineretea mea; 

ffi voi aduce lauda cu afauta, Dumnezeule, Dumnezeul meul 

Pentru ce e§ti mahnit, suflete, §i pentru ce mS tulburi? 
Nadajduie5te In Dumnezeu, caci Lui li voi aduce lauda: 
mantuirea fe^ei mele, Dumnezeul meu. 



43 

Pentru sfar§it; al fiilor lui Core, spre intelegere, psalm. 

Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, 
parin^ii no§tri ne-au povestit 
lucrarea pe care ai savar§it-o in zilele lor, tn zileie de demult: 

mana Ta a nimicit neamuri ^i i-ai sSdit pe ei, 
ai lovit popoare §1 le-ai alungat. 

Ca nu prin sabia lor au mo§tenit pamantui 
§i nu brajul lor i-a m^ntuit, 
ci dreapta Ta §i brajul Tau 
§i lumina fejei Tale, ca ai binevoit intru ei. 
^ Tu e§ti imparatul meu §i Dumnezeul meu, 
Cel care porunce§ti izbavirile lui lacob; 

intru Tine ii vom strapunge pe vrajma§ii no§tri 



42.4 „Duninezeu care bucura tineretea mea": TM are lift. „Dumnezeul bucuriei vese- 
lirii/dantuirii mele". ♦ „tineretea mea": dupa Grigore al Nyssei, aceasta e viata cea nouft, 
tnfaptuitfi prin misterul mfintuirii. 

42.5 „ma tulburi": TM are „te tulburi in mine". 

43 Dupa grea InfrSngere, poporul striga catre Dumnezeu, cerSnd ajutor §i amintindu-§i 
de izbavirile din trecut. Dupa Origen, acest psalm e cSntarea israelitilor din diaspora; 
dupa Chiril al Alexandriei, e ruga profetilor, iar dup5 loan GurS de Aur, a Macabeilor. 
43,1 In TM, titlul este: „Pentru mai-marele cSntSretilor, al fiilor lui Qorah. Mafkil." 
43,4 Origen §i leronim apropie acest verset de Mt. 5,5: „Fericiti cei blanzi, caci ei vor 
mo§teni pSmantul." 

43.6 „Ti vom strapunge": Utt. „ii vom lua in coame". Ambrozie interpreteaza: „Domnul a 
inzestrat cu coame animalele impotriva fiarelor [...] insa omul nu are coame. [...] Comul 
nostru e§ti Tu, Doamne lisuse! [...] Credinta are coame, primindu-le de la Hristos. [...] 
A§a le-a primil Moise de la Fiu! lui Dumnezeu Unul-nSscut, care i s-a aratat in rug. [...] 



134 PSALMII 43 

§i in numele TSu li vom nimici pe cei care ne stau Tmpotriva. 

Caci nu in arcul meu tmi pun nadejdea 
§1 sabia mea nu ma va izbavi; 

ci Tu ne-ai izbavit de cei ce ne stramtorau 
5i pe cei ce ne urau i-ai ru§inat. 

In Dumnezeu ne vom ISuda ziua intreagS 
§i Numelui TSu ii vom aduce marturie in veac. 
Oprire 

'^ Dar acum ne-ai alungat §i ne-ai rujinat 
§i nu mai ie§i cu o§tirile noastre. 

Ne-ai fScut sS dam inapoi din fafa du§manilor no§tri, 
iar cei ce ne ur3sc ^i-au luat prada. 



12 



Ne-ai dat ca pe ni§te oi drept mancare 



51 printre neamuri ne-ai risipit; 

vandut-ai poporul Tau f^ra ca§lig 
5i nu Te-ai imbogatit cu pretul lui. 
'"* Ne-ai fScut de ocara vecinilor no§tri, 
de batjocura §i de ras pentru cei din jur; 

ne-ai fScut de poveste printre neamuri, 
clatina din cap popoarele. 

Ziua Tntreaga Tnjosirea mea imi sta dinainte 
§i ru^inea fejei mele m-a acoperit, 



17 



de glasul celui ce ma ocara§te §i ma vorbe^te, 



de fata vrajmajului 5i a prigonitorului. 



Dupa cum taurul caiauze?te cireada, tot astfel Hristos a calauzlt cStre Biserica poporul 

pigSnilor. La mugetul acestui taur, moartea a luat-o la fuga. [...] Coame bune, cu care 

1-a impuns pe du§manul nostru, leul, Coame bune, care ne-au eliberat de spaima coar- 

nelordu§manului...!" 

43,6-9 In TM toate verbele din acest pasaj sunt la imperfect, ceea ce indica doar o 

actiune neterminata; majoritatea traducatoriior le redau cu un timp trecut, inserSndu-!e 

astfel in amintirea binefacerllor divine, temei pentru speranfa din prezent. 

43,13 „vandut-ai poporul Tau": cf. Rom. 7,14. ♦ ,,5! nu Te-ai imboga^it cu pretul lui": 

litt. „§i nu era multime in schimburile (cr^Adyfiaoiv) lor". Manuscrisele mari au 0X0.- 

Xoynoaiv, care a fost pus in legatura cu a^-alaynot;, „strigat, aclamatie", iar versetui a 

fost tradus „§i nu era multime la aclamatiile lor". Lectiunea adoptata aici de Rahlfs se 

sprijina pe TM §1 pe versiunea bohairlca. 

43,17 „prigonitorului": TM are „razbunatorului". 



PSALMil 43-44 135 



4 S 

Toate acestea au venit peste noi, dar n-am uitat de Tine 
§i n-am incalcat LegSmantul T&u. 

N-a dat inapoi inima noastra; 
dar Tu ai abStut cSrSrile noastre de ia calea Ta. 

Tu ne-ai smerit m locui de mahnire 
§i umbra mor^ii ne-a acoperit. 
^' De vom fi uitat de Numele Dumnezeuiui nostra, 
de vom fi Tntins mainile spre dumnezeu strain, 
^ oare Dumnezeu nu va cerceta acestea? 
C5ci E! cunoa^te tainilele inimii. 
^ Caci pentru Tine suntem daji mortii in toata ziua, 
am fost socotiti ca ni§te oi de injunghiere. 

Treze§te-Te, de ce dormi, Doamne? 
Scoala-Te ^i nu ne alunga pana la capat! 
^' Pentru ce T'-ai Tutors fata, 
ai uitat de saracia noastra §i de necazul nostru? 
^^ cad a fost smerit m pulbere sufletul nostru, 
lipitu-s-a de jarana panteceie nostru. 
^' Scoala-Te, Doamne, ^i ne ajuta 
§i r5scumpara-ne pentru Numele TSu! 



44 

I 



Pentru sfar§it, despre cei ce vor fi schimbati; al fiilor lui Core, 
spre mtelegere; cantare despre eel iubit. 



43,19b TM are ,,§1 pa^ii no§tri nu s-au abatut de pe calea Ta". 

43,20a in TM: „Tu ne-ai zdrobit Tn locul [unde b§ntuie] §acalii." Textul din LXX c 

ciudat §i a dat na$tere unor interpretSri foarte variate. 

43.22 Cf. Rom. 8,27. 

43.23 Citat in Rom. 8,36; cf. §i 2Cor. 4, 11. 

43.24 „Treze5te-Te...": cf. Mt. 8,25 §i par. ♦ 24b: Atanasie interpreteaza: „Sa nu fim 
lipsiti de viata pe care o da Hristos." 

43,27 „pentru Numele TSu": TM are „pentru indurarea (hesedh) Ta". 
44 La origine, psalmul a fost un cSntec pentru nunta regelui, care a suferit remanieri 
ulterioare Tn vederea folosirii lui in cult; a primit deja in tradifia rabinica o interpretare 
explicit mesianica. Ibn Ezra spune despre v. 3: „Acest psalm a fost recital cu privire la 
David, sau la Mesia, fiul s5u." Targumul, la v. 3: „Frumusetea ta, o, Rege-Mesia, e mai 
presus de frumuse^ea celor nascuji din femeie. Pe buzele tale s-a revarsat duHul 



136 PSALMII 44 

RevSrsat-a inima mea cuv&it bun: 
eu spun lucrSrile mele Imparatului, 
limba mea e condei de scriilor iscusit. 

Desavarjit e§ti in frumusete mai presus de fiii oamenilor, 
s-a revarsat har pe buzele tale: 
de aceea te-a binecuvantat Dumnezeu in veci. 

Incinge-ti sabia peste coapsa ta, viteazule, 
intru desavar^irea §i fhimusetea ta, 

incordeaza-fi [arcul], fii bimitor §i domne§te 



profetiei" {c/ Qimhi, I, p. 353). NT il referS la Hristos (c/ Evr. 1,9). A fost mult folosit 
Tn disputele hristologice: Cel care este numit „Dumnezeu" in v. 7 §i despre care se spune 
ca Dumnezeu 1-a uns la v. 8 este echivalat cu Fiul: „Cine poate fi acest Dumnezeu uns 
de Dunmezeu, dac5 nu Acela despre care veste§te Evanghelia: «Cuvantul era la 
Dumnezeu §i Cuvintul era Dumnezeu. »" (Eusebiu, cf. Rondeau II, p. 184). Descrierea 
rcginei a dus la aplicarea mariologica a versetului, ma! ales Tn liturgie. 

44.1 in TM titlul este: „Pentru mai-marele cantaretilor. Pe Crini. AI fiilor lui Qorah. 
Mafkil. Cantec de iubire," Se presupune ca indicajia „Pe CrinC se refera la o melodic 
cunoscuta („CrmU. ..'"), pe care urmeaza sa fie cintat psalmul. Traducatorul LXX va fi 
interpretat vocabula ^o^anim, „crini", ca provenind de la r5dacina §1^H, „a repeta; a fi 
diferit, a se schimba". ♦ „cei ce vor fi schimbafi": unii au interpretat ca ar fi vorba de coruri 
alternative in cantarea psalmului, iar al^ii ca s-ar referi la o transformare spirituala. ♦ „despre 
eel iubit": expresia a fost referiia de cre§tini la Hristos {cf. Grigore al Nyssei, 58). 

44.2 „Revarsat-a": TM are „e involburata/vibreaza". ♦ „(cuvam) bun": atSt gr. oyoeoi;, 
cfit §i ebr. tobh pe care il traduce inseamna ^i „bun", §i „fi-umos", Origen afirma ca in 
vremea sa \.o\\ interpreteaza acest verset, ca ^i aproape intregul psalm, ca fiind rosiit de 
Dumnezeu Tatal, care I§i nagte din ve§nicie Cuvantui. El insa nu pare intru totui de 
acord cu aceasta interpretare, ci, precum mai tarziu Vasile §1 Eusebiu, atribuie acest 
verset psalmistului {cf. Mortari, nota ad loc). ♦ „condei": iitt. „trestie". ♦ „scriitor 
iscusit": Iitt. „scrib care scrie repede". ♦ intregul verset exprima „con5tilnla literara a 
unui poet care §tie ca apartine unci categorii §1 ca i§i poate exprima lauda §1 rugaciunea 
§i prin arta" (Ravasi, I, p. 807). ♦ „imparatului": greaca nu are termeni diferitl pentru 
„rege" §i „imparat", Datorita interpretSrii mesianice §i folosirii liturgice a acestui psalm, 
am preferat aici traducerea cu termenul care are mai multe conotafii poetice §i religioase. 

44.3 „Desavar§it": gr. wpoio^, lilt. „fiiimos, la apogeul frumusefii" („copt" despre un 
fiuct). Cf. 5i V. 4. ♦ „har": gr. xopii;, „bunavointa", „farmec, Irumusete", „har" ; cf In 
1,14. Eusebiu interpreteaza c5 Moise §i Noe au primit har, dar Maria, care a fost slu- 

jitoarea dumnezeie§Ui Intrupari, este plina de har; §i tot harul Tataiui se revarsa de pe 
buzele Fiului. 

44.4 „desavar?irea": TM are hodh, „stralucire, marefie". 

44.5 „incordeaza-ti": gr. evteivov, ////. „intinde", poate fi Tn^eles §i ca „!nainteaza"; 
TM are tot „maretia la", ca la finalul v. 4. Traducatorul va fi citit DRK in loc de HDR. 



PSALMII 44 137 



pentru adevar, blande^e §i dreptate 

§i te va calauzi minunat dreapta ta. 

^ Sage^ile tale ascutite, o, puternice, 

in inimadu§manilorimparatului: 

popoare sub tine vor cSdea. 

^ Tronui Tau, Dumnezeule, este in veac de veac, 

sceptrul nepartinirii e sceptrui domniei taie. 

^ lubit-ai dreptatea ^i ai urat fSradelegea; 

de aceea te-a uns, Dumnezeule, Dumnezeul tau 



♦ „domne§te": TM are „suie In car[ul de lupta]". ♦ „adevar": ebr, 'emeih inseamna §t 
„fidelitate", una din virtutile privitoare la LegamSnt; „biandetea" (ine mai mult de chipul 
regelui ideal, iar „dreptatea" e virtutea care se cere in primul rSnd de la rege. Acest 
triptic contureaza mai ales figura regelui mesianic (cf. Zah. 9,9). ♦ „te va cSiauzi minu- 
nat": TM are J\\ va arata lucruri minunate". ♦ Atanasie spune ca, deoarece amin- 
te?te blande^ea dupa ce vorbe^te de arme, psalmul ne arata ca imparafia lui Hristos este 
spirituala. 

44.6 „sagetile": dupa loan Gura de Aur, CuvSntuI este sageata care, coborand din cer, 
atinge inima §i, din du§mana, o face prietena. Neamurile razvratite sunt atunci Impacate, 
tnvatate §i introduse in planul de mantuire. Dupa Chiril al Alexandriei, sagetile ajung In 
inima Satanei ca sa-1 dea pieirii §1 in inimile oamenilor du§mani ca sa-i converteasca. ♦ 
„o, puternice": nu apare in TM. 

44.7 „Dumnezeule": adresare jocanta, cSci pare a se aplica aici regelui. Pentru textul 
ebr. fapiul a fost explicat prin Tnlocuirea numelui YMWH cu 'Elohim, in aceasta parte a 
Psaltirii; se presupune ca aici textul va fi avut YHYH (de la verbul „a fi"), citit eronat 
YHWH §1 inlocuit automat, Exista totu§i locuri in Biblie unde termenul „dumnezei" se 
aplica unor personaje foarte importante : conducatori, judecatori etc., sau e folosit in 
comparatii ori metafore: Ex. 4,16 TM - pentru Moise; 2Sam. 14,17 - pentru David; in 
IPar. 29,23, Solomon se a§aza „pe tronui Domnului". In NT expresia a fost aplicata in 
mod firesc lui Hristos. 

44.8 „Dumnezeule" (gr. 6 eeoc;) poate fi interpretat aici ca un vocativ, ca §i eel de la 
v. 7. Se ?tie ca, de foarte multe ori, in cazul cuvantului 9e6i;, pentru valoarea de vocativ 
se folose§te nominativul. Interpretarea hristologica apare deja in NT, in Evr. 1. ♦ „tova- 
ra§ii": gr, \izxo%o\, litt. „parta§i (impreuna cu)", „cei care fac parte din acela§i grup/ 
aceea§i categorie". ♦ Chiril al lerusalimului: „Hristos nu a fost uns in mod material de 
oameni, ci Tatal, randuindu-L MSnluitor al lumii tntregi, L-a uns cu Duliul Sf&it, dupa 
cum spune Petru (Fp. 10,38): «lisus din Nazaret, pe care Dumnezeu L-a uns cu Duhul 
Smnt...»"(Ca/. 21,2). 

44,7-8 „Tronul... te-a uns,., mai presus de tovara§ii tai": pentru Irineu, Fiul dumne- 
zciesc prime§te de la Tatal tronui regalitatii ve^nice §i untdelemnul ungerii, care este 
Duhul Sfant; „tovara§ii" Lui sunt profetii, dreptii etc. (Dem. Aposl. 47). 



'2^ PSALMII44 

[cu] untdelemnul bucuriei, mai presus de tovara§ii tai. 
Smima ?! balsam §i scortijoara, din ve§mintele tale, 
din palate de filde? - cu ele te-au bucurat. 

Fiice de regi [vin] fn cinstea ta; 
sta imparateasa de-a dreapta ta, in ve^mant aurit 
Tnvaluitg, Tmpodobita. 

Ascuita, fiica, ?i vezi §i pleaca-^i urechea 
5i uita de poporul tSu ?] de casa tatalui tau 

caci a dorit imparatul frumusetea ta: 
el este domnul tSu. 

Lui i se vor inchina fiicele Tyrului, cu daruri, 
fejei tale se vor ruga boga^ii poporului. 

Toata slava ei, a flicei de rege, este inauntru, 
in ve§minte cu ciucuri de aur Tnvaluita, Tmpodobita. 

Vor fi aduse Tmparatului fecioare in urma ei, 
msotitoarele ei vor fi aduse la tine; 



44.9 „din ve§mintele tale": loan Gur5 de Aur Tl pune In legaturS cu Lc. 8,46 - ji din 
vesmintele lui Hristos le§ea o putere de vindecare. ♦ „cu ele te-au bucurat": TM are 
„strune te Tnveselesc". 

44.10 „Fiice de regi [vin] in cinstea ta": TM are „sunt printre iubitele tale". Ele „sunt 
neamunle pagdne care vor veni s5 se supunS lui Mesia... Fecioarele sunt neamurile care 
precum fecioara ce nu a cunoscut barbat... nu vor cunoa§te lege pana cfind vor primi 
invfitaturile Regelui -Mesia" (Qimhi, I, p. 357). Cf. §i Cant. 1,3; 6,8; Is. 60 3-4 61 5 ♦ 
Jmpodobita": litt. „impestritata", „felurit colorata". ♦ 10b in TM este: Joar^na de-a 
dreapta ta, in aur de Ofir"; „doamna", ebr. ^eghal, termen foarte rar, probabil de origine 
bab.loniana, se refers, poate, la regina-mama, dar altii presupun ca e vorba de mireasa 
care, devenind regina, se a§aza de-a dreapta regelui. In acest sens, mul^i Parin(i (Origen 
Eusebiu, loan Gura de Aur, Vasile eel Mare, Chiril al Alexandriei) vad in ea o imagine a 
Bisericii. 

44,12-13 TM imparte altfel cele douS versete; „...el este domnul tau: inchina-te lui. 
Fnca Tyrului. . . ". „Fiica" este probabil metafora pentru popor, ca in expresia frecventa 
„fiica Sionuluf. ♦ „fefei tale se vor ruga bogatii poporului": cu sensul de „bunavointa ta 
vor implora...". ♦ Pentru Atanasie, Tyrul simbolizeaza toate neamurile pagSne- pentru 
loan Gura de Aur, el este simbolul diavolului, care ?i el se supune lui Dumnezeu. 

44.14 ,,slava": TM are „splendoarea". ♦ In TM, 1 4b este „in lesSturi aurite inve5mantata". 

44.15 In TM: „In haine bogat Impodobite va fi inmti§ata regelui; fecioare In urma ei 
msotitoarele ei sunt aduse la tine." ♦ Origen vede simbolizata aici intelepciunea multi- 
forma a lui Dumnezeu, Eusebiu - varietatea limbilor, Vasile - intregul inva^aturii cres- 
tine, Theodoret - toate darurile Duhului Sfant. 



PSALMII 44-45 139 



'^ vor fi aduse Tn bucurie §i veselie, 
vor fi aduse Tn palatul Tmparatului. 
" In locul parintilor tai (i se nasc fii; 
li vei a^eza capetenii peste tot pamantul. 

I§i vor aminti de numele tSu din neam in neam; 
de aceea popoarele i^i vor aduce lauda 
in veac ?i in veacul veacului. 



45 

' Pentru sfar§it; pentru fiii lui Core, despre cele ascunse, psalm. 

Dumnezeul nostru este scapare §i putere, 
ajutor in stramtorarile care ne-au aflat foarte. 
^ De aceea nu ne vom teme cand se va cutremura pamantui 
5i se vor muta muntii in inimile marilor. 

Au vuit §i s-au tulburat apele lor, 
s-au tulburat mun^ii de puterea Lui. 
Oprire 

Navalirile raului veselesc cetatea lui Dumnezeu, 



44,16 „palatur': gr. votbi; reda automat ebr. heykhal, „templu", dar §i „palat". 

44,18 „i§i vor aminti": TM are „Voi aminti". Poetul e convins ca faima regelui, ca §i 

poezia, pot trece peste timp. 

45 Este prima din cele ?ase cSntari ale Sionului (45, 47, 75, 83, 86, 121) care preamaresc 

muntele sfSnt ca loc al prezentei lui Dumnezeu. Pentru Grigore al Nyssei (59), psalmul 

este un cdnt de biruinja care veste^te in chip tainic aratarea Domnului In trup. 

45.1 In TM: „Pentru mai-marele cSntaretilor. Al fiilor lui Qorah. Pe 'alamoth. CSntare." 
„Pe 'alamoth" a fost interpretat de unii „pe [melodia] Fecioarele" sau „pentru fecioare", 
iar de al^ii „lde cSntat] pe oboi". ♦ „pentru fiii...": prepozi^ia este mep, liti. „peste, 
asupra; cu privire la". 

45.2 „Dumnezeui nostru este": TM are „Dumnezeu ne este". ♦ 2b In TM: „ajutor tn 
necazuri s-a aflat foarte." 

45.3 Cf. Rom. 8,3 1 - la fel §i pentru v. 8. 

45,5 „Navalirile raului...": TM are „Un rSu, bra^ele lui...": imagine a paradisului din 
care izvora§te raul cu patru bra^e, reluata de profetul lezechiel §i aplicata lerusalimului 
eshatologic (47, 1 sq. - cf. Apoc. 22, 1 5^.), ♦ Pentru unii Parin^l „raur' tl simbolizeaza pe 
Hristos sau pe Duhul Stant, iar „cetatea lui Dumnezeu" simbolizeaza adunarea credin- 
cio§ilor (de ex. Euthymios Zigabenos, apud Mortari, nota ad he). Pentru loan Gura de 
Aur, aici este o imagine a Providen^ei lui Dumnezeu, care le lmbrati§eaza pe toate. 



140 PSALMir 45-46 

sfintit-a Cel Preainalt laca§ul Sau, 

Dumnezeu e tn mijlocul ei; ea nu se va clatina; 
o va ajuta Dumnezeu in revarsatu] zorilor. 

S-au tulburat neamurile, s-au surpat Tmparatiile: 
El a dat glas §i s-a cutremurat pamantul. 

Domnul puterilor este cu noi, 
aparatorul nostru - Dumnezeul lui lacob. 
Oprire 

^ Veni^i §i vede^i lucrarile Domnului, 

semnele pe care le-a pus pe pSmant. 

"* Potolind razboaiele pana la marginile pSm^tului, 

va sfarama arcurile §i va frange armele, 

iar scuturile le va arde cu foe. 

" „Luati-va ragaz §i cunoa§teti cS Eu sunt Dumnezeu; 

preainaltat voi fi intra neamuri, preainal^at pe pamant.'' 

Domnul puterilor este cu noi, 
aparatorul nostm - Dumnezeul lui lacob. 

46 

' Pentru sf^r§it; pentru fiii lui Core, psalm. 
^ Toate neamurile, bateji din palme. 



Augustin pune versetul Tn legatura cu In. 7,38 {„rauri de apS vie..."): „A spus aceasta 
despre Duhu! pe care aveau sa-l primeasca." 

45,6 „in revSrsatuI zorilor": mss. Vaticanus §i Sinaiticus au „cu fa{a [Lui]". Pentru unii 
Paring! (loan Gura de Aur, Theodoret), „revarsatul zorilor" arata ca Dumnezeu nu se va 
lasa a§teptat; pentru al^ii (Chiril al Alexandriei, Ambrozie) e o prevestire a Invierii lui Hristos. 

45.8 „(Doninul) puterilor": gr. Swafiii; inseamna §i „o§tire". TM are YHWH J^bhd'oth. 
♦ „cu noi": cf. Is. 7,14. ♦ „aparatorur': TM are „fortareaIa" - la fe! §i la v. 12. 

45.9 „semneie pe care le-a pus": TM are „care a pus pustiiri pe pamant". 

45.10 „armele": litt. „arma". TM are „lancea". ♦ „scniurile": TM are „carelc [de lupta]". 

45.11 „Luati-va rSgaz §i cunoa^tefi...": mul^i Parinti atrag aten^ia ca e nevoie de rSgaz, 
de reculegere, de alungarea preocuparilor pamante^ti, de staruin|a pentru a-L cunoagte 
pe Domnul. 

46 Face parte din a^a-numitii „psalmi ai imparatiei" (alaturi de psalmii 92, 95-98), care 
l\ aclama pe Dumnezeu ca Imparat a toate. ♦ Pentru Grigore al Nyssei (59), psalmul 
profete§te Inal^area Domnului. §1 in liturgia Bisericii este folosit in sarbatoarea inal^arii. 

46.1 TM: „Pentru mai-marele cantaretilor. Al fiilor lui Qorah. Psalm." 

46.2 „neamurile": TM are „popoarele". 



.1^^ 



PSALMn 46 141 

strigati lui Dumnezeu cu glas de bucurie! 
^ Caci Domnul e preainalt, Tnfrico^ator, 
Imparat mare peste tot pamantul. 

El ne-a supus popoare 
§i neamuri sub picioarele noastre; 
^ a ales pentru noi mo§tenirea Sa, 
mandria lui lacob, pe care l-a iubit. 
Oprire 

^ S-a inal^t Dumnezeu In strigare, 
Domnul - in glas de trambi^S. 
' Cantati Dumnezeului nostru, canta^i, 
cantaji Imparatului nostru, c^tati, 
^ ca imparat a tot pamantul este Dumnezeu : 
cantati-I cu pricepere! 

^ Dumnezeu §i-a a§ezat impara^ia peste neamuri, 
Dumnezeu S-a a5ezat pe tronul S^u eel sfant. 
'" Mai-marii popoarelor s-au adunat cu Dumnezeul lui Avraam, 
cSci ai lui Dumnezeu sunt putemicii pamantului §i au fost \x\^\\^\\ foarte. 



46.5 „ino§tenirea Sa": TM are „mo§tenirea noastra". Termenul biblic „mo§tenire" 
tnseamna mai degraba proprietate sacrS §i se refers in primul rSnd la PamSntul fSga- 
duin^ei. in acest sens se spune §i c5 poporul ales este mo^tenirea lui Dumnezeu. ♦ Pentru 
Atanasie, versetui se refera la profetia lui lacob din Gen. 49,10: „...el este a§teptarea 
neamurilor". MSndria lui lacob este ca toate neamurile vor privi la urma§ul sau. 

46.6 Scena de trlumf, cand Dumnezeu §i-a luat in stapanire capitala prin aducerea 
solemnS a chivotului in sanctuarut din lerusalim {cf. 2Rg. 6,15). ♦ Dupa Chiril al 
Alexandriei, tn a doua parte a psalmului, Duhul veste§te puterilor ingere^ti ca 11 vor 
vedea ridicandu-Se la cer pe Cel care coborase din cer (cf. Ef. 3,10; 4,9). 

46,8 „cu pricepere": TM are mafkit. Termenul apare in titlul a 13 psalmi; se presupune 
ca ar insemna „psalm sapiential". Pentru Chiril al Alexandriei, e vorba de intelegerea pe 
care o au sfmtii, spre a cunoa§te taina lui Hristos, Pentru loan Gura de Aur, va canta cu 
pricepere eel care va fi cunoscut toate faptele minunate ale Domnului. Benedict citeaza 
acest fragment pundndu-l In legatura cu 2,1 1 („... cu cutremur") §i 137,1 („... inaintea 
ingerilor") §1 conchide: „Sa psalmodiem in a§a fel incat minlea noastra sa fie in armonie 
cu glasul" {Regula, 1 9). 

46,10 „putemicii pamantului": TM are litt. „scuturile pSmantului". ♦ „au fost InaUati": 
TM are „EI S-a Tnaitat". 



1^2 PSAtNflI47 

47 ■■ ' ■ 

Psalm de cantare al fiilor lui Core; 
pentru a doua zi dupa sabat. 

Mare e Domnul §i vrednic de laudS foarte 
in cetatea Dumnezeului nostru, muntele eel sfant al Lui, 

bine inradacinat, spre bucuria Tntregului pamant. 
Muntii Sionuiui, laturile dinspre miazanoapte, 
cetatea marelui rege: 

Dumnezeu in palatele ei Se face cunoscut 
ori de cSte ori li vine in ajutor. 

Caci, iata, regii s-au adunat, 
au venit iaolaltS: 

ei in§i§i, vazand, au rSmas ului^i, 
s-au tuiburat §i s-au cutremurat, 

acolo i-au cuprins fiorii 
ca durerile celei ce na§te. 

Cu suflu pulemic vei sfarama corabiile [de] Tharsis. 



47 Face parte din „cantarile Sionuiui". Frumusejea §i taria Sionuiui manifests prezenta 

lui Dumnezeu. In „cetatea lui Dumnezeu", Apocalipsa §i apoi Parinlii au vazut imaginea 

Bisericii {cf. Apoc. 3,12; 21,10 sq.). 

47,1 In TM titlul este dear: „Cantare. Psalm al fiilor lui Qorah" ♦ „a doua zi dupa 

sabat": se poate Injelege §i „a doua zi a saptamanii". 

47^ Cf. Evr. 12,22 {„V-aIi apropiat de muntele Sionuiui §i de cetatea Dumnezeului 

viu..."). 

47.3 „bine tnradacinat": TM are „fi-umos !n semefie". ♦ „Muntii": TM are „Muntele". ♦ 
„miazanoapte": gr. poppon; denume§te vantul de nord, dar §i punctul cardinal. loan Gura 
de Aur interpreteaza: de la miazanoapte veneau navalirile 51 razboaiele, insS, de unde 
venea durerea, vine acum bucuria. ♦ „laturile dinspre miazanoapte": fenicienii situau 
re§edinta zeilor lor !ntr-un misterios „munte de la miazanoapte"; psalmistui preia denu- 
mirea ca pe o metaforS pentru muntele lui Dumnezeu. ♦ Dupa Grigore al Nyssei (2,Xn), 
Pamantul rece §i tntunecat, simbolul puterii du§mane, a devenit Cetatea lui Dumnezeu, 
Dupa Ambrozie, Cetatea lui Dumrtezeu se aduna laolalta din toate pnuturile, inclusiv 
miazanoaptea pacato§iIor. 

47.4 „Se face cunoscut. . . ajutor"; TM are „S-a arStat loc de scapare". 

47.6 „s-au tuiburat §i s-au cutremurat": TM are „s-au ingrozit ?i au rupt-o la fliga". 

47.7 Rufinus observa ca „dureriie na§terii" sugereaza o suferinta aducStoare de viafft 
{cf. In. 16,21). 

47.8 „Cu suflu... vei siarama": TM are „ca vSntul de rasarit care sftrSma". ♦ „corabiile 
[de] Tharsis (ebr. Ta/^i;^)": corabii putemice, construite pentru a strabate distance lungi, 



PSALMII 47 143 

^ Precum auzisem, a§a am vSzut 

in cetatea Dumnezeului puterilor, 

tn cetatea Dumnezeului nostru; 

Dumnezeu a intemeiat-o Tn veac. 

Oprire 

"^ Dumnezeule, am cugetat la indurarea Ta 

tn mijlocul templului Tau. 

'^ Precum Numele Tau, Dumnezeule, 

a§a §i lauda Ta panS la marginile pamantuiui : 

plina de dreptate e dreapta Ta. 

'^ Sa se bucure muntele Sionului, 

sS se veseleasca fiicele ludeii, 

pentru hotararile Tale, Doamne! 

'^ Inconjurat:! Sionul, da|i-i ocol, 

povesti^i despre turnurile sale, 

''* indrepta^i-va inimile catre puterea lui, 

cercetati-i palatele, 

ca sa povestiti generatiei care vine 

'^ ca Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru 

in veac §i Tn veacul veacului: 

El ne va pastori Tn veci. 



cum erau cete feniciene, care strSbSteau Mediterana pSna la Tartesos (Spania) - vezi Is. 
23,1; lez. 27,25; lona 1,3. Expresia „vantul de rSsarit" din TM a dus §i la presupunerea 
c3 aici ar fi vorba de ceialalt Tharsis, aflat intre Golful Persic §i Oceanul Indian {cf. 3Rg. 
10,22; 2Par. 9,21). Pentru Atanasie, „corabiile de Tharsis" sunt simbolul puterii lume§ti. 
Pentru Rufinus, Tharsis e Cartagina; flota din Tharsis e simbolul trufiei p5ganilor. 
47,9a Dupa Augustin, ceea ce am auzit de la profeti am vSzut tmplinit in Evanghelie. 

47.13 „povestiti despre": TM are „num5ra(:i". ♦ Theodoret vede aici un indemn adresat 
mai-marilor Bisericii ca sa vegheze asupra ei §i sa o intareasca. 

47.14 „puterea lui": TM are „zidurile lui", 

47,15c in TM: „EI ne va caiauzi 'al muth" {litt. „pe moarte" - expresie enigmatica, 
interpretata tn mulle feluri: leronim {Hebr.}, „In moarte"; syr., „dincolo de moarte". 
Foarte probabil, ficea parte din titlul psalmului urmator, fund o indicajie melodica: „Pe 
melodia Moariea." Traducatorul LXX a citit 'olamoth, „m veci"). 



t** PSALMn48 

48 

' Pentru sfSrjit; al fiilor lui Core, psalm. 

Auzifi acestea, toate neamurile, 
iuaji aminte, tofi locuitorii lumii, 

fii ai pamantului §i fii ai oamenilor, 
bogat 5i sarac, deopotriva! 

Gura mea va grai intelepciune 
§i cugetarea inimii mele, pricepere : 

pleca-voi spre pilde urechea mea, 
talcui-voi pe harfS taina mea. 

De ce sa mS tern Tn ziua cea rea? 
Nelegiuirea celor ce ma pandesc ma tmpresoara: 

cei ce s-au increzut Tn puterea lor 
§i cu muitimea bogajiei lor se lauda; 

nici frate [pe frate] nu [poate] rascumpara: va rascumpara, care, omul? 
Nu [poate] da lui Dumnezeu rascumparare pentru sine 

|i pre^ de rascumparare pentru sufletui sau. 



48 Psalmul vorbe§te despre primejdia §1 de^ertficiunea bogfifiiior. In TM c psalmul cu 

texiul eel mai nesigur; Tn multe locuri traducerile modeme sunt doar conjecturale; e 

firesc deci ca §i textul LXX sa fie uneori neclar, 

48,3a Am tradus literal expresia enigmatiea, deoarece a fost interpretata de Parinti ca 

atare. Pentru expresia similara din TM s-a propus interpretarea „oameni de rSnd $i 

oameni de neam mare", aflata Tn chiasm cu „bogatul ?i saracul" din 3b. 

48,6 „celor ce ma pandesc": lilt. „calcaiului meu". (Lovitura cu) cSlcaiul sugerea2a 

viclenie, tradare (c/ Ps. 40,10). 

48.8 Cf. Mt. 16,26. ♦ „nici frate etc.": Augustin comentcaza: un singur frate ne poate 
rascumpara: Hristos. ♦ „va rSscump^ oare, omul?": „Nu cSuta, a§adar, un frate care sa 
plateasca pretul de rascumparare, ci pe unul mai presus de tine ca fire; nu pe un simplu 
om, ci pe Omul-Dumnezeu, lisus Hristos, care singur poate sa-I aduca [iertfi dej 
tmpficare lui Dumnezeu pentru noi toji" {Vasile eel Mare). ♦ „rascumparare (pentru 
sine)": gr. e^iXoo^ta frimite la termenul cultic de „tmpacare (cu Dumnezeu prinfr-o 
jertfay - cf. Lev. 4,20 sg. §1 nota ad loc. 

48.9 „pret de rascumparare": gr. Xijtpokjk;; in anumite cazuri, Legea prevedea pentru 
condamna^ii la moarte posibilitatea de a plati „pret de rascumparare" {cf. Ex. 21,30). ♦ 
$i Tn TM versetul e neclar. A fost interpretat: „Mare e pretul de plStit pentru viaja lor §i 
lipse^te intotdeauna" sau „Scumpa e rascumpararea viejii lor §i va lipsi mereu [suma]". 
El se clarifica totu?i prin iegatura cu versetele urmatoare. ♦ Pentru loan Gura de Aur, e 
un singur prej: sSngele Fiului Unul-nascut, iar pentru Augustin, milostenia e singurul 
mijioc pentru „a plati" lui Dumnezeu pretul propriului suflet. 



PSALMII 48 145 

S-a trudit pSna In veac §i va trai pdnS la capat 
caci nu va vedea stricaciunea, Tn timp ce-i vede pe Intelep^i cum mor. 

Deopotriva vor pieri eel necugetat §i eel fSra minte 
5i vor lasa unor strain! avutui lor, 

mormintele le vor fi casa Tn veac, 
saia§uri]e lor din neam Tn neam, 
[de§i] cu numele lor §i-au numit pamanturile. 

Omul fiind Tn einste n-a priceput, 
s-a asemuit cu vitele lara minte 5! s-a fScut asemenea lor. 

insa§i calea lor le e potienire, 
dar din gura se vor arSta multumiti. 
Oprire 

Ca pe ni§te oi i-au a^ezat Tn laea§ul mortilor, iar moartea Ti va pastori 
$i-i vor stapSni cei drepti dis-de-dimineata, 
iar ajutorul lor se va Tnvechi Tn laca§ul mortilor, [departe] de slava lor. 

Insa Dumnezeu va rascumpara sufletui meu 
din mana laca§ului mortilor, cand ma va prinde. 
Oprire 

" Sa nu temi daca se Tmbogate§te omul 
§i daca spore§te slava casei lui; 



48.10 In TM: „Ca omul sd trfiiascS ?i sa nu vada niciodata mormfintul." 

48.11 In TM; „Caci ii vede pe mtelepti cum pier, deopotriva cu eel fSra de minte §i cu 
eel nebun, lasand altera avu^ia lor." 

48.13 „n-a priceput": TM are litt. „nu trece noaptea" (= nu dainuie mult). La fel ?i la v. 
21. ♦ „fara minte": TM are „mute". ♦ „§i s-a ftcut asemenea lor": nu apare Tn TM. ♦ 
„vite!e tara minte": pentru Irineu, omul creat ca fiinja ra^ionaia a pierdut adevarata 
ratiune §i, traind irational, s-a depSrtat de dreptatea lui Dumnezeu, las^ndu-se prada 
duhului lumii §i placcrilor ei {Adv. Haer. 4,41,3). 

48.14 in TM - text dificil. S-ar putea in^elege: „Aceasta e calea celor ce se incred tn sine 
§i sfSr^itul celor mul^umiti de ei" {litt. „care-§i pun tn gura lor desHtarea"). 

48.15 „i-au a§ezat": plural nedefinit, cu o functie asemanatoare cu a „pasivului 
teologic", de a evita mentionarea Numelui divin, mai ales cand e vorba de o acfiune 
punitiva (c/ Mortari, nota ad loc). Este posibiia insa §1 interpretarea verbului ca formfi 
medie: „ca ni§te oi s-au a^ezat", ei au ales sa se a^eze In laca§ul mortilor. ♦ 15b-c este 
ininteligibii §i in TM. ♦ „Dis-de-dimineata" poate insemna $i ..pSna dimineaja", deci 
foarte curSnd. 

48.16 Versetul exprima nadejde tn tnviere, tn care unii au vSzut aluzie la invierea lui 
Hristos. 



W PSALMII 48-49 

'^ caci la moarte nu va lua nimic cu sine, 
nici nu va cobori cu el slava lui. 
SufletuI lui in viata lui se va binecuvanta: 



te va lauda cand li vei face bine; 

20 

[dar] va merge la neamul stramo^ilor lui, 
pSna in veac nu va vedea lumina. 

Omul fiind in cinste n-a priceput, 
s-a asemuit cu vitele fara minte §1 s-a fScut asemenea lor. 



49 

' Psalm al lui Asaph. 
Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, a grSit §i a chemat pamantul 
de la rasaritul soarelui §1 pana la apus. 

Din Sion, mare^ia frumusetii Lui, 
Dumnezeu in chip vSdit va veni, 

Dumnezeul nostru, §i nu va tacea; 
foe Tnaintea Lui va arde, 
iarimprejurul Lui, vijelie putemica. 
^ Va chema cerul de sus 
§i pSmantul, ca sa-§i judece poporul. 

Adunati-i la El pe credincio§ii Lui 



48,19 In TM: „I§i fericea el sufletul in timpul vietii: «Te vor ISuda ca te-ai Ingrijit de 

tine»" ~ dar textui e nestgur. 

48,21 „fiind in cinste": bucurSndu-se de cinstirile lume?ti; cf. v. 13. 

49 Ca ?i in Is. 1,2, repro§urile acute de Dumnezeu poporului Imbraca forma unei che- 

mari in judecata, la care sunt lua^i martori cerul §i pSmantul, adica cele douS jumatati ale 

cosmosului. In prima parte (vv. 5-15) repro§urile ii vizeaza pe cei care au o evlavie pur 

exterioara, fSra ecou in comportament, iar in partea a doua (vv, 16-21), ele se adreseazS 

celor care se poarta ca %\ cum Dumnezeu nu ar exista. Origen, Chiril al Alexandriei §i 

Theodoret vad in acest psalm o aluzie la cele doua veniri ale lui Hristos. 

49.2 Cf. Mt. 24,30; Apoc. 1,7. ♦ „in chip vadit": TM are „straluce§te". 

49.3 C/ Dan. 7,10. 

49,5 in TM, cuvintele sunt puse in rostirea lui Dumnezeu: „Adunati-i la Mine... lega- 
mantul Meu...". ♦ Dupa Atanasie, aceste cuvinte sunt adresate ingerilor; pentru 
Theodoret, „credincio§ii" se refera la Aaron, Moise, Eleazar §i Phinees, carora 
Dumnezeu le va spune cum sa-I aduca inchinare. leronim subliniaza paralelismul cu 
Mt. 24,31 (cei aie?i adunafi din cele patru vdnturi): Acela§i este Domn peste Vechiul §i 
peste Noul Testament. 



PSALMII 49 t47 



care au a^ezat legamantul Lui pe jertfe 

§i vor vesti cerurile dreptatea Lui, 
caci Dumnezeu este Judecator. 
Oprire 

,^sculta, poporul Meu, ji-fi voi grSi, 
Israele, voi da marturie Tmpotriva ta : 
Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul t^u. 

Nu pentru jertfele tale te mustru, 
cSci arderile de tot ale tale sunt pururi Tnaintea Mea. 

q 

Nu voi primi din casa ta juncani, 
nici tap! din turmele tale, 

caci aie Mele sunt toate fiarele padurii, 
dobitoacele de pe munji $i boii, 

Eu cunosc toate pasSrile cerului 
5i stralucirea campului este cu Mine. 

Daca a§ flamanzi, nu ti-a§ spune tie, 
caci a Mea este lumea §i plinatatea ei. 

Oare voi manca Eu came de tauri, 
sau sangele tapilor il voi bea? 

Jertfe§te lui Dumnezeu jertfe de lauda 
§i impline§te pentru Cel Preainalt fagSduintele tale, 

apoi cheama-Ma in ziua de restri§te 
§i te voi scapa, iar tu Imi vei da slava." 
Oprire 

Iar pacatosului i-a spus Dumnezeu: 
„De ce poveste^ti mdreptarile Mele 
§i porti mereu legamantul Meu in gura ta? 

In vreme ce tu ai urat randuiala 
ji ai dat la spate cuvintele Mele. 



49,6 C/Fp. 17,31. 

49.9 C/Ps. 50,17. 

49.10 „dobitoacele de pe munfi ?! boii"; TM are lin. „dobitoacele de pe muntii boilor". 

49.1 1 .,stra!ucirea campului": TM are „tot ce mi§c5 de pe cSmp". 

49,14 Cf. Evr. 13,15. ♦ loan Gura de Aur considera ca Tn jertfa de lauda se include ?i 
ceea ce se spune in Mt. 5.16 („...vaz&id faptele voastre bune, sS-L preamareascS pe 
Tatai vostru care este In ceruri"). 



148 PSALMII 49-50 

'* Daca vedeai un hot i te aiaturai 

§i cu desfrana^ii te-ai facut parta§; 

^^ gura ta prisosea in rautate 

§i limba ta impletea vicle^ug; 

^^ te a§ezai sa graie§ti Tmpotriva fratelui tau, 

fiuiui mamei tale i-ai pus piatra de poticnire. 

Acestea le-ai facut, iar Eu am tacut; 
ai cugetat nelegiuit ca Eu sunt asemenea ^ie : 
te voi mustra §i iti voi pune [toate] in fata. 
^ Pricepefi acestea, voi care uitaji de Dumnezeu, 



ca nu cumva sa va rapeasca §i sa nu aveji izbavitor! 

Jertfa de lauda Ma va preamari 
§i acolo e calea pe care ii voi arata mantuirea lui Dumnezeu." 



50 

' Pentru sfar§it; psalm al lui David 

^ cand a venit la el Nathan prorocul, pentru ca [David] intrase la 

Bersabee. 
Miluie§te-ma, Dumnezeule, dupa mare mi la Ta 
§i, dupa muljimea indurarilor Tale, §terge faradelegea mea! 
Spaia-ma cu totui de faradelegea mea 



49.22 „sfi va rapeasca": TM are „sa nu va sfa§ii". 

49.23 A doua parte a versetului a fost interpretata In mai multe feluri. TM are sam 
derekh..., litt. „a§aza calea". LXX a citit ^am derekh, „aco[o e calea". Symmachos §i 
leronim (Hebr.) au citit, probabil, tarn derekh, „desSvar§it in cale", varianta propus5 in 
aparatul critic al Bibliei ebraice de la Stuttgart, alaturi de §omer derakhdy, „cel care 
paze§te calea Mea". Ultimele doua emendari ar oferi un text mai coerent cu intregul 
psalm (Dumnezeu il mantuie^te pe eel care Ii !mpline§te vointa in tntregime). 

50 La un prim nivel, psalmul exprima cainla regelui David dupa adulter (2Rg. 12,13), 

dar in el se poate regasi §i cSinta poporului intors din exil, unde a devenit con§tient de 

infldelitatea sa, precum §i parerea de rSu a oric5rui om care §i-a dat seama de starea sa 

pacatoasa. Increzator in indurarea nemarginitS a lui Dumnezeu, el cere nu doar iertare, ci 

$i transformarea inimii, 

50,1 „Pentni sfSr^it": TM are „Pentru mai-marele cantSretilor". 

50^ „dupa mare mi!a Ta": TM are „dupa mila (hesedh) Ta". ♦ „!ndurarilor": gr. 

oiKtipnoq are nuanja de „compasiune" (ebr. rahamim - pentru termenii ebraicl, vezi 5,8 

§i 24,6). 



PSALMn 50 149 



§i de pacatul meu curate§te-ma! 

Ca fSrSdelegea mea eu o cunosc 
§i pScatuI meu inaintea mea este pururea. 
^ Doar Tmpotriva Ta am pacStuit 
?! ce este rSu inaintea Ta am fScut, 
a§a tncSt Te vei arSta drept ?n cuvintele Tale 
§i vei birui cand Te vor judeca. 

Caci, iata, Tntru fSradelegi am fost zimislit 
§i in pacate m-a zSmislit maica mea. 



50.6 „Doar tmpotriva Ta am pacatuit": orice pScat este tn primul r&id o razvratire 
impotriva lui Dumnezeu; El este de partea celui nedrepiatit. ♦ „cand Te vor judeca": TM 
are „tn judecata/judecarea Ta", unde Dumnezeu poate apSrea fie ca subiectul, fie ca 
obiectui acjiunii. Sunt interpretSri multiple: in general, Parintii greci injeleg ca, daca 
Dumnezeu tl va ierta, se va vedea ca i§i tine fSgaduinta, in vreme ce Parintii latin! 
tnfeleg mai degraba: „Am pScatuit, ajadar judecata Ta e dreapia" (c/ Nesmy, p. 232). 
leronim refera acest verset la Hristos: ,^i fost recunoscut ca drept, Doamne lisuse, in 
cuvintele Tale, atunci cSnd, dus fiind la moarte pentru picatele poporului, nu s-a aflat 
vicle§ug in gura Ta; ai biruit cSnd ai fost judecat, atunci cdnd principele tntunericului nu 
a gasit Tn Tine nimic vrednic de moarte" {cf. Mortari, nota ad loc). 

50.7 „m-a zamislit": greaca are aici douS verbe: <sMXKa\i^<a, litt. „a lua {tn pSntece)", 
tn stihul intSi, §i Kiooao), tn stihul al doilea, litt. „a pofti" (despre femeia tnsarcinata care 
dore§te o anumita mSncare) ?i, tn general, „a zamisli". S-ar mai putea traduce aici: „a 
dorit/poftit sa ma z5misleasca". VersetuI a cunoscut multe inlerpretari. loan Gura de Aur 
§i Theodoret o identifies pe mama cu Eva §i vad aici o trimitere explicita la pacatu! ori- 
ginar {cf. Gen. 3,6) - interpretare clasica In patristica, acceptata §i in epoca modema de 
multi exegeti de seama. §i rabinismul era favorabil acestei interpretari, dupa cum apare 
in Cabbala §i in unele tradi^ii hasidice. O altS lectura, encratita, maniheeana §1 gnostica, 
vedea „pacatul originar" in actul procrearii, care i-ar „infecta" pe parin^i §i pe cei zamis- 
li^i. Exista §i interpretari, oarecum stranii, ad personam: autorul ar fi un fiu nclegitim, 
sau regele loiakin, care a fost mustrat impreuna cu mama sa de profetui leremia. O inter- 
pretare metaforica vede in „mama" lerusalimul, iar in autor, pe Israel aflat in exil. Citit 
in context, insa, versetul i§i manifesta mai clar semnificatia: pSna acum, autorul i§i mSr- 
turisise faptele pScatoase; acum, i§i arata starea de pacat, caracteristici condijiei umane. 
Prin zamislire §i na§tere, poetui exprima metonimic ansamblul vietii care izvora§te din 
ele: aceasta limita a creaturii nu apare ca o scuza pentru pacatele sSvar^ite, ci ca invo- 
care a milostivirii nemarginite a lui Dumnezeu, cu aceea§i credinja care va fi exprimata 
$i In Rom. 5,20: „Unde s-a tnmul^it pacatui, a prisosit harul." Acest fel de a in^elege 
statutui omului se manifesta §i tn Imnul IV de la Qumran: „Faptura de lut... se afla 
in fSradelege inca din sfinul mamei §i p^na la batrSne^e e intr-o vinovata infidelitate" 
{cf. Ravasi, 11, pp. 46-47, cu o bogaia bibliografie). 



rW PSAIMIISO 

^ Dar, iata, adevSrul !-ai iubit: ,,.,,!.., - , 

cele nearatate §i ascunse ale Tn^elepciunii Tale mi le-ai aratat. 

^ Ma vei stropi cu isop §i ma voi cura^i, 

ma vei spala §i voi fi mai alb decat zSpada. 

'^ imi vei da sa aud veselie §i bucurie: 

vor tresalta oasele care au fost smerite. 

^' imoarce fa^a Ta de la pacatele mele 

§i toate faradelegiie mele §terge-le! 

'^ Inima curata zidejte in mine, Dumnezeule, 

5! duh drept innoie§te inlauntrul meu! 

'^ Nu ma lepada de la fata Ta 

§i duhul Tau eel sfant nu-l iua de la mine! 

"* Da-mi iara§i veselia mantuirii Tale 

5i cu duh stapanitor mtare§te-ma! 

'^ Voi Tnvata pe cei fara de lege caile Tale 

§i cei nelegiuiti la Tine se vor Tntoarce. 

'^ Izbave?te-ma de sSnge, Dumnezeule, Dumnezeul mSntuirii mele, 



503 in TM: „Iata, Ji-a piacut adevarul Cometh - cf. nota la 24,10) din launtru §i in 
ascuns ma inve|i Intelepciunea." 

50.9 Cf. Evr. 9,19.22. Majoritatea Parintilor vede aici prevestire a purificarii prin 
sSngele vSrsat de Hristos. ♦ „Ma vei stropi": TM are „Cur5te§te-ma". ♦ „isop": arbust 
aromatic folosit in stropirile rituale (Lev. 14,4; Num. 19,18). ♦ „mai alb decat zapada": 
c/Is. 1,18. 

50.10 „care au fost smerite": TM are „pe care le-ai zdrobit". ♦ „veselie §i bucurie"; e 
bucuria invierii de apoi (Atanasie), cea a Zilei Domnului (Chiril al Alexandriei), a prie- 
tenului Mirelui c^d li aude glasul (Beda). 

50.12 „inima curata": leronim interpreteaza: Jnimd curata pentru a Te vedea: «Fericiti 
cei curati cu inima caci ei il vor vedea pe Dumnezeu)> (Mt. 5,8)." ♦ „(duh) drept": TM 
are nakhon, „drept, ferm, stabil". 

50.13 Pacatuie?te impotriva Duhului SfSnt cine nu crede tn iertarea pacatelor {cf. Gen. 
4,13: „Farade!egea mea e prea mare..."). PsalmistuI cere sa fie ferit de deznadejde 
(Grigore eel Mare). 

50.14 „(duh) stapanitor": TM are rfdhibhah, „generos, nobil". Expresia se poate referi la 
duhul omului doritor sa implineasca vointa lui Dumnezeu, sau, mai degraba, la Duhul 
lui Dumnezeu, daruit cu generozitate, sau izvor de generozitate {cf. TOB, nota ad loc). 

50.15 „cei nelegiuiti": TM are „cei pacato^i". 

50.16 „sange": gr. aip.axa, la pi., calchiind ebr. damtm (plurale tantum). De aceea §1 ve- 
chile traduceri romane§ti echivaleaza prin „sangiuri". Alta traducere posibilS: „varsarile 
de sSnge". ♦ „va preamari": gr. ayaXXiao|Aca, „a tresalta de bucurie", „a ridica in slavi". 



PSALMII 50-51 151 



[§i] limba mea va preamad dreptatea Ta. 

Doamne, buzele mele vei deschide 
?i gura mea va vesti lauda Ta. 

Ca, de-ai fi voit jertfa, a§ fi adus: 
arderile de tot nu-Ti vor fi pe plac. 

Jerta lui Dumnezeu [este] duhul zdrobit, 
inima zdrobita §i smerita Dumnezeu n-o va disprejui. 

Fa bine, Doamne, intru bunavointa Ta, Sionului 
§i sa se zideasca zidurile lerusalimului! 

Atunci I^i vor placea jertfa de dreptate, 
prinosul §1 arderile de tot, 
atunci vor aduce pe altarul Tau vi^ei. 



51 

Pentru sfSr^it; de mtelegere, al lui David, 
cand a venit Doec idumeul ?{ i-a dat de veste lui Saul spun^nd: 
„David a venit in casa lui Abimelech." 
De ce te faie§ti cu rautatea, o, puternice. 



50.17 „vei deschide": TM are imperativul. 

50.18 In TM: „Caci jertfele nu-Ji sunt pe plac §i ardere de tot de Ji-a? aduce, ea nu 
Ti-ar fi pe plac," 

50.19 „Dumnezeu n-o va disprejui": TM are „Dumnezeule, n-o dispretuie§ti/n-o vei dis- 
pretui". ♦ „duhul zdrobit, inima zdrobita §i smerita": Theodoret apropie versetul de 
Dan. 3,39, 

50.20 „sa se zideasca": TM are „zide§te [iara§i] zidurile". ♦ Theodoret vede aici o prc- 
vesdre a noului Sion, unde se aduce Jertfa de dreptate", jertfa spiritual; el citeazi aici 
Rom. 12,1 („.,. jertft vie, stanta, placuta lui Dumnezeu, inchinarea voastrS spirituals"). 

50.21 „prinosul §i arderile de tot": in vocabularul sacrificial LXX, „prinos" traduce de 
obicei gr, Kopitwua. Aici insa e gr, dvofljopce, care, mai exact, desemneaza partea de 
jertfa ridicata. TM are 'dlah w^ -khalll - tenneni sinonimici, la singular, pentru „arderea 
de tot". ♦ „vitei": TM are „tauri". 

51 Violent rechizitoriu impotriva celor mincino§i §i calomniatori. 

51,1 „Pentru sfSr^it; de Tntelegere": TM are „Pentru mai-marele cantarefilor, mafktr. ♦ 

„Doec idumeul": cf. IRg, 21,8 ?i 22,9-19, 

51,3 „faradelege": TM are tesedh 'El, „mila lui Dumnezeu". In aramaica exista un 

cuvanl omonim cu hesedh, cu sensui de „ru§ine, mustrare", pe care il vor fi preluat tra- 

ducatorii LXX. Pe§itta a citit 'el hasldh, „catre eel drept/Tmpotriva celui drept". ♦ Este o 



!52 PSALMIISl 

fSradelege ziua intreaga! ■■:-!■/•'■- 

"* Nedreptate a gr5it limba ta, 

ca briciul ascu^it ai savar§it vicle§ug. 

^ Ai iubit rSutatea mai mult decat bunStatea, 

nedreptatea mai mult decat a grai ce e drept. 

Oprire 

^ Ai iubit toate vorbeie care aruncS in ad^nc, 

limba vicleana. 

' De aceea Dumnezeu te va nlmici p&ia la urma; 

de te-ar smulge §i te-ar azv&'li din cort 

§i radacinile tale, din pamantul celor vii! 

Oprire 

* Vor vedea cei drep^i §1 se vor teme, 

vor rSde de el §i vor spune: 

^ „Iata un om care nu $i L-a pus ajutor pe Dumnezeu, 

ci §i-a pus nadejdea in muljimea bogatiei sale 

$i s-a intarit in zadamicia sa." 

'** Eu insa, ca un mSslin roditor in casa lui Dumnezeu, 

am nadajduit in mila lui Dumnezeu 

p^na in veac §i in veacul veacului. 

" ifi vol aduce multumire in veci, pentru ca ai fScut [a§a], 

§1 voi a§tepta Numele Tau, cSci este bun dinaintea credincio§ilor Tai. 



imagine a pScatosului mfindru cS „a dat lovitura", in opozitie cu pacitosul cait din Ps. 50 
(Eusebiu). 

514 „nedrcptatea": TM are „minciuna". 

51,7 „de te-ar smulge $i te-ar azv§rli": TM are „te va smulge §i te va azv9rli". ♦ „§i rada- 
cinile tale": TM are „E1 te va dezrSdacina". ♦ Pentru (larie, judecata trimite la Gen. 3,14 
(blestemul aaincat asupra ^arpeiui), „cortur' este Trupul lui Hristos, iar „cei vii" sunt 
credincio§ii, care, §i dupa moarte, sunt vii pentru Dumnezeu (cf. Ex. 3,6: „Eu sunt 
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac ^i al lui Jacob"). 

51.9 „in zadamicia sa": TM are „in dorinta lui [rea]". 

51.10 llarie trimite la Rom. 1 1,17 - maslinul saibatic altoit pe eel bun. 

51.11 in ,-,a§teptarea Numelui", llarie vede trairea in a§tepiarea lui Hristos 51 trimite §i la 
Rom. 10,13 („Oricine vachemaNumele Domnului vati mantuil"). 



PSALMII 52-53 153 

52 

Pentru sfSrjit, pe maeleth; de tntelegere, al lui David. 
^ Zis-a nebunu! in inima sa: „Nu este Dumnezeu." 
Stricatu-s-au ^i s-au spurcat intru fHradeiegi, 
nu-i nimeni care sS faca binele. 

Dumnezeu S-a aplecat din cer cStre fiii oamenilor, 
ca sa vada de este [vreunul] care intelege sau I! cautS pe Dumnezeu. 

Toti au ratacit, laolalta s-au ftcut netrebnici, 
nu-i nimeni care sa faca binele, nu-i nici macar unul. 

Oare nu-§i vor da seama toti cei care savar§esc fSradelegea? 
Cei care mSnanca poporul meu cum ar inghiti o paine pe Dumnezeu nu 
L-au chemat. 

^ Acolo vor fi cuprin§i de spaima unde nu eta spaima, 
cad Dumnezeu a Tmpra§tiat oaseie celor care plac oamenilor; 
au fost facufi de ru§ine pentru ca Dumnezeu i-a dispre^uit. 

Cine va da, din Sion, mantuirea lui Israel? 
Cand Domnul I§i va intoarce poporul din robie 
va tresalla lacob §i se va bucura Israel. 



53 



Pentru sfar§it, ?n imnuri; de intelegere, al lui David, 
cand au venit cei din Ziph §i i-au spus lui Saul: 
lata, nu cumva e ascuns David la noi?" 



52 Psalmul este aproape identic cu Ps. 13. Vezi ji notele adloc. 

52,1 in TM: „Pentru mai-marele cSntaretilor, pe mahalath, mafkil al lui David." Sc 

presupune ca mahalath este un termen tehnic muzical, poate o melodic trista; celelaltc 

versiuni grece§ti au „tn cor". Pentru mafkil, cf. nota la 3 1 , 1 . 

52,2-4 Versete citate in Rom. 3,10 51 urm. 

52,6 „celor care plac oamenilor": multi Parinti aprople versetul de Ef. 6,6 §i Gal. 1,10. 

53 Rugaciune plina de incredere a dreptului prigonit. 

53.1 in TM: „Pentru mai-marele cantaretilor, pe strune {cf. nota la 4,1), mafkil al lui 
David." ♦ Mulfi Parinfi pun psalmul in rostirea lui Hristos, „care vorbe§te 5] suferfl ca 
om" (Ilarie). Eusebiu pune Insa accentul asupra autorului uman - vorbe^te David §i vor- 
be§te orice om care suferS. 

53.2 c/: IRg. 23,19. 



154 PSALMII 53-54 

^ Dumnezeule, Intru Numele TSu mantuie5te-ma 
51 Tntru puterea Ta ma judecS! 

Dumnezeule, asculta rugaciunea mea, 
ia aminte la cuvintele gurii male! 

Caci str^ini s-au sculat asupra mea 
§i [oameni] tari au cSutat sa-mi ia via^a 
§i nu L-au pus pe Dumnezeu dinaintea lor. 

Oprire 

lata, Dumnezeu imi vine in ajutor, 
Domnul e Aparatorul vietii mele. 

Va Tntoarce relele peste du§manii mei: 
intru adevarul Tau, da-i pieirii! 

De bunavoie Iti voi aduce jertfS, 
voi da marturie Numelui Tau, Doamne, cS este bun: 
^ caci din orice stramtorare m-ai izbavit 
§i la dujmanii mei a privit ochiu! meu. 



54 

Pentru sfEr§it, in imnuri; de infelegere, al lui David. 



53,3 „intru Numele TSu": numele 11 reprezinta pe Dumnezeu ?nsu§i {cf. Ex. 3,14); aici, 
In paralelism cu „puterea", 11 subliniazS atotputemicia. Pentru cre§tini, acest „Nume" este 
§i numele lui lisus, care a primit „Numele care este mai presus de orice nume" (Fil. 2,6). 
53,5 „au cautat sS-ml ia viafa": litt. „au cSutat sufletul meu" - gr. ii/vxil, „suflet", are §i 
sens de „via|a". La fel §i la v. 6. 

53.7 „adevarul": TM are 'emeth, „fidelitate". ♦ Parintii (Origen, Ilarie) subliniazS ca Ade- 
varul este Hristos. Beda parafrazeaza: a§aza-i in adevarul Tau, in iubirea celor ve§nice, 
51 spulbera-le minciuna, dragostea pentru cele pam&itejti! - cerand sa piara doar pScatul. 

53.8 Dupa interpretarea lui Eusebiu, David se afla atunci in pustiu §i nu putea oferi decSt 
vointa sa; §tia ca Dumnezeu, de atunci incolo, voia doar jertfe spirituale. Ilarie §i 
leronim accentueaza jertfa de bunavoie a lui Hristos. Augustin §i Cassiodor vorbesc mai 
ales de tndatorirea credinciosului de a aduce jertfS spirituala de lauda §i multumire. 

53.9 „m-ai izbavit": TM are „m-a izbavit". ♦ 9b: expresie ebraica exprimand triumfiil 
asupra du^manilor. 

54 StrigatuI unui om prigonit tocmai de cei apropiati. IncepSnd cu Parinfii, cre§tinii au 
vazut in autorul psalmului o prefigurare a lui Hristos tradat de ai Sai, rugSndu-Se in 
agonie etc. 
54,1 in TM, identic cu 53,1, ca §i tn LXX. 



PSALMII54 155 

Pleaca-Ti urechea, Dumnezeule, la rugaciunea mea, 
nu trece cu vederea ruga mea, 

ia aminte la mine §1 ascultS-ma! 
intristat am fost in cugetarea mea 51 m-am tulburat, 

de giasul du§manului §i de asuprirea pScatosului, 
cSci au abatut asupra mea fSradelege 
§i cu manie m-au ur^t. 
' Inima mea s-a tulburat in mine 
§i spaima mortii a cazut asupra mea; 

teama $i cutremur au venit peste mine 
§1 m-a acoperit bezna. 

' §i am zis: „Cine imi va da aripi ca de porumbel, 
ca sa zbor §i sS ma odihnesc?" | 

o 

lata, am fugit departe 
§i m-am sala^luit in pustiu. 

Oprire 

L-am a§teptat pe Cel care mS mSntuiejte 
de slabiciunea sufletulul §i de vifor. 

Cufunda-i, Doamne, dezbina limbile lor, 
caci am vSzut fSradelege §1 dezbinare in cetate! 

' Zi §i noapte o Tnconjoara pe zidurile ei, 

fSradelege 51 truda in mijlocul ei, si nedreptate, 
12 
§1 n-au lipsit din piejele ei camata §i viclenie. 



54,3b In TM: „Nelini§tit in plangerea mea ma tulbur { 'ahimah - sens nesigur)." 

54.6 „bezna": TM are „fiorii". 

54.7 Pentru metafora „aripilor", c/ Ex. 19,4; Deut. 32,11; Ps. 16,8; 90,4; Apoc. 12,14. ♦ 
Peniru Origan, „aripile" sunt contemplatia prin care se trece de la creatie la odihna tn 
Dumnezeu. 

54.8 „am fiigit. . . m-am sala§luit": TM are ,,35 tugi. . . mi-a§ petrece noaptea". 

54.9 TM are „m-a§ zori sa-mi aflu adapost de vantul aprig §i de furtuna". 

54,10-12 Grigore al Nyssei (67) interpreteaza aiegoric: locuitorii ticalo§i ai cetatii raului, 
care vor fi nlmiciti, sunt: tarSdelegea, vraj ba, nedreptatea, Tn^elatoria §i ipocrizia - care e 
cea mai rea din toate, pentru ca simuleaz5 iubirea §i armonia. ♦ „Cuftinda-i... dezbina 
limbile...": imaglni preiuate din istorisirile despre potop §i despre tumul Babel (Origen, 
Eusebiu, Ilarie etc,),' 

54.11 „o Tnconjoara": litt. „o va inconjura": traducere automata a imperfectivului ebr. cu 
viitorul. 

54.12 „camata": TM are „asuprire". 



156 PSALMII54 

Caci de m-ar fi urat du^manul, a§ fi r&bdat, 
5i eel care mS ura§te, de-ar fi grait cu trufie impotriva mea, ni-a§ fi 
ascuns de el. 

Dar tu, omule Tntocmai la suflet cu mine, 
indrumatorui meu §i cunoscutui meu, 
'^ care laolalta cu mine [te-]ai indulcit din bucate, 
in Casa lui Dumnezeu am umblat Tntr-un gand! 
'^ Sa vina moartea peste ei, 
sa se coboare de vii in laca^iul mortilor, 
caci rauta^i sunt in sala§urile lor, in mijiocu! lor. 

Dar eu catre Dumnezeu am strigat 
§i Domnul m-a ascultat. 

ig 

Seara §i dimineata §i la amiaza vol povesti, 
voi vesti, §i El va asculta glasul meu. 

19 

Va rascumpara in pace sufletu! meu de cei ce se apropie de mine, 
caci in multe au fost cu mine. 

Va asculta Domnul §i-i va smeri, 
El, care este mai inainte de veci. 

Oprire 

caci nu este in ei indreptare 
§i nu s-au temut de Dumnezeu. 

Intins-a mana Lui spre rasplatire, 
[iar] ei I-au pangarit Legamantul. 



54,13-14 Cf. Mt. 26,23; In. 1,11; 13,2. In omul descris la v. 14 toata traditia cre^tinS 

vede chipul lui luda. 

54,lSa In TM: „cu care laolaltS ftceam dulce convorbire." 

54.15 „[te-]ai tndulcit din bucate": litt. „indulceai mdncarurile" ar putea tnsemna: tovS- 
ra§ia lui fScea sa parS mai bun5 mancarea. 

54.16 leronim considers c3 vorbirea in chip de blestem e folosita de psalmist pentru a-§i 
arata mai bine durerea inimii; imaginile sunt preluate din istorisirea despre Datan §i 
Abiron(Num. 16,23). 

54.18 „voi povesti, voi vesti": TM are „ma jeluiesc §i gem". 

54.19 „caci in multe au fost cu mine": TM are „caci mul^i s-au ridicat tmpotriva mea". 
54,21 „Intins-a mSna Lui spre rasplatire": TM are „§i-a intins mSna tmpotriva priete- 
nilor" - subiectui nu este exprimat, dar din context s-ar deduce ca este „du§manui". 
LXX a citit probabil cu alta vocalizare ?i a echivalat „spre a rSspiati", iar atunci subiec- 
tui ar putea fi Dumnezeu. ♦ „I-au pfingarit": TM are „a pangarit legamSntuI sau". 



PSALMII 54-55 157 

^^ Risipiti au fost de mSnia fetei Lui 
§i s-a apropiat inima lui, 
s-au inmuiat cuvintele lui ca untdelemnul, 
dar ele sunt suli^e. 

Arunca asupra Domnului grija ta §i El te va hrSni; 
nu va Tngadui nicicand sS se clatine eel drept. 

lar Tu, Dumnezeule, n vei cobori in groapa pierzarii: 
varsatorii de sange ^i cei vicleni 
nu vor ajunge la jumatatea zilelor lor. 
lar eu voi nadajdui in Tine, Doamne. 



55 

Pentru sfarjit, despre poporul care a fost indepartat de cele sfinte; 
al lui David, ca inscripjie pe st^lp, cand l-au prins Strainii la Geth. 
Miluie§te-ma, Doamne, cSci m-a calcat in picioare omul, 



54.22 „s-a apropiat inima lui": text obscur; unii l-au pus in legaturS cu trSdarca lui luda 
(c/ Lc. 22,47), iar aUii au corectat „lui" in „lor". ♦ In TM, 22a-b este neclar: „iingu§i- 
toare mahma'dth (termen ininteligibil, la plural, emendat In me-hem^'dh, «mai mult 
decat untul» - in concordanja cu Targumul, Symmachos §i leronim [Hebr.]) gura lui, 
dar inima lui este razboi." Traducatorul LXX a citit verbul qarebh, „a se apropia", tn loc 
deqardbh, „razboi". 

54.23 C/ IPt. 5,7; Ps. 36,5. 

54.24 „in groapa pierzarii": TM are „In adSncul gropii". 

55 Omul nedreptatit ^i da seama ca lui Dumnezeu ti pasa de rugaciunea §i de lacrimile 
oamenilor. Ilarie vede aici descrierea suferintei lui David, dar §i a lui Hristos. 
55,1 „cele sfinte": Grigore al Nyssei (XIV,71) interpreteaza xwv cryiwv ca un masculin: 
„de sfinfii [ingeri]". Pomind de aici, interpreteaza tot psalmul Tn iegatura cu Gen. 3: cSta 
vreme oamenii erau departe de sfinjii ingeri, erau calcaji in picioare de pasiunile firii. 
Omul, epuizat §i chinuit de lungimea luptei §i speriat in noapte, ;and ajunge sa nadajdu- 
iasca in Dumnezeu, rastoarna ca pe o povara ratacirea nadejdilor mincinoase $i i^i laudS 
propriile cuvinte de marturisire a credinjei. Dar du^manii urasc cuvintele vrednice de 
lauda, urzesc rautate §i stau la panda. Uciga^ul de oameni „pande5te calcaiui" (Gen. 
3,15). Insa Dumnezeu mantuie§te „pentru nimic" (in dar, in mod gratuit); „alunecarea" 
este abaterea de la porunci. O data mSntuit, omul se poate intoarce in lumina dm care 
fusese alungat. ♦ In TM, titlul este „Pentru mai-marele cantaretilor, pe Yonath 'elem 
r'hpqTm. Al lui David, mikH'tam, cand filistenii II [ineau prini la Oath". Sensul expresici 
yonath 'elem i-^hoqim este nesigur, probabil titlul unei melidii pe care se putea canta 
psalmul; unii d-aduc „porumbi(a din tinuturi indepartate". Mik,-:'tdm: termen tehnic Tn titlu- 
rile unor psalmi, cu sens necunoscut. ♦ Evenimentul la care se refera - c/ IRg. 21,10. 



158 PSALMII55 



ziua intreaga, razboindu-se, m-a stramtorat. 

^ M-au calcat du§manii mei ziua tntreaga, 

c3ci multi sunt cei ce se razboiesc cu mine din Tnaltime. 

Ziua voi fi Tnspaimantat, dar eu voi nSdajdui in Tine. 
' In Dumnezeu voi ISuda cuvintele mele, toata ziua. 
In Dumnezeu am nadajduit, nu mS. voi teme; 
ce-mi va face mie trupul? 

Ziua intreaga de cuvintele mele s-au scarbit, 
impotriva mea, toate g^durile lor spre rau. 
' Se vor a^eza langS mine §i se vor ascunde; 
ei tn§i§i imi vor p^ndi caicaiul, 
precum au a^teptat, ca sa-mi ia via^a. 

Pentru nimic Tu [nu-]i vei izbavi, 
intru manie vei dobori popoare, Dumnezeule. 

Via^a mea Ti-am spus-o Jie, 
pus-ai lacrimile mele Tnaintea Ta, dupa fSgaduin^a Ta. 



553-4 „din inSltime. Ziua...": Vaticanus ji Sinaiticus au „ziua" ISngfi „din tnaltime", la 
3b, deci sensul ar putea fi: „de la inceputul zilei", iar v. 4 tncepe „ei se vor teme", 
oferind un text mai inteligibil. TM are marom, „in31time", care a fost interpretat de 
Targum, Aquila, leronim (Hebr.) 51 Ra?i ca un titlu al lui Dumnezeu: „0, Preainalte!". 
Ibn Ezra, urmat de TOB, se gande5te la marea ceata a ingerilor din cer §i atunci s-ar 
traduce „pentru mine" §i nu „cu mine" (cf. TOB, nota ad loc). ♦ In TM, v. 4 este: „in 
ziua In care ma inspaimSnt, la Tine mS adapostesc." 

55.5 „voi lauda cuvintele mele": expresia a fost explicata in legatura cu In. 7,16 („tnva- 
tatura Mea nu este a Mea, ci a Aceluia care M-a trimis"). TM are: „voi lauda cuvSntul 
Lui" - acest cuvant fiind t^gaduinja in care se tncrede psalmistul. ♦ „trupul": traduce 
ebr. basdr. care desemneaza omul privit sub aspectul lui trupesc, fizic. Este in paralelism 
cu „omur' de la v. 12. ♦ Dupa Origen, numai Hristos, care e fSra pacat, poate spune „Nu 
ma voi teme: ce-mi va face Mie trupul?". Eusebiu, insa, citeaza Rom. 8,31: „Cand 
Domnul e cu noi, cine e tmpotriva noastra?" 

55.6 „de cuvintele mele s-au scarbit": TM are „imi fac dureroase cuvintele/lucrarile"; 
Targum: „se Intristeaza din pricina mea"; syr. „uneltesc impotriva mea"; leronim 
(Hebr.): „ma mahneau prin cuvinie". 

55.7 „?mi vor pSadi caicdiul" - vezi nota la 40,10. Grigore al Nyssei (71) spune ca este 
ac^iunea tipica a diavolului (c/ Gen. 3,15). ♦ „ca sa-mi ia viata": litt. „ca sa ia sufletui 
meu". In Vaticanus ?] Sinaiticus, 7c este: „precum am a§teptat peniru sufletui meu". 

55.8 „mtru manie vei dobori popoare": Parintii interpreteaza cS popoarele se vor supune 
lui Dumnezeu. Eusebiu: „Dumnezeu le va dobori trufia, spre bineie lor," 

55.9 in TM: „Pa§ii pribegiei mele sunt numaraji la Tine; a§aza lacrimile mele in bur- 
duful/urciorul Tau! Nu sunt ele Isocotitel tn cartea Ta?" 



PSALMII 55-56 J59 

^^ Se vor intoarce du§manii mei indSrat 

in ziua in care Te voi chema; 

lata, am cunoscut ca Dumnezeul meu e§ti Tu. 

" in Dumnezeu voi lauda lucrarea, 

in Domnul voi iSuda cuvantul. 

*^ in Dumnezeu am nSdajduit, nu mS voi teme; 

ce-mi va face mie omul? 

'^ In mine, Dumnezeule, [sunt] fSgaduin^ele 

pe care Ji le voi aduce in schimb, ca lauda, fie. 

'"* Caci ai scapat sufletul meu de moarte 

§i picioarele mele, de alunecare, 

ca sa fiu binepiacut dinaintea lui Dumnezeu in lumina celor vii. 

56 

' Pentru sfar§it; nu nimici; al lui David, ca inscrip^ie pe stalp, 

cand fugea din fa^a lui Saul, in pe^tera. 
^ Miluie§te-ma, Dumnezeule, miluie5te-ma, 
caci in Tine s-a increzut sufletul meu 
§i la umbra aripilor Tale voi nadajdui 



55.10 „Dumnezeul meu e^ti Tu": TM are „Dumnezeu e de partea mea" (litt. „pentru 

mine"). 

55.11 „lucrarea": gr. pr\]ia, ca §i ebr. dabhar, poate tnsemna §i „cuvant", 51 „lucru". Am 
optat pentru aceasta traducere IntrucSt am tradus cu „cuvant" gr. ^670? din versetui 
urmator. Pe acesta mul^i Parinti il referS la Hristos-Cuvantul lui Dumnezeu {cf. In. 1). 

55.13 in TM; ,J*este mine sunt, Dumnezeule, agaduinjele Tale: Jie Iti voi aduce lauda/ 
multumire." 

55.14 „ca sa fiu binepiacut": TM are „ca s5 umblu". ♦ Pentru Eusebiu, „Iumina celor 
vii" este Hristos care „!umineaza pe tot omul ce vine in lume" (In, 1,9). 

56 Rugaciunea unui cm Tncoltit de du^mani. 

56.1 in TM, titlul este: „Pentru mai-marele cSntaretilor, pe Nu nimici. Al lui David, 
mikh^tam. Cfind a fligit dinaintea lui Saul, in pe§tera," ,J^u nimicC se presupune ca era 
inceputul unci cSntari cunoscute, pe a carei melodic se putea canta psalmul. ♦ Se refera 
la episodul din IRg. 22,1-2 sau din IRg. 24; cf. Ps. 141,1. 

56.2 „s-a increzut,.. voi nadajdui": TM are „caut5 adapost... voi cauta adapost". ♦ 
„faradeiegea": TM are „urgia". ♦ Dupa Atanasie, profetul inal^a aceasta cSntare tn 
numele omenirii. Pentru Ilarie, Hristos este eel care vorbe?te, Pentru Augustin, e glasul 
lui Hristos §i glasul nostru: trebuie sa rabdam pSna la sfar§it, pana trece taradelegea. 
56,2-6 Fragmentul corespunde cu Ps. 108,2-6. 



160 PSALMII 56 

pSna va trece fSrSdelegea. g 

^ Strigat-am catre Dumnezeul eel Preainalt, 

Dumnezeu care mi-a facut bine. 

"* Trimis-a din cer §i m-a izbavit, 

i-a dat de ru5ine pe cei ce m^ cSlcau in picioare. 

Oprire 

Trimis-a Dumnezeu mila Sa §i adevarul Sau 

§i a scapat sufletul meu din mijlocul puilor de lei. 
Adormisem tulburat: 

fiii oamenilor - din^ii lor sunt sulife §i sSgefi 
§i limba lor - sabie ascujita. 

inaita-Te mai presus de ceruri, Dumnezeule, 
§i peste tot pamantui, slava Ta! 

Cursa au pregatit picioarelor mele 
§i au Tncovoiat sufletul meu: 
sapat-au in fa^a mea groapa 
§i au cazut in ea. 

Oprire 

* Gata este inima mea, Dumnezeule, 

gata este inima mea: [I|i] voi canta [cu glasul] §1 din strune. 

^ De§teapta-te, slava mea. 



563 „mi-a ftcut bine": TM are „impline§te pentru mine". 

56,4„mila... adevarul": TnTM, /io5''t^oM'a-'am//o-c/ nota Ia24,t0 (lafe! §i lav. 11). ♦ 

Mul^i Parinti vad Tn acest verset o aluzie la trlmiterea MSntuitorului. 

56.5 !n TM: „Sufletul meu e culcat in mijlocul puilor de leu care-i sfS§ie pe fiii oame- 
nilor; dinjii lor...". *Cf. IPt. 5,8- ♦ „Adormisem tulburat": multi Parin(i pun expresia In 
legatura cu spusele lui lisus din gradina MSslinilor, „intristat e sufletul Meu pan5 la 
moarte"(Mc. 14,34; Mt. 26,38). 

56.6 V. reluat tn 56,12. Dupa leronim, profetui spune aceasta despre Inaitarea lui 
Hristos. Ilarie $i Atanasie leaga versetui de Ef. 4,9. Fiindca S-a Jnalfat, a revarsat peste 
tot pamSntuI pe Duhul Stant (ilarie). 

56.8 „din strune": ////. „voi canta la/cu acompaniament de instrument cu coarde". ♦ 
Eusebiu §i Atanasie refera versetui la a?teptarea Duhului SfSnt. 

56.9 „de§tepta-ma-voi dis-de-dimineata": TM are „voi de§tepta zorile". ♦ Con^tient de 
prezenja Duhului, psalmistul se insuflete§te §1 profete§te (Eusebiu). „SIava mea" este 
puterea de a profeti. Rufinus vede In „De§teapta-te, slava mea" o profetie a Jnvierii lui 
Hristos §i, pentru el, „dis-de-dimineata" e ceasul Jnvierii. 



PSALMII 56-57 161 



de§teaptfi-te, harfS ?i alSuta, 

de?tepta-ma-voi dis-de-dimineafa. 

'^ iti voi aduce lauda intre popoare, Doamne, 

!ti voi c&ita Tntre neamuri, 

" cSci s-a marit panS la ceruri mi!a Ta 

51 pana la nouri, adevarul TSu. 

'^ InaltS-Te mai presus de ceruri, Dumnezeule, 

§i peste tot pSmantui, slava Ta! 



57 

' Pentru sfar§it; nu nimici; al lui David, ca inscriptie pe st^lp. 

Oare cu adevarat grai^i dreptate? 
Judeca|i oare nepartinitor, fii ai oamenilor? 

Voi din inima savar§it:i nelegiuiri pe pam&it, 
nedreptate urzesc mainile voastre. 
'^ S-au abatut pacato§ii [inca] din s^ul [mamei], 
au ratadt [inca] din pantece, au grait minciuni. 

Furia lor e asemenea cu a §arpelui. 



57 Invectiva impotriva judecatorilor nelegiuiti. Repro§urile ji blestemele sunt exprimate 
in limbajul coloral a! Orientului, dar ele afirma mai presus de toate ca dreptatea lui 
Dumnezeu nu poate fi pervertita de ticalo§ia omului §i pSn5 la urma se va arata 
biruitoare. 

57,1 In TM: ,^entru mai-marele cSntaretilor, pe Nu nimici. Al lui David, mikh^lam." 
57,2a in TM, text neclar; s-ar putea intelege: „intr-adevar, tacuta e dreptatea [cSnd] 
vorbiti" (TOB). Targumul interpreteaza: „lntr-adevar, cdnd taceji spuneti dreptatea?" 
Majoritatea accepta insa emendarea lui 'elem, „tacut", In 'elm, litt. „zei" - termen 
folosit pentru magistra^i §i al^i oameni puternici. 

57,4 Chiril al Alexandriei interpreteaza „s-au Tndepartat pacatogii de la sSn" - adica de la 
sSnul duhovnicesc, care ar putea da roade bune fiindca a primit sSman^a de la 
Dumnezeu. Respinge interpretarea „inca din san" pentru ca i se pare maniheista. 
57,5-6 „furia": TM are „veninur'. ♦ „descantatori": gr. ek(^ovz£.<^, (ill. „cei care cSnta 
incantatii/descantece". Pentru Parinti, ace§tia sunt sfinfii care vorbesc in Lege §i Profeti 
precum §i vestitorii Evangheliei, carora li se opune „neascultarea incapajanata §i obraz' 
nica a §arpelui stravechi" (Ilarie). ♦ „§arpelui": muHi Parin^i trimit la §arpele din Gen. 3 
♦ „viperei surde": conform cuno§tintelor zoologice ale vremii, unii Parin^i explica: ^ar^ 
pele veninos, daca asculta cuvintele tmbl^nzitorului, i§i varsS la pamant veninul §i 
devine inofensiv. Augustin pune in legatura cu Fp. 7,57 (calaii lui §tefan i§i astupau 
urechile). ♦ „farmecelor": gr. <|)app.aKov Tnseamna „medicament"/„otrava" §i „vraja". 



1^2 PSALMIl 57 

ca a viperei surde care-§i astupa urechile 

pentru a m asculta glasul descantatorilor, 
al farmecelor fermecatorului priceput. 

Dumnezeu le-a zdrobit din^ii in gurS, 
colfii leilor i-a sftramat Domnul. 

Vor fi nimici^i ca apa care se scurge: 
va tine Intins arcul Sau p&ia cand vor slabi. 
Precum ceara ce se topejte vor fi nimiciji, 
a cazut foe §i n-au mai vazut soarele. 

Inainte ca spinii vo§tri sa ajunga rug, 
va va tnghiti de vii ca intru manie. 

Se va bucura dreptui cand va vedea razbunarea asupra celor nelegiuiji: 
mainile §i le va spala in sangele pacatosului. 

§i va spune omul: „A§adar, este un rod pentru eel drept, 
este deci [un] Dumnezeu care-i judeca pe pamant." 



Augustin interpreteaza ca „medicament": „Oare medicamentu! are glas? Exists un 
medicament care are glas: este medicamentul pe care !1 purt5m cu noi; ascultati-i glasul 
§i nu faceti ca viperele surde, pentru ca de acum a venit Hristos sa implineasca Legea 
§i Profetii." ♦ „priceput": gr. oo^, al cSrui sens originar se refera la excelenta in 
domeniu. 

57,7 „le-azdrobit...":TM are „zdrobe§te-le...". 

57.9 In TM: „Ca melcul (litt. limaxul) care sc tope§te In mers, ca pruncul lepadat ce nu 
zare^te soarele." 

57.10 „rug": gr. pqivoq, „tufi§ mare de maracini"; mai apare tn LXX in apologul din 
Jud. 9,14. Poate cS aici este o aluzie la o expresie devenita proverbiaia. Traditia patris- 
tica interpreteaza: mai inainte ca spinii vo§tri, adica pacatele, sa ajunga tn culmea rau- 
tajii, mai inainte de a ajunge fapta, mSnia dumnezeiasca va va pedepsi (cf. Mortari, nota 
ad he). ♦ in TM, lilt.: „inainte sS simta cSldarile voastre flacSra maracinilor, ca unul 
viu, ca unul furios va fi maturat" - text dificil. 

57.11 „asupra celor nelegiuiti": nu apare Tn TM. ♦ „mainile... pacatosului": TM are 
„picioarele... pacato§ilor" - imagine de razboi. ♦ Parintii atrag alen^ia ca dreptii se 
bucura nu pentru pieirea pacato§ilor, ci pentru instaurarea dreptatii divine. Chiril al 
Alexandriei spune despre „spaiarea mainitor in sange" ca este o metafora inspirata din 
vechiul vocabular razboinic. Ilarie subliniaza corespondenta intre 12b §i vv. 2-3. 



PSALMII 58 163 

58 

' Pentru sfar§it; nu nimici; al lui David, ca inscriptie pe stalp, 

c§nd Saul a trimis pazS la casa lui spre a-1 ucide. 
^ Scapa-ma de vrajma^ii mei, Dumnezeule, 
de la cei ce se ridica Tmpotriva mea rascumparS-ma! 
^ Izbave^te-ma de cei ce savar§esc faradelegea 
§i de varsatorii de sange mantuiejte-ma! 
"* Ca, lata, au vanat sufletul meu, 
s-au a^ezat peste mine cei putemici. 
Nici nelegiuire, nici pacat nu e in mine, Doamne! 
^ Fara [sa fac vreo] nelegiuire, ei au alergat §1 au tinut-o drept: 
scoala-Te in intampinarea mea §i vezi! 
^ §i Tu, Doamne, Dumnezeul o^tirilor, Dumnezeul lui Israel, 
ia aminte ji cerceteaza toate neamurile. 
Nu-Ti fie mila de nimeni dintre cei ce savar§esc nelegiuirea! 

Oprire 

'' Se vor intoarce seara flamanzi ca ni§te caini ji vor da tarcoale prin cetate. 

^ lata, vor da glas cu gura lor 



58 RugSciunea unui om incoltit de du§mani. Pentru muHi PSrinti, David proroceste tn 
acest psalm patimirea lui Hristos. Dupa Augustin, „ceea ce s-a intamplai cu trupul lui 
Hristos se tntampla $i cu noi: du§manil, adica diavolul §i tngerii sSi, continua sa 
lucreze", Grigore al Nyssei (rezumat Tn Nesmy, p. 262) comenteaza astfel: „Acest psalm 
este foarte adanc. Titlul 11 Inchina Biruitorului Tndelung-rabdator (c/ Psalma iuxta 
Haebreos: Victori ut non disperdas), care «nu vrea sS nimiceasc9». Preamare§le rSbda- 
rea suprema 51 blandejea Celui care e mereu gata, din iubire, sa-i cople§easca cu bunuri 
pe du§manii care I-au ftcut tot raul cu pulin|a: nu~i omori/nimici. Dupa o lunga §i dure- 
roasa ratacire Tn cSutarea CuvSntului, se vor intoarce seara (v. 7), adica la sfSr^itul 
timpului. lar in dimineafa (v. 17) zitei ve§nice, f5ra de starlit, voi canta {este un viitor 
care se refera la ve§nicie) biruinta §i Tndurarea Ta." 

58,1 In TM: „Pentru mai-marele cantaretilor, pe Nu nimici. Al lui David, mikhUam §1 
cSnd Saul..." 

58,2b in TM: „in faja celor ce mi se Tmpotrivesc, a^aza-ma pe TnaUime!" 
58,4c Litt. „Nici nelegiuirea mea, nici pftcatul meu". Parin^ii atrag aten^ia ca numai 
Hristos putea spune aceasta. 

58.5 „au tinut-o drept": TM are „se pregatesc". 

58.6 „ia aminte": TM are „scoala-Te". 

58,8 „§i cine a auzit?": este un gen de hula pe care il pomenesc adesea psalmii: pacatojii 
pretind ca Dumnezeu nu aude sau nu vede. 



164 PSALMIUS 

§i sabie este in buzele lor: „§i cine a auzit?" 

Dar Tu, Doamne, vei rade de ei, 
vei nesocoti toate neamurile. 

Puterea mea mi-o voi pazi la Tine, 
caci Tu, Dumnezeule, e^ti ocrotitomi meu. 

Dumnezeul meu - mila Lui ma va Tntampina; 
Dumnezeu mi[-o] va arata, printre du^manii mei. 

Nu-i omon, ca sa nu uite de poporul meu; 
impra^tie-i cu puterea Ta 
§i doboara-i, Cel ce e^ti scutui meu, Doamne! 

[Pentru] pacatui gurii lor, [pentru] cuvantul buzelor lor, 
sa ramana prin§i in trufia lor; 
pentru blestem §1 mlnciuna, li se va vesti sfarjitul 

intru urgia sfar§itului, §i nu vor dainui 
$i vor cunoa§te ca Dumnezeul lui lacob e Stapan peste marginile 
pamSntului. 

Oprire 

Se vor intoarce seara flam^zi ca ni§te cSini §i vor da tarcoale prin. 
cetate. 

Se vor !mpr5§tia, ca sa manance, 
iar daca nu se vor satura vor mirai. 



58,9 Eusebiu pune versetui in paralel cu Ps. 2,1-4: orient s-ar agita du§manii, Dumnezeu 
rade de ei. 

58,10a in TM: „Taria mea, la Tine iau aminte." ♦ 10b: „ocrotitorur': TM are „forta- 
reaja"; la fel 51 la 17c 51 18b. ♦ Augustin interpreteazaastfel: „Cu cSt ma apropii de Tine, 
sunt mai putemic; cu cat ma indepartez de Tine, cu atat mS prabu§esc." in De Civitate 
Dei 12,6, cu privire la Ingerii razvratili, spune ca ei „nu au voit sa-§i pazeasca puterea la 
Dumnezeu". Ilarie face apropiere cu cuvintele lui lisus: „Tata, in mSinile Tale incre- 
dinjez duhul Meu" (Lc. 23,46). 

58.1 1 „mi-o va arata, printre du§manii mei": TM are „mi-i va arata pe cei ce ma pSndesc". 

58.12 „poporul meu": Vaticanus §i Sinaiticus au „legea Ta"; TM are „ca poporul meu sa 
nu uite", dar versetui e nesigur. ♦ Grigore al Nyssei (2, XVI): „Nu-i ucide, ci scoate-i 
din adancurile raului la via^am duh! [...] Dac5 omul ar fi nimicit, lucrarea lui Dumnezeu 
ar deveni inutila. Numai pacatui va pieri." 

58.15 Dupa Grigore al Nyssei (2, XVI), eel care traie§te !n „cetate", acela este om, dar 
eel care, printr-o viata nedemna, se indeparteaza de asemanarea cu Dumnezeu, acela 
traie§te afara din cetate, t^i pierde intati§area de om §i se aseamana cu un animal. 

58.16 „vor mSrai": TM are „vor umbla toata noaptea". 



PSALMIl 58-59 165 



" Dar eu voi cSnta puterii Tale, 

vol tresalta de bucurie in zori [pentru] mita Ta, 

caci ai fost ocrotitorul meu 

§i loc de scapare in ziua stramtorarii mele. 

'^ Ajutatorul meu, Jie Ifi voi canta, 

caci Tu, Dumnezeule, e^ti ocrotitorul meu, 

Dumnezeul meu, mila mea. 



59 

' Pentru sfar§it, celor care vor mai fi schimbati; ca inscriptie pe 
staip, al lui David, spre invatatura, 

^ cand a parjolit Mesopotamia Siriei §1 Siria Soba §i s-a Tntors loab 
§i a lovit in Valea Sarii douasprezece mii. 
Dumnezeule, Tu ne-ai lepadat §i ne-ai nimicit, 



Te-ai maniat §i [iara§i] Te-ai miluit de noi. 
■* Ai cutremurat pamantul §1 1-ai tulburat: 
vindeca-i ranile, caci s-a ciatinat! 
' Ai aratat poporului Tau lucruri aspre, 
adapatu-ne-ai cu vinul strSpungerii. 
^ Dat-ai celor care se tern de Tine semn, 



58,17 „Bucuria din zori" e referita de multi Parinti la bucuria Invierii lui Hristos. 

59 Rugaciune a poporului asuprit de dqjmani ca urmare a pacatului; acum el cere ajutor 

tn lupta impotriva vrajma^ilor. 

59.1 in TM, titlul este: „Pentru mai-marele cantaretilor, pe [melodia] §u^an 'Edkuth 
(«Crinul este marturia»), mikh^tam al lui David, pentru invatatura." 

59.2 in TM: „Cand se lupta cu arameenii din Mesopotamia ^i cu cei din fobhah, iar 
Yo 'abh s-a inters §i a lovit Edomul in Valea Sarii, douasprezece mii." ♦ „Valea Sarii" nu 
a fost identificata, Printre campaniile lui David se vorbe^te despre victoria asupra 
arameilor din Soba (2Rg. 8), dar nu §i asupra arameilor din Mesopotamia. 

593 „5i {\ax^l\ Te-ai miluit de noi": TM are „Tntoarce-ne!". ♦ Augustin interpreteaza: 
„Ne-ai nimicit ca sa ne zide§ii iara§i; ai darSmat zidirea veche pentru a o inlocui cu cea a 
omului nou." 

59.5 „strapungerii": gr. KcnaviJooo) inseamna, la propriu, „a strapunge", de unde „a izbi, 
a provoca o stare de $oc". Pomind de la primul sens, unii !I echivaleaza la pasiv cu „a fi 
strapuns tn inima" = „a se smeri, a se cai". Unul din termenii foarte importanti in 
spiritual itatea monahaia: „slrapungerea inimii" este primul pas catre isihie. ♦ Vinul ca 
metafora pentru mania lui Dumnezeu - cf. Ps. 74,9; Apoc. 14,10; 16,19; 19,15. 

59.6 „Dat-ai... semn": Parintii vad In acesta semnul cu care am fost insemnati pentru a fi 
scapati de osanda, prefigurat de sangete mielului la ie§irea din Egipt (cf. Ex. 12,7). 



166 PSALMII59 

ca sa fug5 din fa^a arcului. 
Oprire 

Ca sa fie izbaviti cei iubifi de Tine, 
m^tuie$te cu dreapta Ta $i asculta-ma! 
^ Dumnezeu a grait in [laca§ul] Sau sfSnt; 
„Voi tresaita §i voi imparti Sikima 
§i Valea Corturilor o voi masura: 

al Meu este Galaadul ji al Meu este Manasse, 
§i Efraim - Tntarirea capului Meu, 
luda - regele Meu, 

Moab - vasul nadejdii Mele; 
peste Idumeea Imi voi Tntinde incal^mintea, 
Mie Strainii Mi s-au supus." 

Cine ma va duce spre cetatea intarita, 



Atanasie vede in acesta §i lumina pentru a deosebi binele de rSu. Eusebiu §i Theodoret 
amintesc 51 de semnul Tau din lez. 9,4, echivalat cu cftipayii;, semnul crucii. ♦ „arcului": 
TM are „arca5ului". 
59,7b Multi Parinti comenteaza; dreapta Tataiui este Hristos. 

59.8 „In [laca§ul] Sau sfSnt": la origine se refera la un raspuns dat de Dumnezeu Tn sanc- 
tuarul sau. Unii Parin^i interpreteaza gr. ev t^ oyici) „in Sfantul Sau", adica Dumnezeu 
ne raspunde in Hristos (Eusebiu, Atanasie, llarie, Augustin). Pentru Theodoret, aceasta 
tnseamna ca Dumnezeu a vorbit prin Duhul Sau Sfant, care se folose§te de profet ca de 
un instrument. ♦ „Sikima" (ebr. §ekhem) se afla in centrul Israelului; „Valea Corturilor" 
(TM „valea SukkotH") este in Transiordania; prin ambele a trecut lacob intorcandu-se 
acasa (Gen. 33,17-18). ♦ Pentru Eusebiu, versetele 8b-ll se refera la convertirea 
neamurilor. 

59.9 „intarirea capului": TM are „chivara de pe cap". ♦ „regele Meu": TM are „sceptrui 
Meu" (aluzie la Gen. 49,10). ♦ Galaad, Manasse ?i Efraim sugereaza RegatuI din nord, 
iar luda, pe eel din sud. Profetii vorbesc despre unificarea acestora in vremurile viitoare 
{cf. Zah. 9,13: luda e „arcul" lui Dumnezeu, iar Efraim, „razboinicur' Lui). 

59.10 „nadejdii": TM are „spaiarii". Unii comentatori sunt de parere ca aceasta imagine 
ciudata ar fi determinata de vecinatatea Marii Moarte. Traducatorul LXX a citit //la/ 
(aram. „nadejde") In loc de ebr. rahaf, „spalare". ♦ „imi voi intinde": TM are „imi 
arunc". Aruncarea sandalelor asupra unci {ari simbolizeaza luarea ei in stapanire. ♦ 10c 
in TM: „Pentru Mine, Filistie, da strigare!" ~ text dificil; unii il corecteaza §i traduc: 
„Peste Filistia Tmi strig [biruinla)." In multe par^i din LXX {e.g. Jud.; 1 gi 2Rg.; t §i 
2Par.), „filistenii" sunt tradu§i cu oW-oiJuXoi, „Straini". 

59.11 Dupa ce a rostit profetia, profetui vorbe5te in nume propriu: „cetatea intarita" este 
lerusalimul, iar profetui, §tiind ca zidurile ei fusesera distruse, are dorinta putemica de 



PSALMII 59-60 167 



cine ma va cSlauzi pSn^ in Idumeea? 

'^ Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepadat? 

§i nu vei mai ie§i, oare, Dumnezeule, cu o^tirile noastre? 

'^ Da-ne ajutor in stramtorare, 

cSci zadamica e mantuirea [ce vine] de la om! 

''* in Dumnezeu vom savar^i fapte mare^e 

§i El li va nimici pe cei care ne str^toreaza. 



60 

' Pentru sf^r^it, intre imnuri, al lui David. 
^ Asculta, Dumnezeule, implorarea mea, 
ia aminte la rugaciunea mea. 
^ De la marginile pamantului spre Tine am strigat 
c^d s-a sfar§it inima mea: 
pe st&ica m-ai tnai^at, 

** m-ai caiauzit, caci Te-ai fScut nadejdea mea, 
turn de tarie in fa^ du§manului. 
^ Ma voi sala^iui in cortul Xau de-a pururi, 
ma voi adaposti sub acoperamantul aripilor Tale. 

Oprire 

^ caci Tu, Dumnezeule, ai ascultat fagaduintele mele, 



a !e vedea refScute. Vrea sa-i vada §i pe locuitorii Idumeii supu§i lui Dumnezeu (Theodoret). 

Pentru alji Parinti (Eusebiu, Atanasie, leronim), „cetatea intarita" e Biserica; pentru aUii, 

lerusalimul ceresc. 

59,12 „nu vei mai ie§i": TM are „care nu mal ie§eai". 

59,14 „fapte marete": litt. „putere". 

60 Rugaciunea unui pribeag. Theodoret spune: „in psalmul precedent profetui ne-a spus 

sa ne Tntoarcem la Dumnezeu, iar in acesta ne arata ce rugSciune sa-I inaltSm; 11 vestegte 

pe Hristos §i preveste§te intoarcerea p5ganilor." 

60.1 in TM: „Pentru mai-marele cantaretilor, pe strune, a! lui David." 

60.2 „rugaciunea": litt. „cererea"; TM are „strigatur'. 

60.3 „pe stanca m-ai inaltat": TM are: „la stSnca prea Tnalta pentru mine." ♦ Parintii fac 
legatura cu 1 Cor. 1 0,4 C.StSnca era Hristos"). 

60.4 „nadejdea": TM are „adapostul". 

60.5 „cortul": Origen aminte§te psalmul 14 tn care se spune ca eel des5var§it va locui sub 
acest cort. Este locuirea Treimii: cine locuie?te acolo e ocrotii sub aripile lui Dumnezeu. 

60.6 „fegaduintele": gr. evxr\ inseamna deopotriva „rugaciune", ,jertt^ votiva" §i „faga- 
duinta" (cf. V. 9); TM are nedher, „agaduinta, vot". ♦ „mo§tenire": pentru Origen, ea 



I 



168 PSALMO 60-61 

dat-ai mo§tenire celor ce se tern de Numele TSu. 

Zile vei adauga peste zile regelui, 
anii lui, din neam In neam. 

Va d^inui in veac inaintea lui Dumnezeu: 
mila 5i adevaru! Lui, cine le va cerceta? 

Q 

Aja vol canta Numelui Tau in veacul veacului, 
ca sa-mi implinesc fSgaduintele zi de zi. 

61 

Pentru sfar§it, despre Idithun; psalm al lui David. 

Oare nu lui Dumnezeu I se va supune sufletul meu? 
C^ci la El este mantuirea mea. 

El este Dumnezeul meu §1 mantuitorul meu, 
ocrotitorul meu: nicicand nu ma vol mai clatina. 

Pans cand va vefi napusti asupra unui om? 



inseamna puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu (In. 1»12); pentru Ilarie, ea este viata, 
Tmparatia, locuirea cu Dumnezeu. 

60,7-8 in TM constituie o rugaciune penU-u rege, ca Dumnezeu s5-i dea viaja §i domnie 
fara sfar^it. In LXX e exprimata certitudinea cS Dumnezeu va face acest lucru (aluzie la 
tagaduinta din 2Rg. 7,13.16). 

60.7 „anii lui, din neam in neam"; litt. „pana in ziua generafiei §i generatiei"; TM are 
liti. „ca din generafie in generafie". 

60.8 „Va dainui in veac inaintea lui Dumnezeu": dupS exil, cei eliberafi fac aceasta 
rugaciune penU-u Zorobabel; dar, dupa interpretarea lui Theodoret, mentionarea ve§niciei 
nu se poate referi decdt la Hristos, pentru ca este Fiul care era cu Tatal din ve§nicie. 
A^adar, Zorobabel este prefigurarea lui Hristos, care ii va aduce inapoi in Patrie pe cei 
eliberati. ♦ „mila ?i adevarul Lui"; TM are doar „Mila §i Adevarul {heseclh w"- 'emeth)", 
ca §i cum cele doua atribute divine ar fi personificate, dupa cum, in aite locuri, apar 
personificate Intelepciunea, Duhul, CuvSntul. 

61 Numai la Dumnezeu i§i afla omul lini§tea §i izbavirea, cu conditia sa I se supunS. 
Pomind de la ni§te tmprejurari vitrege din istoria unui om sau a poporului, psalmul e un 
Tndemn la aceasta incredere. 

61.1 „Pentru sfSr^it, despre Idithun"; TM are „Pentru mai-marele cSntaretilor, dupa/ 
despre rdhuihun" (cf. IPar. 25,1.6). 

61.2 In TM: „Numai pe Dumnezeu [!l a^teapta] Tn tacere/ Inaintea lui Dumnezeu se 
lini§te$te sufletul meu: de la El e mantuirea mea," 

613 „EI este Dumnezeul meu"; TM are „Numai Ei e Stdnca mea". ♦ „ocrotitorul"; TM 
are „fortareata". La fel la v. 7. 

61,4„capeunzid... surpat": constructia e dificila, pentru ci „zidur' $i „gardur sunt !n 
cazul dativ. Brenton il interpreteaza ca instrumental. 



PSALMII 61 169 

il nimici^i cu totii, 

ca pe un zid povarnit §i ca pe un gard surpat. 

' Dar cinstea mea au urzit s-o doboare, 

fugit-au in minciuna, 

din gura au binecuvantat, dar cu inima au blestemat 

Oprire 

^ Numai lui Dumnezeu supune-te, suflete a! meu, 

caci de la El este rSbdarea mea. 

^ El e Dumnezeul meu §i mantuitorul meu, 

ocrotitorul meu: nicicand nu ma vol clinti. 

^ La Dumnezeu e mantuirea mea ?i slava mea: 

Dumnezeu e ajutorul meu ^i nadejdea mea e m Dumnezeu. 

^ Nadajduiti m El, toata ob^tea poporului, 

revarsa|i-va inimile Tnaintea Lui: 

Dumnezeu e ajutorul nostru. 

Oprire 

'° insa de§ertaciune sunt fiii oamenilor, 

mincino?! fiii oamenilor, cu cantarele cu care tn§a!l 

Ei sunt dintru de§ertaciune [totij laolalta. 

'' Nu va incredeti in nedreptate 

§i dupa jaf sa nu tanjiti: 

bogatia de-ai curge, nu va lipiji inima [de ea]! 

'^O data a grait Domnul §i aceste doua [lucruri] le-am auzit: 



61.5 „Dar cinstea mea... s-o doboare": TM are „Din inaitimea lui/Din pricina Tnaltimii 
lui... sa-1 doboare". ♦ „fugit-au in minciuna": Vaticanus §i Sinaiticus au „am fugit 
tnsetat" (5ivei in loc de \|reij5et). TM are „se desfata in minciuna". ♦ „cu inima": TM 
are „In sinea lor". 

61.6 „lui Dumnezeu supune-te": TM are „in Dumnezeu afla-ti lini§tea". ♦ „rabdarea"; 
gr. ■uTioi.iovri implica a^teptare §i speran^a. ♦ 6b: cf. Ps. 70,5. 

61,8b in TM: „Stanca intaririi mele, adSpostul meu [e] in Dumnezeu." 

61.9 „toata ob§tea poporului": TM are „iii toaia vremea". 

61.10 Cf. Amos 5,8 §1 urm. ♦ „de§ertaciune": TM are hebhel, „abur, boare", folosit in 
literatura sapienjiaia ca metafora a evanescentei icf. Ps. 38/39,6; Eel. 1,10; lov 7,7 etc.). 
in TM. versetul este: „Numai un abur sunt fiii lui Adam, minciuna - fiii oamenilor; de 
s-ar caniari tofi laolalta, s-ar afla mai u§ori decSt un abur." ♦ Pentru Theodoret, talgerele 
cSntarului sunt o imagine a nestatomiciei. 

61,12 „0 data... §i aceste doua": semitism frecvent in cartile sapientiale; cele mai fi^cvente 
variante sunt de tipul „doua, ba chiar trei" - sugerSnd o enumerare aproximativS §i una 



'^0 PSALMII 61-62 

13 



ca taria [este] a lui Dumnezeu §i a Ta, Doamne, este ?ndurarea [51] 
ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele sale. 



62 

Psalm al lui David, pe cand era in pustiul ludeii. 
^ Dumnezeule, Dumnezeui meu, catre Tine ma Tndrept dis-de-dimineata. 
Insetat este de Tine sufletul meu, 
cat de des §i trupul meu, 
in pamant pustiu 5! neumblat §1 fSra apa. 

A§a in [locul] eel sfant m-am inf^ti^at Jie, 
ca sa vad pulerea Ta §i slava Ta. 

Ca mai buna este mila Ta decat viata: 
buzele mele Te vor lauda. 

A§a Te voi binecuvanta in viata mea, 
in Numele Tau ridica-voi mainile male. 

Ca de grasime §i de untdelemn de s-ar satura sufletul meu 
5i [cu] buze de bucurie Te va lauda gura mea. 



totalizatoare - ?i „trei, ba chiar patru", sugerand „in Tntregime ?i mai mult decSt atSt". ♦ 

„0 data a grait Domnul": Ambrozie parafrazeaza Evr. 1,1 sq.: „Dumnezeu a vorbit !n 

multe feluri, dar in chip desavar§it, prin Fiul. [...J Numai Hristos a dcschis urechea 

omului la intelegerea misterelor, a rupt pece|ile Caitii 51 a dezlegat enigmele profefilor 

(c/ Apoc. 5,5)." Pentni leronim, e vorba de un singur mesaj al lui Dumnezeu pe care 

omul il aude din cele doua Testamente. 

61,13 Cf. Mt. 16,27; Rom. 2,6; ICor. 3,8; Apoc. 2,23; 22,12. 

62 Dorul dupa Dumnezeu. Psalmul este folosit frecvent in oficiile liturgice de dimineata. 

62.1 „Iudeii"-ca!nTM(c/: IRg. 17,1); Fa/ica«w5 are „Idumeii". 

62.2 „Dumnezeul meu": TM adauga „e?ti Tu". Dupa Ilarie, David, in pustiu, indreptat 
spre cele dumnezeie§ti, Il prefigureaza pe Hristos §i patimirea Lui. Dumnezeu este 
Dumnezeui lumii intregi, dar este „Dumnezeul meu" pentru ca \\ cunosc. ♦ „ma indrept 
dis-de-dimineata": gr. 6p9pi^w (de la 6p0po(;, „zori") Inseamna „a se scula in zori" §i „a 
cSuta cu infrigurare": aici traduce ebr. ^ahar, „a cauta dis-de-dimineata/cu tnfrigurare", 
verb denominativ de la ^ahai-, „zori". ♦ „cat de des"; TM are „a tanjit". Traducatorul 
LXX a citit, probabil, kammdh cuvantui vocalizat in TM kdmah. 

623 „m-am inati§at Tic": /(//. „am fost vSzut de Tine". TM are „Te-am vSzut" (verb 
specific pentru a desemna contemplarea unei viziuni). 

62.4 „viala": litt. „vietile" (calc dupa ebr,). 

62.5 „ridica-voi mainile (ebr. liti. palmele) mele": gestul tipic de rugSciune. 

62.6 „de s-ar satura": TM are „se va satura". 



PSALMII 62-63 171 



' Daca-mi aminteam de Tine in a§temutul meu, 

in zori de zi cugetam la Tine: 

^ ca Tu ai fost ajutorul meu 

§i sub acoperamantui aripilor Tale voi tresalta de bucurie. 

' Lipitu-s-a de Tine sufletui meu, 

dreapta Ta m-a sprijinit. 

"^ Aceia in zadar au cautat sufletui meu, 

vor ajunge in adancurile pamSntului, 

" vor fi da^i pe mana sabiei, 

parte vulpilor vor fi. 

'^ Dar regele se va bucura in Dumnezeu, 

se va preamari tot eel care jura intru El, 

caci s-a astupat gura celor ce graiesc lucruri nedrepte. 



63 

^ Pentru sfSr^it; psalm al lui David. 
^ Asculta, Dumnezeule, glasul meu cand ma rog Jie, 
de groaza du^manului scapa sufletui meu! 
^ M-ai adapostit de adunarea fScatorilor de rele, 
de multimea celor ce savar§esc nelegiuire, 
* care §i-au ascutit ca sabia limbile lor, 
intins-au arcul lor, lucru amamic, 
^ ca sa-l sageteze in ascunzi§uri pe eel neprihanit, 
fSra de veste il vor sageta §i nu se vor teme. 



62,7 „in zori de zi": TM are „!n strSjl/ceasuri de veghe". 
62,9 Cf. cant. 2,6.16; 3,4 etc.; ICor. 6,17. 

62.11 „vulpilor": ebr. ^u 'alim poate tnsemna §1 „vulpi" §i „§acali". 

62.12 „regele": pentru mulfi dintre PSrinli, acesta este Hristos. ♦ „tot eel care jura intru 
El": tot eel care 11 recunoa§te pe Hristos ca rege (Ilarie). 

63 De§i eel drept pare lipsit de apSrare in fa^a cinismului du^manilor, Dumnezeu, care 
vede in ascuns, va face panS la urma dreptate. 

63.1 „sfar§it": TM are „mai-marele cantaretilor". 

63.2 „ma rog": TM are „ma jeluiesc". ♦ „sufletul meu": TM are „viata mea". ♦ „dc 
groaza du^manului": Chiril al Alexandriei subliniaza ca psalmistul nu cere sa fie scapat 
de du§mani, ci sa fie eliberat de teama de ei; a§adar, cere putere; cf. §1 Evr. 2,15. 

63.3 „M-ai adapostit": TM are „Adaposte§te-ma". 

63.4 „lucru (gr. Jipccy^a) amarnic"; TM are „cuvant/lucru (dabhar) amar". 



172 PSALMII 63-64 

§i-au intarit cuv&it viclean, 
s-au socotit ca sS ascunda curse; 
zis-au: „Cine ne va vedea?" 

Au cautat nelegiuiri, 
[de] s-au sleit cSutand cu tot dinadinsul. 
Va veni un om, inima adancS, 

§\ va fi preainalfat Dumnezeu. 
Sageata de copii s-au fScut loviturile lor, 

Q 

51 au slabit asupra lor limbile lor, 
s-au tulburat toti cei care li priveau 

5] s-a Tnfrico§at tot omul 
§i au vestit lucrarile lui Dumnezeu 
§i faptele Lui le-au priceput. 

Se va bucura eel drept Tntru Domnul §i va nSdajdui in El 
§i se vor lauda to^i cei drepji cu inima. 

64 

Pentru sfar^it; psalm pentru David, c^tare; a lui leremia $i 
lezekiel, de la cuvantul pribegiei lor, cand urmau sa piece. 



■ Tie se cuvine c^ntare, Dumnezeule, in Sion 



63.7 „[de] s-au sleit cautand": se poate injelege §i „au tncetat sa caute". ♦ „caut9nd cu tot 
dinadinsul"; litt. „cautand cu cautare" - semitism. ♦ In TM, v. 7b-c este: ,J\.m implinit 
cele uneltite! Launtrul omului §i inima adancS." - text obscur. ♦ „Va veni un om...": 
pentru Eusebiu ?i Augustin, acesta este Hristos; pentru alji Parinti, este omul care cugetS 
la tainele lui Dumnezeu. 

63.8 in TM: „Dar i-a sagetat Dumnezeu: pe nea?teptate au fost loviti." 

63.9 „au slabit asupra lor limbiie lor": Vaticanus §i alte manuscrise au „§i l-au disprefuit 
limbile lor". TM are litt. „l-au t^cut (emendat, de obicei, in «i-au t^cut») sa se clatine 
impotriva lor limbile lor". ♦ „s-au tulburat": TM are „au luat-o la fuga". 

63,11 Dupa Augustin, „cei drep^i cu inima" sunt aceia care se conformeaza mereu 
vointei lui Dumnezeu. 

64.1 „pentru David": multe manuscrise au titlul dear pfina la „... c^tare" inclusiv: 
atunci t^ AcruiS tnseamna „al lui David". TM are: „Pentru mai-marele cantaretilor. 
Psalm al lui David. Cantare." 

64.2 „se cuvine": TM are dumiyah, „tacere, a$teptare tacuta", de unde Aquila „pentru 
Tine tacerea este lauda"; leronim (Hebr.): ..Jie, lauda tScuta". Mui^i emendeaza Insa 
in domiyah, „egala, conforma, cuvenita". ♦ „cantare": gr. V]i\o^, „imn, cSnt de lauda". 
Cu verbul derivat se incheie psalmul. ♦ „in Sion": pentru majoritatea Parintilor, Sionul 



PSALMII 64 173 

§i Tie Ji se va tmplini juruinta in lerusalim. ^ ^ 

^ Asculta rugaciunea mea: 

la Tine va veni tot trupul. 

"* Cuvintele nelegiuirilor ne-au cople§it, 

dar f^adelegile noastre Tu le vei ierta. 

^ Fericit eel pe care Tu 1-ai ales $i Ji 1-ai apropiat; 

el va locui m curtile Tale. 

Satura-ne-vom cu bunatat'le Casei Tale: 

sfant e templul TSu, minunat Tntru dreptate. 

^ Asculta-ne, Dumnezeule, Mantuitorul nostru, 

nadejdea tuturor marginilor pamantului §1 [a celor] de pe mare, departe, 

' [Tu,] care a§ezi muntii intru tSria Ta: 

[Te-ai] Tncins cu putere. 

Tu e§ti Cel ce rascole§ti adancul marii, 
vuietul valurilor ei. 
Tulbura-se-vor neamurile 

§i se vor Tnfrico§a cei ce locuiesc la marginile lumii de semnele Tale; 



este imagine a Bisericii sau a lerusalimului ceresc. ♦ „ln lerusalim": nu apare in TM §i 
nici in multe manuscrise LXX. 

64.3 „Asculta rugaciunea mea": TM are „Cel ce ascuiti rugaciunea". *Cf.ln 6,37. ♦ 3b: 
multi Parin^i vad aici o profe|ie a convertirii pagSnilor. 

64.4 Expresia „cuvintele nelegiuirilor" se poate intelege ca „faptele nelegiuite". ♦ „ne-au 
cople^it": TM are „m-au covSr§it". ♦ „fSradelegiIe": litt. „impietatile". ♦ „le vei ierta": 
gr. iXoaKonai inseamnS liti. „a se imbianzi, a se Tmpaca". 

64.5 „stSnt e templul Tau": TM are „sfmtenia templului Tau" §i aici se termina versetul. 
♦ „minunat Intru dreptate": in TM se afla in versetul urmator. ♦ 5d: imagine a templului 
spiritual (Eusebiu); a poporului credincios (Atanasie, De titulis psalmorum, PG 27); 
pentru Ilarie, templul este Hristos, dar trimite ^i la ICor, 3,16 („Nu gtiji ca voi sunteti 
templul lui Dumnezeu?"), 

64.6 incepe in TM: „[Cu] lucruri de temut/minunStii intru dreptate ne rfispunzi, 
Dumnezeule..." 

64.7 „[ fu], care a$ezi": litt. „a5ezand". 

64.8 in TM: „Cel care lini§te§ti vuietul mSrii, vuietul valurilor §i zarva popoarelor." 

64.9 „portile diminejii §1 ale serii": metafora a tinuturilor indepartate de la rasarit §1 de la 
apus. Pentru Chiril al Alexandriei, acestea simbolizeaza §i cele doua na^teri ale lui 
Hristos: „dimineata" simbolizeaza na§terea Lui din ve§nicie, iar „seara", na§terea din 
Fecioara. Al^ii interpreteaza mai degraba temporal; lauda lui Dumnezeu care se aducc 
necontenit (Atanasie, Ilarie). ♦ „vei umple de bucurie": gr. lepjcco, „a incanta, a fermeca, 
a face sa se bucure". TM are „vei face sa strige de bucurie". 



'^'' PSALMH64 



poitile diminetii §i ale serii le vei umple de bucurie. 

Ai cercetat pamantui §i 1-ai adapat cu imbel^ugare, 
I-ai cople^it de boga^ie; 
raul lui Dumnezeu este plin de ape: 
ai pregatit hrana lor, caci aja pregate§ti Tu. 

Brazdele lui adapa-le din beljug, 
inmulfe^te roadele lui, 
de stropii lui se va bucura sa odrasleasca. 

Vei binecuvanta cununa anului bunatatii Tale 
5i c^mpiile Tale se vor umple de grasime; 

se va ingra^a frumusetea pustiului 
§i dealurile se vor incinge cu veselie, 

s-au imbracat berbecii turmelor 
§i vaile se vor umple de gr^ne; 
striga-vor, da, vor inalta cantari. 



64.10 ,,1-ai adapat cu imbel§ugare": litt. „I-ai Tmbatat". ♦ „rfiul lui Dumnezeu": dupa 
cosmologia celor vechi, e vorba de apele „cele raai presus de ceruri", rezerva de apa din 
care trimite Dumnezeu ploaie pe pam&it. Dar, in sens spiritual, expresia a fost apropiata 
de In. 7,38 ?i Apoc. 22,1. ♦ lOd: cf. In. 6,32. ♦ in acest „rau al lui Dumnezeu plin de 
apa" Atanasie vede simbolul cuvantului evanghelic, Ilarie §i leronim (trimijand la In. 
7,38) - simbolul Duhului Stant, iar Augustin - un simbol al poporului lui Dumnezeu. 

64.11 In TM: „Uzi brazdele, neteze^ti bulgSrii, [pSmantul] il inmoi cu ploi bogate §i-i 
binecuvantezi ceea ce odrasle§te." 

64.12 In TM: „incununezi anul cu bunata^ile Tale/anul bunatatilor Tale; pe urmele Tale 
izvora§te bel§ugul" (litt. „pe urmele carului Tau picura grasime" - imagine a unui car 
Incarcat din care se revarsa boga^ia). ♦ „anul bunatatii": Parintii il refera la anul venirii 
lui Hristos, „anul de bunavoin{a al Domnului" (Is. 61,2; Lc. 4,19). 

64.13 „frumusetea": xa (hpdia inseamna exact „cele la timpul lor" - de aceea se poate 
injelege §i „roadele". Alte manuscrise au „muntii'\ TM are „Se revarsa pa?unile pus- 
tiului" - imagine ce descrie bel§ugul de vegetaTie §i viata tn urma trecerii lui Dumnezeu. 
La profefi, ea este parte insemnata din descrierea lumii mesianice (cf. de ex Is 
30,23.25; 32,15; 35,6-7). 

64,14a-b in TM: „Paji§tile se tnve§m§nta cu turme, iar vaile se tnvaluie In grSne." ♦ 
„da": gr. kcA yap echivaleaza aici ebr. 'aph, conjunctie copulativa folosita mai mult in 
poezie, cu valoare emfatica. 



PSALMII 65 175 

65 

' Pentru sfSr^it; cSntare de psalm; de inviere. 
Strigafi lui Dumnezeu, tot pamantul, 

canta{:i Numelui SSu, 
da^i slava laudei Sale. 

^ Spuneti lui Dumnezeu: „Cat sunt de infrico§atoare lucrSrile Tale, 
Tntru muljimea puterii Tale Te vor lingu§i du§manii TSi; 
"* tot pamantul sS se inchine Jie §1 sS-Ti cante Jie, 
sa cante Numelui Tau!" 

Oprire 

^ Veniti §1 vede^i lucrSrile lui Dumnezeu: 

de temut in voile Sale asupra fiilor oamenilor, 

^ Cei ce preschimba marea in uscat, 

prin rau vor trece cu piciorul. 

Acolo ne vom bucura de El. 

' Cel ce stapanejte cu puterea Sa veacul, 



65 Dupa ce rememoreaza binefacerile din trecut ale lui Dumnezeu fa^a de poporul lui 
Israel (iejirea din Egipt §i trecerea lordanului), psalmistul li aduce multumire lui 
Dumnezeu, care 1-a izbSvit dintr-o mare incercare. Theodoret spune c5 acest psalm e 
cental de corul dreptilor intor§i din robie. Majoritatea Parintilor vad in el prevestirea 
tnvierii §i a chemarii universale la mSntuire. 

65.1 „de tnviere": Rahlfs considers ca este un adaos cre^tin, care ne arata cS acest psalm 
era cSntat deja In sec. al Il-lea sau chiar I, la sarbatoarea Invierii. ♦ la in TM: .J'entru 
mai-marele cSntaretilor. CSntare. Psalm." ♦ „Strigati": gr. oXoXa^co dcsemneaza acla- 
matia liturgica. 

65.2 „cantati": gr. \|/aX^o) desemneaza cSntarea la un instrument cu coarde sau acom- 
paniata de un instrument cu coarde. La fel la v. 4. 

65.3 „Tnfrico§atoare": admirajia faja de Dumnezeu e insotita de o teama respectuoasa; 
dupa Cassiodor, este o teama afectuoasa ji filiala, dulce, ftra amaraciune, care na^te 
speranja. ♦ „Te vor lingu§i": iitt. „vor minji, vor vorbi cu t^tarnicie". Parintii inlerpre- 
teaza in doua feluri: „vor spune minciuni cu privire la Tine, 1-.] caci niqj prisosul 
minunilor Tale nu i-a dus la credinta" (Atanasie), ori „s-au prefScut doar ca vor sa-L 
asculte, I s-au Inchinat cu fStarnicie" (leronim, trimitand la Ex. 24,3). Aceea§i idee !n 
Deut. 33,29. Acesta din urma este sensul expresiei in TM. 

65,5 „voile": TM are „faptele". 

65,6a-b Aluzie la eliberarea din Egipt (Ex. 15) ^\ la trecerea lordanului (lis. Nav. 3). 
65,7 „veacul": i.e. timpul nedefmit, pe toata intinderea lui. ♦ „amarasc": gr. icapotrei- 
Kpcdvco (de la 7[iKp6(;, „amar") traduce de obicei ebr. mdrar, „a fi amar/mSnios/mahnit" 



176 PSALMIiey 

ochii Sai privesc catre neamuri: 

cei ce-L amarasc sa nu se inai^e in sinea !or. 

Oprire 

Binecuvantati, neamuri, pe Dumnezeul nostru, 
faceti auzit glasul laudei Lui, 

a Celui care a§aza sufletul meu intru via^a 
§i nu lasa sS se clatine picioarele mele. 

Caci Tu ne-ai pus la Tncercare, Dumnezeule, 
ne-ai trecut prin foe cum se trace prin foe argintul, 

ne-ai dus in cursa, 
ne-ai pus poveri in spate, 

Ai adus oameni sa pa§easca peste capetele noastre, 
trecut-am prin foe §i prin apa 
apoi ne-ai scos sS ne venim in fire. 

Intra-voi in Casa Ta cu arderi de tot, 
voi Tmplini pentru Tine fagaduintele mele 

pe care buzele mele le-au rostit 
§i le-a grait gura mea, in stramtorare: 

arderi de tot cu maduva Ifi voi aduce Xie, 
cu tamaiere §i cu berbeci, 
iti voi aduce boi §i fapi. 
Oprire 

Veniji, ascultafi, §1 voi povesti, 
voi toti cei care va teme^i de Dumnezeu, 
cate a ftcut pentru sufletul meu. 



sau marah, „a se razvrati/a fi rebel", puse in legatura cu mar, „atnar". TM are aici sarar, 
„a se razvrati". ♦ 7b: Dup5 Eusebiu, „privirea lui Dumnezeu e o agSduinta de ImpScare: 
se uita la neamuri cu o privire binevoitoare; Domnul I§i indreaptS privirea asupra nea- 
murilor; razele de lumina care ies din ochii Lui fac suHetele capabile de Dumnezeu 5i le 
arata ca atare". 
65,9 „sufletul meu. . . picioarele mele": TM are „sufletul nostru. . . picioarele noastre". 

65.11 „poveri": litt. „stramtorari". Eliberarea e descrisa in imagini asemanatoare !n Ps 
80,7. 

65.12 „sa pa§easca": TM are „s5 Incalece". ♦ „sa ne venim in fire": TM are „spre 
indestulare". 

65,15 „cu tamdiere §1 cu berbeci": TM are „cu turn de berbeci". ♦ „Arderile de tot" ex- 
prima consacrarea totaia lui Dumnezeu (Atanasie). ♦ „maduva": simbol pentru a spune 
ca trebuie sa-i dam lui Dumnezeu tot ce este mai bun din noi Inline (Theodoret). 



PSALMir 65-66 177 

^ Catre E! am strigat cu gura mea " ■ 

§i L-am preamarit cu limba mea. 

1 R 

Nedreptate de-a§ fi v^zut in inima mea, 
sa nu ma asculte Domnu!! 

De aceea m-a ascultat Dumnezeu, 
a luat aminte la glasul rugamintii mele. 

Bmecuvantat [fie] Dumnezeu, care n-a dat la o parte mgaciunea mea, 
nici [nu a luat] mila Lui de la mine. 

66 

Pentm sfar§it, intra imnuri; psalm de cantare. 
Dumnezeu sS se miluiasca de noi $i sa ne binecuvanteze, 
sa iumineze fa^a Sa asupra noastra. 

Oprire 

Ca sa se cunoasca pe pam^nt calea Sa, 



65.17 „am strigat cu gura mea"; semitism ce subliniazS solemnitatea sau intensitatea. ♦ 
„am strigat": Chiril al Alexandriei spune cS e vorba de strigStul interior pomind dintr-o 
inima arzand de iubire. ♦ „L-am preamarit cu limba mea"; liii. „L-am inaltat sub limba 
mea", calc dupa ebr. Unii considers ca acest a! doiiea stih exprima acela§i lucru ca §i 
primul (leronim In Hebr. traduce in lingua; la fel intelege §i Euthymios); in schimb, 
Ilarie subliniaza complementaritatea; alaturi de strigatul buzelor, sub lingua inseamnS in 
occultis, „intr-o anume vorbire ISuntricS a vointei tacutc". Dupa Lorin J. (sec. a! XVI-lea, 
Commentarii in Librum Psalmorum, ed. novissima et correttissima, Venezia, 1718-1720), 
expresia „a avea sub limba..." poate insemna §i „a avea pregatite in gura cuvintele 
pentru a-L lauda pe Dumnezeu", a§a cum se spune despre nelegiuil ca are gura plina 
de blesteme §i sub limba osteneala, durere §i venin de vipera (Ps. 9,7; 139,4 etc.) - 
cf. Mortari, nota ad loc. 

65.18 „de-a^ fi vazut": Symmachos {cf. Hexapla, PG 16) atrage atenfia ca forma verbaia 
folosita aici (eeetopow) indica o cercetare indelungata §i amanuntiia. ♦ „sa nu ma 
asculte"; corespondentul ebraic poate fi Inteles ^i „nu m-ar fi ascultat". 

66 Aducerea de mulfumire de la sarbatoarea recoltei se transforma intr-o rugaciune 
de lauda §i recuno§tinta universaia, Parin(ii vad in acest psalm §i o profetie privind 
Intruparea: dupa leronim, „fata lui Dumnezeu" care va lumina asupra noastra este Fiul, 
straiucirea slavei Tataiui. 

66.1 Ms. Vaticanus adauga la titlu „A1 lui David". In TM: „Pentru mai-marele c&i- 
taretilor, pe strune. Psalm. Cantare." 

66.2 Cf. Ps. 4,6; Evr. 1,3; In. 14,9. 

66.3 Cf Lc. 2,30-32; Fp. 28,28. ♦ „calea Sa... mdntuirea Sa": TM are „calea Ta... 
mfintuirea Ta". Comentariile rabinice interpreteaza „calea" drept purtarea lui Dumnezeu 



178 PSALMII 66-67 

tntre toate neamurile, m^tuirea Sa. 

Sa-Ti aduca laude popoarele, Dumnezeule, 
sa-Ji aducS iaude toate popoarele! 

sa se bucure §i sS se veseleasca neamurile, 
caci Tu judeci popoarele cu nepartinire 
5i neamurile pe pamant le vei calSuzi. 
Oprire 

Sa-Ji aduca lauda popoarele, Dumnezeule, 
sa-Ji aduca laude toate popoarele! 
' Pam^ntul a dat rodul sau: 
sa ne binecuvanteze Dumnezeu, Duranezeul nostru! 

sa ne binecuvanteze Dumnezeu 
§i sa se teama de El toate marginile pamantului! 



67 

' Pentru sfSr^it. Al lui David, psalm de cantare. 
sa se scoale Dumnezeu §i sa se impra^tie du§manii Lui 



faja de poporul SSu, Israel {cf. TOB, nota ad ibc.}^ Parintii identifica aceasta „cale" §i 
„mantuire" cu Hristos. 

66,4-5 Pentru Ilarle, „popoare]e" sunt triburile lui Israel, lar „neamurile", popoarele 
pagaiie (universalitatea mSntuirii). 

66,7 Rodul pierdut de IntSiul Adam e reca§tigat in Noul Adam, interpreteazS Ilarie. ♦ „sa 
ne binecuvanteze": greaca are optativul; TM se poate traduce §i „ne binecuvanteaza". 
67 Psalm de procesiune inrudit cu cantarile Sionului. Incepand cu evocarea semnalului 
de pomire a procesiunii cu chivotui (v. 2), poetul desa§oara istoria lui Israel ca pe un 
drum biruitor al lui Dumnezeu pana in inima lerusalimului. Acumularea de imagini 
sugestive, de§i uneori obscure, intr-un limbaj arhaic cu metafore din vocabularul riz- 
boiului, puncteaza momente importanle din istoria poporului ales: iejirea din Egipt §i 
manifestarea lui Dumnezeu pe Sinai (8-9), faptele minunate din pustiu {10-1 1), ispravi 
ale judecatorilor (12-15), cucerirea lerusalimului (15-19), sfSr^ituI lui Achaab (24), 
Pa§tele sarbatorit cu solemnitate de lezekiia, uride adunarea triburilor lui Israel prefi- 
gureaza venirea pagSnilor spre Dumnezeul adevarat (25-38). Pavel face o analogie intre 
suirea lui Dumnezeu pe Sion §i tnaitarea lui Hristos in slava (19 - cf. Ef. 4,8-1 1). In 
starea actuala, acest psalm pune cele mai multe probleme de text §i de interpretare. 

67.1 „sfar§it": TM are „mai-marele cSntaretilor". 

67.2 Cf. Num. 10,35 (strigatui de lupta al israelitilor); Lc. 4,36; 2Tes. 2,8. Cre§tinii au 
vSzut, in acest verset ?i in unnatoarele doua, §i o profefie privind invierea lui Hristos; de 
aceea, ritul bizantin le-a preluat in liturgia pascaia. ♦ In TM verbele exprima o situa^ie 



PSALMIie? 179 



§i sa fuga de la fata Lui cei care 11 urasc! 

Cum se risipe§te fumul sS se risipeasca, 
cum se tope§te ceara de la fata focului, 
a§a sa piara pacato§ii de la fata lui Dumnezeu! 

§i dreptii sa se veseleasca, 
sa tresalte inaintea lui Dumnezeu, 
sa se desfete in bucurie. 

Cantati lui Dumnezeu, cantati pe strune Numelui Sau: 
pregatiti cale Celui care pa^ejte peste asfm^it - 

Domnul este Numele Lui - 
§i tresaitati inaintea Lui! 
sa se tulbure de la fa^a Lui, 

a Tatalui orfanilor, a Judecatorului vaduvelor: 
Dumnezeu tn locul Sau eel sfant. 

Dumnezeu pe cei singuratici Ti a§aza ?n casa. 



obiectiva: „Se scoala... se impra^tie... fug." La fel §i la vv. 3-4: „Tu ii risipe?ti... pier 
etc." Mult;i totu^i le interpreteaza ca tndemnuri. 

673 „Fumur': cf. Ps. 36,20; Os. 13,3. ♦ „ceara": cf. Ps. 96,5. ♦ Dupa interpretarea lui 
leronim, psalmistul cere ca impietrirea inimii pacato^ilor sa se topeasca precum ceara. 
67,5 .,cantati pe strune": cf. nota la 56,8. ♦ „pregatiti cale": TM are un verb rar, 
interpretat de Targum ca „maltali", dar, pus in legaturS cu alte locuri paralele (e.g. Is. 
40,3), se refers la inaltarea terenului pentru a pregati drumul; cf. Mt. 3,3. ♦ „pa§e?te 
peste asfintit": TM are „caiare5te peste campii", pe care majoritatea comentatorilor, 
emendand radicalul ebr, 'RBT in 'BT prin analogic cu numeroase locuri similare, il 
tnjelege „caiare§te pe nori" - ca imagine a StapSnului stihiilor, iar pentru cre§tini, pro- 
fejie despre venirea pe nori a Fiului Omului: cf Mt. 24,30; Apoc. 1,7. Lec^iunea „peste 
astintit" este interpretata in mai multe feluri: aluzie la CuvSntul care i§i asuma sarScia 
noastra acoperindu-$i slava (Origen); aluzie la „Cuvantul cuflindat in trup cum se 
cufunda soarele in mare la asfmtif (Eusebiu); aluzie la coborSrea lui lisus in lad sau la 
aratarea Sa la sfar§itul timpurilor (Atanasie); imagine a morjii biruite de Hristos (Ilarie). 
♦ „Sa se tulbure de la faja Lui": nu apare in TM §i de aceea v. 6 incepe „Tatai..,". 
67,6C/Deut. 10,18. 

67,7 „singuratici": ixovorpoTtox, Utt. „de un singur fel"; hapax in Biblie. Traduce ebr. 
y^fudhtm, care-i desemneaza pe cei aflati departe de patrie (robi sau straini). Theodor al 
Mopsuestiei spune ca e verba de cei care traiesc singuri, dar alji Parinfi cauta un sens 
mai spiritual: Origen il refera la cei care §i-au consacrat via^a numai lui Dumnezeu; 
Eusebiu - la cei care au viaja unificata de un singur scop, nu sunt nolmponoi. Pomind 
de la traducerile latine (VL unanimes; Vulg. unius moris), Ciprian considera cS^e refera 
la Concordia dintre credincio§i. Termenul este important in monahismul cre§tin, „mono- 
tropia" desemnSnd calitatea ascelului de a se concentra numai asupra relatiei sale cu 



180 



PSAtMII 67 



?i scoate cu barbajie pe cei legati m obezi, 

precum ?i pe razvratitii care sala§luiau prin morminte. 

Dumnezeule, cand al ie^it inaintea poporului TSu, 
cand ai strabatut prin pustie, 
Oprire 

pamantui s-a cutremurat 
§i chiar ?i cerurile au picurat 
in fa^a Dumnezeului din Sinai, 
in fata Dumnezeului lui Israel. 

Ploaie de bunavoie vei pune deoparte, Dumnezeule, pentru mostenirea 
Ta, 

aceasta slabise, dar Tu ai intarit-o. 

Vietuitoarele Tale s-au saia^luit Tn ea: 



ai pregatit-o, Tn bunatatea Ta, pentru eel sarman, Dumnezeule. 
regele o§tilor celui iubit pentru frumusetea casei va impar^i prazile. 



Domnul va da cuvant celor ce binevestesc cu putere multa, 



Dumnezeu, ignorand lucrurile secundare. ♦ „cu barba^ie": TM are „la ?mbel§ugare". ♦ 
„cei legati !n obezi": TM are „prizonieri (de razboi)". ♦ 7b: cf. Is. 49,9. ♦ 7c in TM: 
„Insa cei razvrMiti locuiesc in pSmant sterp." 

67.8 C/ Num. 9,17. vg. 

67.9 Cf. Deut. 33,2; Jud. 5,5; Evr. 12,26. ♦ „cerurile au picurat": se interpreteaza de 
obicei ca referindu-se la episodul manei. Theodoret vede aici o prefigurare a coborSrii 
Duhului Smnt la Rusalii. ♦ „DumnezeuIui din Sinai": Rahlfs are ?] un tovco, „acesta", 
care reda automat ebr. zeh. 

67.10 in interpretarea Parintilor, adevarata „ploaie de bunavoie" avea sa fie cuvantui 
Evangheliei (Eusebiu), sau Hristos insu?i coborat din cer (Chiril al Alexandriei). 
67,ll„Vietuitoarele": TM are hayyah - cuvant rar ce pare a insemna „comunitate", dar 
omonim cu cuvantul ce Tnseamna „vietuitoare". 

67.12 Cf. Rom. 10,15. ♦ In TM: „Stapanul roste?te cuvSnt §i vestitoarele sunt o^tire 
multa." in TM, vv. 12-15, de?! obscure, sunt Inlelese de unii {e.g. BJ) ca o interpelare a 
clanurilor care nu au voit sa participe la batalie, aratandu-le cu ce prazi bogate s-au 
impodobit femeile razboinicilor {cf Jud. 5,16 sq.). ♦ in liturgia bizantina versetul face 
parte din binecuvantarea arhiereasca asupra celui care urmeaza sa citeasca Evanghelia. 

67.13 In TM: „Regii o§tirilor fug, fug, iar cea care sta in casa {= stapSna casei)/cea care 
infrumusefeaza casa tmparte prada." Alta interpretare: „Tu trnparji ca prada ceea ce 
Infrumuseteaza casa." Multi vSd In „cea care sta acasa" chipul eroinei din epoca 
judecatorilor. ♦ Augustin comenteaza in cheie trinitara: prazile pe care Cel iubit al 
Tatalui, Fiul, le-a smuls diavolului sunt oamenii; El i-a Irapartit, dandu-Ie diverse 
misiuni pentru a-§i infrumuseta Casa, adica Biserica. 



PSALMII 67 ijl 

Daca dormiti !n mijlocul mo§tenirilor [voastt-e], '' ■ '^ 
aripile porumbitei sunt acoperite cu argint 
§i spinarea ei, cu aur palid. 
Oprire 

Cand Cel din ceruri va Imparfi regit peste ea, 
acejtia vor fi nin§i in Selmon. 

Muntele lui Dumnezeu, munte gras, 
munte inchegat, munte gras. 

De ce g^nditi [rSu], munti tnchegafi, 
[despre] muntele in care a binevoit Dumnezeu sS locuiasca? 
Intr-adevar, Domnui se va sala$lui [acoio] pana la sfar§it. 

Carul lui Dumnezeu, plasmuit din zeci de mil, 
mii de fericiji: 
Domnui este intre ei, pe Sinai, Tn [locu!] eel sfant. 

Te-ai urcat Tntru inalfime, ai dus Tn robie robia, 



67.14 „ln mijlocul mo§tenirilor": TM are un cuvSnt interpretat adesea ca „tntre ziduri/ 
despartituri de staule". ♦ „palid": gr. xXcopoxn? e culoarea galben-verzui; aici e vorba de 
nuanta de aur deschis ia culoare. ♦ Cf. Jud. 5,16. ♦ 14b se referS probabil la prada 
adunata. in comentariile rabinice, „porumbita" reprezinta pe Israel {cf. §i Cant. 2,10.14; 
5,2; 6,9; Ps. 73, 1 9; Os. 7, 1 1 ; 1 1, 1 1 ). Pentru Parinti, ea este o imagine a Duhului SfSnt. 

67.15 „vor fi nin§i" - alta traducere: „vor fi ftcuti albi ca zapada". In TM: „Cand 
Atotputernicul i-a impra§tiat pe regi acolo, ningea pe Tafmonr Toponimul inseamnS 
„intunecat", numele unei coline impadurite de langa Sichem {cf. Jud. 9,48). Se spune c5 
Abimelec a aruncat sare pe ruinele acestui ora§ (Jud. 9,45), Pentru compara(ia tntre 
zapada §i sare, vezi Sir. 43,18-19 {cf BJ, nota ad he). Ravasi (p, 387) e de parere c& 
psalmistui evoca biruinta Deborei (Jud. 5,20-21): fiirtuna teofanica albe^te §i „muntele 
Tntunecat". 

67.16 „munte gras": TM are „muntele Bd^anulur. Ba§an e zona din nordul 
Transiordaniei, iar muntele ar putea fi Ermonul. Cu toata inalfimea §i Irumusetea lui, el 
nu poate sta alaturi de colina Sionului (v. 17). ♦ „inchegat": verbul se folose§te pentru 
inchegarea laptelui; ar putea fi o aluzie la turmele care pasc acolo. TM are „cu multe 
piscuri" - un hapax. La fel §i la v, 1 7. 

67.18 Cf Dan. 7,10; Apoc. 9,16. ♦ In TM text dificil, litt. „Carul lui Dumnezeu, 
douSzeci de mii de mii peste mii, Stapanul e printre ei, Sinaiul e In [laca^ul] sfSnt". Pare 
relectura din epoca celui de-al doilea Templu pentru a fi proclamata liturgic la sarba- 
toarea Cincizecimii, cand se celebreaza daruirea Legii pe Sinai {cf BJ, nota ad loc.) 

67.19 Cf. Ef, 4,8, unde se citeaza textui cu o modificare: „a dat oamenilor daruri". 
leronim comenteaza {In Ep. ad Eph.): ,J»e drept cuvant zice Apostolul ca Hristos a dat 
oamenilor darurile pe care profetui spune ca le-a primit de la Tatal pentm oameni." 



*>2 PSALMII 67 

ai luat damri pentru om, 
chiar daca nu se mcredeau s& locuiasca. 
Domnul Dumnezeu [fie] binecuvantat, 
binecuvantat [fie] Domnul zi dupa zi, 
ne va caiauzi cu bine Dumnezeul mantuirilor noastre. 
Oprire 

Dumnezeul nostra e Dumnezeu spre a mSntui 
§i ale Domnului sunt ie§irile mortii. 

Ba chiar Dumnezeu va zdrobi capetele du§manilor Sai, 
cre§tetul celor ce umbia in gre§elile lor. 

Zis-a Domnul: „Din Basan [Ti] voi intoarce, 
[Ji] voi intoarce prin adancurile marii, 

24 

ca sa se cufunde piciorul tau in sSnge, 
limba cainilor tai, din du§mani de langa el." 

Aratatu-s-au umbletele Tale, Dumnezeule, 
umbletele Dumnezeului meu, 
ale Regelui din [lacajul] sflnt. 



Augusttn, pe baza traducerii literale a prepozitiei ev, „tn", afirma pe baza !nv5taturii 
despre Trupul mistic ca Hristos insu^i prime$te, In madularele Sale, aceste daruri. ♦ „nu 
se Tncredeau sa locuiasca": Hit. „neincrezandu-se a locui", Le. ei nu au incredere'sa 
locuiasca cu Tine/ei nu au incrcdere ca lu iocuie§ti printre ei. ♦ lustin interpreteaza: 
„S-a prorocit ca, dupa ce Hristos se va inalfa la cer, ne va lua robi, de la ratacirea [care 
ne stapanea], §i ne va face daruri" (Dial., 39,4). ♦ In TM, I9b-c; „Ai luat daruri printre 
oameni, chiar §i razvratiti, ca sa ai un laca§, Doamne Dumnezeule." ♦ „daruri pentru 
om":c/ ICor. 12,7. 

67.21 „ale Domnului": gr. toO Kupiou icupiou reda ebr. YHWN 'Adhondy. ♦ „Ie§irile 
mortii" poate Tnsettina „ie$irile din moarte". 

67.22 „cre§tetur': ////. „cre?tetul parului". 

67.23 „prin adancurile": TM are „din adancurile". Cf. Amos 9,2; Apoc. 20,13; 21,1 . 

67.24 „din du§mani de ISnga el": TM are „din du§mani [sa aiba] parte" - aluzie la 
smr§itul lui Achaab, ♦ Chiril al Alexandriei trimile la o imagine similara de biruinta din 
Is. 63,3 §i atrage atentia ca e un mod figurat de a vorbi, Dumnezeu fiind reprezentat ca 
un rftzboinic victories care !l Invinge pe du§man $i li elibereaza pe cei asupriii. La fel, 
Theodoret §i llarie. 

67.25 „umbletcle": ebr. halTkhoth poate insemna $1 „alaiuri", §i aceasta interpretare e 
mai plauzibila tn context. ♦ In vv. 25-26 poate fi §i o aluzie la alaiul trecerii MSrii Ro§ii 
din Ex. 15. ♦ Pentru mulfi Parinti, aceste „procesiuni" reprezinta etapele planului de 
mflntuire al lui Dumnezeu. 



PSALMir67 183 

Au mers tnainte capeteniile, alaturi de cantareti, 
in mijiocul fetelor cu tamburine. 

27 " 

In adunari binecuvSntafi pe Dumnezeu, 
pe Domnul din izvoarele iui Israel. 

Acolo e Beniamin, mezinul, in avantare, 
capeteniile iui luda, conducatorii lor, 
capeteniile Iui Zabulon, capeteniile Iui Neftali. 

Porunce?te, Dumnezeule, puterii Tale, 
intare§te, Dumnezeule, ceea ce ai savar§it pentru noi! 

Datorita templului Tau, peste lerusalim, 
Jie Ifi vor aduce regii daruri. 
' Mustra fiarele din trestii: 
adunarea taurilor cu junincile popoarelor, 

ca nu cumva sa fie tinufi afara cei care au fost incercafi ca argintul. 
Impra^tie popoarele care vor razboaie! 

Vor veni soli din Egipt, 



67^6 in TM: „in frunte sunt cantaretii §i la unna, muzicanlii, la mijloc/printre fetele cu 
tamburine." 

67.27 „izvoareIe Iui Israel": pentru multi Parinti (Origen, Eusebiu, Chiril al Alexandriei, 
Atanasie), sunt Sfintele Scripturi. 

67.28 „avantare": gr. eKmaxjic,, Hit. „ie§ire din sine", care poate fi din diverse cauze: 
uluire, spaimS, toropeala, elan, incantare. TM are ,.conduc5torul lor". Traducatorul a citit 
probabil RDM („toropeam") tn loc de RD-M. ♦ „conducatorii lor": TM are un cuvant 
ininteligibil; in unele manuscrise apare „ln ve?minte multicolore" {cf. TOB, nota ad 
he). ♦ Beniamin, luda, Zabulon §i Neftali reprezinta Palcstina in punctele ei cardinale 
geografice ?! etnice {cf. Ravasi, II, p. 396). 

67.29 „Puterii" poate insenina „o§tirii". ♦ In TM, litt. „Dumnezeul tau a poruncit puterea ta". 
6730a „Datorita": gr. cmo, care concret inseamna „{pornind) de la", ajunge sa exprime 
cauza. Imaginea este a conducatorilor de popoare care viii sa se inchine Prezentei Iui 
Dumnezeu. Cf. Mt. 2, 1 1 , unde magii aduc daruri Templului desavar^it, care este Hristos. 
6731 „fiarele": TM are „fiara". ♦ ,Junincile": TM are „viteii". ♦ Majoritatea comen- 
tatorilor vad aici o aluzie la Egipt, la capeteniile §i la poporul Iui. „Fiara din trestii" 
evoca probabil crocodilul din Nil. ♦ „taurii" ar putea simboliza o aita supraputere, cea 
din Mesopotamia, iar ,junincile", alte popoare. ♦ 31c in TM : „care se tarasc pe pamSnt 
cu bucatile lor de argint" - traducere conjecturala. 

67,32 „soli": in TM cuvant neclar, interpretal de unii ca „soli", de aitii ca „oameni 
importanti" {litt. „gra§i"), iar aljii, dupa un termen similar babilonian, tl echivaleaza cu 
„slofe". ♦ „i§i va Tntinde mana": in TM, liii. „se va grabi cu mainile". ♦ „Etiopia": cf Fp. 
8,27. Convertirea (arilor ceior mai indepartate pe care le cuno^teau atunci sugereaza 
universalitatea mSntuirii. 



^ P^AlMII 67-68 

Etiopia t^i va fnfinde m&ia spre Dumnezeu. 

Imparatii ale pamantului, cantati lui Dumnezeu, 
cSntati din strune Domnului! 
Oprire 

Cantafi lui Dumnezeu, care S-a suit spre cerul cemlui, spre rasarit: 
lata, va da cu glasul Sau strigat de putere! 

Da|i slava lui Dumnezeu: 
peste Israel [e] mare^ia Lui 
5i puterea Lui, intre nouri. 

Minunat e Dumnezeu intre sfintii Sai: 
Dumnezeul lui Israel, El va da putere ?! intarire poporului Sau. 
Binecuvantat [fie] Dumnezeu! 



68 

1 

2 



Pentru sfar§it, despre cei care vor fi schimbati, al lui David. 
Mantuie§te-ma, Dumnezeule, caci au ajuns apele pana la suflemi meu, 
m-am cufiandat Tn noroiul adancului §i nu am sprijin, 

intrat-am Tn adancurile marii §i valtoarea m-a inghi^it. 
Am ostenit strigand, mi s-a uscat gatlejul, 

slabit-au ochii mei tot nadajduind in Dumnezeul meu. 



67,34 „Cantati lui Dumnezeu": aceasta repetare nu apare in TM. ♦ 34a Tn TM: „Cel care 
calare§te/i§i poarta carul peste cerurile ceruriior din veac." ♦ Parintii vad aici o profefie a 
inaitarii. 

6735 „slava": TM are „tarie" („a da tarie" = „a recunoa§te tari. ."). 

tf7,36a Cf. 2Tes. 1,10. Expresie folosita liturgic Tn toate riturile. ♦ in TM: „infi-ico§ator 

[e§ti], Dumnezeule, in cele sfmte ale Tale." 

68 Psalmul alatura lamenta^iile a doi nefericili: unul acuzat pe nedrept, iar altul 

batjocorit pentru eviavia §1 r^vna sa. Durerea este exprimata metaforic Intr-un mod care 

aminte?te de Ps. 21, de profetul leremia §i de Slujitorul lui Dumnezeu din Is. 53. Evan- 

gheli§tii au observat modul in care psalmul prefigureaza patimirile lui Hristos (Mt. 

27,46; In. 19,28 etc.). Versetele finale, pline de impreca^ii, i-au fost aplicate in cre§ti- 

nism diavolului. Dupa Theodoret, psalmul se refera istoric la evreii exilafi in Babilon; Tn 

acelaji timp, profeje^te patimirea lui Hristos (acest aspect fiind subliniat de toji Parinjii). 

68.1 In TM : „Pentru mai-marele cantSretilor, pe Crinii, al lui David." ♦ „cei care vor fi 
schimbati" - vezi nota la 44, 1 . 

68.2 C/ lona 2,6. 
68,4 Cf. Evr, 5,7. 



PSALMII 68 185 

S-au tnmultit mai mult decat perii capului cei care mS urSsc fara 
pricina, 

s-au intarit du^manii mei, care ma prigonesc pe nedrept: 
ceea ce n-am rapit am platit atunci. 

Dumnezeule, Tu ai cunoscut nesabuinfa mea 
§i gre§elile mele nu Ti-au fost ascunse. 

Sa nu fie rujina^i pentru mine cei ce Te a§teapta, Doamne, Stapane ai 
o^tiriior, 
sa nu fie injosi|i pentru mine cei ce Te cauta, Dumnezeule al lui Israel! 

g 

Caci pentru Tine am Tndurat ocara 
§1 injosirea mi-a acoperit faja, 
^ instrainat am ajuns pentru fi-a{ii mei, 
§i strain pentru fiii mamei mele. 

Caci ravna casei Tale ma mistuia 
§i ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine asupra mea au cazut. 

Mi-am smerit cu post sufletul meu 
§i mi-a fost spre ocara. 

Cand m-am imbracat cu sac, 
am ajuns la ei de poveste. 

Impotriva mea paiavrageau cei care §edeau la poarta 
§i despre mine c^ntau bautorii de vin. 

Dar eu [staruiam] in rugSciunea mea catre Tine, Doamne: 
prilej de bunavoin|a, Dumnezeule, in muljimea milei Tale: 
asculta-ma intru adevarul mantuirii Tale! 



68.5 „ma ur5sc fira pricina": citat tn In. 15,25. ♦ 5c: unii traducatori dupa TM f! inter- 
preteaza ca interogatie („... atunci sa piatesc ?"). ♦ Parintii vad aici suferinta lui lisus 
pentru pacatele oamenilor. 

68.6 „nesabuin{a": pentru multi Parinti, e vorba de „nebunia Crucii", dar trimit §i la Gal. 
3,13, pentru „gre§elile mele". 

68.7 C/Lc. 24,21, 

68.8 Cf. ler. 15,15; Evr. 12,2; Mt. 26,67; Mc. 14,65; Lc. 22,64. 

68.9 C/ In. 1,11; 7,5; 9,29. 

68.10 Citat in In. 2,17, iar 10b, tn Rom. 15,3. 

68.11 „Mi-am smerit cu post sufletul meu": TM are „Eu am plans postind". 

68.13 „la poarta": e vorba de spatiul din fa^a portii cetatii, !oc de intalnire §i de activitati 
publice. 

68.14 Alanasie $! leronim fac legatura cu rugSciunea lui lisus de pe Cruce: „Iarta-i, ca 
nu §tiu ce fac!" (Lc. 23,34) 



'^^ PSALMII68 

Scoate-ma din mociria, ca sa nu ma afund; 
sa fiu izbavit de cei ce ma urasc ?i din adancul apelor; 

sa nu ma Tnghita vaitoarea apei, 
sa nu ma soarba adancul, 
nici sa nu-§i Tnchida liaui gura peste mine! 

Asculta-ma, Doamne, caci buna este miia Ta; 
dupa multimea indurarilor Tale, cauta spre mine! 

Nu-ti Tntoarce fata de la slujitorul Tau, 
caci sunt in stramtorare: asculla-ma degrabS! 

la aminte la sufletul meu §i rascumpara-l, 
in ciuda du§manilor mei, scapS-ma! 

caci Tu cuno§ti ocara mea, 
ru^inea mea 51 infruntarea mea; 
inaintea Ta sunt to^i prigonitorii mei. 

La ocara s-a a$teptat sufletul meu §i la necaz; 
am cautat pe cineva care sa se intristeze cu mine, dar nu era, 

mangaietori, dar n-am gasit. 
22 
Au pus in mancarea mea fiere 

?i Tn setea mea mi-au dat sa beau otet. 

Faca-se masa inaintea lor capcana, 
rasplata §1 piatra de poticnire; 

sa se intunece ochii lor ca sa nu mai vada 
§i spinarea lor pururi garbove§te-o! 

Revarsa peste ei urgia Ta 
§i urgia maniei Tale sa-i cuprinda! 

sa ajunga saia§ul lor pustiu 
§i in corturile lor sa nu mai locuiasca nimeni! 



68,16 „haui" : //■//. „putur'. Aid s-a vfcut aluzie la leremia aruncat in iSntSna (38 6 TM) 

68.18 „slujitorur: gr. Tiotq, „slujitor", „copil". 

68.19 „la aminte": TM are „Apropie-Te". 

68.21 „La ocara s-a a§teptat": TIVl are „ocara a sfSramat" - traducatorul a citit SBRHin 
loc de $BRH. ♦ „§i la necaz": TM are „§i sunt bolnav". ♦ 21b Tn TM: „am asteptat com- 
patimtre, dar nu [a fost]". ♦ 2 1 b-c: cf. Lc. 22,45 §i par 

68.22 Cf. Mt. 27,34.48 ; In. 19,28-29. 
68,23-24 Versete citate Tn Rom. 1 1,9-10. 
68,23b in TM: „?i bunastarea/tihna lor, cursi." 
68,26 Citat Tn Fp. 1,20. 



PSALMII 68 187 

^' Caci pe acela pe care Tu 1-ai lovit 1-au prigonit [§i] ei 
§i peste durerea loviturilor Tale au mai adSugat. 

Adauga-le fSrSdelege peste f^rSdelegea lor 
§i sa nu ajunga la dreptatea Ta; 
^ sa fie ^ter^i din cartea celor vii 
§1 cu cei drep^i sa nu se scrie! 
^° [lar] eu sarman sunt §i mahnit: 
mantuirea de la fa^a Ta, Dumnezeule, mi-a fost sprijin. 
^' Vol lauda Numele lui Dumnezeu in cSntare 
§i-L voi preamari intru lauda 

$i-i va placea lui Dumnezeu mai mult decat un juncan t§nar 
caruia li dau coame §i copite. 

Sa vada cei sarmani §1 sa se bucure; 
cautati-L pe Dumnezeu, §i viu va fi sufletul vostru, 
^'* caci i-a ascultat pe cei saraci Domnul 
§i pe cei incatu§ati ai Sai nu i-a dispretuit. 
^^ Sa-L laude cerurile §i pamantul, 
marea 51 tot ce mi§una in ele! 
^^ caci Dumnezeu va mantui Sionul 
§i se vor zidi ceta^ile ludeii 
§1 vor locui acolo §1 o vor mo§teni; 
§i semintia robilor Lui va stapani 
§i cei ce iubesc Numele Lui se vor saia§lui acolo. 



68,27 „Tale": e opjiunea tui Rahlfs; multe mss. au „me]e". ♦ 27b !n TM: „Ei povestesc 

durerea celor strapun§i de Tine," 

68,29 „cartea celor vii": cf. Apoc. 3,5; 13,8. 

68,31-32 Parintii observa aici trecerea de la jertfele de animale !a jertfele spirituale. 

68,32 .,dccat un juncan tSnar": TM are „decat un bou, [decat] un vifel". ♦ , juncan tSnar": 

e juncajiul de trei ani cerut de Lege pentru jertfa pentru pScat (Chiril al Alexandriei; 

cf. §i Lev. 4,3). 

68.35 C/ Apoc. 5,! 3. 

68.36 Parinjii aplica aceasta profetie lerusalimului ceresc. 



188 PSALMII 69-70 

69 

Pentru sfar§it, al lui David, spre amintire, 
ca Domnul sS mS mantuiasca. 
Dumnezeule, vino in ajutorul meu! 

Sa fie ru^inati ^i facuti de ocara cei ce cauta sufletul meu, 
sa dea inapoi 51 de tot sS se ru^ineze cei ce-mi voiesc rele, 

sa dea Tnapoi pe data, ru§inafi, cei ce imi zic: „Bine! Bine!" 

sa se bucure ji sa se veseleasca de Tine toti cei care Te cauta 
5i sa spuna pururi: „Preamarit fie Dumnezeu" cei ce iubesc mantuirea Ta! 

Dar eu sarman sunt §i sSrac: Dumnezeule, ajuta-ma! 
Ajutorul meu §i izbavitorul meu e5ti Tu: Doamne, nu zabovi! 



70 

Al lui David, despre fiii lui lonadab §i despre cei dintSi care au 
fost du§i in surghiun. 
Dumnezeule, in Tine am nadajduit: sa nu fiu ru^inat in veac; 

in dreptatea Ta izbave§te-ma $1 ma scapa, 
pleaca spre mine urechea Ta §i ma mantuie§te! 



69 Omul tncoUit de du§mani cere ajutorul grabnic al lui Dumnezeu. Dublet al Ps. 
39,14-18. Dupa interpretarea multor P5rinti (Chirii al Alexandriei, Atanasie, Ilarie, 
Augustin, Cassiodor), Hristos spune acest psalm in numele tuturor oamenilor. 

69.1 in TM; „Pentru mai-marele cantaretilor, al lui David, spre amintire," 

69.2 Mai multe manuscrise importante, printre care Sinaiticus. precum §i Vulg. au In 
plus: „Doamne, ca sa ma ajuti grabe§te-Te!", tn concordanta gi cu TM. In ritui latin, 
acest verset {a§a cum e in Vulg.) e folosit la inceputul fiecarei slujbe a ceasurilor. 

69.4 „Bine! Bine!": §i tn TM este repetata interjecjia he 'at care exprima bucuria. Sensul 
ar putea fi „bravo!" sau „a§a iti trebuie!". 

69.5 Cf. 2Cor. 8,9. 

70 O frumoasS rugaciune pentru apusul vietii: un om in varsta, vorbit de rSu de du§mani, 
II cheama pe Dumnezeu in ajutor, a§a cum a ftcut-o de la Inceputul vietii. Implorarea se 
transforma in cSnt de lauda §1 muHumire. 

70,1 In TM psalmul nu are titlu. ♦ „despre": substantivele sunttn genitiv tSra prepozitie, 
dar Grigore al Nyssei (2,VIII) echivaleaza cu „despre". Pentru el, „cei dintSi care au fost 
du§i in surghiun" sunt robii pacatului §1 ai morfii, mSntuiti de Hristos. Brenton inter- 
preteaza: „Psalm cantat de fiii lui lonadab §i de... ". ♦ „sa nu fiu ru§inat": cf. Flp. 1,20; 
1 In. 2,28. 



PSALMII70 189 

^ Fii pentru mine Dumnezeu ocrotitor 

?! loc Tntarit, ca sa ma mantuie§ti, 

cSci temeiul meu ^i locul meu de scapare e^ti Tu. 

Dumnezeul meu, izbave§te-ma din mana celui pacStos, 
din mana celui nelegiuil §i nedrept; 

caci Tu e§ti rabdarea a§teptarii mele, Doamne, 
Domnul e nadejdea mea din tineretea mea. 

Pe Tine am fost Tntemeiat din pantece, 
din sanul mamei mele Tmi e^ti ocrotitor, 
in Tine este lauda mea de-a pururi. 

De mirare am ajuns pentru mulfi, 
dar Tu e§ti ajutorui meu puternic. 

Sa se umple gura mea de lauda 
ca sa cant slava Ta, 
ziua Tntreaga marejia Ta. 

sa nu ma lepezi la vremea batrane^ii, 
cand slabe§te puterea mea, sa nu ma parasejti! 

Caci mi-au spus du§manii mei 
§1 cei ce pandesc sufletui meu s-au sfatuit laolalta 

zicand: „Dumnezeu i-a parasit; 
urmariti-l §i prindeti-1, 
caci nu are cine sa-1 scape!" 

Dumnezeule, nu Te Tndeparta de mine, 
Dumnezeul meu, ca sS-mi aju^i grabejte-Te! 

sa se ru?ineze §i sa se sfar^easca cei ce defaima sufletui meu, 



703 in TM texiui nu e foarte ciar ; litt. „Fii pentru mine St^nca, laca? in care mi-ai 
poruncit sa intru mereu ca sa fiu mSntuit, caci [Tu e§ti] StSnca mea". 

70.4 Cf. Mc. 1 4,4 1 . ♦ „nedrept": TM are „necrutator". 

70.5 Cf. IPt. 1,21; Col. 1,28 ♦ „rabdarea a§teptarii" : gr. oto^ovt), „capat:itatea de a 
rabda, de a a?tepta statomic". TM are „nadejdea... temeiul increderij". 

70.6 „lmi e§ti ocrotitor": TM are gdzl-litt. „cel care ma desparte", dar in fragmentele de la 
Qumran apare 'uzzT, „taria mea". Targumul insa traduce „Tu m-ai scos" - cf. Ps. 22/2 1,10. 

70.7 Cf I Cor. 4,9. ♦ „de mirare": gr. tepat;, „semn rau prevestitor", „lucru neobi§nuit, 
minunatie". Eusebiu il injelege in sens de „enigma": este Hristos, despre care s-au spus 
multe lucruri §i s-au rostit diverse neadevaruri. 

70,11 C/Mt. 27,49. 

70,13 Eusebiu considera conjunctivele verbelor din acest verset mai degraba forme de 

viitorprofetic. 



190 PSALMII 70 

sa se acopere de ru§ine ^i ocara cei ce cauta rele Tmpotriva mea! 

'■' Dar eu voi nadajdui pururi 
?! voi spori lauda Ta. 

'^ Gura mea va vesti dreptatea Ta, 

ziua Tntreaga, mantuirea Ta, 

caci nu am invatatura. 

'^ Intra-voi intru puterea Domnului: 

Doamne, imi voi aminti numai de dreptatea Ta. 



17 



Tu m-ai Tnva^at, Dumnezeule, din copilaria mea 



5i pana acum eu vestesc faptele Tale minunate. 

Nici la batranete §i la caruntete, Dumnezeule, sa nu ma parase§ti, 
pana voi vesti [puterea] bratului Tau tuturor generafiilor viitoare, 
stapanirea §i dreptatea Ta. 

Dumnezeule, pana intru inaitime sunt lucrurile mari pe care le-ai fScut: 
Dumnezeule, cine este asemenea Tie? 

Gate stramtorari mi-ai dat sa vad, multe §1 rele, 
dar, intorcandu-Te, mi-ai dat via^a 
§i din adancurile pamantului iara^i m-ai sees. 

Ai Tnmultit maretia Ta 
§i, intorcandu-Te, m-ai mangaiat. 
[§i din adancurile pamantului iara§i m-ai scos.] 

lar eu I^i voi aduce mul^umire Tie 



70.15 „nu am invatatura": gr. ypaM-n-atela, //"«. „cunoa§terea scrisului/scrierllor, §tiinta 
de carte" - neologism, traducand aici ebr. s^phoroth. S-a presupus §i ca 15c e o glosi de 
copist {cf. TOB, nota ad toe). Unll Interpreteaza „nu ma pricep la treburile oamenilor". 

70.16 „Intra-voi intru puterea Domnului": TM are „Voi veni cu maretiile Stapanului", ceea 
ce ar insemna: „Voi venl !a lemplu istorisind cu reciino^tinta faptele minunate ale Domnului." 

70.17 Cf. In. 8,28. 

70.18 „stap^irea": TM are „vitejiile Tale". 

70,20c Cf. Fp. 2,31. ♦ Dupa Theodoret, versetul se refera la poporul evreu salvat in 
atatea rgnduri de Dumnezeu, dar §i la omenirea pe care Hristos a venit sS o scoata din 
adSncuri. Trimite §i la lez. 37,12 („Voi deschide mormintele voastre,.,"). 

70.21 „maretia": manuscrise importante {Vaticanus, Sinaiticus) au „dreptatea". ♦ „mare- 
tia Ta": TM are „marelia mea" (dar poate insemna §1 „varsta mea inaintata") ♦ „!ntor- 
cfindu-Te": traduce verbu! ebr, sabhabh cu acela§i sens, dar e folosit ^i pentru a arata 
repetarea actiunii („din nou/iara§i") ♦ 21c repeta v. 20c; Rahlfs pune aceasta repetitie 
intre cro^ele, propunand deci omiterea ei. Nu apare nici In TM. 

70.22 „pe strune de harf^": gr. ev ctke^ei \|/ct>.^oi), litt. „pe instrument muzical [al 
cantecului cu acompaniament] de harfS". 



PSALMII 70-71 191 

pe strune de harfa, [pentru] adevarul TSu, Dumnezeule. 

Tie l\\ voi canta din alSuta, Sfmte al lui Israel! 

^^ Tresalta-vor buzele mele c^nd I^i voi canta 

§1 sufletul meu, cSci 1-ai rascumparat, 

^'^ ba chiar §i limba mea ziua intreagS va cugeta [la] dreptatea Ta, 

cand vor fi ru5inati §i f^cu^i de ocarS cei ce cauta rele Tmpotriva mea. 



71 

' Pentru Solomon. 
Dumnezeule, judecata Ta da-o regelui 
§i dreptatea Ta, fiului de rege, 

ca sa judece poporul Tau cu dreptate 
§i pe sarmanii TSi, cu nepartinire. 

Mun|;ii sa poarte pace pentru poporul Tau 
§i dealurile, intru dreptate. 



70^24 „va cugeta": TM are „va murmura" - vezi nota la 1,2. 

71 Rugiciune pentru rege, tn care traditia iudaicS a vftzut deja portretul regelui mesianic, 
a^a cum apare §i la profe^i (cf. Is. 9,5; 11,1-5; Zah. 9,9 sg). Cre^tinii o citesc in cheie 
hristologica. In „Fericiri" (Mt. 5,1-1 1) se precizeaza continutul fericirii depline fSgaduite 
sub dotnnia lui Mesia. Theodoret §i Atanasie atrag atentia asupra etimologiei numelui lui 
Solomon {ebr. ^lomoh): ^alom, „pace", pentru a arata ca Solomon 11 prefigureaza in 
acest sens pe Hristos. 

71.1 „Pentru Solomon": TM are li-^lomoh, care se poate traduce §i „al lui Solomon"; cu 
aceea§i prepozi^ie sunt §1 titlurile la psalmii lui David. ♦ ,judecata Ta da-o regelui": 
imparjirea dreptaiii este o prerogativa divina; Dumnezeu o tncrcdinteaza regelui, dar 
acesta nu o poate administra decSt dupa Legea data de Dumnezeu. ♦ Cf. In. 5,22. 

71.2 „ca sa judece": TM are „va judeca"; la aceea§i forma sunt §i verbele din w. 
3-7.9-12.14; In schimb, cele din vv. 8, 13, 15-17 sunt la forma iusiva, exprimfind o 
dorinta sau o urare; totu§i, unii traducatori atribuie tuturor verbelor aceasta din urmS 
valoare („sa judece... sa smereasca... sa dainuie..."), mai potrivita cu o rugaciune. l§i 
forma de viitor a verbelor grecesti corespunzatoare poate avea o valoare similara. 
Lancellotti (nota ad loc) presupune ca este o oscilatie voita Tntre exprimarea unei 
dorinte/urari §1 prezicerea profeticS. ♦ Atanasie face iegatura cu In. 12,31 („Acum este 
judecata lumii, acum stapSnitorul lumii acesteia va fi aruncat afarS"). ♦ „sarmanii": gr. 
TiTtoxoi traduce aici ebr. 'anamm - vezi nota la 24,9. ♦ „nepartinire": gr. Kpim?, 
„hotarare, judecata, discemere". 

71.3 „intru dreptate": Vulg. omite prepozijia, prezenta §i In ebr. §i in gr. Unii au propus, 
pentru claritate, ca expresia sa fie legata de versetul urmator. 



192 PSALMII71 

Va judeca pe s5rmanii poporului 
ji va niantui pe fiii celor saraci, 
11 va smeri pe defSimator. 
^ Va dainui cat soarele 
ji m fafa iunii, din neam in neam, 

§i va cobori ca ploaia pe lanS 
§i ca stropii ce cad pe pamant. 
' Va rasari Tn zilele lui dreptatea 
51 plinatate de pace, c^t va dainui luna. 
^ §i va domni de la mare la alta 
51 de la Fluviu pana la marginile lumii. 
^ In fata lui se vor pleca [la pamant] etiopienii 
§i du§manii lui vor linge farana. 
"* Regii din Tharsis §i insulele li vor aduce daruri, 
regii arabilor §1 din Saba ii vor infSti§a daruri, 



71,4c „defaim5tor": gr. m)ico(l)av'ni<;, „cel care para§te, calomniator, martor mincinos". 

Parin^ii vadin el pediavol. Cf. ?! lov I; Apoc. 12,10. 

71,5-6 Atributul divin al ve§niciei se rasfr§iige aici asupra regelui, iar venirea lui este de 

la Dumnezeu (6a: cf. Jud, 6,36 sq.). Cre^tinii au vSzut aici profejia privind na^terea lui 

lisusdin Fecioara. Cf. Jud. 6,36 sq.; Evr. 7,3; Lc. 1,32-33. 

71,5 „Va dainui": TM are „Se vor teme de Tinc/Sa se teama de Tine". 

71.7 „Va rasari... dreptatea": TM are „Va intlori... dreptul". ♦ „plinatate de pace": cf. Ef. 
2,14. ♦ „cat va dainui": Uii. „pana ce va fi luata". 

71.8 „de la mare la alta": /;/(. „de la mare pana la mare". E vorba de Marea Ro§ie §i 
Marea Mediterana. ♦ „Fluviur' este Eufralul, granita ideala a Israelului (cf. lis. Nav. 1,4), 
iar „Iumea" este oiKov^evri, ////. „lumea locuilS"; TM are „pamantul". Unii Parin^i - e.g. 
Origen (ed. Pitra) - interpreteaza profetic „de la Fluviu", in legatura cu botezul lui lisus 
tn Jordan: atunci a primit marturia Tataiui. 

71.9 „etiopienii": penlru Augustin, ace§tia reprezinta toate neamurile pagSne. TM are 
„locuitorii pustiului". ♦ „vor linge jarana": gest de tnchinare al invinsului, frecvent in 
imagislica orientaia; de pilda, pe „obeliscul negru", regele lehu al Israelului este 
reprezentat cu fa^a Tn pulbere Inaintea regelui asirian Salmanasar al Ill-lea. Eusebiu; 
„Vor face ca tatai lor, §arpele (Gen. 3,14)"; in schimb, Atanasie atrage atenjia ca e un 
limbaj figurat pentru a exprima supunerea totala. 

71.10 Cf Mt. 2,11 (inchinarea magilor). ♦ „Tharsis" - cf nota la 47,8. ♦ „insulele"; 
pentru un popor care, din cauza configuratiei litoralului, a dezvoltat foarte pu^in 
navigafia, sugerau poetic „marginile lumii". ♦ „regii arabilor §1 din Saba": TM are „regii 
din ^bha' (= regiunea sabeenilor identificata cu sudul Peninsulei Arabice, numita §i 
Arabia Felix) §i ^bha ' (identificata cu Etiopia)". 



PSALMII71 193 

" i se vor Tnchina to^i regii, 

toate neamurile li vor sluji. 

'^ Caci el a izbavit pe sarman din m^na celui puternic 

§i pe saracu! ce n-are ajutor; 

'^ 11 va cru^a pe eel sarman 51 lipsit 

$i sufletele saracilor le va mantui: 

'"^ de camata ?i nedreptate va rascumpara sufletele lor 

§1 de pret [va fi] numele lor in ochii lui. 

§1 va trai §i i se va da din aurul Arabiei 
§1 se vor inSl^a rugi pentru el in toata. vremea, 
ziua intreaga il vor binecuvanta. 

^ Va fi bel5Ug de bucate pe pamant pana pe varfurile muntilor, 
se va inal^a mai presus decat Libanul rodul lui 
§i vor inflori din cetate ca iarba pamantului. 
'^ Fie numele lui binecuvantat in veci, 
in fa^ soarelui sa dainuie numele lui! 
§i sa se binecuvanteze tn el toate semintiile pamantului, 
toate neamurile sa-1 fericeasca. 

'^ Binecuvantat Domnul Dumnezeul lui Israel, care singur sav^r§e§te 
minuni, 



71,11b C/Apoc. 15,4. 

71,12 „din mSna celui puternic": TM are „care striga [dupa ajutor]". Cf. Lc. 4,18. 

71.14 Cf. Tit 2,14. Dup9 interpretarea lui Alanasie, Hristos ne scapS de camata rupSnd 
Inscrisul (c/ Col. 2,14) §i iertSnd datoria §i celui care datora 500 de talanti §i celui care 
datora 50 de dinari. 

71.15 „va trai": TM are „sa traiasca" (//«. „sa fie"). Face parte din aclamatiile in cinstea 
regelui(c/ IRg. 10,24; 3 Rg, 1,25.34.39 etc.), ♦ ,^abiei"; TM are „din i^6/ia'" -vezi 
notalav. 10. C/ Mt. 2,1 1. 

71.16 „bel§ug de bucate": gr. cmipiY^a, „sustinere, sprijin, toiag; provizii". ♦ In TM, ver- 
setul e dificil: „Sa fie be!§ug de grSne pe pamSnt, pe culmile muntilor sa unduiasca. Precum 
Libanul rodul lui §i ei sa Infloreasca din cetate ca iarba pamantului. (trad, conjecturala). 

71.17 Cf. Mt. 24,14; Apoc. 7,9-10; 14,6; 15,4; 21,24. ♦ 17a in TM: „Sa fie numele lui tn 
veac, in faja soarelui sS creasca numele lui." Talmudul interpreteaza verbul yinnon („sa 
creasca/sa infloreasca") drept nume propria, fScand din el unul din cele opt nume ale lui 
Mesia: „Numele lui este Yinnon. De ce se cheama Yinnoni Pentru ca el ii va face sa 
infloreasca pe cei care dorm in tarana" {cf Lancellotti, nota ad he). ♦ 17b: cf. Gen, 
12,3; 22,18. ♦ „semintiile": lilt. „triburile". ♦ 17b in TM: „Sa se binecuvSnteze tn el, 
toate neamurile sa-l fericeasca." ♦ 17c: cf. Gen. 22,18 (fagaduinta f^cuta lui Avraam). 

71.18 Cf Lc. 1,68. 



iW PSALMII 71-72 

'^ ?! binecuvantat numele slavei Lui in veac §i ?n veacul veacului 
§i se va umple de slava Lui tot pamantul. 
[A^a] sa fie! [A§a] sa fie! 

[Aici] s-au sfarjit imnurile lui David, fiul lui lessai. 



72 

^ Psalm al lui Asaph. 
Cat e de bun cu Israel Dumnezeu, 
cu cei drepji la inima! 

Dar mie, cSt pe ce sa mi se clatine picioarele, 
pu^in a lipsit sa mi se poticneasca pa§ii, 

caci i-am pizmuit pe cei fara de lege, 
privind la tihna pacatojilor, 

cSci nu este [semn de] lepadare la moartea lor 
§i tarie in loviturile lor; 



71,19 „numele slavei Lui": Theodoret §i Atanasie gloseazS: nu cunoa§tem natura tui 
Dumnezeu, dar cunoa^tem Numele care mantuie§te. 

71,18-19 Constituie doxologia finala a Carjii a doua a Psalmilor. ♦ „§i In veacul vea- 
cului": nu apare in TM. ♦ „lA§a] sa fie! [A§a] sS fie!": TM are 'amen w'- 'amen. 
72 incepe cartea a treia a Psalmilor, continand 1 1 psalmi (72-82) ai lui Asaph, levitul 
care, tmpreuna cu Aiman §i cu Aithan, a fost pus de David in fi^ntea uneia din cele trei 
cete de cSntareli de la Templu (cf. IPar. 15,17), precum §i 6 psalmi (83-88) cu autori 
diferiti: fiii lui Core, David (un ps,), Ailhan (un ps). 

AcesI psalm exprima cSutarea chinuitoare a unui raspuns la vederea bunastarii celor rfti §i 
trufa§i. CautSndu-L pe Dumnezeu in Templu, psalmistui injelege ca prosperitatea §1 slava 
omeneasca sunt trecatoare §i ca adevSrata fericire Tnseamna a fi aproape de Dumnezeu. 
72,1 „drepti"; TM are „curati" (cf. Mt. 5,8). 

72,4 „nu este [semn de] lepadare la moartea lor": text dificil, pe care Origen il intelege: 
„nu au cainta/convertire inainte de moarte" (cf. Mortari, nota ad he). Allii interpre- 
teazS: „Au o moarte netulburata." Mortari traduce cu: „Nu le pasa de moartea lor." TM 
are litt. „fara opreli§ti [pana] la moartea lor". ♦ „§i tarie in loviturile lor": gr. CTxepfewfia 
poate avea §i sens temporal, „dainuire, statornicie". Sensul general e ambiguu, dupa cum 
se considers ca negajia din primul stih se exercita §1 asupra celui de-al doilea (de vreme 
ce nu exista nici un semn de punctua^ie tntre ele, am optat pentru aceasta variants), sau 
ca al doilea stih constituie o propozijie nominaia afirmativa. Dar tot nu e limpede daca 
„loviturile lor" sunt cele pe care ei le dau, sau cele pe care le primesc. Paralelismul cu 
primul stih §i cu „tihna pacato§ilor" din v. 3 ar sugera ca sensul este „§i cand au neca- 
zuri, acestea nu ^in mult". TM are „§i gras e pSntecele lor". 



PSALMII 72 t9S 

^ de truda oamenilor nu au parte 

§i impreuna cu oamenii nu vor fi lovi^i; 

^ de aceea a pus stapanire peste ei trufia, 

s-au invaluit in nedreptatea §i nelegiuirea lor. 

^ GrSsimea lor asuda viclenie, 

§i-au dus la indeplinire hotararea inimii: 

^ au cugetat §i au grait Tntru ticaio§ie, 

nedreptate catre inaltime au grait, 

^ §i-au Tnaltat pana la cer gura lor 

5i limba lor a cutreierat pSmantul. 

'° De aceea poporul meu se va intoarce aici 

§i zile imbel§ugate 15! vor afla 

" 51 au zis: „Cum [sa] §tie Dumnezeu? 

Are cumva 5tiin|a Cel Preainalt?" 

'^ lata, ace§tia sunt pacato§ii, §i le merge bine, 

pururi !§i aduna bogatie. 

'^ §i am zis: „Oare in zadar mi-am pazit dreapta inima mea 

§i mi-am spalat cu cei nevinovati mainile mele, 

'* §1 am fost lovit ziua intreaga 

§i mustrat in fiecare diminea^a?" 

'^ De-a? fi zis: „Voi povesti acestea", 



72.6 „nedreptatea §i nelegiuirea": TM are „silnicia/violenta". 

72.7 „Grasimea lor asuda viclenie": litt. „Va ie§i ca din grasime nedreptatea lor". In TM, 
/(/(. „Ies din grasime ochii lor ( 'eynemo)", dar s-a propus corectarea in 'awondmo, „fara- 
delegea lor". ♦ 72,7b Tn TM: „gandurile lor strabat". 

72.8 Cf. 2Pt. 2,18. Pentru Eusebiu ?i Atanasie e vorba aici de cei care hulesc impotriva 
lui Dumnezeu; pentru Augustin, de cei trufa§i care nu se sfiesc sa-§i proclame fSra- 
delegea. ♦ In TM: „Dispretuiesc, vorbesc cu r5utate, de asuprire graiesc de sus." 

72,10 „Poporul meu se va intoarce aici" (la lerusalim) - Theodoret, Atanasie etc. ♦ in 
TM, text dificil : litt. „EI i§i intoarce poporul aici (dar masoretii propun a se citi 
«poporul Sau se intoarce aici)>) §i belgug de ape ii ajunge." 

72.12 C/Ier. 12,1. 

72.13 „§i am zis": nu apare in TM, dar e presupus de context. ♦ „cu cei nevinovati": TM 
are „intru nevinovatie". 

72.14 Cf. Evr. 12,5. ♦ „§i mustrat tn fiecare dimineata": lilt. „§i mustrarea mea, pSna in 
dimine^i". 

72.15 Unii Parinli (Eusebiu, Atanasie, Augustin) interpreteazS: „Aveam aceste ganduri, 
dar nu le rosteam; daca a§ fi acut-o, le-a§ fi dat fratilor mei pricina de poticnire." 



196 PSALMII 72 

lata, a^ fi calcat legamantul cu neamul fiilor Tai. 

§i am cugetat sa inteleg aceasta: 
[dar] truda este pentru mine 

pana nu voi intra in !aca§ul sfant al lui Dumnezeu 
ji nu voi pricepe cele de pe urma ale lor. 

Dar negre^it, pentru vicleniile lor, Tu le-ai dat [plata], 
i-ai doborat cand se inSl^au. 

Cum au ajuns la pustiire dintr-odata, 
au siabit, au pierit din pricina nelegiuirii lor. 

20 

Ca visul unuia care se treze§te, 
Doamne, in cetatea Ta vei nimici chipul lor. 

Intr-adevar, a fost parjolita inima mea 
§i rarunchii mei s-au schimbat. 

§i eu fusesem dispretuit §i nu mi-am dat seama, ^ 

ca un dobitoc eram Tnaintea Ta. 
^^ Dar eu sunt pururea cu Tine, 
m-ai prins de m&ia dreapta, 

Tntru voinja Ta m-ai calSuzit 
§i cu slava m-ai luat langa Tine. 

Intr-adevar, ce am eu in cer 



72.16 „pentru mine": TM are „in ochii mei". 

72.17 „cele de pe urma ale lor": cf. Fip, 3, 19; 1 Tes. 5,3. 

72,18-19 „le-ai dat... i-ai doborSt... au ajuns... au pierit": dupa Eusebiu §i Atanasie, spi- 
ritul profetic ii aratS psalmistului deja tmplinita pedepsirea pacato§ilor. 
72,18a in TM: „Cu adevSrat, li a§ezi pe loc lunecos." 

72.19 „din pricina nelegiuirii lor": TM are „de spaimS". 

72.20 „in cetate": in TM poate fi inteles §i „la trezire", fiind un omograf in privinta con- 
soanelor. 

72.21 „a fost pSrjolita": Vaticanus §i Sinaiticus au „s-a bucurat". ♦ „Inima", sediul cuge- 
tSrii §i al vointei, a fost purificata prin foe, iar „rarunchii", sediul impulsurilor trupe§ti, 
au fost orientaji spre bine. ♦ In TM, versetul este: „Caci se amSra inima mea §i rSrunchii 
mei erau strapun^i." 

72.22 In TM: „§i eu, neghiob, nu-mi dSdeam seama, ca un dobitoc eram cu Tine." ♦ 
Metafora „dobitocului", a animalului domestic, a fost injeleasa de unii Parinji ca simbol 
al stupiditaiii (de ex. Augustin, Cassiodor, care trimit la Ps. 31,9), iar de altii pozitiv, ca 
exprimand docilitatea %i totala incredere in Dumnezeu (Grigore al Nyssei 13, Theodoret). 
72,24b In TM: „ln urma Slavei ma vei lua." 

72,25 Cf. Flp. 3,8. ♦ In TM: „Pe cine am eu in cer/Cine este pentru mine in cer [afara de 
Tine] §1 [fiind] cu Tine, nu am dorit/nu mi-a placut [nimic] pe pamSnt." 



PSALMII 72-73 197 

51, de la Tine, ce am voit pe pamatit? 

^^ Sfarjitu-s-au inima mea §i trupul meu, 

Dumnezeul inimii mele 5! partea mea, Dumnezeu in veac! 

" Caci, iata, cei ce se indeparteaza de Tine vor pieri, 

ai dat pieirii pe oricine se desfraneaza departe de Tine. 

^* Dar mie a ma lipi de Dumnezeu bine-mi este, 

a pune tn Domnul nadejdea mea, 

pentru a vesti toate laudele Tale 

la pontile fiicei Sionului. 

73 

' Pentru tntelegere, al lui Asaph. 
De ce [ne-]ai alungat, Dumnezeule, panS la capat: 
s-a aprins mania Ta peste oile pa§unii Tale? 

^ Adu-Ji aminte de adunarea Ta pe care Ji-ai dobandit-o de la inceput: 
ai rascumparat toiagul mo§tenirii Tale, 
muntele Sionului acesta, unde Te-ai sala^luit. 
^ Ridica-Ti mainile Tnspre Irufia lor pana la capat, 
[spre] cate a ticalojit du§manul in cele sfinte ale Tale! 
^ S-au laudat cei ce Te urasc in mijlocul sarbatorii Tale, 
pus-au semnele lor drept semne §i n-au priceput. 
^ Ca la ie§ire deasupra, 



72.27 „se desfraneaza": metafora ce se refera de obicei la idolatrie. 

72.28 Cf. lac. 4,8; ICor. 6,17. ♦ „laudele": TM are „lucrarile". ♦ „la porjile fiicei 
Sionului": nu apare in TM. 

73 Piangere pentru pustitrea Templului. Dupa Origen, „acestea le spun cei exilati". 

73.1 „Pentru intelegere": TM are mafkll. * Cf. Rom. 11,1. 

73.2 „adunarea Ta": cf. Fp. 20,28. ♦ „toiagur': ebr. ^ebhet tnseamna §i „toiag/sceptru" §i 
„trib". Este verba aici de tribul lui luda. ♦ 2c: cf Evr. 12,22. 

73,3a in TM: „indreapta-1'i pa^ii spre daramaturile fSra sfSr?it." 

73,4 Primul stih in TM: „Racnit-au cei ce Te urasc in locul Tau de adunare." Versetul se 

termina la „... semne". „Semnele" sunt stindardele cuceritorilor Theodor al Mopsuestiei 

spune ca tn Antichitate era obiceiul ca, atunci cand era cucerita o cetate, sa se sculpteze 

pe portiie ei numele invingatorilor §i felu! in care a fost cucerita cetatea. ♦ Unele 

manuscrise gr. pun ,,5! n-au priceput" la v. 5. ♦ 4b: cf Mt. 24,3-5. 

73,5-6 in TM, litt. J El era cunoscut ca baga de sus, Jn desi§ul padurii, topoare. ^ §i 

acum au sfSramat cu toporul §i cu maciuca portiie lui sculptate" - text dificil. A fost 



198 PSALMil 73 

ca Tn desi§ul padurii au sfaramat cu securile poitile ei, 
laoiaita cu toporul ?i tamacopul au daramat-o, 

Au ars cu foe laca^ul Tau sflnt, 
pana la pamant au pangarit saia§ul Numelui Tau. 

Zis-au Tn inima lor stirpea lor laoiaita: 
„Veniti sa parjolim toate sarbatorile lui Dumnezeu de pe pamant!" 

Semnele noastre nu le-am mai vazut, 
nu mai e nici proroc §i nu ne va mai cunoa^te. 

Pana cand, Dumnezeule, va ocan du^manul, 
va Tntarata potrivnicul Numele Tau pana la capat? 

De ce Ji-ai abatut mana Ta 
?! dreapta Ta, din sanul Tau, pana la capat? 

Dar Dumnezeu este Regele nostru dinainte de veac, 
a infaptuit mantuire Tn mijlocul pamantului. 

Tu ai Tntarit [ca un zid] cu puterea Ta marea, 
Tu ai zdrobit capetele balaurilor pe apa. 

Tu ai sfaramat capetele balaurului, 
1-ai dat ca hrana popoarelor din Etiopia. 



interpretat de unil traducStori (e.g. RSV, JOB): „Parca scutura cineva securea Tn desi$ul 
padurii, a5a au sftramat..." 

73.8 ^sarbatorile": TM are „adunarile". Origen: „Dumnezeu T§i are, deci, sarbatorile 
Sale? Da. Cred ca e zi de sarbatoare pentru Domnul ori de cSte ori un om se intoarce la 
El sau un credincios inainteaza in credinta [...]. §i ce vol spune despre ingeri? Oare nu e 
pentru ei mare sarbatoare cand se bucura pentru un singur pacatos mai mult decat pentru 
nouazeci ?i noua de drep{i (cf. Lc. 15,7)? Voi spune ceva de necrezut: a§a pamante§ti 
cum suntem, noi dam lui Dumnezeu §1 Tngerilor prilejuri de sarbatoare c^nd, «umbl§nd 
pe pamant, traim in ceruri))" (In Num. 23, SC 29, pp. 437-438). 

73.9 „?i nu ne va mai cunoa§te": TM are „?i printre noi nimeni nu §tie pana cSnd". 

73.11 Traducerea LXX calchiaza textul ebraic, care e dificil. Unii traducatori (BJ, RSV) 
au propus: „Vei sta cu mana Tn san pSna la capat?" Dupa interpretarea lui Theodoret, 
Dumnezeu e comparat cu un om bogat care, in faja unui cerjetor, tji ascunde mSna 
!n san. 

73.12 In TM; „Dar Dumnezeu este Regele meu..." 

73.13 Rememorare a trecerii miraculoase a MSrii Ro§ii. Poate fi 51 o aluzie la crearea 
lumii (despartirea apelor de sub tarie de cele de deasupra). 

73.14 „balaurului": TM are „LeviatanuIui" - monstru marin care apare §i in textele de la 
Ugarit §i sugereaza haosul de la Tnceputuri, Aici Tnsa pare a sugera mai ales crocodilut 
(= EgiptuI). ♦ „popoarelor din Etiopia": TM are „unui popor ce locuie§te Tn pustiu" - 
acela^i cuvSnt ca la 7 1 ,9. 



PSALMII 73 199 

'^ Tu ai ftcut sa ta?neasca izvoare §i paraie, 
Tu ai secat raurile din Etham. 
'^ A Ta este ziua §i a Ta este noaptea, 
Tu ai fiiurit lumina §i soarele. 
'^ Tu ai fScut toate hotareie pamantuiui, 
vara §i primavara Tu le-ai piasmuit. 

'^ Adu-Ti aminte de aceasta: du§manul L-a ocMt pe Domnul 
§i un popor fara minte a Tntaratat Numele Tau. 
'^ Sa nu dai fiarelor sufletui celor ce-Ti aduc marturie, 
de sufletele saracilor Tai sa nu ui^i pana la capat! 
^^ la aminte la legamantul Tau, 

caci s-au umplut ascunzi^uriie pamantului de casele nelegiuirilor! 
^' sa nu se Tntoarca ru§inat eel smerit, 
eel sarman §i eel lipsit vor lauda Numele Tau. 
^^ Scoaia-Te, Dumnezeule, apara dreptatea Ta, 
adu-Ji aminte cum Te ocara eel f^ra de minte ziua tntreaga! 
^^ Nu uita de glasul celor ce se roaga Tie: 
trufia celor ce Te urasc s-a urcat necontenit spre Tine. 



73.15 Cf. Ex. 17,6; lis. Nav. 3,13; Ps. 77,13.15, ♦ „din Etham": traducatorul interpre- 
teaza ca toponim ebr. 'eythan, „pururi curgator". 

73.16 „lumina": Vaticanus %\ Sinaiticus au „luna". TM are „luminatorul" {cf. Gen. 
1,14-18). 

73.17 „primavara": TM are „toamna". 

73.18 „ocarat": TM are „hulit"; la fel §1 la v. 22. 

73.19 Cf. Apoc. 13,7. ♦ „celor ce-Ti aduc marturie": TM are „porumbilei Tale". 

73.21 „Sa nu se tntoarca" = „sa nu mai fie" - vezi nota la 70,21 . 

73.22 „dreptatea": gr. SUri are aici sens juridic - Dumnezeu, care I§i asuma starea celor 
asupriti, e chemat sa-§i apere cauza. ♦ „cel ara de minte": la primul nivel, psalmul se 
refera, probabil, lajeftiirea Templului de catre caldei (4Rg. 25,9 etc.), dar Targumul 
spune ca e vorba de Antiochos Epiphanes, regele nebun care a ars portile Templului §i a 
profanat sanctuarul {cf IMac. 1,21 sq.; 4,38; 2Mac. 1,8; 6,5) - o relectura in nolle 
conditii. Cf. §i Apoc. 6,10. 

73.23 !n TM: „Nu uita strigatete potrivnicilor Tai, larma vrajma§ilor Tai care necontenit 
spore§te!" 



200 PSALMH 74 

74 

Pentru sfar^it; nu nimici; psalm al lui Asaph pentru cantare. 

Iti vom aduce marturie, Dumnezeule, 
IJi vom aduce marturie §i vom chema Numele Tau. 

Istorisi-voi toate minunile Tale ori de cSte ori voi avea prilej. 
„Eu voi face judecaii drepte. 

S-a topit pamRntul §i lot:i locuitorii lui, 
Eu i-am intarit stalpii." 

Oprire 

Zis-am celor nelegiuiti: „Nu fi^i nelegiuifi!" 
$1 pacat05ilor: „Nu va inaitati comul!" 

Nu va ridicati in malt comul, 
nu graiti Tmpotriva lui Dumnezeu nedreptate! 

Fiindca nici de la rasarit, nici de la apus 
§i nici din pustietatea mun^ilor [...], 

Q 

CI Dumnezeu este judecator: 
pe unul Tl smere§te §i pe altul il ridica. 



74 GSndul la judecata universala a lui Dumnezeu !i da speran{fi celui drept. 
74,1 In TM: „Pentru mal-marele cantaretilor, pe Nu nimici [vezi nota la 56,1], psalm al 
lui Asaph, cSntare." 

74,2-3 „§i vom chema Numele Tfiu. Istorisi-voi...": TM are /(//. „apropiat e Numele TSu, 
se povestesc..." - text dificil, pe care adesea traducatorii il emendeaz5 dupS versiuni. ♦ 
2b:C/Fp. 2,21;Rom. 10,13. 

74,3 Am urmat impfirtirea pe versete a editiei Rahlfs; alji traducatori leag3 „Istorisi-voi 
minunile Tale" de versetul anterior. ♦ „ori de cate ori voi avea prilej": gr. otov Xapto 
Kcapov poate insemna §i „cand voi hotari o vreme" §i acesta este sensut §i in TM. ♦ De 
la 3b vorbe§te Dumnezeu. 

74,5 „comul" (ebr. qeren): metafora biblica pentni putere sau fala. ♦ „inaltarea comului" 
nu e dear tSradelegea, ci §i lauda tnlru fSradelege (Theodoret), 
74,6b In TM: „Nu va intariti cerbicea cand graiti." 

74,7 TextuI pare neterminat; la fel §i in TM, in care unii propun sa se citeasca, in loc de 
„munli" {harm), kamath „intarire", sau rfhamoth, „alinari". Aljii leaga cele doua ver- 
sete traducdnd: „Nu la rasarit, nu la apus, nu in pustiul muntilor, intr-adevar, Dumnezeu- 
-Judecatorul il smere§te pe unul §i il ridica pe altul" - adica Dumnezeu nu-§i mai 
exercita judecata impotriva Moabului, Filistiei sau Edomului, ci pretutindeni §i impo- 
triva tuturor nelegiuifilor (c/ BJ, nota ad loc). 
74,8b C/ IRg. 2,7;Lc. 1,52. 



PSALMH 74-75 201 

' Pentru ca o cupa e tn mSna Domnului ' ■ - 

cu vin curat, pHn cu mirodenii. 

A aplecat-o intr-o parte §i Tn alta, 

dar drojdia lui nu s-a dejertat, 

vor bea toti pacato§ii pamantului. 

"* Dar eu voi tresalta p^na Tn veac, 

voi cSnta Dumnezeului lui lacob 

'' §i toate coamele pacato^ilor le voi zdrobi 

§i se vor Inaita coamele celui drept. 

75 

' Pentru sfSriit, Tntre imnuri; psalm a! lui Asaph, cantare Tmpotriva 

asirianului. 
^ Cunoscut e In ludeea Dumnezeu, 
Tn Israel mare e Numele Lui. 
■' S-a a§ezat Tn pace Iaca§ul Lui 
§i locuinta Lui, Tn Sion. 
'* Acolo a sfaramat puterea arcului, 
scutul §i sabia §i razboiul. 
Oprire 
^ Tu vei lumina minunat de pe muntii cei ve§nici. 



74.9 „mirodenii": litt. „amestec". Cupa cu vin, drojdia de pe fundul ei sunt metafore 
biblice pentru mania lui Dumnezeu (c/ Is. 51,17; lez. 23,31; Av. 2,16; ler. 25,15; Apoc. 
14,10). in TM, in cupa „fierbe vin amestecat" (////. „vin ce spumega plin cu amestec"). ♦ 
9c-e tn TM: „Cand va varsa, din ea vor sorbi pacato§ii pamantului, o vor bea pana la 
drojdie." 

74.10 „voi tresalta": TM are „voi vesti". 

75 Psalmul face parte din cantarile Sionului. Se refera probabil la retragerea nea§teptata 
§i inexplicabila a armatei asirJene conduse de Senacherib, care asedia lerusalimul in 701 
t.H. (c/ 4Rg. 19,35). Amintirea acelui moment a insuflelit nadejdea poporului §i tn alte 
situatii de grea cumpana. 

75,1 In TM: „Pentru mai-marele cintaretilor, pe strune, psalm al lui Asaph, cSntare." 
753 „in pace"; TM are „la ^alern" - nume prescurtat al lerusalimului. Cf. In. 1,14; 
Apoc, 21,3. 

75.4 „puterea": litt. „puterile". TM are „fijlgerele" (= „sagetile"). ♦ „scutul"; gr. 6%Xq\, 
„arma de aparare". 

75.5 „de pe munjii cei ve§nici": TM are litt. „de pe muntii de prSzi"; versetul se mai 
poate intelege: „Tu straiuce^ti mai maret decat munjii de prSzi." 



202 PSALMH 75-W 

S-au tulburat toti cei nepriceputi la inima, 
s-au cufundat in somn §i n-au aflat nimic 
to^i cei bogafi, in mainile lor. 

De certarea Ta, Dumnezeule a! lui lacob, 
au incremenit cei ce incaleca pe cai. 

Infrico§ator e§ti Tu §i cine va sta impotriva Ta, 
din pricina maniei Tale? 

Din ceruri ai dat glas hotararii Tale, 
pamantul s-a inspaimantat §i a amutit 

cand S-a ridicat la judecata Dumnezeu 
ca sa-i mantuiasca pe tofi cei blanzi de pe pamant. 
Oprire 

Caci cugetarea omului tti va da marturie 
?i rama§itele cugetarii Te vor sarbatori. 

Facet! fagaduinte §i Tmplini|i-le pentru Domnul Dumnezeul vostru; 
to^i cei din juru! Lui sa-I aducadaruri 

Celui Tnfrico§ator care le ia capeteniilor suflarea, 
Celui temut de tmparatii pamantului. 



76 

' Pentru sfar?it, despre Idithun, psalm al lui Asaph. 
Cu glasul meu catre Domnul am strigat, ^ 

cu glasul meu, spre Dumnezeu - §i a luat aminte la mine. 



75.6 minima": traduce ebr. lebh, „inima" - pentru omul biblic, sediul cugetarii §i al 
voin^el. ♦ 75,6a in TM: „Au fost despuiati tofi cei puternici la iniml" ♦ „s-au cufundat 
In somn": litt. „?i-au dormit somnul". ♦ „cei bogati": tin. „barbatii bogfitiei" ~ semitism. 
♦ 6b-c in TM: „... nu §i-au mai g5sit mSiniie (= puterea) cei viteji." 

75.7 „au incremenit": gr. vuaTct^w, litt. „a a^ipi", traduce ebr. nir'dam, „a fi cuprins de 
loropeala", „a adormi profund". ♦ „cei ce incaleca pe cai": TM are „§i car[ele], §1 caii". 

75.10 „cei bianzi de pe pamant": Vaticanus ^i Sinaiticus au „cei blSnzi cu inima". TM 
are „de pe pamSnt". 

75.11 „cugetarea": TM are „[chiar] §i mania". ♦ lib !n TM: litt. „cu ramS^i^a mSniei Te 
incingi". 

76 La vreme de strdmtorare, amintirea faptelor minunate ale lui Dumnezeu din trecut 
alunga nelinigtea credinciosului ?! ti redau nadejdea. 

76,1 „Pentru sfar^it, despre Idithun": TM are „Pentru mai-marele cSntaretilor, dupa/ 
despre rdhHthijn" (cf. IPar. 25,1.6). 



PSALMII 76 203 

^ !n ziua stramtorarii mele L-am cautat pe Dumnezeu 

[intins-am] mainile mele noaptea Tnaintea Lui §i n-am fost amagit; 

n-a vrut sa se mangaie sufletul meu. 

"* Mi-am amintit de Dumnezeu §i m-am bucurat, 

am cugetat ^i s-a impu^inat duhul meu. 

Oprire 

^ Au luat-o tnaintea strSjilor ochii mei, 

tulburatu-m-am §i n-am grait. 

^ Am cugetat la zilele din vechime, 

de anii din veac mi-am amintit §i m-am Tngrijorat: 

' noaptea stateam la sfat cu inima mea 

§i cerceta duhul meu. 

^ Oare pentru vecie va izgoni Domnul? 

Nu va mai binevoi niciodata? 

^ Oare pana la capat i§i va opri milostivirea, 

din neam in neam? 

'" Oare va uita de indurare Dumnezeu, 

oare in mSnia Lui i§i va zagazui tndurarile? 

Oprire 

" §i am zis: „Acum am inceput, 



76^ „pe Dumnezeu": TM are „pe StapSnul meu". ♦ „n-am fost amagit": TM are „§i 
n-am ostenit". 

76.4 „Mi-am amintit... §i m-am bucurat": Tn TM: „!mi amintesc de Dumnezeu §i sus- 
pin " ♦ „am cugetat": gr. aSoXcCTxew are sensuri multiple: „a palavrSgi", „a sia de 
vorba", „a discuta", „a murmura" etc. Majoritatea Parintilor (Eusebiu, Theodoret §.a.) 
adopta prima interpretare: atdta vreme cSt psalmistul s-a gdndit la Dunmezeu, s-a 
bucurat, dar cSnd s-a inchis in sine rumegSnd mereu acelea§i ganduri, a fost cuprins de 
nelini^te. Catre a doua interpretare Inclina Augustin: de la amintirea lui Dumnezeu omul 
a trecut la palavrageala cu oamenii §i §i-a pierdut lini§tea. ♦ „s-a tmputinat duhul meu": 
TM are „a siabit duhul meu", dar se poate intelege §i concret: „mi se curma suflarea". 

76.5 „ochii": Vaticanus §i Sinaiticus au „toti du§manii". ♦ 5a tn TM: „Ai tinut pleoapele 
ochilor mei." Traducatorul LXX a citit fmaroth, „straji", in loc de fmurdlh, „pleoape". 

76.6 „m-am ingrijorat": nu apare in TM. 

76,9b in TM: „Inceteaza cuvSntul Lui din neam tn neam?" ♦ „neam": gr. yeved, „gene- 

rafie". 

76,11 ,Acum am tnceput": expresie citata adesea (folosita „acomodat") In literatura 

ascetica pentru a formula un principiu major al vie^ii spirituale: necesitatea de a incepe 



204 PSAIMn76 

aceasta e schimbarea dreptei Celui PreaTnalt." 

12 

Mi-am amintil de Iucr3rile Domnului, 
cSci imi voi aminti de la inceput minunile Tale 
'^ §i voi cugeta la toate lucrarile Tale 
§i la infSptuirile Tale voi cugeta. 
''' Dumnezeule, in [iaca§ul] sfant e calea Ta; 
ce Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? 

Tu e$ti Dumnezeu care faci lucruri minunate, 
ai facut cunoscuta intre popoare puterea Ta, 

Ti-ai rSscumparat cu bra^ul Tau poporul, 
pe fiii lui lacob §1 ai lui losif. 

Oprire 

Te-au vazut apele, Dumnezeule, 
Te-au vazut apele ?i s-au inspaim^tat 
§i s-au tulburat adancurile, multimea vuietului apelor. 

18 

Norii au dat glas 
§1 tree sagetile Tale. 
'^ Glasul tunetului Tau tn v^rtej, 
s-au aratat fulgerele Tale peste lume, 
s-a clintit §i s-a cutremurat pamantul. 
^^ in mare este calea Ta 
§i cararile Tale, in ape multe 
§1 urmele Tale nu se vor cunoa§te. 



in fiecare zi, „a pune bun Inceput". ♦ in TM: , Aceasta ma rSne^te {litt. strapungerea mea 
e aceasta): schimbarea dreptei Celui Preainalt." 

76,13b „voi cugeta": ace!a§i verb ca la vv. 4 ?i 7 (unde e tradus „stateam la sfat"). 
76,14 „in [laca?ul] stSnt": litt. „In eel sfant", traduce ebr. f-qode^, pe care unii tl 
interpreteaza „!n sfintenie". Unii PSrinti il interpreteaza „intru Hristos". 

76.16 „rascumparat": gr. A-u-cpow traduce automat ebr. ga'al, „a acjiona ca ruda cea mai 
apropiata" - vezi nota la 18,15. ♦ Q? Apoc. 5,9. 

76,17-21 Aluzie la trecerea Marii Ro§ii {cf. Ex. 14-15). 

76.17 „multimea vuietului apelor": nu apare in TM, dar la inceputui versetului umiator 
este, in plus, „au revarsat ape norii [de furtuna]". 

76.18 „trec": TM are „zboara". 

76,20c Cf. Rom. 1 1,33. E verba de prezenja invizibila a lui Dumnezeu care, a§a cum i-a 
calauzit pe evrei prin Marea Ro§ie, ii caiauze§te pe toji oamenii la mantuire (Eusebiu, 
Theodor al Mopsuesdei). 



PSALMII 76-77 205 

Caiauzit-ai ca pe o turmS poporul T^u 
prin mana lui Moise $i a lui Aaron. 

77 

^ Pentru m^elegere, al lui Asaph, 
la aminte, poporul meu, la invajatura mea, 
pleaca-ti urechea la cuvintele gurii mele: 

deschide-voi in pilde gura mea, 
vol da glas celor tainuite dintru inceput. 
^ Gate le-am auzit §i le-am cunoscut 
§i parinjii no§tri ni le-au povestit 

"* n-au fost ascunse de copiii lor pentru generatia urmatoare, 
ci le-au vestit laudele Domnului 
§i faptele puterii Lui 
5i minunile pe care le-a savar§it. 
^ A ridicat marturie in lacob 
5i Lege a pus in Israel, 
cate le-a poruncit pSrintilor no§tri 
sa le dea de §tire fiilor tor, 

ca sa le cunoasca generajia viitoare, 



77 Dupd. introducere de tip sapiential, psalmistul aminte^te faptele minunate ale lui 
Dumnezeu din trecut, inftdelitatile poporului, consecinjele acestora, dar §1 indurarea lui 
Dumnezeu §i speranta legata de alegerea regelui David. Psalmul este al doilea ca 
lungime, dupa Ps. 118, !ji e dintre cele mai bine p5strate ca text. Pentru Eusebiu, 
Atanasie §i multi alti Parinti, prin acest psalm-parabola Hristos se adreseaza Bisericii. 

77.1 „Tnvajatura": gr. vofiog, litt. „lege", are aici, ca §i in multe alte locuri din Biblie, 
sensul mai larg al ebr. torah, „tnvatatura data de Dumnezeu omului ca sa ^tie cum sa-§i 
or&nduiasca viata", „intelepciune de viaja". ♦ lb: cf. Mt. 13,9; Mc. 4,9; Lc. 8,8 („Cine 
are urechi de auzit..."). 

77.2 „pilde": gr. Tiopapo^Ti traduce ebr. ma^al, „proverb", „zicatoare", bazate pe 
paralelism, dar §i „povestire cu talc/parabola". ♦ „(celor) tainuite": gr. jcpop^-ii^iccTa 
traduce ebr. hidhoth, „enigme", dar ?! adevaruri importante care nu se dezvaluie omului 
superficial. Cf. Mt. 13,34-35. 

77.4 „n-au fost ascunse": TM are „nu le vom ascunde". ♦ „ci le-au vestit": litt. „vestind" 
la plural. 

77.5 „marturie": aceasta este transmiterea faptelor minunate ale Domnului. Aici ar fi 
vorba, mai precis, despre „cortul marturiei" tn care se afla chivotul ce con^inea Legea 
(Eusebiu, Theodoret). ♦ „cate le-a poruncit": TM are „[prin] care a poruncit". 



206 PSALMII 77 

fiii ce se vor na^te, 

51 ei sa se ridice §i sS le vesteascS fiilor lor, 

ca ei sa-§i puna in Dumnezeu nSdejdea 
5i sa nu uite de lucr^rile lui Dumnezeu 
§1 poruncile Lui sa le cerceteze, 

ca sa nu ajunga precum parinjn lor, 
generatie stramba ^i razvratita, 
generatie care nu ?i-a pSstrat dreapta inima 
§i n-a ramas credincioasa lui Dumnezeu in duhul ei. 

Q 

Fiii lui Efraim, cei ce intind arcul 51 azvarl sageata, 
au dat Tnapoi in ziua bataliei. 

N-au pazit legamantul lui Dumnezeu 
5i tn Legea Lui n-au voit sa umble, 

au uitat de binefacerile Lui 

5i de minunile pe care le aratase lor, 
12 
minunile pe care le-a f^cut inaintea parinjilor lor, 

in Egipt, Tn c^mpia Tanisului. 

A despicat marea 51 i-a trecut prin ea, 
a a§ezat apele ca [intr-]un burduf 

§i i-a caiauzit din nor in timpul zilei 
§1 noaptea intreaga, cu lucirea focului. 

A despicat stanca in pustie 
§i i-a adapat cu puhoi de apa 
*^ §i a scos apa din stanca, 



77,7 „sa le cerceteze": gr. EKC,T\zt(a desemneaza efortul de cunoa§tere amanuntita in 

vederea Tmplinirii (poruncilor); TM are „sa le pSzeasca". 

77,8b Cf. Mt. 12,39; 16,4; 17,17; Mc, 9,19. 

77,9 Versetul intrerupe firul discursului ?i exegefii sunt de parere ca a fost inserat 

ulterior aici pentru a anticipa tema polemlcii antisamaritene (Efraim fiind unul din 

triburile importante din nord §i numele lui folosindu-se generic pentru a denumi intreaga 

zona), polemics dezvoltata in vv. 56-67. ♦ „intind arcul §i azvSri sageata": lift. „cei care 

intind §i azvarl xo^oiq" (to^a desemneaza arcul cu sageti cu tot). 

77,12-13 C/Exod 14-15. 

77,12 „Tanis": ora§ Tn estui deltei Nilului. 

77,14 C/ Ex. 13,21; ICor. 10,1. 

77,15-16 Cf. Ex. 17,1-17; Num. 20,2-13; ICor. 10,4. ♦ „puhoi de apa": TM are „ca din 

abis" - cf. Gen. 1,2. In cosmologia bibtica, „abisul" este oceanul subleran de ap5 dulce 

din care ies raurile §i se adapa fantanile. 



PSALMII 77 207 

a prSvalit ca ni§te rauri apele. 

'^ Dar ei au pScatuit 51 mai mult impotriva Lui, 

L-au infruntat pe Cel Preainalt in loc uscat, 

'^ L-au ispitit pe Dumnezeu in inimile lor 

cerandu-i mancaruri dupS dorintele lor 

'^ 5i au grait impotriva lui Dumnezeu zicand: 

„Oare va putea Dumnezeu sa Tntinda mas^ ?n pustiu? 

^° Cand a lovit stanca au curs ape §i puhoaiele s-au revirsat, 

dar oare paine poate sa ne dea, 

sau sa intinda masa poporului Sau?" 

^^ De aceea a auzit Domnul 5! a izbucnit 

§1 foe s-a aprins in lacob, 

mSnie s-a ridicat asupra lui Israel, 

caci nu s-au increzut m Dumnezeu 
§i n-au nadajduil tn mantuirea Lui. 

A poruncit norilor de sus 
5i porjile ceruiui le-a deschis 

§i a plouat asupra lor mana spre m§ncare, 
painea ceruiui le-a dat-o lor; 

painea Tngerilor a mancat-o omul, 
hrana le-a trimis spre saturare. 
^^ A st^nit vantul de miazazi 



77.17 sq. Cf. Ex. 16,2-36; Evr. 3,16. 

77.18 „in inimile lor": i.e. „cu buna ^tiinja". ♦ „dupa dorintele": gr. xmi; \(/'uxcai; - ca 
sediu a) afectelor, ^\>xn, „suflet", poate tnsemna „sentiment", „curaj", „dorinta". 

77,20 „sa intinda masS": TM are „s5 Tmbie came". ♦ 20c: cf. Mt. 15,33; Mc. 8,4. 

77,23 in context, ar fi de a^teptat descrierea unci pedepse; dar Dumnezeu rSspunde cu o 

binefacere. 

77,24-25 „mana": cf. Ex. 16,4.14 sq. ♦ „painea": TM are „graul". ♦ „ingerilor": TM are 

„celor tari/viteji", In sens uman, termenui se refera de obicei la luptatorii de elita, dar la 

singular ajunge sa se aplice §i lui Dumnezeu („Cel Putemic al lui lacob"). SpiritualizSnd 

sensul, deja Targumul considera ca se refera la Tngeri. Interpretarea spirituals a manei 

continua pana in cartea Intelepciunii (16,20-21), unde se spune ca Dumnezeu a dat 

necontenit poporului Sau o hrana tngereasca „avSnd tn sine orice destStare", deci impli- 

nind orice dorin^a a omului - manifestare a bunata^ii lui Dumnezeu, Cf. §i In. 6,31.51. 

Liturgia crejlina a aplicat pasajul la Euharistie. ♦ Pentru Eusebiu §i Augustin, insa, 

„painea tngerilor" este cuvSniul lui Dumnezeu. 

77,26-27 Cf Num. 1!,31 sg. ♦ „A sttrnit": TM are „a tndepartat": vSntul de rasSrit e 

daunator - de ex., tn Exod 10,13, a adus lacustele. ♦ „de miazazi (voxcq)... apus" (Xiv: 



208 PSALMIt 77 

§i a adus cu puterea Lui vM dinspre apus 
§i a plouat asupra ior ca pulberea carne 

?! ca nisipul marii, pasari inaripate 
§i au cSzut in mijiocul taberei lor, 

jur-imprejurul corturilor lor; 

29 ■ 

er au mancat 51 s-au saturat bine, 
cSci ce poftisera le adusese lor, 
^° n-au fost lipsifi de pofta lor. 
M&icarea le era inca in gura 

cand mania lui Dumnezeu s-a ridicat asupra lor 
§1 a ucis dintre cei gra^i de-ai lor 
§i pe cei ale§i ai lui Israel i-a dobordt. 

Cu toate acestea, ei au pacatuit iarS^i, 
n-au crezut in faptele Lui minunate 

§1 s-au sfar§it in zadamicie zilele lor 
5i anii lor, degraba. 

De cate ori Ti ucidea, 11 cautau 

5i se Tntorceau §i se zoreau spre Dumnezeu, 
35 - . • 

§i-au amintit ca Dumnezeu e ajutorul lor 

§i Dumnezeul PreaJnalt e Rascumparatorul lor. 

II lingu§eau cu gura lor, 
cu limba lor II minteau, 

dar inima lor nu era dreapta cu El, 
nici n-au ramas credincio^i Legamantului Lui. 



pentru Palestina e vSntuI de sud - cf. Gen. 13,14, iar pentru Egipt e apusul, sau numele 

Libiei - cf. Ex, 27,9): TM are „rasarit,.. sud-vest". Diferentele se datoreaza conditiilor 

geografice diferite intre Egipt §i teriioriul israelii. 

77,28 „au cSzut": TM are „le-a fScut sa cad5". 

77,29a Cf. Mc. 6,42. 

77,31 „cei ale§i": TM are b'liurim, „cei dintSi/din frunte", „cei tineri". 

7733 „degraba": TM are „tntr-o spaima nea§teptata". 

77.34 „se zoreau": gr. opepi^w, litt. „a se scula in zori". TM are verbul ^ahar, „a cSuta 
din buna vreme, cu ravna" - verb denominativ de la ?ahar, „zori". 

77.35 „ajutorul": TM are „stanca". ♦ 35b: A. Chouraqui (Le Cantique des Cantiques 
suivi des Psaumes, PUF, Venddme, 1970, apud Mortari, nota ad he.) a numarat toate 
versetele din Psaltire §i a descoperit ca aici este mijiocul acestei cSrti. 

77,36-37 Cf. Is. 29,13, citat de Mt. 15,8; Mc. 7,6 („Acest popor Ma slSve^te cu buzeie, 
dar inima lor e departe de Mine"). ♦ „lingu§eau": litt. „amageau". 



PSALMII 77 209 

^* Dar El este indurator 

§i le va ierta pScatele §i nu-i va nimici, 

de mutte ori I^i va abate mania 

§i nu-§i va aprinde urgia Lui intreagS; 

5i-a amintit ca ei sunt trup, 
duh care se duce §i nu se mai intoarce. 

De c^e ori nu s-au rSzvrStit ei in pustiu, 
L-au maniat in pamantul fSra apai 

§i iara^i L-au ispitit pe Dumnezeu, 
pe Sfantul lui Israel L-au Tntar^tat. 
^^ Nu §i-au [mai] amintit de mana Lui, 



43 



de ziua in care i-a rSscumparat din mana asupritoruiui, 

cum §i-a pus in Egipt semnele Sale 
§i minunile Sale in campia Tanisului; 
'* schimbat-a in sange raurile lor 
§i paraiele lor, ca sa nu mai bea. 

A trimis peste ei taun de i-a mancat 
§i broasca, de i-a dat pieirii; 



46 



a dat malurS peste rodu! lor 



§i truda lor a dat-o lacustei; 

a nimicit cu grinding via lor 
§i smochinii lor, cu inghet; 
^^ a dat grinding peste vitele lor 
§i avutul lor [I-a ars] cu foe; 

49 

trimis-a peste ei urgia maniei Sale, 



7749 „duh care se duce §1 nu se mai intoarce": ideea invierii mortilor, a unei vieti dupft 

moarte, apare limpede numai in ultimele cSr^i ale VT. 

77,41 „iara§i": lilt. „s-au intors" - semitism. ♦ „intaratat": TM are „mahnit". ♦ „SfantuI 

lui Israel": nume divin ce Tmbina transcendenta cu implicarea in istoria oamenilor, 

folosit frecvent in Cartea lui Isaia. 

77,43-51 C/ Ex. 7-11, 

77.43 „§i-a pus... semnele Sale": ca un invingStor, §i-a marcat locul biruintei (cf. 73,4). 
♦ „minunile": gr. lepcrca, litt. „semne prevestitoare". 

77.44 „paraiele": gr. b^pprmaxa, „torenti formati de apa de ploaie". 

77,46 „malura. . . Ificustei": in TM sunt terineni pentru doua feluri de IScuste. 
77,49 „ingerii cei rai": amplificare poetica a ingerulul nimicitor din Ex. 12,23. Augustin 
explica: dreptatea suverana a lui Dumnezeu 5lie sa se slujeasca, spre bine, chiar §i de cei 
rSi. Cum? Aceasta depa§e§te injelegerea mea, dar nu-L depa§e§te pe Domnui. 



210 PSALMII77 

manie §i urgie §i stramtorare, 
trimise prin Ingerii cei rSi; 

a croit cale urgiei Sale, 
n-a crufat de la moarte sufletele lor 
§1 vitele lor le-a ingradit spre moarte; 

lovit-a pe tot Tntaiul nascut tn Egipt, 
parga trudei lor, Tn salajele lui Ham. 

A scos ca pe ni§te oi poporul Sau 
§i i-a dus ca pe o turma prin pustiu, 

i-a caiauzit intru nadejde §i ei nu s-au temut, 
iar pe du|manii lor i-a acoperit marea. 

I-a dus in tinutul sfmteniei Lui, 
muntele acesta, pe care 1-a dobandit dreapta Lui. 

A aiungat din faja lor neamuri, 
le-a impartit cu funia mo§tenirea 
§i a a§ezat in corturile lor triburile iui Israel. 

Dar ei L-au ispitit ?i L-au infruntat pe Dumnezeul cei Preainalt, 
marturiile Lui nu le-au pazit, 

s-au abatut §i au calcat legamantul, ca ^i parinjii lor, 
s-au Tntors ca un arc stricat. 

GO 

L-au maniat cu fnaitimile lor, 
cu chipurile cioplite I-au st^mit gelozia. 

A auzit Dumnezeu §i nu S-a mai uitat la ei, 
I-a disprejuit foarte pe Israel, 

lepadat-a cortul din Selom, 



77.50 „vitele": in TM, bayydh inseamnfi „vieIuitoare" $i „comunitate", iar Tn poezia 
tSrzie are §i sensui de „viata". 

77.51 Cf. Ex. 12,29. ♦ „trudei": TM are „vigorii". 

77.54 Cf. Ex. 15,17. ♦ „tinutur': gr. opiov - majoritatea manuscriselor au6pO(;, „munte" - 
e vorba de lerusalim, respectiv inaitimea Sionului, pe care se va zidi Templul 

77.55 C/ lis. Nav. 24,8-13. 

77.56 C/Jud. 2,12-13. 

7738 „inaitimile": locuitorii Canaanului t§i fSceau sanctuarele idoJesti pe inaitimi 
(c/IRg.3,2etc.). 

77,60 „Selom": e vorba de sanctuaru! de la ^//o, centrul religios §i politic al triburilor lui 
Israel: c/ lis. Nav, 18,1; Jud. 21,19: IRg. 1-4. Poate fi o aluzie la cucerirea chivolului de 
catre filisteni (IRg. 4), dar mai degraba pare a simboliza aici Regatul din nord in intre- 
gime, ca la v. 67, losif §1 Efraim. ♦ „unde Se saia^luise": TM are „pe care tl ridicase". 



PSALMII77 21 1 



laca^ul Lui unde Se saia§luise intre oameni. 

A dat robiei puterea lor 
?! frumusetea lor, in mainiie du^manului; 

a lasat prada sabiei poporul Sau 
§i la mo§tenirea Sa n-a mai privit. 

Pe tinerii lor i-a mistuit focul 
ji fecioarele lor n-au fost jelite; 
" preo^ii lor au cSzut sub sabie 
§i vaduvele lor nu vor fi planse. 

Dar S-a trezit ca din somn Domnul, 
ca un vileaz [ce fusese] ametit de vin, 

§i i-a lovit pe du?manii Sai din spate, 
ocara ve§nica le-a dat lor. 

A lepadat cortul lui losif 
51 tribul lui Efraim nu 1-a ales, 

ci a ales tribul lui luda, 
muntele Sion, pe care 1-a iubit, 
^^ §i a zidit ca [locul] inorogilor [laca^ul] sfant, 
pe pamant 1-a intemeiat in veac, 

§i 1-a ales pe David, robul Sau, 
1-a luat de la turmele de oi, 

din urma [oiler] ce fata 1-a adus 
sa pastoreasca pe iacob, poporul Sau, 
pe Israel, mo§tenirea Sa, 

72 

el i-a pastorit Tntru nevinovatia inimii lui 
§i cu iscusin^a mainilor lui i-a caiauzit. 



77,61 „puterea lor... frumusetea lor": TM are „puterea Lui... maretia Lui" - PSrintii 
(Origen, Alanasie, Augustin) afirma ca se referfi la chivotul capturat {cf. IRg. 4,22). 
77,63-64 „n-au fost jeliie... nu vor fi plSnse": ambele verbe sunt la forma pasivS; unii 
insa atribuic valoare mediaia celui dintai (Brenton), sau am&idurora (Mortari): „n-au 
jelit. . . n-au plans". TM are „n-au fost laudate/n-au avut cantare de nunta. . . nu au jelit". 
77,65 Pentru Theodoret, „somnul" e rabdarea lui Dumnezeu. 

77,69 „inorogi": cf. nota la 28,6. ♦ „ca [locul] inorogilor": TM are „ca inaltimile". 
Aproape toate versiunile au Insa „ca inorogii". Pentru Augustin, acest animal i§i are 
toata nadejdea adunata in unicul sau com. Pentru Cassiodor, comparafia cu inorogul 
exprima fapiul ca Biserica tinde numai spre Dumnezeu (monotropia). 

77.71 „[oilor] ce fata": TM are „celor care alapteaza". 

77.72 „nevinovatia": TM are „deplinatatea/integritatea". ♦ „Nevinova{ia" §i „iscusinta": 
virtu(i cerute de lisus aposlolilor Sai (Mt. 10,16). 



212 PSALMHTS 

78 

' Psalm al lui Asaph. 
Dumnezeule, au intrat neamurile in mo5tenirea Ta, 
au pangarit templul Tau eel sfant, 
au facut lerusalimui ca o coliba. 

Dat-au le§uriie robilor Tai 
ca hrana pasSrilor cerului, 
trupurile credincio§ilor Tai, fiarelor pamantului; 

au varsat sangele lor ca apa 
in jurul lerusalimului, §i nu era cine sS ingroape. 

Am ajuns de ocara vecinilor nojtri, 
batjocura §i ras celor dimprejurul nostru. 

Pana cand, Doamne? Vei fl manios p^nS la capat, 
se va aprinde ca focul gelozia Ta? 

Revarsa urgia Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc, 
asupraimparatiilorcare nu cheamaNumele Tau! 

7 

Caci 1-au Tnghitit pe lacob 
§i locul lui 1-au pusliit. 

Nu-Ti aminti de nelegiuirile noastre din vechime, 
degraba sa ne int^mpine indurarile Tale, 
caci am sSracit foarte! 

Ajuta-ne, Dumnezeule, Mantuitorul nostru; 



78 Psalmul este o lamentatie najionaia Tn urma cuceririi lerusalimului de catre babiio- 
nieni in 586. Dumnezeu este chemat in ajutor ca sa-$i apere credinciojii. Atanasie ?i 
Eusebiu sunt de pSrere ca se refera la situa^ia lerusalimului din timpul revoltei Macabeilor, 

78.1 „coliba": gr. oTtoipo^u^^aKLov, litt. „coliba de paznic sau pentru depozitat pe cSmp". 
TM are „ruina, gr^mada de darSmaturi" - cf. Mich. 3,12. 

78.2 Cy:ier. 7,33. 

78,2-3 IMac. 7,17 le citeazS actualizfind. Cf. §i Apoc. i 1,7-9. 

78.4 „vecinii": in urma distrugerii lerusalimului au nSvaiit dupS prada §1 populaliile 
vecine. edomi^ii §i moabifii. 

78.5 C/ Ps. 73; Rom. 11,1 

78,8 „neiegiuirile noastre din vechime": TM are „nelegiuirile ?nainta§ilor no§tri". P9na 
la un moment dat se Jnsista mai ales asupra responsabilitatli colective a poporului, chiar 
de-a lungul generafiilor. Profejii din timpul Exiiului au accenluat faptui cS fiecare om 
raspunde numai pentru pacatele proprii: c/ ler. 38 (TM 31),29i-9.; lez. 18,2 ^g. 
78,9-10 In Antichitate se socotea ca, daca un popor era invins, zeui lui este de fapt eel 
invins. De aceea Dumnezeu este chemat sa razbune ocara adusa Numelui Sau, 



PSALMIl 78-79 213 

pentru slava Numelui TSu, Doamne, izbave§te-ne 
5i fii mdurator cu pacatele noastre, pentru Numele TSu! 
' Nu cumva sS spuna neamurile; „Unde e Dumnezeul lor?" 
Sa se cunoasca intre neamuri, inaintea ochilor no^tri, 
rSzbunarea sangelui robilor Tai, care a fost varsat! 

Sa aJLinga tnaintea Ta suspinul celor inlan^uiti, 
dupa maretia bratului Tau 
fere^te-i pentru Tine pe fiii celor uci^i! 
'^ Vecinilor no^tri toama-le in san in§eptit 
ocara cu care Te-au ocar^t pe Tine, Doamne! 
'■^ lar noi suntem poporul TSu §i oile pa§unii Tale: 
Jie I(i vom aduce mul^umire in veac, 
Din neam in neam vom vesti lauda Ta! 



79 

Pentru sfar§it, despre cei care vor fi schimba^i; marturie a lui 
Asaph, psalm despre asirian. 
^ pastor al lui Israel, ia aminte, 
Tu care caiauze§ti ca pe o turma pe losif, 
Cel ce §ezi pe heruvimi, arata-Te! 
^ in fata lui Efraim, §i a lui Beniamin, §i a lui Manase, 
treze^te-Ji puterea 
§i vino ca sa ne m^tuie§ti! 



78.9 „pentru slava Numelui TSu": cf. lez. 20,44; 36,22. ♦ „Doamne": nu apare tn TM. 

78.10 „Nu cumva": TM are „De ce" - cf. loel 2,17. ♦ „razbunarea sSngelui robilor Tai": 
c/Deut. 32,43; Apoc. 6,10. 

78.11 „fiii celor uci^i": TM are ////. „fiii morfii" (= „cei sortiti morfii"). 

79 Lmnentatie nalionala. Specific este faptul cS invocarea ajutorului lui Dumnezeu are 
forma de refren cu mici variatii (4.8.15.20); poporul lui Israel reprezentat prin metafora 
viei este p tema proferica {cf. Is. 5,2-7; ler. 2,21; 12,10; lez. 19,10-14). Dupa Eusebiu, 
psalmul cheama venirea lui Hristos. 

79.1 in TM: „Pentru mai-marele cantaretilor, pe Crinii mdrturiei, al lui Asaph." 

79.2 „Pastor": Dumnezeu este PSstorul lui Israel (cf Gen. 48,15; 49,24). Cf §i In. 10,11. 
♦ „?ezi pe heruvimi": cf. nota la 1 7, 1 1 . ♦ „arata-Te": TM are „strafulgera". 

79.3 Efraim, Beniamin §i Manase sunt triburile care provin din Rachel, sotia cea iubita a 
lui lacob (Efraim ^i Manase apar ca fiii lui losif). Impreuna, in acest context reprezinta 
Regatui din nord, cucerit de asirieni tn 722. 



214 PSALMIlTe 

^ Dumnezeule, fntoarce-ne! 

Arata-fi fafa Ta §i vom fi m^ntui^i! 

Doamne, Dumnezeul puterilor, 
p&ia cand Te vei mania de rugSciunea poporului Tftu, 
^ ne vei hrSni cu painea lacrimiior 
§i ne vei adapa cu lacrimi, cu masura? 

Ne-ai pus spre impotrivire vecinilor no$tri 
?i du^manii no^tri §i-au batut joe de noi. 

Doamne, Dumnezeul puterilor, intoarce-ne! 
Arata-Ji fa^a Ta ji vom fi mantuiti! 
Oprire 



9 



Din Egipl ai stramutat o vie, 
ai alungat neamuri §i ai sadit-o, 

ai croit drum Tnaintea ei, 
i-ai sadit radacinile §i ea a umpiut pamantul; 

umbra el a acoperit munfii 
§1 ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu, 
'^ §i-a intins miadi^ele pana la mare 
§i pana la fluviu vitele sale. 

Pentru ce i-ai doborat imprejmuirea 
§i o culeg toji cei care tree pe cale? 

A nimicit-o mistreful din padure 



79.4 „lntoarce-ne": poate tnsemna, concret, „adu-ne Jnapoi din exil", dar $i „conver- 
te^te-ne". La profejii Exilului, convertirea apare ca efect al lucrarii mantuitoare a lui 
Dumnezeu (cf., de ex., lez. 16,60 sq.; 20,40-43; 36,24-31). ♦ .,arata-Ti": TM are 
„lumineaza-Xi fata". La fel §i la vv. 8 §i 20. ♦ Pentru Origen §i Chiril al Alexandriei, 
aceasta „fata" este Hristos. Pentru Augustin, este chipul lui Dumnezeu Imprimat in noi 
la creatie $i care nu trebuie sa rSmSna Intunecat. PsalmistuI li cere lui Dumnezeu s& 
trimita raza a strfilucirii Lui pentru ca acest chip sa straiuceasca In noi. 

79.5 „puterilor": gr. 5w(Veo)v poate tnsemna §i „05tirilor" ~ traduce ebr. fbha 'oth. 

79.6 „cu masura": TM are „?ntreit". ♦ Diferite interpretari la Parin^i. Origen (In Num. 8, 
SC 29, p. 160): „painea lacrimiior... cu masura" - conform cu faptele. Eusebiu: „Sa fie o 
masura la lacrimile noastre." Augustin; „Pe masura puterilor noastre." f 
79,9Aluzielaexod. C/sils. 5;0s. 1!,1; Mt. 2,15. * 
79,10 „i-ai sadit": TM are „§i-a Infipt". til 
79,12 „mare" = Marea Mediterana; „fluviu"= Eufi-at. 

79,14 „din p5dure": tn TM, litera ' din ya 'r, „padure", este scrisa deasupra rSndului. In 

Mi§na se spune cfi este marcata aslfel litera care se afla la mijlocul Psaltirii. Dupa alte , 



PSALMII 79-80 215 



§i fiara singuratica a pascut-o. 

Dumnezeule al puterilor, intoarce-Te, 
prive§te din cer §i vezi 
§i cerceteaza via aceasta 

§i oranduiejte ce a s^dit dreapta Ta 
§i [cauta] spre fml omului pe care 1-ai Intarit pentru Tine! 

Au ars-o cu foe §i au smuls-o, 
dar de mustrarea fetei Tale vor pieri. 

18 

Fie mana Ta peste omul de la dreapta Ta 
§i peste fml omului pe care 1-ai intarit pentru Tine! 

lar noi nu ne vom departa de Tine, 
ne vei da via^a §i vom chema Numele Tau. 

Doamne, Dumnezeul puterilor, intoarce-ne! 
Arata-Ti fafa Ta §i vom fi mantuiti! 

80 

Pentru sfSr^it, despre teascuri; a! lui Asaph, psalm. 

Tresaltati pentru Dumnezeu, Ajutorul nostru, 
striga|i de bucurie pentru Dumnezeul lui Jacob; 

luaji un psalm §i aduceti tamburina, 
harfa placuta impreuna cu aiauta; 



2 



traditii iudaice, ea sugereaza o alta lectura a cuvantului: „(mistretul) Nilului", aluzie la 

Faraon (cf. TOB, nota ad he). ♦ „flara singuratic5": TM are „fiarele campului". Pentru 

Theodoret, aceasta „iiara" il reprezinia pe Nabucodonosor. Pentru alfi PSrinti, ambele 

fiare tl reprezinia pe diavol. 

79,16 in TM: „§i ocrotejte ce a sadit dreapta Ta §i pe fiul pe care 1-ai Intarit pentru 

Tine." Punerea in paralel a „viei" cu „fiur' sugereaza un sens mesianic, pe care 

Targumul §i versiunile II amplifica: „pe regele, pe eel uns pe care 1-ai Tntarit..". In gr. 

„fiul omului" este armonizat dupa v. 18. Pentru Parin^i, acesta este Hristos. 

79,17a Litl. „Arsacu foe §1 dezradScinata". 

79,18 „omul de la dreapta Ta"; tn ziua incoronarii, se considera ca regele era „infiat" de 

Dumnezeu §i „pus de-a dreapta" Lui {cf. Ps. 109). ♦ „fiul omului": expresia apare la 

lezechiel tn sensul obi§nuit de „om", cu o accentuare stilistica. Incepand cu Cartea lui 

Daniel (7,13-15), literatura apocaliptica ti confera un sens eshatologic. lisus se va 

autodenumi astfel Tn Evanghelia dupa loan. 

80 Indemn profetic cu ocazia sarbatorii Corturilor. 

80,1 C/Ps. 8,l;83,l.inTM:„PentrLmai-marelecantaretilor, pegi/m/i, allui/fiop/i." 
80,3 „luati un psalm": TM are „tnaltati muzica (ce insote§te cSntarea)". 



216 PSALMIISO 

■* sunati din trambita la [rasSrit de] lunS nouS, 
in ziua insemnata a sarbatorii noastre; 

caci [a?a] e randuiala in Israel 
51 hotararea Dumnezeului iui lacob. 

Marturie a pus-o pentru losif 
cand a ie^il din pamantul Egiptului, 
grai pe care nu-l cuno§tea a auzit. 

I-a iuat poverile din spate, 
mSinile Iui robisera la cosuri: 

,Jn stramtorare M-ai strigat §i te-am izbavit, 
ti-am dat ascultare din ascunzi§ul furtunii, 
te-am pus la Tncercare la apa Impotrivirii. 
Oprire 

Asculta, poporul Meu, ^i-ti aduc marturie, 
Israele, de Mi-ai da ascultare, 

nu va fi la tine dumnezeu nou 
nici nu te vei Tnchina unui dumnezeu strain, 



80,4 „Iuna noua": calendarul sarbStorilor era eel lunar; se sftrbatorea prima zi a lunii, iar 
aici Targumul precizeaza ca e vorba de prima zi a lunii ti^ri, inceputul anului, sarbatoare 
cu aclamatii (cf. Lev. 23,24; Num. 29,1), ce preceda sarbatoarea Corturilor, care era la 
luna pllna {cf. Deut. 31,10) - c/ TOB, nota ad he. ♦ „!n ziua Insemnata a sarbatorii 
noastre": TM are „la luna plina, pentru ziua sarbatorii noastre". 

80.6 „(a pus)-o": manuscrisele principale au auxov, litt. „l-(a pus)"; recensiunea 
lucianica, urmata de mulfi Parinti, are crux6 (neutru). Totu§i, Pseudo-loan Gura de Aur II 
interpreteaza ca atare, referindu-l la Hristos, prefigurat de losif, patriarhul vandut de 
fratii sai, iar apoi ajuns la mare cinsie, precum $i dt oasele acestuia menite Tnvierii 51 
aduse din Egipt {cf. §i Is. 55,4) - apud Mortari, nota ad he. ♦ „losif ' e aici metonimie 
pentru intregul popor israelit. ♦ 6c in TM: „Grai pe care nu-l cuno§team l-am auzit." 
Psalmistul introduce astfet cuvintele Iui Dumnezeu, care In TM incep la v. 7. Dar s-a 
presupus §i ca ar fi glosa unui scrib care marturise§te ca nu Tntelege textul! ♦ Pentru mai 
muiti Parinti (Origen, Eusebiu, Atanasie) este glasul Iui Dumnezeu pe Sinai. 

80.7 In TM; „I-am Iuat poverile din spate §1 mSinile Iui au lasat jos co^ul" - e vorba de 
eliberarea din muncile grele din timpul robiei egiptene {cf Ex. 1,13-14). Cf Mt. 1 1,28. 

80.8 Cf Ex. 1,23-24; Fp. 7,34. ♦ „furtunii": TM are „tunetului". ♦ „apa impotrivirii": 
TM are „apa de laAfrTbdk" {ef Num. 20,1-13). 

80.9 „(!ti) aduc marturie": gr. 5iafiapn)pc^ca. „a da marturie, a avertiza, a informa, a 
vorbi cu solemnitate". 

80.10 Cf Ex. 20,3 (prima porunca a Decalogului). ♦ „nou": gr. np6a<t>cnoi;, litt. „recent, 
nou aparut", traduce ebr. zdr, „neobi§nuit, ciudat". 



PSALMIl 80-81 217 

'^ caci Eu sunt Domnul Dumnezeul t^u, 
care te-a ridicat din ^ara Egiptului: 
deschide-^i gura larg §i o voi umple! 
^^ Dar poporul Meu nu Mi-a auzit glasul 
§i Israel n-a luat aminte la Mine; 
'^ §i i-am lasat dupS urzelile inimilor lor, 
vor umbia in urzelile lor. 

De M-ar fi ascultat poporul Meu, 
Israel pe caile Mele de-ar fi umblat, 
'^ intr-o clipa i-a§ fi smerit pe du§manii lui 
§i impotriva asupritorilor lui Mi-a§ fi mtins mana." 

Du§manii lui Dumnezeu 1-au lingu$it, 
dar va veni candva §i vremea lor. 
" lar [Dumnezeu] i-a hranit pe ai Sai din lamura graului 
§i cu miere din stanca i-a saturat. 



81 

' Psalm al lui Asaph. 
Dumnezeu S-a sculat in adunarea dumnezeilor, 



80,1 Ic Pentru Eusebiu, este o prevestire a Inmultirii painllor §i a Euharistiei. 
80,13 „urzelile": lilt. „interesele, planurile, cele intreprinse" - acela§i cuvSnt tn ambele 
stihuri. TM are cuvinte diferite: „in tmpietririle inimii lor" - expresie frecventa mai ales 
Tn leremia (3,17 etc.) §i Deuteronom (29,18 etc.), cf. §i Mt. 19,8 - 51 „planurile lor" 
(c/Rom. 1,28). 

80.16 „lingu§it": litt. „mintit". Edi^ia Rahlfs pune punct dupa v. 15, dar, daca legam de 
el inceputul lui 16, ar putea insemna ,,1-ar fi lingu?it"; acesta e sensul $i In TM. ♦ „va veni 
candva §i vremea lor": litt. „dar vremea lor va fi in veac"; ?i Tn TM este acela^i text dificil. 

80.17 „i-a hranit pe ai Sal": gr. v|ro)(xiCo), „a dumica, a farami^a, a rupe bucatele mancarea 
ca pentru copii". ♦ „lamura": lilt. „grasimea". ♦ In TM, liti. „T1 voi hrani... te voi satura". 
81 Dumnezeu Ti mustrS pe mai-marii poporului, mai ales pe carmuitori, numi^i 
„dumnezei" deoarece au primit de la Dumnezeu puterea de a Tmpar^i dreptatea. 

81,1 „adunarea dumnezeilor": TM are litt. „adunarea lui Dumnezeu". ♦ lb Tn TM: „Tn 
mijlocul dumnezeilor judeca". In mitologia canaaneana se vorbe§te despre adunarea 
zeilor prezidata de zeul El. PsalmistuI demitologizcaza imaginea, aplicand-o la relatia 
dintre Dumnezeu §i oameni, termenul fiind folosit pentru fiiinta§ii poporului care defin 
puterea de aTmparti dreptatea (c/ Eusebiu, Theodoret). Pentru Irineu {Adv. Haer. 3,6,1), 
„dumnezeii" sunt cei care au devenlt fii ai lui Dumnezeu, iar pentru Eusebiu, cei carora 
li s-a adresat cuvdntul lui Dumnezeu. 



218 PSALMIUl 

in mijiocul [ei] pe dumnezei li va judeca: 

„Pana cand veti judeca nedrept 
§i-i vefi partini pe cei pacato§i? 

Oprire 

Judecafi pe orfan ?i pe sarman, 
celui smerit §i sSrac faceti-i dreptate; 

scapati-l pe eel sSrac §i sarman, 
din mana pacatosului izbaviti-l!" 

N-au cunoscul §i nici n-au Tnteles, 
ei umbla in intuneric; 
se vor cutremura toate temeliile pamantului. 

Eu am zis; „Dumnezei sunteti 
§i fii ai Celui Preainalt cu tofii: 

dar voi, ca ni§te oameni muriti 
9i ca una dintre capetenii cadeti." 

Ridica-Te, Dumnezeuie, judeca pamantul, 
cSci Tu vei avea mo§tenire in toate neamurile! 



81^ „nedrept": litt. „nedreptate". ♦ „veti partini pe cei pScato?!": litt. „y&,\ lua [seama 

la] fetele celor p3c5to§i" - semitism. 

81,3 „Judecati": unul din procedeele pentru a perpetua nedreptatea era amanarea la 

nesfar§it a procesului. De aceea, imaginea lui Dumnezeu cajudecator este aducStoare de 

speran^a. 

81,5 Se refers, evident, la Judecatori. Imaginea din 5c ilustreaza gravitatea judecatii 

nedrepte. ♦ 5b: cf. In. 12,35. ♦ 5c: In sens literal, din pricina judecatorilor nedrepji, 

lumea merge spre pieire. In alt sens, dupS Origen/Ieronim, Dumnezeu li va indeparta pe 

judecatoril nedrepti, care ji-au pus temeiul pe pamSnt §i nu in ceruri. 

81,6a Versetui e citat de lisus in In. 10,34, care il aplica, dupa cum mcea §i exegeza 

iudaica, laintregul popor. ♦ Theodoret interpreteaza: „V-am cinstit, v-am fScut parta^i la 

Numele Meu, v-am numit fii." 

81.7 Cf. Rom. 5,12; Lc. 10,18; Apoc. 9,1. ♦ DupS Origen/Ieronim, numai Dumnezeu 
nu moare; nici Adam, atSta vreme cat a pazit porunca, nu a murit. Dar, dupa ce a gustat 
din pomul oprit, a devenit pe data muritor. in textul ebraic e mai limpede: „Dar voi 
veti muri ca Adam." ♦ „una dintre capetenii": se refera !a caderea lui Lucifer (Is. 14,12; 
lez. 28,12-16) -c/ Origen/Ieronim. 

81.8 Cf. Fp. 17,3 1. ♦ „Observati bldndefea profetului; nu a spus: «Nimice§te pamantullw, 
ci: «Judeca §i mantuie?te!)). Nu a spus: «Judeca prin Tngeri..,», [caci] ei n-ar putea avea 
mila [...] Tu singur e§ti Judecatorul eel mai blSnd," (Origen/Ieronim) 



PSALMII 82 



219 



82 

' Cantare de psalm a lui Asaph. 
^ Dumnezeule, cine se va asemui Jie? 
Sa nu taci, nici sS nu stai lini§tit, Dumnezeule! 
^ Caci lata, dujmanii Tai au dat glas 
§1 cei care Te urasc §i-au ridicat capul, 
"* asupra poporului Tau au urzit un plan cu viclenie 
§i s-au sfatuit Tmpotriva sfm^ilor Tai; 
^ au zis: „Veniti sa-i dam pieirii dintre neamuri, 
sa nu se mai pomeneasca nici numele lui Israel!" 
^ caci s-au sfatuit intr-un cuget laolalta, 
impotriva Ta au facut legam&it 
' sala^ele idumeilor $i ismaelitii, 
Moab 51 agarenii, 
^ Gebal, §i Ammon, §i Amalec 
§i Strainii, impreuna cu locuitorii Tyrului; 
^chiar §i Asiria li s-a alaturat, 
au venit in ajutorul fiilor lui Lot. 



82 Poporul israelii, hartuit de du§mani din toate parfile, striga cStre Dumnezeu s&-\ apere 

pentru a arSta paganilor ca nimeni nu-I poate sta impotriva. Disparitia poporului ar fi 

e§ecul lui Dumnezeu, In ciuda multiplelor aluzii geografice §i istorice, nu s-a putut 

preciza in ce moment anume a fost compus psalmul. 

82^ „cine se va asemui Jie?": TM are „sa nu ai odihna". ♦ „Sa nu taci... sa nu stai lini§- 

tit": tacerea, aparenta lipsa de reacjie a lui Dumnezeu e o temS recurenta In lamentatii. 

823 „§i-au ridicat capul": imaginea sugereaza §arpele. Dar Hristos zdrobe§te capul 

$arpelui (Chiril al Alexandriei). 

82,4 „sfintilor": TM are litt. „cei pe care-i \i\ ascun§i" - termenul se folose?te despre 

comori. 

82.7 „idumeii": descendentii lui Esau, numit §i Edom !n Geneza 36,8. ♦ „ismaelitii": 
dupa traditie, urma§ii lui Ismael, fiul lui Avraam de la egipteanca Agar (Gen. 16,15; 
21,18). Traditia iudaica §1 cea musulmana considera ca arabii sunt descendentii lui. ♦ 
„agarenii": triburi arabe de la sud de Marea Moarta (dupa numele aceleia§i Agar) - 
c/ Gen. 21; I Par. 5. 

82.8 „Gebal": numele unui trib arab din pustiul aflat la sud de Marea Moarta §i la nord 
de Petra. ♦ „Ammon": ammonitii, populatie care locuia la nord-est de Marea MoartS, 
Impreuna cu moabltii, alcatuiesc grupul „fiilor lui Lot" men^ionat la v, 9 (cf. Gen. 19). ♦ 
„Amalec": amaleci^ii erau o popula|ie nomada din Negev. Apar de mai multe ori ca 
du^mani tipici ai lui Israel (Ex. 17,8; Jud. 3,13 etc). ♦ „Strainii", ca §i In multe alte 
locuri, li desemneaza pe filisteni, 



220 PSALMII 82 

Oprire 

Fa cu ei ce [ai fScut] cu Madiam §i cu Sisara, 
ca §i cu labin la par^ul Kison. 

Nimiciti au fost la Aendor 
?! au ajuns ca baiegarui pe pamSnt. 
'^ Pe capeteniile lor fS-le ca pe Oreb §i Zeb, 
ca pe Zebee §i Salmana pe toate capeteniile lor, 

care au zis: „Sa luam ca mo§tenire pentru noi laca?ul sfant al lui 
Dumnezeu!" 

Dumnezeul meu, fS-i ca pe o roata, 
ca pe o trestie in fata vantului; 

ca focul ce parjole§te un desi§, 
ca flacara ce mistuie mun^ii, 
'^ a§a sa-i urmare^ti cu vijelia Ta 
§i cu urgia Ta sa-i scuturi. 
'^ Umple fetele lor de ocara, 



§i vor cauta Numele Xau, Doamne! 

Sa fie ru§inati §i tulburati in veacul ve; 
sa fie injositi §i da{i pieirii, 

ca sa §tie ca Numele Tau e Domnul, 
Tu singur e§ti preainalt pe tot pamantul. 



82,10 „Madiani" sau Madian: madianitii, condu§i de Oreb §i Zeb {mentiona{i tn v. 12)i 
au fost fnfranti de Gedeon cu ajutorul vadit al lui Dumnezeu (Jud. 6-8; cf. %\ Is. 9,3). 
in Judecdiori (7,1), batalia nu s-a dat la Aendor/Endor, ci la Aroed (ebr. 'Eyn Harodh). 
♦ „Sisara... labin": generalul §i regele Asorului (ebr. Hator) tnvin§i de Debora - cf. Jud. 
4-5. ♦ „Fa cu ei...": dupS Eusebiu §i Augustin, e mai degraba profetie decat blestem. La 
fellavv. 12 §i 14. 

82.12 „Zebee" §i „Salmana" se presupune ca sunt nume deformate sau fictive date ironic 
unor regi madianiti in Jud. 8,5-21 {cf. TOB, nota la Jud. 8,5). 

82.13 „lfica§ul sfant": TM are „pa§unile". 

82.14 „trestie": TM are „pleava". ♦ „ft-i ca pe o roata": Origen §i Eusebiu v5d tn roata o 
imagine a instabilita^ii. Atanasie interpreteaza insa „fa-i sa pomeasca in directie 
inversa", adicS sa se converteasca. 

82,16 „sa-i scuturi": TM are „sa-i inspaiman(i". ♦ Dupa Origen/leronim, Dumnezeu vrea 
sa-i inspaimante ca sa caute Numele Lui {cf 17b). La fel la vv, 18b-19: sa piara ce e rfiu 
in ei, ca sa-L poata cunoa^te pe Dumnezeu. 



".> 



PSALMII83 221 

83 

Pentru sfSr?!!, despre teascuri; al fiilor lui Core, psalm. 

Cat sunt de iubite laca§urile Tale, Doamne al puteriior! 

Tanjejte §i se sfar§e§te sufletui meu dupa curtile Domnului, 
inima mea §i trupul meu au tresaltat intru Dumnezeul eel viu. 

Caci §i vrabia §i-a gasit casa 
§i turtureaua cuib unde sa-^i punS puii ei: 
altareie Tale, Doamne al puteriior, 
imparatui meu §i Dumnezeul meu! , - ' 

Fericiti cei care locuiesc Tn casa Ta: 
in vecii vecilor Te vor lauda. 

Oprire 

Fericit omul care are ajutor de la Tine, Doamne: 



83 Psalm de pelerinaj ce exprima dragostea pentru Templu ca loc al prezentci lui 
Dumnezeu. Face parte din cantarile Sionului. 

83.1 In TM: „Pentru mai-marele cantarejilor, pe gittXth, al fiilor lui Qorah, psalm." ♦ 
„despre teascuri": dupa Augustin, teascul e simbolui suferinjelor prin care trebuie s5 
treaca omul Tn viaja; la capStul acestora raman „untdeiemnul §i vinul", dorinta aprinsa 
dupa bine, dup5 Dumnezeu. 

83.2 „iaca§uri[e": atat cuvantui grecesc, cat §i eel ebraic pe care tl traduce desemnau 
initial cortui, evocand sanctuarul din timpul peregrinarii prin pustiu. Pluralul tine de 
limbajul poetic, ca §i „altarele" de la v. 4. Cf. In. 1,14 („Cuvantul S-a fScut trup ?i §i-a 
pus saia^ul intre noi") §i Apoc. 21,3. ♦ Dupa interpretarea lui Eusebiu, psalmistul inspi- 
rat vede dinainte laca^urile lui Dumnezeu puse de Hristos pe pamSnt §i dore§te aprins 
toate aceste altare viitoare. ♦ „Doamne al puteriior": vezi nota la 79,5. 

83.3 „Sufletul... inima... trupul" desemneaza laolalta omul intreg, cu vitalitatea, interio- 
ritatea §i corporalitatea sa. ♦ „au tresaltat": TM are „striga de bucurie". ♦ Theodoret vede 
aici dorul iudeilor dupa Templu §i dorul nostru dupa altareie Domnului; chiar trupul 
participa la bucurie. 

83.4 C/Ps. 10,2; 123,7; Mt. 10,29.31. 

83.5 „cei care locuiesc": slujitorii cultului, pe care pelerinul ti ferice§te, dar, tn sens 
spiritual, toti cei care traiesc in prezenja lui Dumnezeu. Cf. In. 6,56; 15,4. 

83.6 „care are ajutor de la Tine": TM are „a cami tarie este !n Tine". Cf. Fip. 4,13 
(„Toate le pot In Cei care ma intare^te"). ♦ „sui§uri": se refera la drumul de urcu§ catre 
lerusalim; aluzie §i la psalmii „trepteior" (cf Introducerea §1 nota la Ps. 1 19). ♦ 6b in 
TM: litt. „drumuri largi in inima lor", poate insemna „pornesc la drum cu draga inima", 
dar §i „pastreaza tn inima drumurile" {cf TOB - text §i nota), ceea ce poate fi amintirea 
peierinajului sau, mai profund, stradania de a umbla pe caile Domnului {cf Lancelotti, 
ad loc). 



222 PSALMII 83 

a a^ezat sui§uri Tn inima sa 

^ prin Valea Plangerii, spre locul hotarSt, ,; • 

caci binecuvantari va da [acolo] Datatorul Legii. 

Vor merge sporind Tn putere, 
[li] se va arata Dumnezeul dumnezeilor in Sion. 

Doamne, Dumnezeul puterilor, asculta rugaciunea mea, 
pleaca-Ji urechea, Dumnezeule al lui lacob! 

Oprire 

Ocrotitorul nostru, Dumnezeule, vezi 
§i cauta la fa^a unsului Tau! 

Caci mai buna este o zi in cur^ile Tale decat mii [in alta parte]: 
ales-am sS fiu lepSdat in casa lui Dumnezeu 
mai bine decat sa locuiesc in corturile pacato^ilor. 

caci mila §i adevarul !e iube§te Domnul Dumnezeu, 
bar §i marire va da; 
Domnul nu-i va lipsi de cele buna pe cei care umbia intru nevinovatie. 

Doamne al puterilor, fericit omul care nadajduie^te Tn Tine! 



83.7 „locul hotarat": e vorba de Templu, al c5rui toe a fost ales de Dumnezeu (cf. Deut. 
12,5-7.11-14). ♦ in TM versetul este neclar §i foarte diferit de LXX: „Trecand prin 
Valea Copacului de balsam, ei pun izvor §i [cu] binecuvantari [o] imbracS ploaia 
timpurie," Traducatorul LXX a citit BKH, „a plSnge", in loc de BK', „copac de balsam". 
Valea Copacului de balsam, la nord de Valea Hinnom, era ultima etapS a pelerinajului: 
la rSscrucea drumurilor care veneau de la nord, de la vest §i de ia sud - cf. 2Rg. 5,17-25 
{cf. BJ, nota ad he). ♦ 7b: cf. In. 7,38. ♦ „Fericit eel pe care Dumnezeu 11 ocrote§te in 
Valea Plangerii, eel care face pocain^...; acela a a^ezat Tn inima sa sui§uri spre 
Dumnezeu." (Eusebiu) 

83.8 „sporind in putere": litl. „din putere in putere". Cf. 2Cor. 3,18 („din slava in 
slava"). ♦ „se va arata...": expresie Tndrazneata §i in LXX §i in TM; unii traduc9lori au 
ezitat sa o transfere ca atare (de ex. KJV, TOB) §i au emendat-o in „ei se arata (in fafa 
lui Dumnezeu)". C/ lln. 1,1; 4,14. 

83.10 „Ocrotitorul nostru": litl. „cel ce tine scutul [in fafa noastra]"; TM are „scutui 
nostru". ♦ „unsului TSu": Eusebiu 11 refera la Hristos; pentru Atanasie, „unsur' este 
„poporul chemat la preo^ia impSrateasca". Pentru Beda, versetul tnseamna: „Prive§te in 
noi chipul Fiului Tau!" 

83.1 1 „sa fiu lepadat in casa": TM are „sa stau in/sa pazesc pragul casei". 
83,12a in TM: „Caci soare §i scut este YHWH..." 

83,13 „nadajduie§te": TM are „se increde". 



PSALMII84 223 

84 

' Pentru sfSr^it; al fiilor lui Core, psalm. 
^ Bine ai voit, Doamne, pamSntului TSu, 
ai abatut robia lui lacob; 
^ ai iertat fSradelegile poporului TSu^ 
ai acoperit toate pacatele lor. 

Oprire 

^ Potolit-ai toata mania Ta, 

Te-ai abatul de la urgia maniei Tale. 

' Intoarce-ne, Dumnezeul mantuirilor noastre, 

§i abate mSnia Ta de la noi! 

Nu cumva ne vei urgisi in veac, 
sau vei ^ine urgia Ta din neam in neam? 
' Dumnezeule, intorcandu-Te, Tu ne vei da via^ 
§i poporul Tau se va bucura de Tine. 

g 

Arata-ne, Doamne, milaTa 
§i m^ntuirea Ta daruie^te-ne-o! 

Auzi-voi ce va grai in mine Domnul Dumnezeu, 
caci va grai pace peste poporul Sau 
§i peste credincio^ii Sai 
§i peste cei care-$i Tntorc inima spre El, 



84 Bucuria tntoarcerii din Exil §i tncrederea !n ajutorul lui Dumnezeu pentru a tnvinge 

greutafile. 

84,! in TM: „Pentru mai-marele cfintaretilor, al fiilor lui Qorah, psalm." 

84,2 „ai abatut robia...": TM are „ai tntors robia...". Verbul e caracteristic pentru actiu- 

nea lui Dumnezeu de refacere. Acela§i verb in TM §i la v. 5 („tntoarce-ne"); cf. §1 

Ps. 125,4. ♦ Pentru Atanasie, „Bine ai voit, Doamne..." este echivalent cu „I-a plScut [lui 

Dumnezeu] sa adune toate Tn Hrlstos" {cf. Ef. 1,10). Dupa Eusebiu $i Theodoret, 

binecuv^tarea lui Dumnezeu anuleaza blestemul din Gen. 3,17. 

84.5 „tntoarce-ne": nu sta in puterile noastre sa ne intoarcem la Dumnezeu, spune 
Augustin. 

84.6 C/Zah. 1,12. 

84.7 TM are o constructie interogativS: „Oare nu Tu, Intorcfindu-Te, ne vei da viata^..?" 
*Cf. ICor. 15,22, 

84.8 Cf. Lc. 2,30, 

84.9 Cf Lc, 2,14; 24,36; Fp. 10,36, ♦ „!n mine": nu apare !n TM. ♦ „§i peste cei care-$j 
intorc...": TM are: „...numai sa nu se intoarca la sminteall" 



224 PSALMil 84-85 

'" Aproape de cei ce se tern de El e mantuirea Lui, 
ca sa se a^eze slava in pamantui nostru. 

Miia §i adevarul s-au tntampinat, 
dreptatea §i pacea s-au sarutat, 

adevarul din pSmant a ras^rit 
ji dreptatea din cer a privit. 

CSci Domnul va da bunStatea 
§i pamantui va da rodul sau; 

dreptatea inaintea Lui va merge §i va a§eza pe cale pa§ii Lui. 



85 

RugSciune a lui David. 
Pleaca-Ti, Doamne, urecliea §i ascuita-ma, 
caci sarac 51 sarman sunt eu! 

Pazejte sufletul meu, cad sunt credincios, 
mantuie§te-i pe robul Tau, Dumnezeul meu, pe eel care nadajduie§te in 
Tine! 

Mi[uie§te-ma, Doamne, caci spre Tine vol striga ziua intreaga! 



84.10 „sa se a§eze": /(//. „sa-§i faca laca§ui". ♦ „sa se a§eze slava": In lez. 10 profetul 
vedc cum Slava (= Prezen^a) lui Dumnezeu parase§te lerusalimul. Retntoarcerea ei e 
semnul refacerii - ea revine tn Templul din timpurile mesianice (lez. 43). In sens profe- 
tic, dup5 interpretarea lui Atanasie, „slava" este Fiul Unul-nascut care Impaca in Sine 
toate, pe pamant §i in cer (c/ Col. 1,20). 

84.11 Person ificarea atributelor divine este (recventa mai ales in literatura poetica. ♦ 
Theodoret vede aici o profefie a tntalnirii dintre Elisabeta, cea care purta „dreptatea", §i 
Maria, cea care purta „Pacea" {cf. Lc, 1,40). Eusebiu leaga versetui de In. 1,17 {„harui $i 
adevarul au venit prin lisus Hristos"), de ICor. 1,30 („[Iisus] a fost ftcut de Dumnezeu 
pentru noi tnlelepciune §i dreptate...") §i de Ef. 2,14 („EI este Pacea noastra"). 

84.12 „a privit": Htt. „s-a aplecat sa priveasca", ♦ Dupa Augustin, „adevarur' e Hristos; 
♦ „din pamant": nascut din femeie pentru a putea aduce jertfa care indreptate^te. 
84,13b = Ps. 66,7a. 

84,14 Cf. Is. 58,8, 

85 Un credincios prigonit se refugiaza la Dumnezeu. 

85.1 „Pleaca-'}"i urechea": Atanasie spune ca psalmistul vorbe^te ca un bolnav lipsit de 
putere, spre care medicul trebuie sS se apiece ca sa-1 auda. 

85.2 „credincios": gr. ooxoc,, „pios, sfant, eviavios", traduce aici ebr. hasTdh, „bun, cre- 
dincios", care practica hesedh-\A {cf. nota la Ps. 5,8) imitSndu-L pe Dumnezeu {cf infra, 
V. 13-„mila"). 



PSALMII 85 

"* Vesele^te sufletiil robului Tau, 

cSci la Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu! 

Caci Tu, Doamne, e§ti bun §i bland 
5i mult milostiv cu to|i cei care strigS catre Tine. 
^ Asculta, Doamne, rugaciunea mea 
§! ia aminte la glasul cererii mele! 
^ in ziua str^mtorarii mele am strigat catre Tine, caci m-ai ascultat. 

Nu este asemenea Tie intre dumnezei, Doamne, 
§i nici [fapte] ca faptele Tale! 
^ Toate neamurile cate le-ai fScut vor veni 
5i se vor Tnchina in fa^a Ta, Doamne, 
§i vor slavi Numele TSu, 
'" caci mare e§ti Tu §i faci lucruri minunate: 
Tu singur e§ti Dumnezeu, Cel Mare. 
" Calauzejte-ma, Doamne, pe calea Ta 
§i voi umbia intru adevarul Tau; 
sa se bucure inima mea, ca sS se teamS de Numele Tau! 
' \\\ voi aduce laudS, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata inima mea 
§i voi slavi Numele Tau in veac, 
'^ caci mila Ta mare e fata de mine 
§i Tu ai scos sufletul meu din adancul laca^ului morfilor. 
''' Dumnezeule, cei nelegiui^i s-au sculat impotriva mea 




85,5 „biand": TM are „iertator", 

85,7 „m-ai ascultat": TM are „m5 ascuiti". 

853 Poporul lui Israel, monoteist inc5 de la tnceputui existentei sale, percepe treptat, 

mai ales sub influenza profetilor, inexistenta zeilor celorlalte popoare. Apar arhaisme de 

exprimare, ca aid, unde se observa trecerea de la monolatrie (con^liinta ca trebuie sa se 

tnchine doar Dumnezeului sau) la monoteismul strict (con§tiinta existenjei unui singur 

Dumnezeu, Creator a toate §i StapSn peste toti). 

85.9 C/Apoc. 7,9-11; 15,4. 

85.10 „Cel Mare": nu apare in TM. 

85.1 1 „sa se bucure": TM are „unifica". Credinfa in YHWH aduna laolalta toate puterile 
omului (cf. Deut. 6,5). 

85.13 „ai scos": adesea, in psalmii de implorare, credinciosul considera actiunea lui 
Dumnezeu deja implinita {cf. Mc. 11,24). ♦ „din adancul iaca?ului morjilor": /;//. „din 
hades-\i\ eel mai dejos". Cf. Fp. 2,31. 

85.14 „nelegiuiti": TM are „trufa?i". ♦ „au c5utat sufletul meu" = „au vrut sa ma ucidS" 
(semiiism). ♦ „nu Te-au pus... inaintea lor" = „n-au tinut seama de Tine" (semitism). ♦ 
Cf Mt. 26,3-4. 



226 PSALMII 85-86 

§i o ceata de [oameni] silnici au cSutat sufletul meu 
51 nu Te-au pus pe Tine Tnaintea lor. 
'^ lar Tu, Doamne, Dumnezeule, e§ti milostiv §i indurator, 
Tndelung-rabdator 5! mult milostiv §i adevarat. 

Cauta spre mine §i ma miluie^te, 
da puterea Ta slujitorului TSu 
|i mantuie§te pe fiul slujnicei Tale! 

Fa cu mine semn spre bine, 
§1 sa vada cei ce mS urasc §i sa se ru§ineze, 
caci Tu, Doamne, mi-ai ajutat mie §i m-ai mangaiat. 



86 

' Al fiilor lui Core, psalm de cantare. 
Temeliile lui [sunt] pe mun^ii cei sfinti: 

iube§te Domnul por^ile Sionului 
mai presus de toate sala?ele lui iacob. 

Lucruri slavite s-au spus despre tine, cetatea lui Dumnezeu! 
Oprire 
■* Voi aminti de Raab §1 de Babilon celor care ma cunosc; 



85.15 „indeIung-rabd5tor": gr. ^aKp69u|xog traduce ebr. 'erekh 'appayim, „Tncct la 
manie". 

85.16 C/ Is. 42,1= Mt. 12,18. ♦ 16c: c/ Lc. 1,38. 

85.17 „semn spre bine": cf. Mt. 16,4 („Nu li se va da alt semn decfit acela al lui lona 
profetui!") §i 24,30. ♦ Ca ?i fiii lui Israel in Egtpt, pe care tngerul nimicitor i-a crutat 
vSzand semnul pe u§a(Ex. 12,13). 

86 Este una din cantarile Sionului. Textul, destul de corupt, a dat na^tere la o multime de 
interpretari. Proclamare a stapdnirii universale a Dumnezeului lui Israel; datorita locuirii 
Lui in lemplu, Sionul este „mama" tuturor popoarelor. Aceasta viziune universalistS 
confers psalmului un caracter mesianic §i eshatologic. Parintii subliniaza simbolismul 
lerusalimului ceresc. 

86.1 Cf. Ef, 2,20 („2iditi pe temelia apostolilor"); Evr. 1 1, 10 („cetatea cu temelii solide"). 

86.2 „portile": cf. Apoc. 21,12. 

863 Cf. Evr. 12,22 („Voi v-a^i apropiat de muntele Sionului ?i de cetatea Dumnezeului 
celui viu"); Cf Apoc. 3,12. 

86,4 „Raab" (ebr. Rahabh) este monstrul marin care simbolizeaz5 haosu! primordial 
{cf Ps. 89,1 1 TM §i in lev 9,13), dar e folosit 51 cu referire la trecerea M5rii Ro^ii {e.g. 
Is. 51,9) §i ajunge sa desemneze Egiptui (Is. 30,7). Parinjii Insa il inlerpreteaza ca 



PSALMII 86-87 227 



§i lata Strainii, Tyrul §i poporul etiopienilor, 
ace§tia s-au nascut acolo. 

„Maica Sion" va spune omul 
§i om s-a nSscut acolo, 
§i msu§i Cei Preainalt i-a pus temelie. 

Domnul o va povesti in cartea popoarelor 
§i a capeteniilor acestora, care s-au nSscut tn ea. 

Oprire 

' Plina de bucurie e locuirea tuturor in tine. 



87 

' CSntare de psalm, a fiilor lui Core; pentru sfar§it, pe maeleth, ca 
rSspuns; pentru tn^elegere, a lui Aiman israelitul. 
Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, 



referindu-se la Raab din lerihon (lis. Nav. 2), tn care Origen vede o preflgurare a 
Bisericii adunate dintre neamuri (Orl gen/I eronim, ad loc). ♦ „ceior care ma cunosc": tn 
TM se poale infelege §i „printre cei care m5 cunosc", §i aceasta este optiunea majorita^ii 
traducStorilor. ♦ „Strainii": TM are „Filistia". ♦ „ace5tia s-au nSscut acolo": fiecare s-a 
nSscut tn fara sa de origine (dar patria spirituals a fiecSruia este Sionul - cf. vv. 5 §i 7). ♦ 
DupS Eusebiu, enumerarea tuturor acestor nume e un fel de a exprima chemarea 
universal^: Tyrul, Etiopia etc. fac parte din Cetatea lui Dumnezeu. 

86.5 in TM: „Despre [cetatea] Sionului se va spune: fiecare om {litt. om §i om) s-a 
nSscut tn ea §i tnsu§i Cei Preainalt a intarit-o." ♦ Theodoret interpreteaza: „Orice om va 
numi Sionul «Mama»... «Ierusalimul de sus este liber §i el este mama noastra» (Gal. 
4,26)." ♦ „i-a pus temelie": cf. Evr. 11,16. 

86.6 „cartea popoarelor": litt. „scrierea popoarelor": cf. Lc. 10,20 („Numele voastre sunt 
scrise tn ceruri"), ♦ In TM: „Domnul numara tnscriind popoarele: acesta s-a nSscut 
acolo." ♦ „capeteniilor": traducatorul LXX a citit, probabil, sartm, „capetenii", in loc de 
,^anm", participiu activ plural de la verbul „a canta" din versetul urmator. 

86.7 Litt. „Ca a tuturor ce se bucura e locuirea in tine" sau „Ca a unora ce se bucura e 
locuirea tuturor tn tine". ♦ In TM: „Ei vor canla danjuind: wToate izvoarele mele sunt in 
tine!»." 

87 Lamentatie §i implorare de ajutor a unui nefericit care t§i vede moartea cu ochii. 
Parinjii au v5zut in el expresia sentimentului de parasire al lui iisus pe Cruce. 
87,1 in TM: „C§ntare de psalm a fiilor lui Qorah pentru mai-marele cSntaretilor, pe 
mahaiath (vezi nota la 52,1) J^'annoth mafki! (vezi nota la 31,1) al lui Heyman 
ezrahitul." ♦ L^'annoth nu apare decat tn acest titlu; a fost interpretat ca „pentru a 
raspunde" (ca in versiuni) sau „pentru tntristare". ♦ Aiman/Heyman este numele unui 
cantarel dintre fiii lui Core ( I Par. 6, 1 8). 



228 PSALMII 87 

ziua am strigat §i noaptea inaintea Ta; 



s& ajunga inaintea Ta rugaciunea mea, 
pleaca urechea Ta catre cererea mea, Doamne! 

Caci s-a umplut de rele sufletul meu 
§i viafa mea de laca^ul mortilor s-a apropiat; 

socotit am fost printre cei ce se coboara tn groapa, 
am ajuns ca un om ftra ajutor, printre morji - liber, 

asemenea unor cazu^i ce dorm aruncaji in mormant 
de care nu-Ji mai aduci aminte 
5i au fost lepadati din mana Ta. 

M-au a§ezat tn adancul gropii, 
in Tntuneric §i Tn umbra morfii. 

Asupra mea s-a ingreunat mania Ta 
§i toate valurile Tale le-ai adus peste mine. 

Oprire 

Ai indepartat pe cunoscutii mei de la mine, 
m-ai facut uraciune pentru el, 
am fost predat §i n-am [putut] scapa. 
"'Ochii mei au slabit de saracie; 
strigat-am catre Tine, Doamne, ziua intreaga* 
intins-am spre Tine mainile meie: 

Oare pentru cei morti vei face minuni? 
Sau vindecatorii ii vor ridica ji-Ji vor aduce lauda? 



87,3 „cererea": TM are „slrigarea". 

87.5 „printre morti - liber": numai Hristos e liber, pentru ca nici un pScat nu-L fScea 
supus mortii (Atanasie). „Liber printre morti §i eliberator al mortilor." (Chiril al 
lerusalimuiui, Cat. 14,1) Aceeaiji aplicare la moartea eliberatoare a lui Hristos - la 
Origen, Eusebiu, Grigore al Nyssei, Augustin etc. 

87.6 „cazuti": litt. „raniti". La posibilitatile medicinei din Antichitate, rSnirea echivala 
adesea cu moartea. ♦ „nu-Ti mai aduci aminte §1 au fost lepSdati...": cf. nota la 6,6. 
Chiar daca §eolul inseamna, panS cStre sfar§itul VT, mai degraba o supravietuire dimi- 
nuata §i nesemnificativa, de obicei se spune ca Dumnezeu este stipdn §i peste §eol. 
Expresiile hiperbolice de aici sugereaza Intensilatea sentimentului de parSsire. 

87.7 „M-au a§ezat"; TM are „M-ai a§ezat". ♦ „adancul gropii": litt. „groapa de jos". ♦ 
„umbra mortii": TM are „in adSncuri". 

87,8-9 Eusebiu ieaga pasajul de Is. 53 {„a fost lovit pentru pacatele noastre..."). 

87,9 Cf. Mt. 26,56. ♦ „predat": TM are „inchis". 

87,1 1 „Sau vindecatorii il vor ridica": TM are „Oare umbrele se vor scula". 



PSALMII 87-88 229 



'^ Oare va povesti cineva in mormant mila Ta 

§i adevarul TSu in [locul de] pierzare? 

'^ Oare se vor cunoa§te in intuneric minunile Tale 

§i dreptatea Ta, in pamant uitat? 

'"* lar eu citre Tine, Doamne, am strigat 

§i in zori rug^ciunea mea Te va Tntampina. 

'^ Pentru ce, Doamne, alungi sufletui meu, 

i^i intorci fa^a de la mine? 

^^ Sarman sunt eu §i trudit din tineretea mea, 

inaijat am fost, dar §i umilit §1 descumpanit. 

^' Peste mine au trecut maniile Tale 

§1 infricofariie Tale m-au tulburat, 

'^ m-au inconjurat ca apa ziua intreaga, 

m-au impresurat laolalta. 

'^ Ai indepartat de la mine prieten §i vecin 

§i pe cunoscu^ii mei, de nenorocire[a mea]. 



88 

' Pentru Tn^elegere, al !ui Aithan israelitul. 
^ indurarile Tale, Doamne, tn veci le voi canta, 
din neam in neam voi vesti adevarul Tau cu gura mea. 



87,14 „am strigat": cf. Mt. 27,46. 
87,15b C/Ps. 21,2. 

87.16 „Sarman": cf. 2Cor. 8,9 („bogat fund, [Hristos] S-a Scut sSrac, ca sa ne 
tmbogateasca"). ♦ 1 6b in TM: „am purtat spaimele Tale §1 m-am tulburat." 

87.17 „lulburat": TM are „nimicit". 

87,19 Cf. Lc. 23,49 („§i stateau toji cunoscu(ii Lui deoparte..."). ♦ 19b in TM: „n-am 

insotitor decSt bezna." 

88 Psalmul e o amintire a fagaduinfelor t^cute iui David §i care par naruite Tntr-un 

moment greu al istoriei poporului israelii. Preamarirea lucrarii minunate a lui Dumnezeu 

tn creatie §i in istorie e totu§i datatoare de nadejde pentru viitor. Nu se poate determina 

exact la care rege se face aluzie, dar cre§tinii au vSzut In el o profetie despre Regele- 

-Mesia. 

88.1 in TM: .Ma^^il al lui Heyman ezrahitul" (vezi nota la 87,1). 

88.2 „adevarur': LXX, ca ^i Vutg., echivaleaza tntoldeauna astfel ebr. 'emunah, „fideli- 
tate, stalomicie, adevar (in sens de coerenta cu sine)"; la fel la vv. 3; 6; 9; 34; 50 infra; 
tot cu „adevar" echivaleaza §1 sinonimul ebraic al acestuia, 'emeth (v. 15) - ambele din 
radacina 'MN. 



230 PSALMII 88 

^ Caci ai zis; „In veac se va zidi indurarea", 
in ceruri se va a§eza adevSrul TSu. 
'* „Am incheiat legamSnt cu ale§ii Mei, 
jurat-am lui David, robul Meu: 

Pana in veac voi a$eza semin^ia ta 
§i voi intemeia din neam in neam tronu! tftu." 

Oprire 

^ Vor marturisi cerurile minunile Tale, Doamne, 

adevarul Tau, in adunarea sfintilor. 

' Cine-I este deopotriva, printre nori, Domnului, 

sau cine se va asemana Domnului Tntre fill lui Dumnezeu? 

Dumnezeu este preamarit in adunarea sfin^ilor, 
mare ?! de temut peste toti cei din jurul Lui. 

Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Jie? 
Puternic e5ti, Doamne, §i adevarul Tau Te inconjoara. 

Tu stapane§ti peste taria marii, 
Mmantarea valurilor ei Tu o potole§ti. 

Tu ai smerit ca pe un rSnit pe eel trufa§ 
§i cu bra^ul puterii Tale ai risipit pe vrajmajii Tfti. 

Ale Tale sunt cerurile §i al Tau este pSmantul, 
lumea §i plinatatea ei Tu le-ai intemeiat. 

MiazSnoaptea §i apusul Tu ie-ai zldit, 
Taborul §i Ermonul in Numele Tau vor tresalta [de bucurie]. 
*'' AI Tau e brajul cu stapSnire; 
sa se intareasca m^a Ta, sa se inalt:e dreapta Ta. 



88,4-5 Cf. 2Rg. 1 passim. Cf. §i Lc. 1,32; Fp. 2,30; Apoc. 3,2. 

88.6 „minunile": TM are „minunea". 

88.7 „fiii lui Dumnezeu": TM are litt. „fiii de zel", folosit cu sensul de „Tngeri, fiinte 
cere§ti". 

88.8 „preamarit": TM are „lnfrico§ator". 

88.10 Cf. Mt. 8,27 („vanturile §i marea ascuita de El"). 

88.11 „smerit": TM are „zdrobit". ♦ „ce! trufa?": cf. Lc. 10,18 („L-am vftzut pe Satana 
cazand din ccr ca un flilger"). TM are Rahabh - cf. nota la 86,4. 

88,13 „apusul"; ////. „marile" - semitism. Termenul traduce de obicei ebr. yam, „niare", 
dar §i punctui cardinal „vest", Aici se presupune o lectura gre§ita, fiindcS TM are yamin 
„[mana] dreapta", dar §i „sud", pentru ca cine sta cu fa^a spre rasSrit are In dreapta sudul. 
♦ „Taborul §1 Ermonul" sunt munji din nordul Palestine!, cei mai inalli din Semiluna 
Fertiia; canaanenii Ti considerau munfi sacri. 



PSALMU88 ^ 231 

'^ Dreptatea §1 judecata sunt intarirea tronului Tau, 
mila §i adevarul vor merge inaintea fe^ei Tale. 
'^ Fericit poporul care cunoa$te strigarea [de lauda], 
Doamne, in lumina fe^ei Tale vor umbla 

§i in Numele Tau se vor veseli ziua intreaga 
§i in dreptatea Ta vor fi tnai^ati. 

1 o 

Caci fala puterii lor Tu e5ti 
5I in bunavoin(a Ta se va inal^a taria noastrS. 

Caci de la Domnul este apSrarea 
§i de la Sfantul lui Israel e regele nostru. 

Odinioara ai grait in vedenie credincio§ilor TSi 
§i ai spus: „Pus-am ajutor peste un putemic, 
1-am inaljat pe un ales din poporul Meu; 
^' 1-am aflat pe David, robul Meu, 
cu untdelemnul Meu eel sfant 1-am uns. 

^^ Caci mana Mea Tl va apara ■: 

§1 bratul Meu il va intari; 

nu va izbandi impotriva lui du§manul 
§i flu! lUradelegii nu-i va mai face rau. 
^* li voi zdrobi du§manii dinaintea lui 
§i pe cei care-1 urasc Ti voi abate. 
^^ AdevSrul Meu §i indurarea Mea [vor fi] cu el 
§i in Numele Meu se va Tnalta taria Lui; 

voi pune peste mare mana lui 
ji peste rauri, dreapta lui. 

El Ma va chema «Tatal meu e§ti Tu, 



88.15 „Dreptatea §1 judecata" erau, in Mesopotamia, socotite divinitati care 1! Tnsotesc pe 
zeul Sama§, zeul dreptatii; aici, demitizate, sunt atribute ale lui Dumnezeu, cu imaginea 
plastics a sprijinirii tronului divin (cf. Lancellotti, nota ad loc). 

88.16 „lumina fetei Tale": pentru Atanasie, este Fiul; pentru Theodoret este venlrea 
Domnului §i iluminarea omului prin botez. 

88.18 „t5ria": lilL „comul". La fel ^i la v. 25. 

88.19 „apararea": TM are „scutul". 

88.20 „Odinioara": lill. „Atunci". 

88.21 sq. Cf. 2Rg. 7. In David, Parintii vad prefigurarea lui Hristos. 

88,23 „nu-i va mai face rSu": TM are „nu-l va mai umili". Cf. In. 14,30 („Vine stapa- 

nitoml iumii acesteia, dar in Mine nu are nimic"). 

88,27 „Tatal meu e§t! Tu": cf Ps, 2,7. ♦ „aparatorur': TM are „stanca". Cf Ps. 17,3. 



232 PSALMIl 88 

Dumnezeui meu ji aparatorul mantuirii mele», 

iar Eu Tl voi randui intaiul Meu n^scut, 
preainalt peste regii pamantului. 
^ Pana in veac li voi pastra mila Mea 
§i legamantul Meu Ti va fl credincios; 
^° §i vol intemeia in veacul veacului semintia lui 
$i tronui lui, ca zilele cerului. 
^' Daca fiii lui vor parSsi Legea Mea 
ji nu vor umbla in liotararile Mele, 
^^ daca vor pangari Tndreptariie Mele 
§i poruncile Mele nu le vor pazi, 

voi cerceta cu varga f&rSdelegile lor 
§i cu biciul, pacatele lor, 

dar mila Mea n-o voi indeparta de la el, 
nici nu voi face nedreptate in adevSrul Meu, 

nici nu voi pangari legamantul Meu 
§i ce a ie§it de pe buzele Mele nu voi lua tnapoi. ^ 

O data am jurat in [laca§ul] Meu siant §i nu-1 voi min^i pe David, 

37 

semintia lui va ramane in veac 
§i tronui lui, ca soarele tnaintea Mea 

38 

§1 ca luna, statomicita in veac; 
§1 martorul din cer e credincios.'* 

Oprire 

^^ Dar Tu 1-ai Tndepartat §i 1-ai nimicit, 



-ai lepadat pe unsul Tau; 

ai nimicit legamantul ro 
ai pangarit panS la pam^t [laca5ul] lui sfSnt, 
'" spart-ai toate imprejmuirile lui, 
ai facut fortaretele lui spaima; 

1-au jefuit to^i cei care tree pe cale, 
a ajuns de ocarS vecinilor lui. 



'"' ai nimicit legamantul robului Tau, 



88,28 C/ Rom. 8,29; Col. 1,15-18; Evr. l,6;Apoc. 1,5. 

88,36 „tn [laca§ul] Meu sf§Jit": se poate intelege §i „pe sfintenia Mea", cum este !n TM. 

88,38b Cf. Apoc. 3,14 („Martorul credincios"). 

88.39 Cf. Ps. 21,1; Mt. 27,46 ^\par:. Gal. 3,13. 

88.40 „[iaca§ul] lui stSnt": TM are „coroana". 



PSALMII 88 

^^ Ai fnaltat dreapta potrivnicilor lui, 
i-ai inveselit pe toti du§manii lui, 
^'^ ai aMtut ajutorul de la sabia lui 
|i nu 1-ai sprijinit in lupta. 
^^ Ai pus capat curatiei lui, 
tronu! lui I-ai rasturnat la pam^nt; 
^^ ai scurtat zilele vremii lui, 
ai revarsat peste el ru§ine. 

Oprire 

" Pana cand, Doamne, Te vei indeparta [?] Pana la capat? 

§i va arde ca focul urgia Ta? 

^^ Adu-Ti aminte ce este fiinta mea: 

nu cumva i-ai zidit in zadar pe toti fiii oamenilor? 

^^ Ce om traie§te care sS nu vada moartea 

§i sa-§i izbaveasca sufletui din mana iaca§ului mortilor? 

Oprire 

^° Unde sunt indurarile Tale de odinioara, Doamne, 

pe care le-ai jurat lui David intru adevarul Tau? 

^' Adu-Ti aminte, Doamne, de ocara robilor Xai 

pe care am rabdat-o, in sanul meu, de la neamuri multe, 

" cu care m-au ocarSt du§manii Tai, Doamne, 

cu care au ocarat plata data in schimb de unsul Tau. 

" Binecuvantat fie Domnul pana in veac! 
[A§a] sa fie, [a§a] sa fie! 



233 



88.45 Cf. Is. 53,12; Lc. 22,37; 2Cor. 5,21. ♦ „curatiei": cuvSntul ebraic are §1 acest sens, 
dar §i pe acela de „stralucire". 

88.46 „vremii": TM are „tinere?ii/vigorii". 
88,48 „fiinta": gr. utiootook;, „substanta". 

88.51 Cf. Evr. 1 1,26. ♦ 51b in TM: lilt. „port !n sSnu! meu multe popoare" ~ unii emen- 
deaza rabbim, „multe", in ribhey, „certuri", §i astfel versetul se leaga logic de pronumele 
relativ din versetul urmator. 

88.52 „plata data tn schimb": gr. (WToUoY^a, „ceea ce se da sau se primegte in 
schimb". „schimbare", „prer', „rasplata". TM are „urme de pa§i". Unii inteleg „schim- 
barea unsului Tau". Pentru Origen (ed. Pitra), aici e vorba de Hristos dat ca pret de 
rascumparare pentru lume. 

88,53b in TM: „Amin! Amin!" Cu binecuvSntarea din acest verset se Incheie cartea a 

treia a Psalmilor. 



234 PSALMII 89 

89 

RugSciunea lui Moise, omul !ui Dumnezeu. 
Doamne, scapare ne-ai fost noua din neam in neam; 

mai Tnainte de a se fi fScut muntii 
$i de a fi plSsmuit pamantul §i lumea, 
din veac p^na in veac Tu e§ti. 

Nu-I intoarce pe om inapoi in Tnjosire; 
Tu ai zis: „intoarceJi-va, fii ai oamenilor!" 

Caci o mie de ani in ochii Tai 
[sunt] ca ziua de ieri care a trecut 
§i ca o straja in noapte. 

De§ertaciunile ior ani vor fi. 
Dimineata precum iarba sa treacS, 



89 Precaritalea existen^ei §i a inftptuirilor omului este luminata §i rascump3rata doar de 
Dumnezeu. 

89,2 „lumea": litt. „lumea locuita". ♦ TM are ?ii pius, la sfar§itul vereetului, „Dumnezeu". 
♦ Dupa Eusebiu, prezentui „Tu e§ti" exprima ve§nicia. ♦ Cf. Ex. 3,14; Apoc. 1,4 („Cel 
care este, care era §i care vine"). 

893 In TM: „Tu II intorci pe om In tardna, pentru ca ai zis: «intoarceti-va, fii ai lui 
Adam!»." {cf. Gen. 3,19) ♦ Atanasie §i majoritatca Parintilor citesc: „Nu-! lasa pe om 
prada tnjosirii." {cf. Nesmy, ad he.) Augustin: „Nu Ingadui ca omul sa-?i abata privirea 
de la cele ve§nice pentru a dori §i a gusta ce este pamantcsc!" 

89,4 Cf 2Pt. 3,8. ♦ „ca ziua de ieri": tot ce este circumscris Tn limitele timpului trebuie 
considerat ca fund deja trecut (Augustin). Verset foarte important Tn literatura patristica 
pentru stabilirea „varstei lumii". Parintii, tnca din secolul al Il-lea, intersecteaza doua 
traditii complementare: prima, inaugurata de Epistola lui Bamaba, vorbe^te despre vSrsta 
lumii pamante§ti de §ase mii de ani (dupa modelul saptSmanli cosmice, din Geneza 1); a 
doua traditie, inaugurata de lustin, care se sprijina pe versetul nostru, se refera la a§a- 
-zisa „zi a Domnului" care dureaza o mie de ani §i care ar corespunde mileniului de pace 
despre care vorbe§te Apocalipsa. imbinand tradifiile, obfinem varsta integrala a lumii, de 
5apte mii de ani. {Cf A. Luneau, L 'histoire du saint chez les Peres de I'Eglise. La doc- 
trine des ages du monde, Paris, 1964 §i C. BSdilita, Metamorphoses de I 'Antichrist, 
Paris, 2005, cap. despre Irineu.) ♦ „ca o straja Tn noapte": noaptea (socotita teoretic de 
douasprezece ore) era TrnpSr^ita tn patru „straji" de cate trei ore, Tn care paznicii aceau 
de garda cu randul. 

89,5a Origen, Eusebiu, Grigore al Nyssei {1, VII) citesc: „De§ertaciuni vor fi anii lor." 
89,5-6 In TiVI: J I-ai cufundat Tn somn (traducere conjecturala, text dificil), dimineaja 
[sunt] ca iarba ce TncoHe§te; ^ dimineata Tnflore?te §i create, iar seara se ofiie§te §i se 
usuca."*c/: IPt. 1,24 („Tottrupuleca iarba"); lac. 1,11. 



PSALMIl 89 , 235 

^ diminea^a s& tnfloreasca §1 sS treacS, 

iar seara sS cada, sS se ofileasca §i sa se usuce. 

^ Caci ne-am sfar§it de urgia Ta 

f i de m^nia Ta ne-am cutremurat. 

^ Pus-ai fSradelegile noastre inaintea Ta; 

veacui nostru, in lumina fe^ei Tale. 

^ Caci toate zilele noastre au apus 

§i Tntru mania Ta ne-am sflr^it 

anii no^tri ca [o panza de] paianjen s-au depanat. 

''* Zilele anilor no§tri - in sine, §aptezeci de ani, 

iar de [vom fi] in puteri, optzeci de ani 

§i cea mai mare [parte] a lor e osteneaia ^i necaz; 

caci a venit smerenia peste noi §1 vom fi invata^i. 

" Cine cunoa§te puterea urgiei Tale 

§i, in frica Ta, mania Ta? 

'^ invala-ne sa socotim bine astfel dreapta Ta 

§i pe cei Tnva^ti la inima intru intelepciune. 

^^ !ntoarce-Te, Doamne! Pana cand? 



89.7 Cf. Ef. 2,3 („eram fiii mSniei"). 

89.8 „veacul nostru": TM are „cele ascunse ale noastre". 

89.9 „au apus": litt. „s-au sfar§it", ca §i in 9b. ♦ „s-au depanat": gr.>ie^TC(v, litt. „a se 
ingriji", „a se ingrijora", „a medita". Paianjenul e un animal foarte slab, care se trude§te 
mult pentru a tese o pSnza subjire, care se rupe u§or; a§a §i tntaptuirile noastre, de§arte §i 
amigitoare. De aceea, pentru ele se folose§te aici acest verb, §i nu „a lucra", pentru a 
spune ca anii no?tri au trecut f^ra folos 51 fSra rod bun (Cassiodor). ♦ In TM: „Caci toate 
zilele noastre au pierit tntru urgia Ta, anii no§tri au trecut ca un suspin." 

89.10 „cea mai mare [parte] a lor": gr. to ti^^elov ccutwv ar putea fi tnteles §i „ce e mai 
mult decSt ei", daca ccutwv este interpretat ca un complement al comparativului. TM are 
„mandria {RHB) lor"; LXX ?i Vulg. presupun ebr. RHB ' „intindere (in spa(iu sau timp)". 
♦ „smerenia": gr. Tipou-rn?, „biande(e, modestie, smerenie". ♦ „invatati" = „educati, cori- 
ja^i". ♦ in TM, 10 d este „caci repede tree §i noi zburSm". 

89.11 Marea majoritate a traducatorilor leaga de acest verset verbul „a socoti" de la 
tnceputul V. 12: „...§i, de frica Ta, sasocoteasca mania Ta". 

89.12 ,jnvata-ne": lilt. „fa-ne cunoscut/dezvaluie-ne". Pentru Augustin §i al^i Parin^i, 
„dreapta" lui Dumnezeu este Hristos. ♦ „tnvatati": am adoptat, Tn mod exceptional, 
Impreuna cu majoritatea traducatorilor, lecliunea ne7cai5eu|iiivo\)<; din Vaticanus §i 
Sinaiiicus, chiar daca Rahlfs, dupa Alexandrinus, are KETieSiiM-evoui; de la TteSow, „a 
lega", „a Incatu^a", „a sili". ♦ In TM: „invata-ne sa socotim bine zilele noastre §i ne vom 
aduce inima la intelepciune." 



236 PSALMII 89-90 

§i ?mbianze?te-Te fata de robii Tai! 

Umplutu-ne-am dimineafa de mila Ta 
§i ne-am veselit §i ne-am bucurat 
in toate zilele noastre. 

Ne-am bucurat dupa masura zilelor in care ne-ai smerit, 
[dupa masura] anilor in care am vazut rele. 
'^ §i prive§te la robii Tai §i la lucrarile Tale 
§i caiauze§te-i pe fiii lor, 

51 sa fie stralucirea Domnului Dumnezeului nostru peste noi 
§i lucrarile mainilor noastre du-le !a bun sfarjit pentru noi! 



90 

Lauda de cdntare a lui David. 
Cel care locuie§te in ajutorul Celui Preainalt 
sub acoperamantul Dumnezeului cerului se va saia^lui. 

Va spune Domnului: „Aparatorul meu e§ti §i scaparea mea, 
Dumnezeui meu, ma voi increde in El." 

Caci El ma va izbavi din laful vanatorilor 



89.14 In TM; „Satura-ne dimineaja cu mila Ta §i ne vom veseli $i ne vom bucura..." 

89.15 „Ne-am bucurat": TM are „Bucura-ne". ♦ „dup5 mSsura zilelor...": cf. Is. 61,7. 

89.16 in TM: „Sa se arate robilor Tai lucrarile Tale §i maretia Ta pcste fiii lor." 

89.17 „straiucirea"; TM are „bunavointa/bunatatea"; TM repeta 17b. Cf. Evr. 1,3 („E1, 
care este stralucirea slavei Sale..."); Flp. 2,13 {„Dumnezeu lucreazft In noi §i voirea §i 
f%)tuirea"). 

90 Siguranja omului care se adaposte?te la Dumnezeu. Psalm foarte folosit pentru a 

exprima increderea totaia !n Dumnezeu. FaptuI ca persoana verbului se schimba foarte 

des creeaza unele obscuritati §i a dat na^tere la interpretari variate. La intrebarea: cui se 

adreseaza psalmisiul? - poate eel mai judicios raspuns este al lui Eusebiu: psalmul se 

poate aplica oricarui cm, credincio^iJor care alcatuiesc Trupul lui Hristos, dar mai ales 

lui Hristos insu§i in firea Lui omeneasca. 

90,1 Fara titiu in TM. ♦ „Dumnezeul cerului": TM are ^addai, nume divin misterios, pe 

care LXX Tl traduce eel mai adesea cu TtovTOKpctTwp, „Atotstapanitor". 

90^ „Va spune": TM are: „Voi spune". ♦ „Aparatorul... scaparea": TM are „Adfipos- 

tul... fortarea{a". 

90,3 ,.ma va izbavi": TM are „Te va izbavi". ♦ „cuvantul tulburator": TM are „ciuma 

nimicitoare". Traducatorul LXX, ca §i leronim {Hebr.), Symmachos §i autorui versiunii 

siriace au interpretat DBR ca dabhar, „cuvant", in vreme ce TM I-a vocalizat debher, 

-ciuma". 



1>SALMI190 237 



§i de cuvantul tulburStor. 

^ Cu spatele Lui te va umbri 

§i sub aripile Lui vei nSdajdui; 

cu scut te va inconjura adevarul Lui. 

' Nu te vei teme de spaima de noapte, 

de sageata care zboarS ziua, 

^ de ceea ce umbia in tntuneric, 

de nenorocire §i de demonul de la amiaza. 

' Vor cadea aiaturi de tine o mie 

§i zece mii la dreapta ta, 

dar de tine nu se va apropia; 

^ vei privi, doar, cu ochii tai 

§i vei vedea rasplata pacato§ilor. 

^ Caci [tu ai spus:] „Tu, Doamne, e§ti nadejdea mea": 

pe eel Preainalt {i L-ai ales adapost. 

"" Nu se vor apropia de tine rele 

§i biciul nu se va apropia de cortul tau, 

" caci ingerilor Sai le va porunci pentru tine 

sa te pazeasca in toate caile tale. 

*^ Pe maini te vor ridica, 

nu cumva sS-ti izbe§ti de piatra piciorul; 

'^ paste vipera §i vasilisc vei pa§i 

§i vei caica peste leu §i peste balaur. 



90,4 „spatele... va umbri... vei nadajdui": TM are „penele... va acoperi... vei cSuta 
adapost". ♦ „sub aripile": cf. Deut. 32,1 1; Mt. 23,37 („a§a cum l§i aduna clo5ca puii sub 
aripi"), Pentru Irineu {Adv. Haer. 3,1 1,8), „aripile" reprezinta darurile Duhului Sfani. ♦ 
4c in TM este „scut §i plato§a fidelitatea Lui". 

90,6 „ceea ce": TM are „ciuma". ♦ „demonul de la amiaza": TM „care jefuie§te in 
amiezi". ♦ In literatura monahaia timpurie, „demonui de amiaza" este unul din cele opt 
duhuri rete. Boala „demonului de amiaza" este acedia, starea de letargie, de lehamite pe 
care caiugarul o incearca mai ales cSnd soarele dogore§le peste chilie. Despre demonul 
de amiaza §i acedie, cf. Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, traducere §i 
comenlarii de Cristian Badilifa, ed. a li-a, Ia§i, 2003. 
90,11-12 Citate tn Mt. 4,5-6; Lc. 4,10-1 1 (ispitirea din pustiu). 

90,13 „vasilisc": reptiia fabuloasa in stare sa ucida numai cu privirea sau cu sutlarea. 4 
„vipera §i vasilisc... leu": TM are „leu ?i vipera/cobra... pui de leu". Cf. Lc. 10,19 {„v-am 
dat putere sa pa§iti peste §erpi §i peste scorpioni"). 



238 PSALMII 90-91 

„Pentm cS a nadajduit ?n Mine, il voi izbavi, 
fl voi ocroti, caci a cunoscut Numele Meu. 

Ma va chema ^i-i voi da ascultare, 
sunt alaturi de el in necaz, 
11 voi izbavi §i-i voi da slava. 

Cu zile indelungate Tl voi cople^i 
§i-i voi arata mantuirea mea." 

91 

Psalm de cantare pentru ziua sabatului. 

Bine este a aduce lauda Domnului 
§i a canta Numelui Tau, Preainalte, 

a vesti diminea^a mila Ta 
§i adevSru! Tau de-a lungul noptii 

pe harfa cu zece strune, 
cu cantare din alSuta. 

caci m-ai veselit, Doamne, cu faptele Tale 
§i de lucrarile mainilor Tale voi tresaita de bucurie. 

Cat s-au preamarit lucrarile Tale, Doamne, 
foarte s-au ad^ncit gandurile Tale! 

Omul &nh de minte nu va cunoa?te 
§i eel nepriceput nu va intelege acestea. 

Cand vor rasSri pacato?ii ca iarba 



90.14 „a nadajduit In Mine": TM are „s-a alipit de Mine". ♦ 14b: cf. Fp. 4,12. 

90.15 „Ti voi da slava": cf. In. 12,28. 

90.16 Cf. Lc. 2,30 („ochii mei au vazut mantuirea Ta"). 

91 Imn de lauda §i aducere de multumire. Titlul indica faptul ca a fost folosit !n liturgia 
sabatului. Talmudul atesta ca se canta la libatia de vin ce tnsolea jertfirea primului miel 
de sabat (Num. 28,9) - cf Lancellotti, nota ad loc. Pentru Chiril al Alexandriei, 
„sabatul" este prefigurarea vietii In Hristos; pentru Alanasie - chipul odihnei viitoare. 
913 „pimineata" - cand toate merg bine; „noaptea" - cand toate merg r5u (Augustin). 
91,4a In TM: „Pe lira cu zece strune %\ pe harfa." 

91.6 Cf Rom. 11,33 („0, adancul bogatiei §i al tnlelepciunii §i al ?tiintei lui 
Dumnezeu!..."); Apoc. 15,3. ♦ Augustin, facand legaiura cu v. 8. comenteazS: „Nici un 
ocean nu este atat de adanc ca acest mister: cei rSi se veselesc ?i cei buni sufera." 

91.7 Cf ICor. 2,14 („Omul firesc nu percepe cele ale Duhului lui Dumnezeu"). 

91.8 „se vor pleca sa priveasca": TM are „vor inflori". 



"■I 



PSALMII91 239 

§i se vor pleca sS priveasca to^i fSptuitorii faradelegii, 

[aceasta le va fi] spre pieire in veacul veacului. 

' Dar Tu preamalt e^ti in veac, Doamne; 

'° cSci, lata, du^manii TSi vor pieri 

§i se vor risipi toti fSptuitorii f&-adelegii 

^' §i se va Tnal^ ca a inoroguiui taria mea 

§i batranetea mea, in untdelemn gras; 

'^ §i a privit [de sus] ochiul meu la du^manii mei 

§i despre cei ce se ridica Tmpotriva mea ca sa-mi faca rau va auzi 

urechea mea. 

'^ Dreptul ca fmicul va inflori, 

precum cedrul din Liban se va inmulti. 

''^ Rasadi^i in casa Domnului, 

in curtile Dumnezeului nostru vor mflori; 

'^ inca vor spori la batrane|e Tmbeljugata 

§i vor fi plini de putere 

'^ spre a vesti ca nepartinitor este Domnul Dumnezeul meu, 

?! nu esle nedreptate in El. 



91,10a in TM: „Caci, iata, du§manii Tai, YHWH, lata, du§manii TSi vor pieri." La fel §i 
in Sinaiticus. ♦ lOb: cf. Mt. 7,23 („Plecati de la Mine, voi care fSptuiti faradelege!"). 
91,11 „inorog": cf. nota la 28,6. TM are „zimbru". ♦ „taria": hit. „comul". ♦ „untdelemn 
gras": intr-o (ara cu agricultura precara, depinzSnd aproape numai de regimul ploilor, 
„untdetemnur', „grasimea" sunt intotdeauna metafore pentru bunSstare §i bel^ug. ♦ 
Pentru Atanasie, „untdelemnur' e o aluzie §i la preo^ia imp5rateasca. ♦ 1 lb in TM: „Ma 
voi unge cu untdelemn proaspat." TraducStorul LXX a citit BLH, „batranete", in loc de 
BLL, „a se strop!". 

91,13 Dupa Augustin, finicul este ales ca termen de comparable dcoarece cre§te drept 
spre cer, iar frumuse^ea lui e inspre tnall. 

91.15 „imbel5ugata": //??. „grasr ~ c/. v. 11 supra. Cf. In. 15,5 {„Cine ramanetn Mine §i 
Eu in el, acela aduce roada multa"). 

91.16 „Dumnezeul meu": TM are „Stanca mea". 



Ill 



240 PSALMII92 

92 

Pentru ziua dinaintea sabatului, c&id a ajuns sa fie locuit 
pamSntuI; lauda de cantare a lui David. 
Domnul este Imparat, S-a tmbracat in marefie, 
S-a Tmbracat Domnul in putere §i S-a Tncins; 
c5ci a statornicit lumea, care nu se va clinti. 

Pregatit este tronui Tau, de atunci, 
din veac Tu e§ti. 

Inaltat-au raurile, Doamne, tnaitat-au raurile glasuriie lor: 

peste glasul apelor muite, minunate sunt taiazuirile marii, 
minunat Tntru cele Tnalte este Domnul! 

Marturiile Tale sunt vrednice de crezare foarte; 
Casei Tale se cuvine sfin^enie, Doamne, Tntru zile Tndelungate. 



92 Dumnezeu T§i arata mfiretia prin creafie, prin Lege („marturiile") §1 prin prezenja Sa 
In Templu (,.Casei Tale..."). E unul din psalmii Tmparatiei (c/ Introducerea), Pentru 
Grigore al Nyssei (2, VIII), Eusebiu, Theodoret, Augustin etc., psajmul cSnta misterul 
biruintei lui Hristos asupra mortii. 

92.1 Psalmui nu are titlu in TM. ♦ „ziua dinaintea sabatului": e ziua crearii omului, ca 
o incununarc a intregii creajii. Parintii au vazut §i o aluzie la „noua crea(ie": omenirea 
cea noua ic§ita tn Vinerea Mare din coasta strapunsfi a Noului Adam. ♦ „in niaretie": 
gr. euTipETteia are §i nuan^a de „frumusete, armonie, farmec". ♦ „Iumea"; liti. „lumea 
locuita". Parintii au vazut aici o aluzie la Biserica iniemeiata pe stSnca pe care puterile 
iadului nu o vor birui (cf. Mt. 16,18). ♦ „S-a imbracat... S-a incins": imagini antro- 
pomorfe care exprima faptul ca domnia lui Dumnezeu este lucrare continua. TM are: 
„YHfVH esls imbracat §i incins cu putere." 

92.2 Eusebiu interpreteaza: „Chiar cSnd Te-ai golit pentru a lua chip de rob, tronui Tftu 
era pregatit, pentru ca numai Tie Ti-a spus Tatai; Ǥezi de-a dreapta Mea pSna c^nd voi 
pune pe du?manii Tai scaunel sub picioarele lalew (Ps. 109,1)." 

92,3-4 Apele mari, valurile uria§e ale marii sugereaza de obicei fortele salbatice ale 
naturii: Dumnezeu este suveran §i peste ele. ♦ Tn TM versetul 3 are in plus: „inaitat-au 
raurile vuietui lor"; iar la 4, TM are: „Peste glasul apelor multe, peste talazurile puter- 
nice ale marii, putemic Tntru...", Cf. Apoc. 1,15 („glasul Lui, ca vuiet de ape multe"). 
92,5 „Marturiile" se refera la poruncile/legile dumnezeie§ti. Dupa Theodoret ?i Atanasie, 
tot ce a fost vesdt prin profeti s-a implinit. ♦ 5b: leronim irimite la Ef. 5,27 {„Biserica 
slralucitoare, tSra pata.,."). 



PSALMfr^' 241- 



- ■'.' 93 ■■^■■■n 

' Psalm al lui David, pentru a patra [zi] a s5ptamanii. 
Dumnezeul razbunarilor, Domnul, 
Dumnezeu! razbunarilor a grait pe fa^a. 
^ Inal|a-Te, Tu care judeci pSmantuI, 
da-le plata cuvenita celor trufa^i ! 
^ Pana cand pacato§ii, Doamne, 
p^nS cand pacato§ii se vor fall, 
"* vor da glas ^i vor grai nedreptate, 
vor grai to|i cei ce faptuiesc faradelegea? 
^ Ei au injosit poporul Tau, Doamne, 
5i mo^tenirea Ta au stricat-o; 
^ pe vaduva $i pe strain i-au ucis 
ji pe orfani i-au dat la moarte 

§1 au zis: „Nu va vedea Domnul, 
nici nu vaintelege Dumnezeul lui lacob." 

Intelegefi, deci, vol cei sminti|i din popor! 
Voi nebunilor, chibzuiti odata! 

Cei ce a sadit urechea oare nu aude, 
sau Cei ce a plasmuit ochiul nu va lua aminte? 
Cei ce povatuie§te neamurile oare nu va certa? 



93 Psalmu! este o meditatie asupra dreptatii lui Dumnezeu; incurajare pentru cei care se 
gSndesc ca Dumnezeu rabdS prea mull fSrSdelegea. 

93.1 „saptamanii": cf. nola la 23,1. ♦ Psalmul nu are titlu in TM. ♦ In TM, v. 1 este la 
imperativ, tn armonie cu v. 2. ♦ „Dumnezeul razbunarilor" este apSrStorul celor asupriti, 
Cei care pedepse§te silnicia. ♦ „a grait pe fata": gr. luoppTiaia, „vorbire fSji^a, libera, 
Indrazneata". este un termen mai rar in VT, folosit Tn general despre om, care ulterior va 
fi utilizat in NT pentru a desemna noua relajie a omului cu Dumnezeu sub regimul 
harului. TM are aici „strafulgera!", ♦ Cf. Lc. 18,7; Evr. 10,30 („A Mea este razbuna- 
rea.,."); Apoc. 6,10. ♦ leronim comenteaza: daca Dumnezeu e Dumnezeul razbunarilor, .1 
nu te preocupa tu de razbunare; daca du^manului tau li e sete, da-i sa bea. : 

93.2 „da-le plata cuvenita": litt. „piate§te-i cu plata". j 
93,4 „vor grai toji...": TM are „se vor lauda to|i". >i 
93,6C/Deut. 10,18. i 
93,7 Chiar Intr-o lume !n care nu exista ateism teoretic, ateismul practic se manifests 
prin aceea ca omul se comporta cu semenii ca §i cum Dumnezeu nu ar exista. 
93,10 „povaiuie§te": gr, 7tai5eiJO), „a educa, a create", ajunge sa insemne, tn greaca 
tSrzie, „a pedepsi", pastrandu-§i conotatia „pedagogica". 



242 PSALMII 93 

Cei care-I invaf a pe om cunoa^terea, 

Domnul, cunoa?te cugetSrile oamenilor cS sunt zadamice. 

Fericit omul pe care-i tnustri Tu, Doamne, 
ji din Legea Ta n dai invatatura, 

ca sa-1 alini in zilele rele, 
pana cand i se va sapa pacStosului groapa. 

Caci Domnul nu va lepada poporul Sau 
§i mo5tenirea Sa n-o va da la o parte 

pSna cand dreptatea nu se va Tntoarce spre judecata 
5i, in urma ei, toti cei drepji cu inima. 
Oprire 

Cine se va ridica pentru mine impotriva celor vicleni, 
sau cine-mi va sta aiaturi Tmpotriva faptuitorilor faradelegii? 

Daca Domnul nu-mi venea in ajutor, 
degraba s-ar fi a^ezat in laca^ul mortilor sufletui meu. 

Daca spuneam: „Mi se clatina picioml!" 
mila Ta, Doamne, imi venea in ajutor; 

Doamne, dupa mulfimea durerilor mele in inima mea, 
mangaierile Tale au iubit sufletui meu. 

Oare va sta aiaturi de Tine tronul fSradelegii, 
care plasmuie§te chin asupra poruncii? 

Vor vana sufletui celui drept 



93,11 Gitalin 1 Cor. 3,20. 

93.13 „sa-] aiini": s-ar putea inlelege ^i „sa-l faci blSnd". fn acest sens merge comenta- 
riui lui Augustin. 

93.14 C/ Rom. 11,1-2. 

93,15a in TM: „Caci dreptatea se va Intoarce spre judecata." ♦ Dreptatea lui Dumnezeu 
este Hristos, care va veni sS judece lumea {Origen, Chiril al Alexandriei, Atanasie, 
TTieodoret). 

93.16 „se va ridica pentru mine": expresie juridica, cu sensul „tmi va lua apararea la 
judecata". 

93.17 „in laca^ul mortilor"; TM are „Tntru tacere" {cf. Ps. 87,1 1-13). 

93.19 „au iubit": TM are „lncantau". 

93.20 „piasmuie§te chin asupra poruncii": text dificil, §i In gr §i tn TM, care a fost 
tnteles ca referindu-se fie la scaunele de judecata care dau condamnari Tmpotriva Legii 
lui Dumnezeu, fie la cei care fac ca porunca Domnuiui sa para chinuitoare (ca „§arpele" 
din Gen. 3). ♦ Dupa Origen {ed. Pitra), cei care face porunca sa para chinuitoare este 
diavolul. Aceea§i idee ?i la Atanasie. 



PSALMIl 93-94- " 243 



§i s^gele nevinovat il vor os&idi. 

Dar Domnul mi-a fost spre adapost 
§i Dumnezeul meu, spre ajutor nadejdii mele. 
^ §i ie va plati faradelegea lor 
§i dupa rautatea lor 
Ti va da pieirii Domnul Dumnezeul nostru. 



94 

' Lauda de cantare a lui David. 
Veniti sS tresaltam Tntru Domnul, 
sa strigSm de bucurie pentru Dumnezeu, mantuitorul nostru! 

Sa ie^im tnaintea fe^ei Lui cu aducere de lauda 
§i in psalmi sS-I strig^m de bucurie! 
^ cad Dumnezeu mare este Domnul 



§i Imparat mare peste toti zeii; 

in mana Lui sunt marginile pamantului 
§i inaltimile muntilor sunt ale Sale; 

a Lui este marea, $i El a fScut-o, 
§1 uscatul, mainile Lui 1-au plasmuit. 

Veniti sa ne inchinam §1 sa ne plecam m fata Lui 
§i sa plangem inaintea Domnului, care ne-a f^cut, 

caci El este Dumnezeul nostru, 



93.22 „adapost... ajutor nadejdii": TM are „fortareata... stSnca de adapostire", 

93.23 TM repeta „Ii va da pieirii". ♦ Origen §i Grigore al Nyssei (44) interprcteaza J'l va 
face drep^i". 

94 Unul dintre cei mai cunoscu^i psalmi, utilizat liturgic in ritui latin §i, fragmente din 

el, tn ritui bizantin, la tnceputul oficiului fiecarei zile. Epistola c5tre evrei comenteaza pe 

larg Indemnul la convertire care incepe la v. 7: „Asiazi..." (3,7-4,11): fiecare zi este 

„astazi" in care omul e chemat sa-L iaude pe Dumnezeu §i sa-I dea ascultare. 

94,1 Psalmul nu are titlu in TM. ♦ „sa strigSm de bucurie": e vorba de aclamatia 

iiturgica, la anumite sarbatori (vezi nota la 65,1). ♦ „Dumnezeu, mantuitorul nostru": 

TM are „stanca mantuirii noastre". 

94,4 La inceputui versetului, Vaticanus are in plus „caci Domnul nu va lepada poporul 

SauMuatde la 93,14. 

94.6 „sa ne plecam": lift. „sa cadem [cu fafa la pamant]". ♦ „sa plSngem": TM are „sa 
ingenunchem". 

94.7 Cf. lez. 34,1 sq.; Ps. 22. Versetul aminte§te §i de formula LegamSntului (Ex. 6,7; 
Deut. 26,18; Os. 2,25; ler. 24,7; lez. 36,28 etc.). ♦ 7b: cf. In. 10,9. 



^^ PSALMII 94-95 

iar noi, poporul pa§unH Lui 

§i turmamainii Lui. 

„Astazi, daca veji auzi glasul Lui, 

nu va Tmpietrif i inima ca la razvratire, 
ca in ziua incercarii din pustiu, 

unde [M-]au ispitit parintii vo§tri, 
M-au pus ia incercare §i au vSzut lucrarile Mele. 

Patruzeci de ani Mi-a fost sila de generatia aceasta 
§i am zis: ei mereu ratacesc cu inima 
5i n-au cunoscut caiJe Mele, 

a«;a ca am jurat Tntru manie: 
Nu vor intra in odihna Mea!" 



95 

Cand s-a zidit Casa, dupa robie; cantare a lui David. 
Cantati Domnului cSntare noua, 
cantati Domnului tot pamantul; 
cantati Domnului, binecuvantati Numele Lui, 



94,7d-l 1 Fragment citat §i comentat in Evr. 3-4. 

94,8 „razvratire... IncercSrii": LXX traduce Tntotdeauna toponimeie ebraice Kfribah 

{cf. Num. 20,13; Deut. 33,8, Ps. 80,8) §i Massah {cf. Ex. 17,7; Deut. 6,16; 9,22) - aluzie 

la evenimente din timpul peregrinarii de patruzeci de ani (v. 10) a israelitilor prin pustiu, 

cfind ace§tia s-au indoii de puterea Domnului de a le da apa §i hran5. 

94,11 „Odihna" este Pamantul fagaduin^ei (Ex. 33,14-15; Deut. 12,9). Ulterior a capatat 

rezonan^a eshalologica. Pentru Origen, in sens istoric e Tara sfanta, iar in sens spiritual 

este cunoa§terea lui Dumnezeu. Atanasie vorbe§te de trei odihne: sabatul trupesc, 

pamantul fSgaduinJei §i odilina cereasca. 

95 Face parte din „psalmii Imparatiei". Apare intr-o forma aproape identica §i in IPar. 

16,23-33, acdnd parte din cSntarea de bucurie la aducerea chivotului. Se remarca 

universalismul, care face ecou celui din partea a doua §i a treia a Carjii lui Isaia (e g. Is 

66,18-19). 

95,1 Augusiin Tncearca sa faca o legatura intre titlu §i restul psalmului: este verba de 

zidirea spirituaia, care se ridica pentru ca tot pamantul e chemat sa-I cante lui Dumnezeu 

o cantare noua, Acolo este unitatea Duhului, acolo este o singura piatra fScuta din multe; 

constructorii trebuie sa vesteasca slava Domnului: daca §i-o vestesc dear pe a lor 

proprie, atunci sunt doar „perete spoil" (cf. lez. 13,10; Fp, 23,3). Pentru Theodoret, 

psalmul canta cele doua veniri ale Domnului, precum §1 Judecata ce va veni §i mantuirea 

paganilor. ♦ Psalmui nu are titlu in TM. ♦ Cf. Apoc. 5,9; 14,3. 



PSAtMII 95 245 



binevesti^i zi dupa zi mantuirea Lui; 

^ vestiti printre neamuri slava Lui, 

latoate popoarele, faptele Lui minunate! 

* Caci mare e Domnul §i preavrednic de laudS, 

mai de temut decat toji zeii; 

' cSci to^i zeii neamurilor sunt demoni, 

dar Domnul a facut cerurile. 

^ Marturie §i frumusete inaintea Lui, 

sfmtenie §i mare|ie in [laca§ul] Lui sfant. 

' Aduce^i Domnului, semin^ii ale neamurilor, 

aduceti Domnului slavS §i cinste; 

^ aduceti Domnului slava [cuvenita] Numelui SSu! 

Lua^i jertfe §i intra^i in cur^ile Lui; 

^ inchinati-va Domnului in curtea Lui sfanta, 

sa se cutremure m fata Lui tot pam§ntul! 

'° Spune^i printre neamuri: „Domnul este ImpSrat, 

cSci a indreptat lumea, care nu se va clinti, 

va judeca popoarele cu nepartinire." 



953 C/Mt. 28,19. 

95.4 „zeii": cf. noia la 85,8. 

95.5 „demoni": TM are 'elilm, „de§ertaciunr' ~ fonetismul cuvSntului evocS pluratul 
'elim, „zei". 

95.6 „Marturie": gr. e^oMoXoyncn; desemneaza de obicei aducerea de iauda §i multu- 
mire lui Dumnezeu prin amintirea faptelor Lui minunalc, care \\ aduc marturie - cf. nota 
la 6,6. TM are hodh, „splendoare, maiestate". ♦ Despre person ificarea atributelor divine, 
vezi §i nota la 84,11. 

95.7 „semintii": /(//. „familii, clanuri, case parinte§ti", ♦ Cf. Rom. 15,16 („ca sa fie 
bineprimita jertfa neamurilor"). ♦ Theodoret spune ca, de vreme ce se adreseaza 
pagSnilor, jertfacerutae una spirituals (c/ Mai. 1,10 i'^.). 

95.9 „in curtea Lui sfanta": TM are „in podoaba sfin^eniei". ♦ „sa se cutremure": acela§i 
verb ooXe-uonca ca la v, 10, unde 1-am tradus cu „a se clinti", §i la v. 1 1, tradus cu „a 
fremata", ?n functie de context. TM are „sa se tnfioare". 

95.10 „este Imparat": gr. epaai?.eu0ev, litt. „s-a mstapSnit", „a domnit". O familie de 
manuscrise ale LXX folosite de unii Parinti greci adauga aici <xm ^ijIoO, „de pe lemn", 
ccca ce a fost interpretat ca o profetie despre lemnul crucii {lustin. Dial. Ti etc.). Origen 
respinge adaosul, care nu va mai aparea in psaltirile care unneaza Hexapla, dar acesta 
intrase de mai multa vreme in liturgie, in Vetus Latina §i in versiunile copte {cf. B. 
Capelle, „Regnavit a ligno - Ps. 95,10", Travaux IHurgiques, III, 1967, p. 211 sq. - apud 
M. Harl, [1994},p. 310). 



246 PSALMII 95-96 

" Sa se veseleasca cerurile §i sa tresalte pamantul, 
sa freamete marea §i plinatatea ei; 

sa se bucure campiile §i toate cele ce sunt pe ele! 
Atunci vor dantui tofi copacii padurii 

in faja Domnului, fiindca vine, 
fiindca vine sa judece pamantul: 
va judeca lumea Intm dreptate §i popoarele, tntru adevarul Sau. 



96 

Al lui David, cand a fost a^ezat pamantul lui. 
Domnul este Imparat; sa tresalte pamantul, 
sa se veseleasca insulele multe! 
^ Nori §i negura 11 tnconjoara, 
dreptatea §i judecata sunt temelia tronului Sau. 

Foe Tnaintea Lui va merge 
§i va arde de jur-Tmprejur pe vrajma§ii Lui; 

fulgerele Lui s-au aratat Tn lume, 
a vazut §i s-a cutremurat pamantul. 

Muntii s-au topit precum ceara de la fa^a Domnului, 
de la fa|a StapSnului Tntregului pamant. 



95,11-12 Implicarea tntregii creatii !n preamarlrea lui Dumnezeu este o tema frecvenia 

tn psalmi §i la profeti (e.g. Ps. 148; Os. 2,23-24; Is. 44,23; 49,13; 55,12; CSntarea celor 

trei tineri din Dan. 3,52 §1 urm. etc.). ♦ I la e citat fn Apoc. 12,12. 

95,12 „vor dan(ui": ////. „vor saita (de bucurie]"; TM are „vor striga de bucurie". 

96 „Psalm al imparatiei", care descrie Tn imagini pline de maretie manifestarea puterli 

lui Dumnezeu. Mdntuirea aratata ca o „venire" a lui Dumnezeu trimite cu gSndul la 

partea a doua din Cartea lui Isaia, Unii Parinti (Eusebiu, Elrem, Theodoret) vad aici §i o 

descriere a Judecatii de Apoi. 

96.1 Augustin comenteaza titlul referindu-l la Hristos, prefigurat de David. In sens larg, 
„pamantul lui" (se poate traduce §1 „tara lui") ar insemna tot pamantul §i evanghelizarea 
neamurilor. ♦ Psalmul nu are titlu in TM. ♦ „insuiele": vezi nota la 71,10. 

96.2 „Nori §i negurfi...": cf. Mt. 17,5 (Schimbarea la fata); 24,30 §i par. (a doua venire); 
Apoc. 1,7. Dupa Theodoret, „norul arata ca natura divina nu poate fi vazuta; [...] norul 
$i negura amintesc ca Hristos este acela§i Domn de pe Sinai". ♦ ,judecata": litt. „hota- 
rflrea". 

96,4 „s-au aratat in lume": TM are „au luminal lumea". Cf. Apoc. 4,5 („din tron ie?eau 
fulgere"). 



PSAU«n 96-97 247 

Au vestit cerurile dreptatea Lui - 

§i au vazut toate popoarele s!ava Lui. 

Sa se ru§ineze to^i cei care se inchina [chipurilor] cioplite, 
cei care se falesc cu idolii lor: 
inchiTia|i-va Lui, toti ingerii Lui! 

Auzit-a §i s-a veseiit Sionul 
§i au tresaltat fiicele ludeii 
pentru hotararile Tale, Doamne, 

g 

cSci Tu e§ti Domnul eel preamalt peste tot pamantul, 
preainai^at mai presus decat to^i zeii. 

Cei care iubi|i pe Domnul, sa uraji raul: 
Domnul paze?te sufletele credincio$ilor Sai, 
din m^inile pacato^ilor li va izbavi. 

LuminS a rasarit pentru eel drept 
5i pentru cei cu inima cinslita, veselie. 

Veseliti-va, dreptilor, in Domnul, 
§i lauda^i pomenirea sfm^eniei Lui! 



97 

' Psalm al lui David. 
Canta^i Domnului cantare noua, 
Caci lucruri minunate a fScut Domnul: 
mantuire a adus pentru El dreapta Lui 
§i bratui Lui eel sfant. 



96.7 „Tngerii Lui": TM are „zeii", ca la v. 9. ♦ 7c: citat in Evr. 1,6. 

96.8 Pentru Theodoret, „flicele ludeii" sunt Bisericile raspfindite pe tot pamSntul. 
96,10 „p5caio§ilor": TM are „celor rSi". 
96,naC/:in. 1,9; Lc. L79. 

97 „Psalm ai Imparatiei". Dumnezeu este ISudat pentru faptele Sale minunate, care str5- 
lucesc pana la „marginile pamantului". De aceea tofi oamenii §i Tntreaga creatie sunt 
chemati sS se bucure, fiindca stapSnirea Domnului instaureazS in starlit dreptatea. Unii j! 

Parinti (Eusebiu, Theodoret etc.) vad aici o profefie despre cele doua veniri ale lui 
Hristos. 

97,1 Tittul in TM: „Psalm." ♦ Incepe ca ?i Ps. 95. ♦ „lucruri minunate": cf. Lc. 5,26. ♦ 
„bratul Lui eel sfiinl": pentru Augustin, bra^ul Domnului este Hristos §i minunea Lui 
este ca a m&ituit lumea inlreaga. 



248 PSALMn97 

^ Cunoscuta a Scut Domnul mantuirea Lui, > 

maintea neamurilor §i-a dezvaluil dreptatea. 

§i-a amintit de mila Lui pentru lacob 
§i dc adevarul Lui pentru casa lui Israel; 
au vazut toate marginile pamantului mantuirea Dumnezeului nostru. 

Striga^i de bucurie lui Dumnezeu, tot pamantul, 
c^ntati §i tresalta^i ?i inalja^i psalmi: 

cantati Domnului cu alSuta, 
cu alauta §i cu glas de psalm; 
^ cu trambite §i cu glas de corn 
strigaji de bucurie inaintea fmparatului [§i] Domnului! 

Sa freamete marea §! plin^tatea ei, 
lumea §1 cei ce locuiesc in ea; 

rSurile vor bate din palme laolalta, 
muntii vor tresalta de bucurie, 

fiindca [Domnul] vine sajudece pSm^ntul: 
va judeca lumea intru dreptate 
§i popoarele, cu nepartinire. 



97.2 Cf. Fp. 28,28. 

97.3 Cf, Lc. 1,54. ♦ „5i-a amintit": referitor la Dumnezeu, „a!nintirea" este un antropo- 
morfism care indict inceperea unci acfiuni salvatoare. ♦ „adcvarut": TM are „fidelitatea" 
(vezi nota la 88,2). ♦ Cf. Fp. 1,8 („imi veti fi martori.,, pSna la marginile pamantului"). 
Origen (ed. Pitra) comenteaza in sens spiritual: pentru a-L vedea pe Mantuitorul, trebuie 
sa stam la marginile p5mantului, adicS sS trSim nu dupS trup, ci dupa spirit. 

97.5 „cantati": acela§i verb ca la sfar§itul v. 4, \|;6X^a>, litt. „a cSnta [psalmi] cu acompa- 
niament de instrument cu coarde". 

97.6 „cu trambite §1 cu glas de com": litt. „cu trambite de metal ciocanit §i cu glas de 
irambita de com". ♦ Dupa Origen (ed. Pitra), trSmbiJeie de metal din care evreii sunau 
cand erau biruitori In lupta sunt aici simbolul victoriei. Dup5 Atanasie, sunetul de com 
vestea inceputul unei domnii. 

97.7 Cf. Ps. 95,11. ♦ „marea.., lumea..." ^ tntreaga creatie. 

97,8b in TM: „laolalta [cu raurile] muntii vor tresaita/sa tresalte..." 



PSALMU 98 249 

98 



' Psalm al lui David. 
Domnul este fmparat, sa se manie popoarele! 
Cel care §ade peste heruvimi: sa se cutremure pamantul! 
^ Mare este Domnul in Sion 
§i preatnaitat peste toate popoarele. 
^ sa aduca laude Numeiui Sau celui mare, 
caci Tnfrico§ator §i sf^m este. 
'' Cinstea regelui iube^te judecata; 
Tu ai randuit cele drepte, 
judecata §i dreptate in lacob Tu ai facut. 
* inaljati pe Domnul Dumnezeul nostru 
§i inchinati-va la scaunelul de sub picioarele Sale, 
ca sfant este! 

^ Moise §i Aaron - printre preotii Lui, 
§1 Samuel ~ printre cei care chemau Numele Lui: 
II chemau pe Domnul §i El li asculta, 
' din stalp de nor le graia, 
iar ei pazeau marturiile Lui 
5i poruncile pe care le daduse. 



98 Ultimul dintre „psalmii Imparatiei". Dumnezeu este proclamat sfSnt de trei ori (vv. 3; 
5; 9) _ cf. Is. 6,3, Gr, ayioi; traduce ebr. qadhd§, care, la origine, inseanina „separat, pus 
deoparte"; a§adar, in sens strict, se refera numai la Dumnezeu ca fund „Cel cu totui 
Altul", „transcendent"; in sens mai larg, despre om, ca „pus deoparte pentru Dumnezeu" 
§i apoi despre obiectele §i constructiile sacre. Dumnezeul eel nevSzut, necuprins, ne- 
ajuns cu mintea intra totu?i In legaturS cu oamenii, le vorbegte ?! le asculta rugaciunite. 
98,1 Psalmul nu are titlu in TM. ♦ Cf. Ps. 92,1; 95,10; 96,1. ♦ „sa se mSnie": TM are 
„tremura/sa tremure". ♦ „?ade peste heruvimi": capacul chivotului sirajuit de cei doi 
heruvimi (Ex. 25,18-20) era socotit tronul prezentei lui Dumnezeu. 
983 „Numelui Sau": TM are „Numelui Tau". Pentru „Numele" - cf. nota la 8,2. 

98.4 „Cinstea"i TM are „t5ria". ♦ „cele drepte": litt. „integritatile". 

98.5 „scaunelul": tronul regal fiind foarte Inalt (cf Is. 6,1), suveranul i§i sprijinea picioa- 
rele pe un scaunel. Dar §i chivotul ca loc al Prezentei e numit „scaunelul picioarelor 
Domnului" (IPar. 28,2), apoi, prin extensie, Templul ^i muntele Sion. 

98.6 Moise e numit aici „preot" probabil datorita rolului lui de mijtocitor. ♦ Dupa 
Augustin, psalmistul Ti nume§te pe Moise, Aaron §1 Samuel „preoti" fiindca vrea sa 
descoperim in ei prefigurari ale lui Hristos, adevaratul Preot, 

98.7 „stalp de nor": cf Ex. 33,9; 3Rg. 8,i0-12. 



250 PSALMII 98-99 

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu fi ascultai; 
Dumnezeule, Tu era! Tngaduitor cu ei, 
dar pedepseai toate rautatile lor. 

Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru, 
§i inchinati-va cStre muntele SSu eel sfant, 
ca sfant este Domnul Dumnezeul nostru! 



99 

Psalm pentru aducere de lauda. 
Striga^i Domnului tot pamantul, 

sluji^i Domnului cu bucurie, 
intrati inaintea Lui cu veselie! 

Sa §titi ca Domnul, El este Dumnezeu, 
El ne-a facut §i nu noi: 
poporul Lui §i oile pa^unii Lui. 

Intrati pe portile Lui cu aducere de lauda, 
fn curtile Lui, cu imnuri: 
aduceti-I mul^umire, lauda|i Numele Lui! 

Ca bun este Domnul, in veac mila Lui 
§1 din neam tn neam, adevarul Lui. 



98,8 „rautaiiie": litt, „punerile la cale", „moravurile". TM are „rautatile". 
98,9eC/Is. 6,3;Apoc.4,8. 

99 La intrarea tn Templu, credincio§ii ?§i striga bucuria plina de recuno5tinta de a-I 
apartine Domnului. Ei cheama la aceasta bucurie inlreg pamantul. 

99.1 „Strigati": litt. „aclamati". 

99.2 0/ Rom. 12,11-12. 

99.3 „§i nu noi": TM are, in textul scris, w' h' 'amffnu, ,,51 nu noi", cu indicajia cS 
trebuie sa se citeasca w'' Id 'anahtnu, „ai Lui suntem". ♦ Dupa Theodoret, imaginea 
turmei §i apa?unii nu indica numai stapanirea, ci §i grija, ocrotirea. 

99.4 Am tradus aici cu „a aduce multumire" verbui cu sens complex e^ojioXoYEco, eel 
mai adesea echivalat cu „a aduce lauda" (vezi nota la 6,6), pentru ca este urmat de 
alvew, „a lauda". ♦ „laudati...": TM are „binecuvantati...". 

99.5 Cf. 1 Pt. 2,3 („daca afi gustat ca bun este Domnul"). ♦ „adevarur': cf. nota la 88,2. 



PSALMII 100 251 

100 

^ Psalm a] lui David. 
Miia 5i judecata Iti voi c^nta, Doamne, 

^ voi inalta psalm $i voi Tntelege pe calea fSrS prihana: cand oare vei 
veni la mine? 

Umbiat-am in nevinovatia inimii mele in mijlocul casei mele. 
^ N-am pus inaintea ochilor mei lucru nelegiuit, 
pe calcatorii de Lege i-am urat; 
^ nu s-a lipit de mine inima vicleana; 
pentru ca eel rau se abatea de la mine, nu-1 cuno§team. 
^ Pe eel care-1 vorbea de rau in ascuns pe aproapele sau, pe acesta il 
goneam; 

cu eel cu ochiul trufa? §i inima nesStioasa nu mancam laolalta. 
* Ochii mei peste cei credincio§i din tara, ca sa-i a?ez langa mine: 
eel care umbla pe calea fara prihana, acela Tmi slujea. 



100 Programul de guvernare al carmuitorului ideal: integritatea personals, alegerea 
sfetnicilor credincio§i, alungarea ticalo§ilor de la curte ?! lupta Impotriva nedreptatii. 
Este unul dintre a§a-numitii „psalmi regali/imparate§ti". In ebraicS, toate verbeic sunt la 
forma care indica acjiune in plina desfS^urare: s-ar traduce deci fie cu prezentui, fie cu 
viitorul, ca un angajament. Parin^ii vM in acest psalm chipul omului desavar§it, Hristos. 

100.1 in TM are douS stihuri, al doilea fiind: „YHWH, l\i voi Inaita psalm" (luat de ta 
V. 2). ♦ Eusebiu subliniaza cS mila lui Dumnezeu e mai tare ca judecata. 

100.2 in TM, 2a: „Voi lua seama la calea desavar§it5...", ♦ Unii interpreteaza „calea fara 
prihana" ca obiect al inteiegerii, dar pentru majoritatea Parintilor omul Intelege tainele 
doar daca pa5e§te pe calea neprihanita. Augustin: „in afara caii neprihanite, nu poll nici 
sa psalmodiezi, nici sa intelegi, Daca vrei sS tntelegi, psalmodiaza pe calea neprihSnita, 
adica Tnfaptuie§te cu bucurie lucrarile Dumnezeului tau." ♦ „a umbla" = „a se comporta" 
- semitism. ♦ „nevinovatia": lilt. „nerautatea". 

100.3 „nelegiuit": TM are „distrugator". ♦ „caicatorii de Lege": litt. „cet care fac Incal- 
cari". ♦ in TM 3b este: „urasc lucrarea celor razvratiti §i [caj nu se va Hpl de mine" 
(verbul de la v. 4). 

100.4 „vicleana": gr. oKOjipo;, „stramb, pervers" ~ hapax !n LXX. ♦ !n TM: „Inima 
vicleana e departe de mine; raul nu-l voi cunoa^te." Cf. Mt. 7,23 („Nu v-am cunoscut 
niciodata...")- ♦ Pentru Eusebiu §i Atanasie, „inima vicleana" e diavolul. 

100.5 Cf. IPt. 5,5 {„Dumnezeu li se impotrive§te celor trufa§i"). ♦ „nu mancam 
laolalta": TM are „nu-l suf^r". 

100.6 „din (ara": gr. yfi poate insemna §i „teritoriu", dar ;i „pamant". In general, ca $i 
ebr. 'eref. Daca se trece la un sens spiritual, mai potrivit ar fi „de pe pSmant". La fel la 
V. 8. ♦cyMt. 19,28 („Veti §edea§i voi pedouasprezece tronuri..."); Apoc. 3,21. 



252 PSALMII 100-101 



Nu locuia in mijlocul casei mele eel ce se purta cu trufie, 
eel ce graia lucruri nedrepte nu sporea inaintea ochilor mei. 

Dis-de-dimineata Ti ucideam pe to^i pacato^ii din |ara, 
ca sa nimicesc din cetatea DomnuJui pe toti cei ce savarjesc fSradelegea. 



101 

RugSciunea unui sarman, c§nd e istovit ^i inaintea Domnului ^i 
revarsa ruga. 

Asculta, Doamne, rugaeiunea mea 
§i strigarea mea sa ajunga la Tine! 
^ Nu-Ji intoarce faja de la mine: 

In ziua cand sunt stramiorat, apleaca-ji urechea spre mine; 
in ziua cand Te strig, rSspunde-mi degraba! 

Caci s-au spulberat ca fumul zilele mele 
§i oasele mele ca lemnul de foe s-au uscat. 

Lovita a fost ca iarba §i s-a uscat inima mea, 
caci am uitat sa-mi mananc p^inea. 

De glasul suspinului meu 
mi s-a lipit osul de carne. 

Asemanatu-m-am cu pelicanul din pustiu, 



100.7 „cel ce se purta cu trufie": TM are „fiptuitorul in§elaciunii". 

100.8 „Dis-de-dimineata ti ucideam... ca sa nimicesc": TM are „in dimineti li voi nimici... 
ca sa tniatur". ♦ Eusebiu interpreteazS in sens spiritual: „pacato§ii" sunt gandurile rele ce 
nu trebuie tolerate in cetatea lui Dumnezeu, care este sufletul. ♦ Rupert din Deulz: „Aici 
se termina cei cincizeci de psalmi care il Incurajau pe luptator. Omul e acum lini§tit §i 
psalmii care urmeaza emana numai iubire desavar§ita; ea a alungat teama," 

101 Peste rugaeiunea unui om sSrman cople§it de suferinlS se suprapune cea a iudeilor 

intor§i in patrie dupa exil. Precaritatea vietii omului §i a inlregii creatii il determina pe 

psalmist sa-§i puna toata nadejdea in Dumnezeu, care poate da un nou inceput. 

101,1 „sarman": Auguslin identitka pe acest sarman in „Acela [Hristos] care pentru noi 

S-a acut sarac" (2Cor. 8,9), Dupa Cassiodor, In rugaeiunea saracului e descrisa condijia 

umana. 

101.3 „intoarce": TM are „ascunde". 

101.4 Cf. lac. 4,14 („sunteti ca un abur ce apare pufin, apoi piere"). 

I01,5b-I0 Chiril al lerusalimului (Cat. 2,12) vede aici o aluzie la David, dupS pacatui 

sau(2Rg. 12,16-17), 

101,7 „daramaturi": lilt. „loc de casa". 



PSALMII 101 253 



m-am fScut ca bufni^a din daramaturi. 

Vegheat-am §i am ajuns 
ca vrabia singuratica pe acoperi§. 

Ziua Tntreaga ma ocarau du§manii mei 
^i cei care m^ laudau jurau impotriva mea. 

Ca cenu^a ca paine am mancat 
§i bSutura mea cu lacrimi o amestecam 

in fata maniei §i a urgiei Tale, 
fiindca, dupa ce m-ai tnaljat, m-ai strivit. 

Zilele mele ca umbra au trecut 
5i eu m-am uscat ca iarba. 
'^ Dar Tu, Doamne, rSmai in veac 
§i amintirea Ta, din neam in neam. 

Te vei ridica §i Te vei Tndura de ! 
caci e vremea sa Te Tnduri de el, a sosit vremea; 
'^ pentru ch le-au fost dragi j 
^i de tar&ia lui le va fi mila. 

§i se vor teme neamurlle t 
§i toti regii pamantului, de slava Ta, 
'' caci Domnul va zidi Sio 
5i va fi vazut in slava Lui. 

A privit catre rugaciune; 
§i n-a disprefuit cererea lor. 
^^ sa se scrie aceasta pentru 
§i poporul care se intemeiaza II va iSuda pe Domnul 



Te vei ridica §i Te vei indura de Sion, 
i 
'^ pentru cS le-au fost dragi slujitorilor Tai pietrele lui 

§i se vor teme neamurlle de Numele Domnului 

'' caci Domnul va zidi Sionul 

18 i 

A pnvit catre rugaciunea celor smeriti 

SS se scrie aceasta pentru genera^ia viitoare 



101.8 „vrabia": TM are „o pasare". 

101.9 Cf. Mt. 26,74. 

101,11 Augustin aplica versetul lui Adam, omul creal dupa chipul lui Dumnezeu ;i 

Tnai^at de El mai presus de toate fSpturile, care apoi ajunge sa ducS o via^S nefericita 

fiindca a pacatuit. 

101,14 „vremea", gr. tccapoi;: cf. nota la 30,16. ♦ 14b: dupa Theodoret, se referS la 

sfSr^itul anilor de exil. in sens plenar, cf. Gal. 4,4 („Cand a venit pHnirea timpului..."). 

101,16 Cf. Apoc. 21,24 („regii pamantului T§i vor aduce slava lor"). Mai mul(i Parinfi 

vad aici aluzie la cele doua veniri ale lui Hristos: in prima, El zide§te Biserica, iar la a 

doua, Se va arata in slava. 

101,19 Cf Rom. 15,4 („Toate cSte s-au scris mai inainte, spre inva^aiura noastra s-au 

scris"). 



I 



254 PSALMir 101 

pentru ca S-a plecat din inal^imea [lacajului] Sau sfant, 
Domnui din cer a privit spre pamant, 

ca sa asculte suspinul celor Tnlantuiti, 
sa-i dezlege pe fiii celor uci§i, 

ca sa se vesteasca in Sion Numele Domnului 
5i lauda Lui, in lerusalim, 

cand se vor aduna popoarele laolalta 
$i Tmparatiile, ca sa slujeasca Domnului. 

I-a raspuns in felul puterli lui; 
„Putinatatea zilelor mele veste^te-mi-o; 

nu ma lua la jumatatea zilelor mele: 
din neam in neam sunt anii Tai." 

De la Tnceput Tu, Doamne, ai intemeiat pamantul 
§i cerurile sunt lucrarea mainilor Tale: 

27 

ele vor pieri, dar Tu vei ramane 
§i toate ca un vejmant se vor tnvechi 
§i ca pe o mantie le vei schimba si vor fi schimbate; 

28 

dar Tu acelaji e§ti §1 anii Tai nu se vor sfarji. 
Fiii robilor TSi se vor sSla^lui 
§i seminjia lor va propa§i in veac. 



101,20b Atanasie (De titutis psalmorum, PG 27) pune stihul in legatura cu profefia lui 
Isaia citita de lisus in sinagoga din Nazaret {cf. Lc. 4, 18). 
101,21 C/ 78,11 §inota. 

101.23 Cf. In. 1 1,52 („ca sa-i adune laolalta pe fiii lui Dumnezeu"). 

101.24 Primul stih este obscur. TM are: „E1 a frant pe cale puterea mea, mi-a scurtat 
zilele" - cf. Is. 38,10 (rugaciunea lui lezekia); „a frant": ebr. ■innah, „a umilit, a siabit", 
forma de pi 'el de !a 'andh („a fi smerit, siabit"). LXX a tradus verbul omograf la forma 
de baza 'anah, „a raspuns". ♦ „puterii lui": TM are forma scrisa „puterea lui" cu indica- 
tia sa se citeasca „puterea mea", LXX a tradus forma scrisl Traducerea Anania incearcS 
sa dea un sens schimband persoana verbului: „Raspunsu-l-am in felul tariei Lui." 

101.25 Incepe !n TM; „Eu zic: ..,". 

101,25-27 Versete citate Tn Evr. 1,10-12 §i referite la Hristos. 

101.26 „De lainceput": TM are „Din vechime". 

101.27 Cf Is. 51,6; Mt. 24,35; Mc. 13,31 („Cerul $i pSmSntuI vor trece..."); ICor. 7,31 
(„trece chipul lumii acesteia"); Apoc, 20,11; 21,1; IPt. 1,25 („Cuvantul Domnului 
ramane In veci"). 

101,29 Cf Apoc. 21,3. ♦ „va propa§i": TM are „va fi statornicita". 



PSALMII 102 255 

102 



' Al lui David. 
Binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul 
§i toate cele din launlrul meu Numele eel sfSnt al Lui! 
^ Binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul 
§i nu uita toate rasplatirile Lui! 
^ Pe Cel ce iarta toate ftradelegile tale 
§i vindeca toate bolile tale; 
"* pe Cel ce rascumpara de la pieire via^a ta, 
pe Ce! ce te Tncununeaza cu miia §i indurSri, 
^ pe Cel ce satura cu bunata^i dorinfa ta: 
tineretea ta se va Tnnoi ca a vulturului. 
* Cel care savar^e^te milostiviri, Domnul, 
51 judecata pentru to^i cei nedrepta^i^i. 
' A facut cunoscute caile Sale lui Moise, 
fiilor lui Israel - voile Sale. 
^ indurStor §i milostiv este Domnul, 
indelung-rabdator §i mult milostiv. 
^ Nu pana la capit e urgia Lui, 
nici pana in veac nu va {ine minie. 
'*' N-a fScut cu noi dupa pacatele noastre, 
nici dupa faradelegile noastre nu ne-a rasplatit. 
' ' Caci, pe cat e de tnalt cerul fat:a de pSmSnt, 
5i-a intarit Domnul mila Lui peste cei care se tern de El. 
'^ Pe cat e de departe rasaritul de apus, 
a indepartat de la noi fSradelegile noastre. 



102 Cantare a iubirii lui Dumnezeu. 

102,1 Cf. Ps. 71,18-19; 103,1. De cele mai multe ori, tn Scriptura e vorba dc bine- 
cuvantarea pe care Dumnezeu revarsS asupra tapturilor Sale, sau, prin extensie, cel cu 
autoritate (tatai, regele etc.) asupra celor incredintaji ocrotirii lui. Dar ?! omul !l bine- 
cuvanteaza pe Dumnezeu, exprimandu-^i lauda §i recuno§tinta pentru binefacerile pri- 
mite. ♦ „toate cele din launtrul meu": cf. Deut. 6,4. 

102.5 „ca a vulturului": cf. Is. 40,31. Dupa o credinja populara, vulturul, ajuns la batrfl- 
nete, \%\ schimba penele §i reintinere§te. Theodoret vede aici o metafora a botezului, iar 
Augustin, ainvierii. 

102.6 „mitostiviri": acest plural se refera la faptele concrete de milostivire. 
102,9 Augustin tl leaga de Ef. 2,3 („Eram din fire fii ai mSniei..."). 



256 PSALMII 102 

Dupa cum un tata se indura de fii, 
S-a indurat Domnul de cei care se tern de El. 
'■^ Caci El 5tie din ce suntem plasmuiji: 
adu-Ti aminte ca tarana suntem! 
^ Omul - ca iarba zilele lui, 
ca floarea campului, a§a va inflori, 
'^ caci vant trece peste ea §i nu va mai fi 
§i nu se va mai cunoa§te locul ei. 

'' Dar mila Domnului, din veac ?i pana in veac peste cei ce se tern de Ei 
5i dreptatea Lui, peste fiii fiilor 

pentru cei care pazesc legamantul Lui 
§i T§i aduc aminte de poruncile Lui sa le implineascS. 

Domnul in cer §i-a pregatit tronul 
$1 impara^ia Lui pe toate le stapane§te. 

Binecuvantati pe Domnul, toti tngerii Lui, 
cei tari in putere, care impHniti cuvantul Lui, 
[de indata ce] auzit:i glasul cuvintelor Lui! 
^' Binecuvantati pe Domnul, toate o§tiri!e Lui, 
slujitorii Lui, care impliniti voia Lui! 
^^ Binecuvantati pe Domnul, toate lucrarile Lui, 
in tot locul stapanirii Lui: 
binecuv^nteaza, suflete al meu, pe Domnul! 



102.14 C/ Gen. 2,7; lov 10,9. 

102.15 Cf. Is. 40,6-7 („... tot trupul e ca iarba..."). 
102,17 = Lc. 1,50. 

102,18b C/ In. 13,21, 

102,20 Cf. Dan 3,59. ♦ „impliniti... [de indata ce] auziji..." poate avea doua interpretari: 
ascultarea glasului coincide cu impUnirea poruncii, a^a tncfit Midra^ Thilllm vor- 
bejle de-a dreptui de o implinire inainte de a auzi porunca, citand in paralel Ex. 24,7 
(„Vom face ?! vom asculta"); alta inlerpretare, pujin mai tndepartata de text: numai eel 
care Tmplinegte necontenit cuvantul lui Dumnezeu 11 poate asculta glasul §i cuvintele 
(cf. Mortari, nota ad loc). * Despre promptitudinea §i ravna ingerilor - cf. Is. 18,2 §i 
Ps. 103,4. ♦ „La Tnceput, Duhul indemna sufletui omului sS-L binecuvanteze pe 
Dumnezeu, iar acum, dupa ce a vorbit despre laea^urile cereijti pregatite credincio§ilor, 
trece In chip firesc la duhurile cere§ti, pentru c5 ele se veselesc pentru fiecare pacStos 
care se caie^te." (Eusebiu) 
102,22 Cf Dan. 3,57. 



PSALMI! 103 257 

103 



' Al lui David. 



Binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnu!! 
Doamne, Dumnezeul meu, Te-ai preamSrit foarte! 
Intru cinstire ?! frumusete Te-ai imbracat, 
^ [Te-ai] invaluit in lamina ca intr-un ve§mant, 
ai tntins cerul ca pe un cort; 
^ Cel care acoperS cu ape camarile de sus ale Sale, 
Cel care face din nori carul Sau, 
Cel care umbla pe aripile vanturilor, 
"* Cel care-i face pe ingerii Sai duhuri 
§i pe slujitorii Sai, foe arzStor. 
^ El a intemeiat pamantul pe neclintirea lui: 
nu se va clatina in veacul veacului. 
Adancul - ca o mantie ve^mantul lui, 



103 Lauda lui Dumnezeu pentru creafie §i pentru providenJS. 

103.1 „cinstire": gr. e^otioA.67Tim^, cf. nota la 6,6. ♦ „frumusete": gr. etiTtpeTreia, „tnf5- 
ti§are frumoasa, farmec, mSrctie", traduce ebr. hadhar, ,,siralucire, podoaba". 

103.2 „invaluit in lumina": cf. ITim. 6,16 {„Cel ce locuie^li tn lumina cea neapropiata"). 

♦ „Invaiuit... intins... etc."; verbele sunt la participiu, deci indiferente la persoana; de la 
V, 3 apare pronumelc care se refera la pers. a Ill-a, iar de la v. 5, verbele sunt la mod per- 
sonal de pers. a lll-a. ♦ „cort": lift. „Tnvelitoare de piete", care poate fi §i „foaic de cort". 

103.3 „acopera cu ape c5marile...": TM are „§i-a a§ezat peste ape grinzile camarilor...". 

♦ „camarile de sus": dupa cosmologia Vechiului Testament, bolta cerului este dintr-un 
material solid („taria"), iar In incaperile de deasupra ei se afla „apele cele mai presus de 
ceruri" ce se revarsa pe pSmant sub forma de ploaie, roua, z5pada etc. ♦ „carur': 
^jtipoaK;, litt. „orice lucru pe care se poate merge (piedeslal, dar mai ales car, sau 
animal de calarie)". ♦ 3c: alergarea vantului nu poate sa ne dea decdt o idee despre 
neobosita mi§care divina care insuflete§te nelncetat crea^ia (Hesychios din lerusalim) 

103.4 „ingerii": gr. oyyeXoi; are sensul de „trimis", care se specializeaza in greaca 
biblica pentru „inger", pe masura dezvoltarii unei angelologii. ♦ „duhuri": gr. rcveuna, 
„suflare", se folose§te pentru suflarea vantului, pentru respira^ie §i, de aici, referiior la 
Dumnezeu, ajunge sa insemne „duh'", imprumutand astfe! sensurile ebr. ruah (cf. §i nota 
la V. 30). Se poate traduce deci §i „Cel care-i face pe trimijii Sai suflari de vant". 
Traducerea pentru care am optat reflecta o tntelegere mai spirituals a textului, prezenta 
tnca din VT. ♦ Citat Tn Evr. 1,7. ♦ Dupa intcrpretarea lui Augustin, „duhuri'" e numele 
naturii lor; „ingeri" (mesageri) e numele siujirii lor. 

103.5 „nu se va clatina": Augustin vede aici o imagine a Bisericii. 

103.6 „Adancul": In el, Parinjii au vazut simbolul atributeior lui Dumnezeu: §tiinta 
(Origen, Didim din Alexandria), in^elepciunea, puterea, providen^a (Euthymios Zigabenos). 



^ 



258 PSALMII 103 

peste munti vor sta ape. 

' De mustrarea Ta vor fligi, 

de glasul tunetului TSu se vor Tnfrico§a. 

^ Se ridica munti §i se coboara campii 

spre locul pe care l-ai pus lor temelie; 

hotar ai pus, pe care nu-l vor trece, 
nici nu se vor intoarce sa acopere pamantul. 
'° Tu trimiti izvoare in vai: 
printre munfi vor strSbate ape, 
" vor adSpa toate fiarele campului; 
!e vor primi asinii salbatici pentru a-§i potoli setea. 
^^ Deasupra lor pasarile cerului se vor sala§lui, 
din mijlocul stancilor vor da glas. 
'^ Tu adapi muntii din camarile de sus ale Tale, 
din rodul lucrarilor Tale se va sStura pamantul. 
'"* Tu faci sa rasara iarba pentru vite 
ji verdeata in slujba oamenilor, 
spre a scoate paine din pamant; 
'* §i vinul bucura inima omului; 
spre a-§i Tnveseli fa|a cu untdelemn 
§i painea inima omului o mtare§te. 
'^ Se vor satura copacii campiei 
§i cedrii Libanului, pe care i-a sadit. 
'^ Acolo vrabiile i§i vor face cuib, 
iar casa cocost^cului sta deasupra lor. 
^^ Muntii cei inal^i pentru cerbi, 
[iar] stanca, adapost pentru arici. 



103.9 Cf. Gen. 9,1 1 (agaduinta ftcuta lui Noe). 

103.10 „ape": TM are „torenli". 
103,12 „stancilor": TM are „frunzi§ului". 

103.15 „vinul... pMnea": pe ISngS hrana pamanteasca, majoritatea Pfirintilor vad aici §i o 
aluzie la Euharistie. 

103.16 ,xopacii campiei": TM are „copacii lui YHWH". S-a presupus cS textui ebraic 
folosit de traducatorul LXX avea aici un nume divin mai vechi, §addai i?DY), inlocuit 
ulterior cu YHWH, §i care seamana grafic cu SDY, „campie" (cf. LEH, s.u. Jte5iov). 

103.17 „vrabiile": TM are „pasarile". ♦ „sta deasupra lor": Hii. „le domina". 

103.18 „arici": cf. nota la Lev. 1 1 ,4-6 ?i Prov. 30,26, 



PSALMII 103 259 

'^ El a fScut luna pentru [aratarea] timpurilor; 

soarele §i-a cunoscut apusul sau. 

^° Ai pus intuneric §i s-a fScut noapte: 

in ea vor ie§i toate fiarele desi§ului - 

^' pui de lei racnind ca sa prade 

§i sa caute de la Dumnezeu mancarea lor. 

^^ A rasarit soarele ^i s-au adunat 

§i in vizuinile lor se vor culca. 

^^ Va ie§i omul la lucrarea sa 

§i la munca sa, pana seara. 

^'^ Cat s-au preamarit lucrarile Tale, Doamne! 

Toate cu intelepciune le-ai iScut: 

s-a umplut pamantul de faptura Ta. 

^^ lata, marea cea mare §1 intinsS: 

acolo [sunt] taratoare fSra de numar, 

vietuitoare mici laolaltS cu cele mari; 

^^ acolo strabat corabii, 

balaurul acela pe care 1-ai plSsmuit sa se joace tn ea. 

^^ Toate de la Tine a^teapta 

sS le dai hrana la vreme potrivita. 

^^ Cand le vei da, vor culege, 

cand vei deschide mana Ta, toate se vor ample de bunatate; 

^^ dar, cand \\i vei intoarce fa^a, se vor tulbura, 



103,19 Cf. Gen. 1,16. Majoritatea Parin(ilor interpreteazS versetul §i In mod mistic, despre 
Hristos §1 Bisericd: Hristos $i-a cunoscut timpul patimirii (In. 17,1); la fel §i Biserica i?! 
are timpurile ei, perioade de prigoana §i perioade de pace (cf. Nesmy, ad loc). 
103,24b Cf. I Cor. 1,24 („Hristos, Intelepciunea lui Dumnezeu"). 

103.25 „intinsa": gr. evpiJxcopoi;, cuvant compus, folosit in poezie (Homer, Sapho, 
Pindar etc.)- 

103.26 „balaurul": gr. SpQKOJv traduce ebr. Liwyathdn, monstru marin mitic, aici demi- 
tizat, privii intr-o maniera cvasicomica §i pus pe acela§i plan cu tapturile obi§nuite ale lui 
Dumnezeu. Mai apare ?i In Is. 27,1; lov 3,8; 40,25; Ps. 73,14 (vezi §i nota). ♦ „sa se joace 
in ea": Tn ebr., forma de infmitiv din text permite §i traducerea „ca s5 Te joci cu el". 
103,29-30 Grigore al Nyssei {De hominis opificio., SC 6,206-207) vede aici o imagine a 
sfarjitului lumii §i a invierii universale. La fcl Eusebiu. ♦ „duhur': gr. TtveiJua traduce 
ebr. ruah, „vant, suflare, respiratie"; Tntr-o imagine antropomorfizata el devine „sufla- 
rea" lui Dumnezeu, „duhul" lui Dumnezeu, care da via^a {cf Gen. 1,2; lez. 37), ti Tnta- 
re§te pe cei mvesliti cu o misiune (Jud. 3,10; 14,6 etc.; IRg. 10,1), ti inspira pe profeti 



260 PSALMIi 103-104 

le vei lua duhul §i vor pieri 
§i m farana lor se vor intoarce. 

Vei trimite duhul TSu §i se vor zidi 
§i vei reinnoi fafapamantului. 

Fie slava Domnului in veac! 
Se va bucura Domnul de lucrarile Sale. 

Cel care prive§te la pamant $i-l face sS se cutremure, 
Cel care se atinge de munfi §i ei fumega. 

Vol canta Domnului in viaja mea, 
voi canta din strune Dumnezeului meu cSt vol fi. 

Piacuta s5-I fie glasuirea mea, 
iar eu ma voi bucura intru Domnul. 

Sa piara pacato^ii de pe pamant 
§i cei fara de lege, meat sa nu mai fie! 
Binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul! 



104 

' Aleiuia! 
Aduceji lauda Domnului ji chemati Numele Lui, 



(lez. 3,12 etc.) §i se odihne^te asupra lui Mesia (Is. 11,2). Aceste personificari ale 
„suflarii" divine au hranit reflecjia Parinfilor despre Duhul Slant. Pentru a sublinia para- 
lelismul, am tradus ?i la 29b nveOjia cu „duh" referitor la vietuitoare, conform sensului 
romanesc mai arhaic, de „suflare, respirajie", al cuvantului. 

103.33 „Voi canta" traduce in primul stih gr. ^w, „a canta din gurS", iar in al doilea, gr. 
i|/dU(o „a cSnia la un instrument cu coarde". ♦ In cetatea cereasca, toata viata noastra va 
fi cantare inaltata Domnului, spune Augustin. 

103.34 Psalmodierea i§i poarta in sine rasplata: il inalta pe om la ceruri (Eusebiu). 

103.35 Dupa interpretarea lui Eusebiu, CuvantuI, intrupandu-se, ?i face drepti pe cei 
pacato§i. ProfetuI cere, de fapt, ca ei sa fie schimbaji in bine. E ca atunci cand cerem s& 
dispara saracia sau boala: cu siguranta nu ne gSndim sfi-i omorSm pe bolnavi. Aceca?i 
idee la Augustin, leronim. 

104 Psalm de invatatura, asemanator cu Ps. 77 §i 105, care evoca faptele minunate ale 
lui Dumnezeu in istoria poporului ales. Referindu-se la muHimea verbelor care in- 
deamna la aducerea de lauda §i multumire, Eusebiu remarcS: „ingerii, dupa cate §tim, nu 
au alta ocupatie decat sa-L iaude pe Dumnezeu. §i cei desavar§iti nu au dorintS mai 
mare decat sa faca din toata viata lor o iauda adusa lui Dumnezeu." 
104,1 „Aleluia": tn TM este aclamatia de la finalul psalmului anterior. LXX il pune ca 
titiu aici. 



PSALMII 104 261 



vestifi printre neamuri lucrSrile Lui; 

^ cantati-I cu giasul §i din strune, 

povestiti toate faptele Lui minunate! 

^ Lauda^i-va Tntru Numele Lui eel sfant, 

sa se veseieasca inima celor care-L cauta pe DomnuJ! 

^ Cauta^i pe Domnul §i intariti-va, 

cautati fata Lui fSra incetare! 

^ Amintiti-va de faptele minunate pe care le-a iUcut, 

de minunile §i de judeca^ile gurii Lui, 

[vol,] semin^ie a lui Avraam, robii Lui, 
fiii lui lacob, ale^ii Lui! 

El este Domnul Dumnezeul nostru, 
pe tot pSmantul sunt judecatile Lui. 

§i-a amintit in veac de legamantul Sau, 
de cuvantui pe care 1-a poruncit pentru o mie de genera|:ii, 

pe care 1-a incheiat cu Avraam 
§i de juramantui Sau catre Isaac; 
"^ 1-a statomicit pentru lacob ca pe o randuiala, 
pentru Israel, ca legamant ve§nic, 

spunand: „Tie Tfi vol da pamantui Canaan, 
parte a mo^tenirli voastre." 

Pe cand ei erau putini la numar, 
neinsemnati §i pribegi acolo 
§1 treceau de la un neam la altul, 



104.4 Cf. Os. 5,15. ♦ Dupa Eusebiu, a-L cSutape Dumnezeu JnseamnS a indragi totce se 
rcfera la El, a te gSndi mereu la El, a medita mereu la lucrurile lui Dumnezeu, a fi mereu 
in legaturS cu El prin rugSciune §i fapte bune. ♦ „§i int5riti-va": TM are „§i tSria Lui". ♦ 
„cautati fata Lui": „credinta a gasit-o deja, dar iiadejdea o cautS inca; iubirea o gase^te 
prin credinja, dar totodata cauta sa ajunga ia vederea ei 1...]. Cu cat iubirea li gase§te pe 
Dumnezeu, cu atSt mai mult 11 cauta" (Augustin), 

104.5 „minunile": gr. -cepon; desemneazS un fapt ie§it din comun care are valoare de 
scmn (cf. lat. prodigium). 

104.6 Cf. In. 8,39 („Daca sunteti fiii lui Avraam, faceti lucrSrile lui!"). ♦ „robii Lui": 
TM are „robul Lui". 

104.8 C/Deut. 7,20. 

104.9 Cf Lc. 1,72; Gen. 26,3. 

104.11 Cf Gen. 28,13. ♦ „parte": litt. „teren masurat cu funia, lot". 

104.12 C/Deut. 7,7; 26,5. 

104.13 C/Evr. 11,13. 



262 PSALMfl 104 

dintr-un regat la alt popor, 

n-a ingaduit nimanui sa-i asupreascS 
§i a mustrat pentru ei [§i] regi: 

„Nu va atingeti de un§ii Mei 
§i profetllor Mei nu le faced rau!" 

A chemat foamete peste pamant, 
orice sprij in de hran5 1-a nimicit; 

a trimis inaintea lor un om, 
pe losif, care a fost vandut ca sclav. 

I-au smerit in butuci picioarele, 
prin fier a trecut sufletul lui, 

I 

pana cand s-a implinit cuvSntul Lui, 
spusa Domnului l-a infiacSrat. 

Regele a trimis §i l-a dezlegat, 
carmuitorul popoarelor, §i l-a eliberat; 

l-a randuit pe el stapan al casei sale 
§1 mai-mare peste toata avu^ia sa, 

ca sa-i tndrume pe frunta§ii lui dupa plac 
§i pe batranii lui sa-i Tntelepteasca. 

§i a intrat Israel tn Egipt, 
lacob s-a sala§luit in pamantul lui Ham. 

[Domnul] a sporit poporul Sau foarte 
ji l-a intarit mai presus de du§manii lui. 



104.14 „n-a Ingaduit nimSnui": litt. „nu a lasat om" ~ semitism. 

104.15 „un§ii": gr. xp\.<noi. De§l, in sensul strict, numai preotul §i regele erau consacrati 
prin ungere, termenul se folose§te §i in sens larg, referitor la tmplinirea misiunii 
profetice (e.^. 3Rg. 19,16 - „Du-te §i unge-1 pe Eliseu"; Is. 61,6). Aici este unicul locin 
care to^i membrii poporului lui Dumnezeu sunt numiti „un§i" ca profeti ai Domnului (la 
aceasta acceptie trimite paralelismul cu slihul al doilea). 

104.16 Cf. Gen. 41,54. ♦ „sprijin de hrana": lilt. „temei de pSine, provizie" - calc 
semantic (cf. Lev. 26,26). 

104,17-24 C/ Gen. 41^7. 

104,19 „s-a implinit": litt. „a venit". ♦ „cuvantul Lui": dupa unele interpretari, se 
impline§te cuvantul lui losif referitor la taimScirea viselor faraonului (Gen. 41), sau pre- 
zicerea despre propria soarta pe care o fScuse in copiiade (Gen. 37,6 sg.); alta inter- 
pretare, mai rSspandita §i mai coerenia cu coniextul imediat, se refera la cuvantul lui 
Dumnezeu care vine asupra lui losif §i il infiacareaza (cf. Mortari, nota ad loc). ♦ „l-a 
inflacarat": se poate infelege §i ,,1-a incercat prin foe". 
104,22 „dupa plac": litt. „ca pe sine". 



PSALMII 104 263 

^' A schimbat inima acelora Tncat au urat poporul SSu, 

de s-au purtat mi§ele§te cu robii Sai. 

^^ L-atrimis pe Moise, robul Sau, 

§i pe Aaron, pe care l-a ales. 

^' A pus Tntre ei cuvintele semnelor Sale, 

§i ale minunilor, in pamantui iui Ham. 

^^ A trimis Tntuneric §i a facut bezna; 

dar ei s-au razvratit la cuvintele Lui. 

^^ A preftcut apele lor in sange 

§1 a ucis pe§tii lor. 

^° pamantui lor a forfotit de broa§te, 

[pana] in iatacurile regilor lor. 

^' El a spus, 51 au venit tauni 

§i Janjari In toate hotarele lor. 

^^ A preschimbat ploile lor in grindina, 

foe mistuitor, in pSmantul lor. 

^^ §i le-a lovit viile §i smochinii 

§i a sfSramat tot pomul din tinutu! lor. 

^^ El a spus, §i au venit lacuste 

§i omizi fSra de numar, 

^^ ?] au mancat toata iarba de pe pamantui lor 

§i au Tnghi|it rodul pamantului lor. 

^^ §i a lovit pe tot intaiul-nSscut in |ara lor, 



104,25 Dupa Theodoret, Dumnezeu nu scliimba inima egiptenilor, ci doar tngaduie 
manifestarea liberului lor arbitru; nu le Tmpiedica purtarlle rele, dar Ti sprijinS pe cei 
ocrotiti de El ca sSt Tnvinga toate piedicile. 

104.27 „A pus intre ei..." se poate inlelege in doua feiuri: „Le-a dat lui Moise §i Aaron 
cuvinte care sa declan§eze semnele dumnezeie§ti" sau ,^ pus printre egipteni lucrarile 
semnelor Sale". TM are „Au fost puse tn ei..,". 

104.28 Cf Ex. 10,21-22. ♦ „s-au razvratit": TM are „nu s-au razvratit". 

104.29 C/ Ex. 7,19-21. 

104.30 Cf. Ex. 7,28. 

104.31 Cf. Ex. 8,12-13. ♦ „tauni": vezi Ex. 8,17 - §i nota. ♦ „tantari": gr. OKviv, dup5 
LSJ, insecta care atacS pomli §i viile, dar, potrivit comentariului lui Origen la Ex. 8,12 
(In Exodum homiliae, SC 16, p. 121), e vorbade tSntari. 

104,32-33 Cf Ex. 9,22-25; Apoc. 8,7. 

104,34 Cf. Ex. 10,12-15. ♦ „omizi": gr. ppoOxot; desemneaza de fapt tot o specie de 

lacusle - cf. nota la Lev. 1 1 ,22. 

104,36 Cf Ex. 12,29; Int. 18,12, 



264 PSALMII 104-105 

parga intregii lorosteneli. 

37 

I-a scos [pe poporul SSu] cu argint §i cu alir 
5i nu era om slab in seminjiile lor. 

S-a bucurat EgiptuI la ie?irea lor, 
c^ci ?i umpfusera de spaimS. 

Intins-a nor ca acoperamant pentru ei 
§i foe sa le lumineze noaptea. 

I-au cerut, §1 a venit mama prepelifelor 
§i paine din cer i-a indestulat; 

a despicat stanca §i au ta§nit ape, 
au curs in locuri fSrS apa rauri. 

raci 5i-a amintit de cuvantul SSu eel sfant, 
[rostit] catre Avraam, robul Sau, 

§i-a scos poponil in tresaltare 
§i pe aie§ii Sai, in veselie 

§i le-a dat tinuturile neamurilor 
?i ostenelile popoaixlor le-au mostenit, 

45 

ca sa pazeasca Tr IreptaHle Lui 
§i Legea Lui sa o CiTceteze. 



105 

' Aleluia! 
Aduceti lauda Domnului, cS este bun, 
ca in veac este mila Lui! 



104.37 Cf. Ex. 12,35-36. ♦ Complinirea „pe poporul S5u" apare Intr-una din psaltirile de 
la Qumran (cf. TOB, nota ad he). 

104.38 C/ Ex. 12,33. 

104.39 0/ Ex. 14,19-20. 

104.40 Cf. Ex. 16,12-13; Int. 16,2.20. ♦ „mama prepelitelor": cf. Num. 11,31 §i nota. 

104.41 Cf.Ex. 17,1-7, 

104.43 C/ Ex. 15. 

104.44 Cf. Deut. 4,37-40; 6,20-25. 

104.45 C/Deut. 7,8-11. 

105 in vreme ce Ps. 104 poveste§te istoria alejilor neprihanifi ai lui Dumnczeu, acest 
psalm este istoria celor care L-au exasperat pe Dumnezeu. Dar §1 pentru ei indurarea lui 
Dumnezeu a fost biruitoare. DupS Augustin, acest psalm este in acela§i timp o marturie 
de lauda adusa lui Dumnezeu §i o marturisire a pScalului. 



PSALMIl 105 265 

^ Cine va grSi faptele de putere ale Domnului, 
Va face auzite toale laudele Lui? 
^ Fericiti cei care pSzesc judecata [dreapta] 
§i Tmplinesc dreptatea in orice clipa! 
"* Adu-Ji aminte de noi, Doamne, 
In binevoirea Ta pentru poporul Tiu! 
^ Cerceteaza-ne Tntru mantuirea Ta, 
ca sa vedem binele ale^ilor Tai, 
ca sa ne bucuram de bucuria neamului Xau, 
ca sa ne laudam impreuna cu mo§tenirea Ta! 
^ Am pacatuit impreuna cu parintii no§tri, 
am fScut fSradelege, am savar§it nedreptate. 
' Parinjii no^tri, in Egipt, n-au priceput faptele Tale minunate, 
nu §i-au amintit de mul^imea milei Tale 
$i s-au razvratit ajungand la Marea Ro§ie. 
* Dar El i-a mantuit pentru Numele Sau, 
pentru a-§i face cunoscuta puterea. 
A certat Marea Ro§ie §i ea a secat 
§i i-a caiauzit prin noian ca prin pusliu. 
'° I-a mantuit din mana celor care ti urau, 
i-a rascumparat din mana du§manului. 
" I-a acoperit apa pe cei care li stramtorau, 
nici unul dintre aceia nu a scapat. 
'^ [Atunci] au crezut in cuvintele Lui 
$i au cantat lauda Lui. 
'^ [Dar] degraba au uitat de faptele Lui, 
n-au adastat sfatul Lui. 
''' §i au poftit nesatios in pustiu, 
L-au pus la Tncercare pe Dumnezeu m loc fara de apa. 



105.3 Judecata [dreaptS]": gr. Kplot;, litt, „discemere, judecata". 

105.4 „de noi": TM are „de mine". ContinuS la singular §i !n v. 5. 

105.5 parintii pun in legatura versetui cu In. 8,56 {„Avraam a dorit si vada zlua Mea..."). 
105,8 „pentru Numele SSu": cf. lez. 20,9. 

105,10 C/Lc. 1,71. 

105,11-12 C/ Ex. 14,28-31; 15. 

105,14 „au poftit nesatlos": litt. „au poftit poftS" - semitism. 



266 PSALMII 105 

'^ lar EI le-a dat ce au cerut, 

a trimis saturare pentru sufletele lor, 

dar ei 1-au maniat pe Moise in tabSra 
§i pe Aaron eel sfin^it al Domnului. 

17 

S-a deschis pamantui §1 l-a sorbit pe Dathan 
§i a acoperit ceata lui Abiron; 

s-a aprins foe impotriva cetel lor, 
flacara i-a mistuit pe pacato§i. 

Ei §i-au fScut un vi^el Tn Horeb, 
s-au inchinat unui [chip] cioplit, 

20 

51-au schimbat slava lor 
cu asemanarea unui vi^el care mSnanca iarbS. 

L-au uitat pe Dumnezeu, care-i mantuise, 
CEire fSptuise lucruri mari Tn Egipt, 

fapte minunate Tn pamantui lui Ham, 
grozSvii la Marea Ro§ie. 

§i a zis ca-i va nimici, 
de nu era Moise, alesul Lui, 
sa stea Tn prapad Tnaintea Lui 
ca sa abata urgia Lui §1 sa nu-i nimiceasca. 

Ei au dispretuit pamantui eel dorit, 
nu s-au Tncrezut Tn cuvantui Lui; 
^ au cartit Tn corturile lor, 
nu au ascultat glasul Domnului. 

lar El $i-a ridicat m§na asupra lor, 
ca sa-i doboare Tn pustiu 

§i sa piarda semintia lor printre neamuri 
$i sa-i risipeasca prin tinuturi. 



105.15 „saturare": TM are „s!abiciune". 

105.16 „l-au mSniat": TM are ,J-au pizmuit". 

105.17 0/ Num. 16,32 5^. 

105.18 C/Evr. 10,27. 

105.19 Cf. Ex. 32. 

105.20 C/ Rom. 1,23. 

105,23 Cf. Ex. 22,30. Parintii vSd in aceasta atitudine a lui Moise prefigurare a 
rugaciunii lui lisus pe cruce: „Tata, iarta-i..." (Lc. 23,34). 
105,24-27 C/ Num. 13,25-14,37. 



PSALMIi 105 267 

^^ Ei s-au sfintit lui Beiphegor ■ 

§i au mancat jertfele mortilor; 

L-au intaratat [pe Domnul] cu faptele lor 
§i s-a inmultit printre ei cSderea. 

§i s-a ridicat Phinees ji L-a Tmpacat 
§iapotolitprapadul. 

§i i s-a socotit aceasta ca dreptate 
din neam in neam, panS in veac. 
^^ §i L-au maniat la apa razvratirii, 
iar Moise a fost pedepsit pentru ei, 
^^ pentru ca-i amarasera duhul 
§i a grait necugetat cu buzele lui. 

Ei n-au nimicit neamurile, cum le poruncise Domnul, 

ci s-au amestecat cu neamurile 
5i au Tnvatat purtarile lor; 
^^ s-au robit chipurilor cioplite ale acelora 
§1 le-a fost lor spre poticnire. 
^'^i-aujertfltfiii 
§i fiicele lademoni, 

-JO 

au varsat sange nevmovat, 
s&igele fiilor §i fiicelor lor, 
pe care i-au jertfit chipurilor cioplite din Canaan 
§i s-a intinat pamantul lor cu sange. 
^^ §i a fost pangarit cu faptele lor 



§i ei s-au desfranat prin purtSrile lor. 
[Atunci] S-a maniat cu urgie Dor 
§i I s-a fScut sila de mo§tenirea Sa; 



[Atunci] S-a maniat cu urgie Domnul Tmpotriva poporului SSu 



105,28 „s-au sflntit": cf. Num. 25,3 §1 nota; Os. 9,10. 

105,30 Cf. Num. 25,7-8. ♦ „L-a impacat": TM are „a mijiocit/judecat". 

105.32 Cf. Ex. 17,1-7; Deut. 4,21. ♦„razvratirii"': TM are„de hMsriba" -cf nota la 94,8. 

105.33 Cf Num. 20, 1 2 sq.; Deut. 32,5 1 . 
105,34-36 Cf Jud. 1,21-33; 2,3.12; 3,5-6; Ex. 23,33. 
105,37-38 Cf 4Rg. 16,3; 17,17; Deut. 32,17; ICor. 10,20. 

105.38 „s-a Intinat": gr. ({lOvoKTOveo), Utt. „a pSngari prin ucidere". 

105.39 „a fost pangarit": TM are „ei s-au pangarit". ♦ „s-au desfrSnat": desfrfinarea §i 
adulterul sunt folosite adesea ca simboluri ale idolatriei (cf. Os. 1-3). 

105,40-46 C/ Jud. 2,14-23. 



268 PSALMII 105-106 

i-a dat ?n mainile neamurilor 
§i i-au stSpanit potrivnicii lor. 
^ I-au asuprit du§manii lor 
§i ei au fost smeri^i sub mana lor. 

De multe ori i-a izbSvit, 
dar ei L-au Tntaratat cu planul lor 
5i au fost injositi in fSradelegile lor. 

El a privit spre stramtorarea lor, 
auzindu-le ruga. 

*^ §i-a amintit de legamantul SSu 
§i S-a cait, dupa muljimea milei Sale. 

Le-a dat [sa afle] indurare 
in fa|a tuturor celor care li luaserS in robie. 

Mantuie§te-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, 
§1 aduna-ne dintre neamuri, 
ca sa aducem lauda Numelui Tau celui siSnt 
§i sa ne mandrim Tntru lauda Ta. 

Binecuvantat Domnul Dumnezeul lui Israel din veac §i panatn veac 
§i saspunatot poporul: „[A§a] safie! [A§a] safie!" 

106 

' Aleluia! 
Aduceji lauda Domnului, ca este bun, 



105,43 ^planul": dupa Augustin, e vorba de planul omului care-§i cauta propriul interes 
§i nu suporta planul lui Dumnezeu. ♦ „au fost injositi": TM are „s-au cufbndat". 

105.45 „S-a cait": exprcsie antropomort^ pentru o idee teologica dificil de exprimat: 
Dumnezeu este neschimbator §i, tn acela§i timp, rugaciunea §i cain^a omului par a-L 
face sS renunte la hotarSrea de a-1 pedepsi. 

105.46 Cf. 3Rg. 8,50 (rugaciunea lui Solomon). Eusebiu, Atanasie, Theodoret vSd mai 
ales o aluzie la edictui lui Cyrus (2Ezr. 1,1-4; 5,13 sq.). 

105.47 „lauda Ta": Fiul e lauda Tatalui, comenteaza leronim. 

105.48 Cf. Lc. 1,68, ♦ „[A5a] sS fie! [A§a] sa fie!": TM are „Amin! Aleluia!". 

106 Acest psalm, cu care incepe ultima parte a Psaltirii (a cincea), este unul de muljumire 
adusa de mai multe categorii de oameni care au primit ajutor de la Dumnezeu: calatori 
rStaci^i in pustiu (vv. 4-9), prizonieri (10-16), bolnavi (17-22) §i marinari afla^i in ftirtunS, 
categoric ce apare rar in Biblie deoarece israelif.ii nu se ocupau cu navigatia (23-32). Se 
Tncheie cu tema pamSntuiui daruit poporului lui Dumnezeu. Psalmul este ritmat de doua 
refrene: al „strigatului" (vv. 6, 13, 19, 28) §i al „recuno?tin(ei" (vv. 8, 15, 21, 31). 



PSALMII 106 269 

pfina in veac este mila Lui! 

Sa spuria cei rascumparati de Domnul, 
cei pe care i-a rascumpSrat din mana du?manului! 

Din tinuturi i-a adunat, 
de la rasarit §i de la apus §i de ia miazanoapte §i de la miazazi. 
^ [Unii] au ratacit in pustiu, fn loc fara de apa, 
§i cale spre cetale de locuit n-au aflat; 

flamanzi §i inseta{i, 
sufletui in ei se sfar^ea: 

dar au strigat catre Domnul, !n stramtorarea lor, 
§i din necazui lor i-a izbavit: 

i-a caiauzit pe cale dreapta 
sa mearga spre cetate de locuit. 

sa aduca lauda Domnului pentru indurarile Lui 
§i faptele Lui minunate pentru fiii oameniior! 
^ Caci a saturat sufletui pustiit 
§i sufletui flamand 1-a umplut cu bunatati. - 

[Al^ii] §edeau in intuncric §i in umbra mor^ii 
Iniantuiti in sarade §i in flare, 
" caci infruntasera cuvintele lui Dumnezeu 
§i vointa Celui Preainalt o intaratasera. 

El le-a smerit cu necazuri inima, 
[de] s-au sleit §i n-aveau ajutor. 

Atunci au strigat catre Domnul in stramtorarea lor 
§i din necazurile lor i-a m&ituit: 

i-a scos din intuneric §i din umbra mor^ii 



106,3 Cf. Is. 1 1,12 ♦ „de la miazazi": Utt. „dinspre mare" (= TM). De obicei, tn ebr. „marea" 
dcsemneaza ca punct cardinal apusul. Targumul considera ca e vorba aici de Golflii Persic 
§i multe versiuni Iraduc direct „de la miazazi" {cf. Ravasi, III, p. 195). Mentionarea celor 
patru puncte cardinale sugereaza tntoarcerea nu numai a exilatilor de la Babilon, ci a 
tuturor israelijilor din diaspora. ♦ Parintii vad aici chemarea universala la mSntuire. 
106,4-5 Cf. Deut. 8,15. ♦ Imaginea pSganiior care nu-§i gasesc adevarata patrie: 
cunoa§terea lui Dumnezeu {Eusebiu, Atanasie, Hesychios, Theodoret, leronim). 
106,6 „necazur': gr. ovcryKTi, Utt. „ananghie", „angoas5". 

106.9 Cf Lc. 1,53. ♦ „pustiit": litt. „go]it". 

106.10 „[AI(ii]...": litt. „pe cei care §edeau". ♦ 10a: cf is. 9,1; Mt. 4,13 sq. 

106,14 EJiberarea celor robiji {cf %\ v. 16) §i vindecarea bolnavilor (v. 20) sunt vazute Tn 
Biblie ca ac^iuni specifice ale personajului mesianic: cf Is. 45,2-3; 61,1 citat §i asumat 
deHristos In Lc. 4,18-21. 



270 PSALMII 106 



§i lanturile lor le-a rupt. 

Sa aduca iauda Domnului pentru tndurarile Lui 
§i faptele Lui minunate pentru fiii oamenilor! 

Caci a zdrobit por^ile de arama 
§i zavoarele de fier le-a sf^ramat. - 
'^ [Pe aljii] i-a luat de pe calea fSradelegii !or, 
caci din pricina faradelegilor lor erau injositi: 
' orice mancare le scarbea sufletul 



§i ajunsesera pana la por^ile mortii. 



19 

Atunci au strigat catre Domnul in stramtorarea lor 
§i din necazurile lor i-a mantuit: 
" a trimis cuvantul Sau §i i-a vindecat, 
i-a izbavit din stricaciunile lor. 

sa aduca lauda Domnului pentru indurarile Lui 
§1 faptele Lui minunate pentru ftil oamenilor! 
^^ Sa-I aduca jertfa de lauda 
§i sa vesteasca faptele Lui in tresaitare de bucurie! - 

Cei care coboara pe mare in corabii, 
savar§indu-§i munca pe apele multe, 

ace§tia au vazut lucrarile Domnului 
§1 faptele Lui minunate in adanc. 
^ El a spus §i s-a starnit vant de furtuna 
$i s-au ridicat talazurile; 

se Tnaljau pSna la cer 
§i coborau pana in hauri, 
iar sufletul lor se topea de chinuri. 

Se clatinau §i se impleticeau ca un om beat 



106.16 „portile de aram3": metatbra a mortii (Eusebiu). Alanasie vede tn acest verset o 

profetie privind coborSrea lui Hrislos in iad, punand in legatura §i cu Is. 49,9 („ca s5 \ 

spuna celor din intuneric: «Veniti la lumina,..»"). j 

106.17 „i-a luat de pe calea taradelegii": TM are „cei smintiti de pe calea ftradelegii ' 
lor". ♦ Boala ca pedeapsS directs a pScatului e o idee foarte inrSdacinata In mentalitati; e 
contrazisa totu§i de Cartea lui lov ?i de unele pasaje din Evanghelii (e.g. In. 9,2-3), 

106,20 „stricaciunile": TM are „gropile". ♦ Cuvantul care i-a vindecai esle lisus, CuvSn- i 

tul intrupat (Atanasie, Theodoret etc.), 

106,22 „tresaitare": TM are „aclamatie", 

106,26-27 Cele patru verbe sugereaza t^gajul §i ruliul vasului Tn flirtuna §1 deruta 

navigatorilor. 



PSALMIl 106 271 



§i toata priceperea lor le fusese inghititl 

^^ Atunci au strigat catre Domnul in stramtorarea lor 

§i din necazurile lor i-a mantuit: 

^^ a poruncit furtunii §i a facut-o adiere 

§i au tacut talazurile ei, 

^° iar ei s-au bucurat cS s-au lini^tit 

§i El i-a calauzit spre portul pe care ?1 doreau. 

^' Sa aduca lauda Domnului pentru indurarile Lui 

§i faplele Lui minunate pentru fiii oamenilor! 

^^ Sa-L preainalte tn adunarea poporului 

5i Tn scaunul batranilor sa-L laude! - 

^^ El a preschimbat raurile in loc uscat 

§i izvoarele apelor in insetare, 

pamantul roditor, in saratura, 
din pricina rauta|ii locuitorilor lui. 
^* [DarJ a preschimbat pustiul in intinderi de apa 
§i pamantul uscat, Tn izvoare 
^^ §1 i-a saia§luit acolo pe cei flamanzi 
§i ei §i-au Tntemeiat cetate de locuit. 
^^ Au semanat ogoare §i au sadit vii, 
care le-au adus roade de cules. 
^^ I-a binecuvantat §i ei s-au Tnmul^it foarte 
§i vitele lor nu s-au Tmpu^inat. 
^^ [Dar apoi] s-au mic^orat §i au fost chinui^i 
de povara relelor §i de durere; 
'*° a revarsat dispre^ peste capetenii 
§i i-a ratacit Tn loc neumblat §i fSra drum. 
'^' Dar 1-a ajutat pe eel sarman [sa iasa] din saracie 
§1 a Tnmultit familiile ca pe turme. 
''^ Vor vedea drep^ii 51 se vor bucura 
§i oricarei faradelegi i se va frange gura. 



106,29 Cf. Lc. 8,24. 

106,32 „scaunur': TM are „sfatul/adunarea". ♦ Pentru Grigore al Nyssei (1, VIII), 

adunarea poporului §i scaunul (= „catedra") batranilor descriu imaginea Bisericii. 

106,34 Aluzie la nimicirea Sodomei (Gen. 19,23-26; Deut. 29,22-23). 

106,41a Grigore al Nyssei (1, VIII) interpreteazS: Domnul ii vine ajutor sSracului prin 

sSracia Sa (cf. 2Cor. 8,9: „... prin sarScia Lui sa ne imboga^im"). 



' M 

272 PSALMII 106-107 

Cine-i Tn^elept, ca sS. pSzeasca acestea 
§i sa Tnteieaga Tndurarile Domnului? 

107 

Cantare de psalm a !ui David. 

Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea: 
[Id] voi canta [cu glasui] §i din strune, intru slava mea. 
^ De§teapta-te, harta ?! alauta, 
de^tepta-ma-voi dis-de-dimineata. 

\\i voi aduce lauda Tntre popoare, Doamne, 
Iti voi canta Tntre neamuri, 

caci mai presus de ceruri este mila Ta 
§i pana la nouri, adevarul Tau. 

Inalta-Te mai presus de ceruri, Dumnezeule, 
§i peste tot pamantul, slava Ta! 

Ca sa fie izbaviti cei iubifi de Tine, 
mantuie§te cu dreapta Ta ?! asculta-ma! 

Dumnezeu a grait Tn [laca^ul] Saii si^nt: 
„Ma voi Tnalta §i voi imparji Sikima 
$i Valea Corturilor o voi masura: 

al Meu este Galaadul $i ai Meu este Manasse, 
§i Efraim - sprijinul capului Meu, 
luda - regele Meu, 

Moab - vasul nadejdii Mele; 
peste Idumeea imi voi intinde incaitamintea, 
Mie Strainii Mi s-au supus." 

Cine ma va duce spre cetatea intarita, 
cine ma va caiauzi pana Tn Idumeea? 

12 

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepadat? 
§i nu vei mai ie?i, oare, Dumnezeule, cu o§tirile noastre? 

Da-ne ajutor Tn stramtorare, 
caci zadarnica e mantuirea [ce vine] de la cm! 



106,43 C/ler. 9,11; Os. 14,9. 

107 Aceasta cantare de dimineata aiatura douS fragmente de psalm: vv. 2-6 = Ps. 

56,8-12; vv. 7-14 = Ps. 59,7-14. 



PSALMII 107-108 273 

'"^ In Dumnezeu vom sSvar?! fapte marete 
§i EI Ti va nimici pe du§manii no§tri. 

108 

' Pentru sfSr§it; al lui David, psalm. 
Dumnezeule, lauda mea sh n-o faci sS amu^easca! 
^ Fiindca gura pacatosului §i gura celui viclean s-au deschis asupra mea, 
grSit-au impotriva mea cu limba vicleana; 

cu vorbe de ura m-au inconjurat 
§1 s-au razboit cu mine ISra pricina. 
'' In schimbul dragostei meie, ei mS ponegreau, 
dar eu stateam in rugaciune. 
^ Pus-au asupra mea rele in locul celor bune, 
§i ura in schimbul iubirii mele. 

„Starne§te-i impotriva lui pe pacatos 
§i Tnvinuitorul sa stea de-a dreapta lui; 



108 Psalmul imprecatoriu eel mai dur, a carui vehementa a ridicat probleme comentato- 

rilor Tnca din Antiehitate. Una din solu^ii a fost sfi fie pus in legatura cu trSdarea lui luda 

(Fp. 1,16.20). Majoritatea PSrintilor incearca, a^a cum obi§nuiesc adesea, sa citeasca 

blestemele ca pe ni§te profetii obiective privind pedeapsa pentru pacate. Al^ii il considera 

drept obiect al imprecatiilor pe diavol. O soluble modema pertinenta este de a considera 

ca de la V. 6 panfl la 15 (BJ) sau pana la 19 (Lancellotti), omul prigonit citeaza cuvintele 

cu care du§manii il ocfirasc §i il blestema. El nu vrea sa se razbune, ci lasa totul in grija 

lui Dumnezeu. Am adoptat aceasta solufie, incluzSnd versetele respective Tntre ghi- 

limete. 

108,1 „Pentru sfar§it": TM are „Pentru mai-marele cantarefilor". ♦ „lauda mea": poate 

?nsemna „lauda ce mi se cuvine" sau „lauda pe care eu o aduc lui Dumnezeu". Parinjii 

pun aceste cuvinte !n rostirea lui Hristos adresandu-Se Tatalui. ♦ lb in TM: „Dumnezeul 

laudei mele, sa nu taci!" 

108,2-5 Parintii (Eusebiu, Atanasie, Chiril al lerusalimutui, Augustin etc.) vad in 

descrierea suferinfelor o profe^ie despre patimirile lui Hristos. 

108,4 „eu stateam in rugaciune": TM are lilt. „eu rugaciune". Pentru Augustin, e 

rugSciunea de iertare a lui Hristos pe cruce, 

108,6 „invinuitorul": acesta e sensul primar al cuvSntului 5iapoX,0(;, „calomniator", „cel 

care baga zazanie", „du§man"; in textele mai tarzii ale VT §i in NT ajunge sa-1 

desemneze pe duhul eel rau, „diavolur'. Cf. Zah. 3,1 §i mai ales Est. 7,4; 8,1. ♦ FaptuI ca 

du§manii sunt desemnafi cand la singular, cand la plural a fost interpretat ca o reterire la 

diavol, vazut individual sau colectiv (cf. Mortari, not'd ad loc). 



2>* PSALMIi 108 

la judecata sa iasa osandit 
§i rugaciunea lui sa ajunga pacat! 

Sa fie zilele lui purine 
?! slujbalui sSoiaaltul! 

Sa ajunga fiii lui orfani 
§i femeia lui, vaduva! • 

Ratacind sa pribegeasca fiii lui ji sa cer^easca, 
alungafi sa fie de pe locul caselor lor; 

sa-i smulga camatarul tot avutul 
§i sa-i jeftiiasca strainii agoniselile. 

Sa nu aiba cine sa-i dea ajutor 
§i sa nu fie nimeni indurator cu orfanii lui, 

13 

sa ajunga copiii lui la pieire 
§i intr-o singura generatie sa li se ^tearga numele! 

sa fie amintita fSradelegea parintilor lor inaintea Domnului 
§i pacatul mamei lui sa nu se §tearga; 

sa fie inaintea Domnului necontenit 
§i sa fie data pieirii de pe pamant amintirea lor! 

Pentru cS nu §i-a adus aminte sa faptuiasca miia, 
ci-1 alunga pe omul sarac ji sarman 
$i pe eel cu inima zdrobita, pana la moarte. 

A indragit blestemul, §i va veni asupra lui, 
n-a voit binecuvantarea, §i ea se va Tndeparta de la el! 

S-a imbracat in blestem ca Tntr-un ve§mant 
51 el a intrat ca apa in maruntaiele lui 
§1 ca untdelemnul in oasele lui. 

sa-i fie ca o haina ce invaiuie 
§i ca un brau cu care sa fie Tncins pururi!" 

A§a este lucrarea celor care ma ponegresc la Domnul, 
a celor ce graiesc rele Tmpotriva sufietului meu. 

Tar Tu, Doamne, Doamne, miluie^te-ma, de dragul Numelui Tau, 



108,10 „Ratacind": Hit. „aruncati de colo-colo". ♦ „alungati": TM are „umiariti". ♦ „de 

pe locul caselor": TM are „din daramaturile". 

108,16 Cf. lov 20,19. ♦ „alunga": TM are „prigonea". 

108,20a in TM: „Aceasta este rSsplata vrajma^ilor mei de la Domnui." 

108,21 „Doamne, Doamne" traduce ebr. YHWH 'Adhdnay. ♦ „miluie§te-raa": litt. „a cu 

mine mila", 



PSALMII 108 2^ 



caci buna este mila Ta. 

^^ Izbave^te-ma, caci sSrac §i sarman sunt eu 

5i inima mea e tulburata in mine; 

^^ ca umbra ce se pleaca am fost Tndepartat, 

am fost scuturat afara ca IScustele; 

^^ genunchii mi-au slabit de post 

§i trupul mi s-a schimbat din [lipsa de] untdelemn. 

^^ §i eu am ajuns de batjocura lor: 

[cei ce] m-au vSzut au clatinat din cap. 

^^ Ajuta-ma, Doamne, Dumnezeul meu, 

mantuie§te-ma dupa mila Ta 

^^ §i ei sa priceapa cS aceasta e mana Ta 

§i Tu, Doamne, ai facut aceasta! 

^^ Ei vor blestema, dar Tu vei binecuvanta: 

cei ce se ridica tmpotriva mea sa fie fScuti de ru§ine, 

iar slujitoru! Tau se va veseli. 

^^ sa se imbrace in injosire cei care ma ponegresc, 

sa se Tnfa§oare ca intr-o mantie in ru§inea lor! 

■'^ li voi aduce lauda nespusa cu gura mea Domnuiui 

51 in mijlocul multimii II voi lauda, 

^' caci El a Stat la dreapta celui sarman, 

ca sa [ma] mantuiasca de cei ce prigoneau sufletul meu. 



108,22b Cf. In. 12,27; Ml. 26,38. 

108,24 „din [lipsa de] untdelemn": untdelemnul poate simboliza bucuria {„n-am gSsit pe 

cineva care sa ma bucure"), sau (dupa leronim) frumusetea, slava, lumina - trupul i s-a 

schimbat, fiind lipsit de frumusete (cf. Is, 53,2 sq.). Altii {e.g. Augustin) inteleg, mai 

literal, „trupul meu a fost transformat de untdelemn", adica de ungere, punSnd In lega- 

turaculs. 61,1 {cf. Mortari, notaarf/oc). 

108,31 in loc sa stea la dreapta acuzatorul, invocat (de du§mani) la v. 6, !nsu§i 

Dumnezeu va sta la dreapta celui prigonit ca sa-1 apere {cf. TOB, nota ad loc). 



276 PSALMII i09 

109 

' Al lui David, psalm. 
Zis-a Domnul catre Domnul meu: „§ezi de-a dreapta Mea 
pana ce voi pune pe du?manii tai scaunel sub picioarele tale." 
^ Toiagul puterii tale H va trimite Domnul din Sion: 
domne§te in mijiocul du§maniIor tai! 
Cu tine e stapanirea in ziua puterii Tale, 



109 Unul dintre psalmii cei mai comentati, dar §i mai dificili. Dificultatea poate proveni 
din faptul ca un vechi psalm de inscaunare regala a fost reutilizat b perioade ulterioare 
tn chcie sacerdolala. Dupa Exil, speranja tn reinstaurarea monarhiei se stinge treptat $i 
conducatorul efectiv al comuniia[ii „restauratiei" este marele preot, iar in epoca 
posierioarS rascoalei Macabeilor, regii hasmonei cumuleazS §i functla de mari preoti. 
Exists, poate, aluzii la rlturi din ceremonialele de Tnscaunare care nu mai sunt cunoscute. 
Importan^a aparte a psalmului e data de interpretarea lui in cheie mesianica §i raportarea 
lui la Hristos Inca din Epistola catre evrei. In Hristos, func^ia regala, preoteasca §i 
profetica se intalnesc. Parintii au folosit mult psalmul in disputele impotriva arienilor, 
argumentfind cu ajutorul lui dumnezeirea lui lisus. 

109.1 Citat in Mt. 22,44 §i par., unde lisus iji aplica titlul de „Domn", folosind opinia 
curenia care atribuie psalmul lui David. Citat §i Tn cuvSntarea lui Petru din Pp. 2,33-35, 
precum $i Tn Evr. 1,13. ♦ „Domnul catre Domnul meu": leronim observa ca in ebraica 
este ,JHWH (tetragrama sacra) catre Adhonay (StapSnul meu)": deci chemarea de a 
§edea de-a dreapta, spune el, este adresata de Dumnezeu omului lisus inaijat la ceruri. ♦ 
„scaunel...": cf. nota la 98,5; imaginea se intersecteaza aici cu cea a biruitorului care, 
dupa vechiul obicei oriental, pune piciorul pe grumazul Tnvinsului. 

109.2 „domne§te": gr. KOTOK'upiEiJa), „a stapdni complet, a exercita o carmuire 
definitiva". ♦ „in mijiocul du^manilor": loan Gura de Aur vede aici o profetie despre 
situa^ia Bisericilor, care sunt ca ni§te oi tn mijiocul lupilor §1 totu§i subzista; „domne§te" 
sugereaza stapanirea lini§tita, pentru ca Biserica e suverana. 

109.3 „stapanirea": gr. apxn poate insemna §i „Tnceput", ceea ce ar trimite la Gen. 1,1 $i 
In. 1,1, ♦ „ziua puterii Tale": pentru majoritatea Parintilor, este ziua invierii, dar ?i a 
Judecaiii. ♦ 3c; dupa majoritatea Parintilor, versetui vorbe§te despre na^terea din ve§- 
nicie a Cuvantului, ♦ „din pantece": se alirma unitatea de natura cu Tatai (llieodoret). ♦ 
In TM, versetui e corupt §1 toate traducerile sunt conjecturale; Htt. „poporul tSu e numai 
bunavoinia in ziua puterii tale in straiucirile sfin^eniei din pSnteee, din zori pentru tine 
roua tineretilor taie/tineretului tau", ceea ce a fost interpretat felurit: „Poporul tau e plin 
de bunavointa in ziua cand se arata puterea ta. Cu o sfSnta stralucire, din sanul zorilor a 
ta este roua tineretului {i.e. cei mai buni dintre tineri)" (TOB); „Poporul tau Ji se va oferi 
de bunavoie, Tn ziua in care i^i conduci o§tirea pe munfii sfmti. Din sSnul diminetii, ca 
roua va veni la tine tineretul tau" (RSV) etc. ♦ „mai inainte de luceaftr": aplicat de 
Parinti la na^terea Fiului lui Dumnezeu. Totu§i, in NT versetui nu e folosit hristologic. 



PSALMII 109-110 277 



in stralucirile sfintilor; 

din pantece, mai mainte de luceafir, te-am nftscut. 

"* Jurat-a Domnul §i nu-I va pSrea rau: 

„Tu e§ti preot In veac dupa randuiala lui Melchisedec." 

^ Domnul de-a dreapta ta 

a zdrobit regi in ziua mSniei Sale; 

va face judecata printre neamuri, va inmulti le§urile, 
va zdrobi capetele multora pe pamant. 

Din §uvoi pe cale va bea; 
de aceea i§i va Tnalta capul. 



110 

' Aleluia! 
I^i voi aduce lauda, Doamne, din toata inima mea 
in sfatul celor drepti §i in adunare. 

Mari sunt lucrarile Domnului, 
cercetate cu de-amanuntul pentru toate voile Lui. 

Vrednica de lauda %\ de preamarire este lucrarea Lui 



109,4 „Melchisedec": cf. Gen. 14,18-20. ♦ Citatul din 4b apare, interpretat hristologic. In 

Evr. 5,6. 10 §i apoi, ca un refren in Evr. 7. 

109,6b C/Lc. 20,18. 

109,7 VersetuI a dat na§tere ia multe inlerpretSri alegorice: incercSrile vietii, pStimirile 

lui Hristos etc. S-a presupus cS, la origine, bSutul din torent fScea parte din ritualul 

inscSunarii regale. Un izvor e mentionat cu ocazia incercSrii de tnscaunare a lui Adonia, 

apoi referitor la Solomon (3Rg. 1,9.33-35). 

110 Psalm de tip sapiential, alfabetic in ebraicS, o meditalie asupra faptelor minunate ale 

tui Dumnezeu. 

110.1 „drep(i": litt. „integri". 

110.2 „cercetate...": interpretarile Parintilor merg in douS directii principale: a) cerce- 
tate, pregatite bine dinainte de Dumnezeu in vederea realizarii planului Sau (loan Gura 
de Aur); b) cercetate bine de „adunarea dreptilor" spre a tmplini vointa lui Dumnezeu 
(Atanasie). Aceasta a doua interpretare e sprijinita de TM. ♦ „pentru toate voile Lui"; 
TM are „de to^i cei care se desfata in ele". 

110.3 „Vrednica de lauda §i de preamarire": litt. „aducere de lauda/muHumire/marturie 
§i maretie". In TM este perechea hodh w" hadhar, „maretie §i splendoare", frecvent 
folosita pentru a descrie acjiunile lui Dumnezeu. ♦ „in veacul veacului": se repeta ca un 
refren la vv. 8 §i 10, subliniind stabilitatea a tot ce (ine de Dumnezeu. 



278 PSALMUUO 

§1 dreptatea Lui dainuie in veacul veacului. 

A statornicit amintire pentru faptele Sale minunate, 
miiostiv §i indurator este Domnul. 

Hrana a dat celor ce se tem de El, 
i§i va aminti in veac de legamantul SSu. 

Xaria faptelor Sale a vestit-o poporului Sau, 
ca sa le dea lor mo^tenirea neamurilor. 
' Lucrarile mainilor Sale sunt adev^r §i judecata, 
vrednice de incredere sunt toate poruncile Sale, 

intarite in veacul veacului, 
faurite cu adevSr §i dreptaie. 
** RascumpSrare a trimis poporului Sau, 
a randuit in veac legamantul SSu; 
sfSnt §i infrico§ator este Numele Sau. 

Inceputul infelepciunii e frica de Domnul, 
buna pricepere pentru toti cei care o implinesc. 
Lauda Lui dainuie m veacul veacului. 



110.4 „a statornicit amintire": este vorba de memorial (amintirea UturgicS a minunilor 
lui Dumnezeu, cf. nota la Lev. 2,2). 

110.5 „Hraiia...": aluzie la mana din pustiu, cu toata incSrcatura simbolica pe care 
aceasta o prime?te de-a lungui timpului {cf. In. 6). Echivalentul din TM, tereph, are %\ 
sensul de „prada". ♦ „iegamantur': revine §i la v. 9 ca un fel de rezumat. 

110.6 „mo5tenirea neamurilor": dupa loan Gura de Aur, este primirea Pamantului 
fSgaduinlei. 

110.8 .,dreptate": litt. „integritate". 

110.9 „Rascumparare": TM are „pret de rascumparare". Accst cuvSnt rezuma toate 
gesturile salvatoare §i de iertare ale lui Dumnezeu de-a lungui timpului, care l§i gasesc 
implinirea in Hristos {cf. Lc. 1,68). loan Gura de Aur leaga expresia de In. 12,47 („Fiul 
Omului nu a venit sa judece lumea, ci pentru ca lumea sa fie mantuita prin El"). ♦ „sfant 
§i Infrico^ator": se refera la transcendenja lui Dumnezeu {cf Ps. 98,3). 

110.10 10a = Prov. 9,10; cf Sir. 1,16. ♦ Comentariul lui Theodoret: infelepciunea este 
cunoa§terea celor dumnezeie§ti; trebuic sa impodobim cunoa§terea cu fapte, cinstindu-L 
astfel pe Acela care a dat cunoa§terea. 



PSALM II 1 ! 



279 



111 

' Aleluia! 
Fericit omul care se teme de Domnul, 
in poruncile Lui se va desfata foarte; 

puternica pe pamant va fi seminfia lui, 
neamul celor drepji va fi binecuvantat; 

slava 5i bogatie in casa lui 
§i dreptatea lui dainule in veacul veacului. 

A rasarit in intuneric lumina celor drepji: 
eel milostiv, Tndurator §i drept. 
^ Bun este omul care se Tndura §i da cu Tmprumut: 
i§i va randui cuvintete sale cu judecata, 

in veac nu se va clatina, 
spre amintire vejnica va fi eel drept. 
' De veste rea nu se va teme, 
gata este inima lui sa nadajduiascS tn Domnul. 
^ E Tntarita inima lui, nu se va teme, 
p^na ce Ti va privi de sus pe du§manii sai [.] 

a Tmpartit, a dat saracilor; 



111 Asemenea psalmului precedent, este, in ebraica, un psalm alfabetic. Face portretui 
omului des5var§it, alribuindu-i calita^i pe care alfl psalmi 1 le atribuie lui Dumnezeu. 
Motivele sunt tipic sapien|:iale. 

111.2 „neamur': lilt. ..generatia". 

111.3 „slava": TM are „bunastare". 

111.4 C/Lc. 1,78. 

111.5 „cuvintele": se poate traduce aici §1 „treburile, lucrurile". ♦ „cu judecata": unii 
In^eleg „pentru judecata": cuvintele sale Tl vor ap5ra la judecata. ♦ Mllostenlile pe care 
le-a ftcut eel drept vor venl sa-l apere la judecata (Theodoret, Augustin). 

111.7 „veste": litl. „auzire". ♦ Parintii (leronim, Augustin, Beda) interpreleaza: cea 
mai rea veste, pe care nu va risca sS o auda, este: „Plecati de !a Mine, blestematilor..." 
(Mt. 25,41). ♦ 7b: Dupa loan Gur5 de Aur, eel a carui inima „este gata sa nadajduiasca 
?n Domnul" este omul care tinde cu totul spre Dumnezeu, cu sperantS neclintitS tn El §i 
nimic pe lume nu-l distrage de la aceasta. 

111.8 [.]: majoritatea traducerilor, atSt din TM^ cSt §i din grece§te, au punct dupa acest 
verset. 

1 1 1.9 Citat tn 2Cor. 9,9. ♦ „a impartit": gr. eoK6p7cioev. loan Gura de Aur §i Theodoret 
atrag atentia cS verbul descrie gestul larg al semanatorului - deci omul Tmparte cu gene- 
rozitate. Aceea?! idee la Augustin, care trimite la 2Cor. 9,6 („... cine seamana cu dami- 
cie, cu darnicie va §i culege"). ♦ „taria": litt. „comul". 



280 PSALMU 111-112 

dreptatea lui dSinuie in veacul veacului, 
taria lui se va inalta in slava. 

Pacatosul va vedea 51 se va mania, 
va scra^ni din dinti §i se va topi: 
pofta pacato^ilor va pieri. 



112 

' Aleluia! 
Laudati, copii, pe Domnul, 
laudati Numele Domnului! 

Fie Numele Domnului binecuvantat 
de acum §i panS-n veac! 

De la rSsaritul soarelui pana la apus, 
laudati Numele Domnului! 

Preainalt e peste toate neamurile Domnul, 
mai presus de ceruri, slava Lui. 

Cine e ca Domnul, Dumnezeul nostru, 
care intru cele inalte locuie§te 

$i la cele smerite prive§te 
in cer §i pe pamant? 



Ill,10„Pacatosur: pentru Atanasle, c diavolul, 

112 Cu acest psalm incepe Hallel-u\, cSntarea liturgies de lauda prescrisa indeosebi pentru 
cele trei mari sarbatori: Pa§tele, Cincizecimea §i Corturile, alcStuita din Ps. 112-1 17. De 
Pa^ti, primii doi psalmi se cantau inainte de cina, iar ceilalti la sfar§it. lisus a cSntat §1 El 
Hallel-ui cu ucenicii S5i (cf. Mt. 26,30; Mc. 14,26). ♦ Laudi lui Dumnezeu care rfts- 
toarna situatiilc; El ia partea ce!ui sarac, marginalizat. Aceasta impHnire va fi a^teplaia 
pentru timpurile mesianice. 

112.1 „copii": TM are „slujitori". Gr. TicaSei; are ambele sensuri, dar comentariile patris- 
tice pornesc in general de la sensul „copii" ~ eel mai frecvenl in greaca. De pilda, 
Eusebiu: „Ca unor copii care nu §tiu inca nimic, Duhul profetic, fSc&ndu-Se pentru noi 
pedagog, ne inspira cuvintele pentru a-L lauda pe Dumnezeu." ♦ In TM: „Laudati, stuji- 
tori ai Domnului, laudaji Numele Domnului!" 

112.2 Numele Domnului este binecuvantat dintotdeauna prin natura sa, cu mult tnainte 
ca oamenii sa se gfindeascS la el. Dar Hristos insugi ne-a spus sa ne rugam: „Sfin- 
teasca-se Numele Tau" (Mt. 6,9), adica sa fie preaslSvit §i in via^a noastra (loan Gura 
de Aur). 

112.3 3a: sens temporal §i spajial-c/ Mai. 1,1 1. ♦„laudati": TM are „laudal". 
112,6 6a In TM: „§i Se pleaca sa priveasca." 



PSALMII 112-113 281 



' El il ridicS de la pamant pe eel sartnan 
§i din gunoi il inalta pe eel sSrac, 
^ ca s3-l a§eze cu cei de frunte, 
cu cei de frunte ai poporului S^u. 
^ El o a§az3 pe cea stearpa in casa, 
mama ce se vesele?te de copii. 

113 

' Aleluia! 
La ie^irea lui Israel din Egipt, 
a casei lui lacob de la un popor barbar, 
^ ajuns-a ludeea [lacajul] Lui eel sfant, 
Israel - stapanirea Lui. 
^ Marea a vazut 5i a fugit, 
lordanul s-a intors Tnapoi, 
'' mun^ii au saltat ca berbecii 
§1 dealurile, precum mieii. 



112,7-9 Cf. IRg. 2,4-8 (cSntarea Annei); Lc. 1,46-55 (cantarea Mariei). ♦ Pentru 
Atanasie, „cea stearpa" este multimea paganilor, care a devenit mama fericita a nenuma- 
rati fii, pentru ca ace§tia au dobandit, In credin^a, mantuirea prin Hristos. 
112,9 C/ Is. 54,1 5^. 

113 in TM ii corespund Ps. U4 (primek 8 versete, care constituie vadlt o unitate de 
mare simetrie §i rafinament poetic) §1115. Pomind de la evenimentul fondator al poporului 
israelii, eliberarea din Egipl, psalmul presimte cu bucurie venirea in slava a lui Dumnezeu 
la sfar^itul veacurilor. Partea a doua e mai cu seamS o ironizare a idolatriei §i o afirmare 
a alotpulerniciei §1 atotprezenlei unicului Dumnezeu. 

113.1 „barbar": gr. pappapoc, {litt. „balbait") se refcrS la oricine vorbe§te alia limba 
decat greaca §i traduce ebr. lo'ez, cu aceea§i evolutie semantica. 

113.2 „Iudeea": TM are „Iuda". ♦ „cel sfant": gr. ayiaana, Utt. „sfmjire"; in Pentateuh, 
termenul desemneaza adesea „iaca§ul sfSnt" al lui Dumnezeu - e.g. Ex. 15,17; 25,8. 
Traducerea noastra a urmat interpretarea data de loan Gura de Aur. Atanasie intelege 
tnsa ca luda devine izvor de sfmtire: se profete§te astfel harul care va fi daruit tuluror 
neamurilor. 

1133 Cf. Ex. 14,15-31; lis. Nav. 3,7-17. ♦ Pentru loan Gura de Aur, este o imagine 
stilizata, care exprima prin verbele de mi§care iujeala §1 u§urinta cu care s-a int^ptuit 
minunea. Elemenlele sunt personificate pentru a arata ascultarea creafiei fa(a de Creator. 
113,4 Cf. Ex. 19,16-18. ♦ Hiperbole pentru a sublinia bucuria (loan Gurade Aur). 



282 PSALMII n3 

Ce ai tu, mare, de fugi 
51 tu, lordanule, cSl te-ai intors Tnapoi, 

voi, munti, ca ati saltat ca berbecii 
5i voi, dealuri, precum mieii? 

De fata Domnului s-a cutremurat pamantul, 
de fata Dumnezeului lui lacob, 

Cel care preface stanca in iezere 
?! cremenea, in izvoare de apS. 

Nu noua, Doamne, nu nou^, 
ci Numelui Tau da slava, 

pentru mila Ta §i adevarul Tau, 

10 - - ., 

nu cumva sa spuna neamurile: 

„Unde este Dumnezeul lor?" 

Dar Dumnezeul nostru este sus in car: 
!n ceruri 51 pe pamant, 
toate cate a voit le-a fScut. 

Idolii neamurilor sunt argint ji aur, 
lucrari ale mainilor omene§ti; 

au gura, dar nu vor grai, 
au ochi, dar nu vor vedea, 

au urechi, dar nu vor auzi, 
au nari, dar nu vor mirosi, 

au maini, dar nu vor pipai, 
au picioare, dar nu vor umbla, 
nici nu vor avea glas in gatlejul lor. 

Asemenea lor vor fi cei care li fac 



113.5 „Ce ai...?": intrebarea scoate in evidenta caracterul extraordinar al evenimentuiui 
(loan Gura de Aur). 

1 13.6 „mieii": liti. „mieii oilor", care traduce expresia ebr. litl. „fiii turmei" (termenul se 
refera la turma de comute mici - oi §i capre), 

113.7 „s-a cutremurat pamantul": TM are „cutremura-te, pamant!". Verbul ebr. poate 
insemna Tnsa §1 „a dansa, a salta (de bucurie)". 

113.8 „iezere": litt. „intinderi de apS". ♦ Cf. Ex, 17,1-7; Num. 20,1-13. 

113.9 De aici incepe in TM Ps. 1 15. ♦ „mila Ta §i adevarul TSu": cf. nota ia 24,10. 

113.10 „nu cumva sS spuna": TM are „de ce sS spuna", 
113,llbNu aparein TM, 

1 13,12 „Idolii neamurilor": TM are „Idolii lor". 

113,16 Grigore al Nyssei (In Cant. 5, PG 44, 866) interpreteaza astfel: dupa cum cei 

care !§i indreapta privirea spre Dumnezeul adevarat primesc in ei Insu^iriie dumnezeirii. 



PSALMH 113 283 



§i toti cei care 15! pun Tncrederea Tn ei. 

Casa lui Israel a nadajduit in Domnul; 
ajutorul §i ocrolitorul lor este El. 

Casa lui Aaron a nadajduit Tn Domnul: 
ajutorul ?! ocrotltorul lor este El. 
'^ Cei care se tern de Domnul au nadajduit in Domnul: 
ajutorul §i ocrotitorul lor este El. 
^^ Domnul §i-a amintit de no! §i ne-a binecuvantat: 
a binecuvantat casa lui Israel, 
a binecuvantat casa lui Aaron, 
^^ i-a binecuvantat pe cei care se tern de Domnul, 
pe cei mici laolalta cu cei mari. 

Sa va dea Domnul sporire, 
voua^i fiilor vo§tri! 
^^ Binecuvanta^i [sa fi^i] de Domnul, 
care a facut cerul §i pamantul! 

Cerul cerului este al Domnului, 
iar pamantul 1-a dat ililor oamenilor. 

Nu cei mor^i Te vor lauda, Doamne, 
nimeni din cei care coboara in laca§ul mortilor. 
^^ Dar noi, cei vii, II von 
de acum §1 pana-n veac. 



Dar noi, cei vii, II vom binecuvanta pe Domnul 



la fel cei care s-au ata§at de idolii deceit! s-au transformat tn ceea ce contemplau §i din 

oameni au devenit pietre, 

113,17 in TM: „Israele, increde-te Tn YHWH...V'' Tot la imperativ sunt §i verbele de la 

vv. 18 §i 19. ♦ „ocrotitorur': litt. ,,cel care ^ine scutui". TM are ..scutul", 

113,19 „Cei care se tern de Domnul": expresia Ti desemneaza pe cei care se strSduiesc 

sa-l implineasca poruncile. In epoca interteslamentara §i tn NT lermenul ajunge sa-i 

desemneze pe simpatizantii iudaismului, pe cei afla^i in pragu! convertirii. Enumerarea 

„Israel, casa lui Aaron (= preotii), cei care se tern de Domnul" subliniaza totalitatea 

poporului celor mSntuiti. 

113,20-21 Forma verbelor din TM sugereaza o actiune durativa, care nu s-a tncheiat. ♦ 

„Domnul 5i-a amintit": cf. nota la 97,3- ♦ Theodoret spune ca aceasta binecuvSntare e 

rodul nadejdii. 

1 1 3.24 24a in TM: „Cerurile sunt cerurile lui YHWH." ♦ Pentru loan GurS de Aur, e un fel 
de a spune pentru a fi pe in{eles; Tn sens spiritual, Dumnezeu locuie§te Tn credinciojii Sai. 

113.25 „in iaca§ul mortilor": TM are „in tacere" {cf. Ps. 93,17; 77,39). 

113.26 „cei vii": nu apare in TM. 



284 PSALMIl 114 

114 

' Aleluia! 
lubit-am, pentru ca va asculta Domnul 
glasui rugii mele. 

Caci $i-a piecat urechea spre mine 
ji in ziiele mele 11 voi chema. 

M-au inconjurat durerile mortii, 
primejdiile iadului m-au aflat, 
stramtorare ?i durere am g^sit. 

Atunci am chemat Numele Domnului: 
„Doamne, izbave^te-mi sufletul!" 

Milostiv este Domnul ^i drept 
§i Dumnezeul nostru miluie^te. 

li paze§te pe prunci Domnul; 



114 Corespunde Ps. 1 16,1-9 din TM. CSnt de recuno^tinTi pentru izbavirea din primejdii 
de moarte. 

114.1 „Iubit-am" traduce forma de perfect a verbului ebr. care, la acest tip de verbe, are 
sens durativ §i rezultativ. Vasile eel Mare comenteazS: „Nu oricine poate s5 spuria 
«Iubit-am)>, ci numai eel [...] care a depa§it frica §i a primit Duhul infierii." §i adauga ca, 
de§i psalmistui nu specifica pe cine iube§te, este evident ca pe singurul vrednic de 
iubire, pe Dumnezeu §i, pentru ca-L iube§te. poate indura orice suferinta {cf. Rom. 8,35: 
„Cine ne va desparji de iubirea lui Hristos?..."). ♦ Verbul „a iubi" avandu-L ca obiect pe 
Dumnezeu e ca un raspuns la porunca; „Asculta, Israele... Sa iube§ti pe Domnul..." 
(Deut. 6,4-5). 

114.2 „§i-a piecat urechea"; Vasile eel Mare parafrazeazS; „Dumnezeu S-a aplecat pSna 
la mine, care ma aflu jos la pSmSnt, S-a aplecat ca un doctor iubitor de oameni ce-§i 
apropie urechea de un bolnav care, de slabiciune, nu mai poate nici sa vorbeasca." ♦ „ln 
ziiele mele" = „toata viafa". 

114.3 „durerile (gr. d)5lve(;. la propriu, se refera la durerile najterii)... primejdiile": TM 
are„laturile... angoasele". 

114,6-7 Aceste versete sunt paralele cu fragmentul evanghelic Mt. 11,25-29, care vor- 
be§te despre revelarea lui Dumnezeu celor mici {cf. 6a), de ostenealS §i truda (cf. 6b), de 
odihna daruitS de Domnul {cf 7a), despre smerenia lui Hristos (cf 6b). Se regasesc aceia§i 
termeni {cf Mortari, noia ad loc). ♦ „prunci": gr. vtinioi; are sensul de baza „ne-vorbi- 
toi^', apoi „copir', „simplu", „nevinovat". TM are „simpli". ♦ loan GurS de Aur comenleaza: 
Dumnezeu se ingrije^te In mod special de copii, pentru ca ace§tia nu au discemamant ca 
sa se fereasca de primejdiile ce-i inconjoara, ?i nici mama, nici doica n-ar izbuti sa-i 
pazeasca, daca n-ar veghea asupra lor Providenta de sus. §i cu noi Dumnezeu se poarta 
astfel, pentru ca nu avem varsta priceperii spre a alege ceea ce ne duce la El. 



PSALMII 114-115 285 

fnjosit am fost 51 El m-a mantuit. 

' intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, 

fiindc^ Domnul \i-SL facut bine, 

^ caci a izbavit sufletui meu din moarte 

5i ochii mei de lacrimi 

§i picioareie male de alunecare. 

^ Bineplacut voi fi inaintea Domnului pe pamantul celor vii. 



115 

' Aleluia! 
Crezut-am 91 de aceea am grait, 
dar eu am fost umilit foarte. 
^ Eu am zis, in uluirea mea: 
„Tot omul este mincinos." 
Ce-I voi da in schimb Domnului 



pentru toate cSte mi le-a daruit? 
" Potirul mantuirii voi lua 



1 14.8 „a izbSvit": TM are „ai izbavit". 

114.9 „Binepiacut voi fi": TM are „Voi umbla"; expresia „a umbla Inaintea Domnului" 
Inseamna a duce viaja pl3cuta lui Dumnezeu (cf. §i Mich, 6,8). ♦ „painantul celor vii" 
(gr. xtt)pa inseamna „loc", dar 51 „iinut", „fara", „pamant") poate avea un sens generic, 
!n opozitie cu „iaca§ul morlilor/iadul", dar poate trimite §i la Pamantul t5.gaduin^ei. Pe 
masura ce se va dezvolta credin(a In invierea mortilor, expresia va ajunge sa desemneze 
paradisui. 

115 Corespunde Ps. 116,10-19 din TM. Recuno^tin^a fata de Dumnezeu cauta moduri 
concrete de a se exprima. 

115.1 lb este citat tn 2Cor. 4,13. ♦ In TM: „Crezut-am chiar §i atunci cSnd am zis: 
«Umilit am fost foarte!»." 

115.2 „uluirea", gr. eico-caoK;: cf. nota la 67,28. ♦ 2b - citat Tn Rom. 3,4. ♦ „mincinos": 
loan Gura de Aur atrage atentia ca acest cuvant (gr. veTJornc;) are mai muite sensuri: ori 
ca omul a ajuns ca umbra, ca un vis, ca inchipuire; ori c5 omul e in^elat, se Tn^ala, se 
afla in eroare; spunem §i despre recolta ca ne-a „minl:it", adica ne-a in^elat a§leptarile. 

115.3 Aceia§i verb in ambele stihuri. 

115.4 Expresia „potiruI m§ntuirii" apare numai aici. Se refera, probabil, la cupa bine- 
cuvantarii care inso^ea jertfa de lauda. A§a interpreteaza loan Gura de Aur. Cf. §i ICor. 
10,16. Unii Parinti (Vasile, leronim) fac legatura cu expresia „a bea paharul" din 
Evanghelie {Mt. 26,39; 20,22), care se refera la patimire. Traditia cre§tina liturgica 
refera expresia la Euharistie. 



286 PS ALMII 115-116 

$i Numele Domnului voi chema. 

^ De pret inaintea Domnului 

este moartea credincio§ilor Lui. 

^ O, Doamne, eu sunt robul Tau, 

eu sunt robul TSu §i fiul slujitoarei Tale. 

Tu ai sfaramat lanturile mele, 

Jie-Ji voi aduce jertfa de lauda; 

f&gaduin^ele mele catre Domnul le voi implini 
in fata a tot poporul Lui 

in curfile Casei Domnului, 
in mijlocul tSu, lerusalime. 



116 



' Aleiuia! 



Laudaji pe Domnul, toate neamurile, 
Lauda^i-L, toate popoarele, 

cSci s-a intarit mila Lui asupra noastrS 
§i adevSrul Domnului ramane in veac. 



115,5 Lipse§te din marile manuscrise; apare tn L (recensiunea lucianica): „Fagaduintele 
mele catre Domnul le voi Implini !n fafa a tot poporul Lui." De altfel, versetui se repetS 
la 9. 

115.7 „robul T5u... ai starSmat lanfurile mele": a-I sluji lui Dumnezeu este suprema 
libertate. 

115.8 Ms. Alexandrinus are §i un al doilea slih; „§i Numele Domnului 11 voi chema" 
{liti. „§i in Numele Domnului voi chema") - ca in TM. 

115.9 implinirea fSgaduintelor se refera, de regula, la aducerea unci jertfe - cf. Lev. 
7,16. Parin{ii se gSndesc insa la oferirea propriei fiinte prin implinirea poruncilor lui 
Dumnezeu. 

116 Psalmul eel mai scurt al Psaltirii. Remarcabil prin universalismul sau, a fost §i este 
intens folosit lilurgic. Cf. Rom. 15,11. 

116.1 Pentru Theodoret, „popoarele" sunt iudeii, orlunde s-ar afla impra§tiati, iar „toate 
neamurile" sunt „nu numai grecii §i romanii, ci §i barbarii". 

116.2 „s-a intarit": TM are „puternica [este]". ♦ „mila.., adevarul" - cf. nota la 24,10. ♦ 
„adevarul Domnului": pentru Atanasie §i loan Gura de Aur, este Hristos, realilatea care 
aimplinit prefigurarea. 



PSALMH117 287 

117 



' Aleluia! 
Aduce^i lauda Domnului, ca este bun, 
ca in veac este mila Lui! 
^ Sa spuna casa lui Israel ca este bun, 
ca in veac este mila Lui! 
^ Sa spuna casa lui Aaron ca este bun, 
ca in veac este mila Lui! 

"* sa spuna to^i cei care se tem de Domnul ca este bun, 
ca in veac este mila Lui! 
' in stramtorare L-am chemat pe Domnul 
§i m-a ascultat §i m-a [scos] la larg. 
^Domnul Tmi este ajutor, 
nu ma voi teme: ce-mi va face mie omul? 
' Domnul imi este ajutor 
91 eu voi privi de sus la du§manii mei. 
^ Mai bine sa-tt pui increderea in Domnul 



117 Psalm lilurgic pentru sarbatoarea Corturilor (c/ Ex. 23,14; 2Ezr. 18,13-18). Pro- 
cesiunea pelerinilor urc3 spre Templu intonSnd un refren de recuno§tinta (1-4), apoi 
imnui (5-18); ajunge la por^ile Templului reconstruit (19), devenit semn al reinnoirii 
poporuiui Tntors din exil (22-24), preotii raspund poporukii binecuvfintgndu-l (25-27); cu 
ramuri in maini, muUimea patrunde in sanctuar (27) cu aducere de multumire (28-29). 
inca din NT, psalmul a tost vazut ca o profe^ie pentru taina lui Hristos, respins §1 apoi 
tnaltat in slava. In toate liturgiile creatine e folosit indeosebi la sarbStoarea Invierii. 
117,1 „Aduceti lauda": cf. nota la 6,6. Intrucat e^o|ioX,o7ecij apare de multe ori tn acest 
psalm, pentru a-i reda bogaiia de semnificatii l-am tradus fie cu „a aduce lauda", fie cu 
„a aduce multumire" (v. 28). ♦ „ca este bun": Augustin comenteaza: „Aceasta e cea mai 
mare lauda, caci §1 Fiul lui Dumnezeu, cand a fost chemat «invatatorule bun)), a raspuns: 
«Unul singur este bun, Dumnezeu» (Mc, 10,17-18)." ♦„mila":c/ nota la 5,8. 
117,2-4 C/ nota la 113,19. 

117.6 Majoritatea traducerilor pun „nu ma voi teme" in primul stih, iar al doilea confine 
doar intrebarea. Edi^ia Rahlfs pune virgula dupa „ajutor", trimitand restut in al doilea 
stih, fSra nici un semn de punctuatie dupa „nu ma voi teme". Am pastrat totu§i valoarea 
interogativa a ultimei propozitii pentru ca pronumele „ce" are in greaca accentuare de 
pronume interogativ. Versetul e citat in Evr. 13,6. Cf. Rom. 8,31. ♦ „imi este ajutor": 
TM are „este pentru mine". 

117.7 7a in TM: „y7/W//e pentru mine, spre ajutor." ♦ „du§manii mei": TM are „cei ce 
ma urasc". 

117.8 „sa-Ti pui increderea... sa-ti pui increderea": TM are „sa te adSpostegti... sa 
nadajduie^ti". Acelea?i verbe in TM §i la v. 9. 



288 PSALMlIll? 

decat sS-fi pui Tncrederea in om. 

Mai bine sa nadajduie§ti in Domnul 
decat sa nadajduie§ti in cei putemici. 

Toate neamurile m-au Tnconjurat, 
dar in numele Domnului le-am ^inut departe. 

laraji ^i iarS^i m-au inconjurat, 
dar in numele Domnului le-am tinut departe. 

12 

M-au Tnconjurat precum albinele un fagure 
§i au ars ca focui in maracini, 
dar in numele Domnului le-am ^inut departe. 

Imbrancit fiind, eram gata sa cad, 
dar Domnul mi-a venit in ajutor. 

Taria mea §i cantui meu de laudS e Domnul 
§i El mi-a fost spre mantuire. 

Glas de veselie §i de mantuire in corturile dreptilor: 
„Dreapta Domnului ^i-a aratat puterea, 

dreapta Domnului m-a inal^at, 
dreapta Domnului §i-a aratat puterea!" 

Nu voi muri, ci voi fi viu 
§i voi povesti lucrarile Domnului! 

Cu asprime m-a certat Domnul, 
dar mor^ii nu m-adat. 

Deschideti-mi portile dreptajii: 
intrand pe ele, voi aduce lauda Domnului. 

Aceasta e poarta Domnului: 
cei drep^i vor intra pe ea. 

Iti voi aduce mulfumire ca m-ai ascultat 



117.10 ,.le-ani Jinut departe": gr. omwoj, litt. „a respinge/tine la distantS". TM are „le-am 
nimicit/secerat"; se poate intelege ?i ,.voi pune sa fie taiali imprejur". La fel !a v, lib. 

117.1 1 „Iara§i §i iara§i m-au inconjurat": Hti. „mconjurand m-au inconjurat" - semiUsm. 

117.12 „un fagure"; nu apare in TM. ♦ 12b in TM: ,,5! s-au stins ca focul de maracini." 
117,l5b-16 Cf. Lc. 1,51. ♦ „m-a Inaljat": TM are„s-ainaital". 

1 17.17 Aici loan Gura de Aur vede profetie a invierii. 

117.18 „Cu asprime m-a certat": litt. „Certand m-a certat" - semitism care arata 
intensitatca acfiunii. 

117.19 „portile dreptaiii": i.e. porllle sanctuarului. 

117.20 „poarta Domnului": pentru Origen, este contemplatia; pentni Chiril al Alexandriei, 
este Hristos (cf. In. 1 0,7); pentru Atanasie, este poarta ce duce la contempiarea Domnului. 



PSALMIIil? 289 



51 mi-ai fost mie spre mantuire. 



22 



Piatra pe care au dispre^uit-o ziditorii, 



aceea a ajuns in capul unghiului: 
^■^ de la Domnul s-a i^cut aceasta 
5i minunat [lucru] e in ochii no?tri. 

Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: 
sa tresaltam 51 sS ne veselim in ea! 
^' O, Doamne, acum mantuie§te! 
O, Doamne, acum da sporire! 
^^ Binecuvantat eel care vine in numele Domnului! 
Va binecuvantam din Casa Domnului! 

11 

Dumnezeu este Domnul ^i ni S-a aratat noua: 
randui^i sarbatoare cu ramuri bogate 
pana la coarnele altarului! 

TO 

Dumnezeu! meu e§ti Tu §i-Ti voi aduce lauda, 
Dumnezeu! meu e§ti Tu $i Te voi preamari. 
I|i voi aduce muljumire ca m-ai ascultat 
§i mi-ai fost mie spre mantuire! 

Aduceti lauda Domnului, ca este bun, 
ca in veac este mila Lui ! 



117,22-23 Citat in Mt. 21,42; Mc. 12,!0 sq.; Lc. 20,17; Fp. 4,11; IPt. 2,4.7. Cf. §i Is. 
28,16; Ef, 2,20. ♦ „tn capul unghiului": Atanasie pune expresia in legStura cu Ef. 2,14: 
„EI [Hristosl care a ficut din cele doua [popoare, iudeu §i pagSn,] una." 

117.24 VersetuI a fost interpretat de Parinti ^i de Intreaga cre§tinatate ca referindu-se la 
ziuafhvierii lui Hristos. 

117.25 „acum mantuieste": gr. omoov 5ii traduce ebr. ho^i'ah na', „Te rog, man- 
tuie^te!", de unde aclamatia liturgica„Osana!". 

117.26 26a = Ml. 21,9; 23,39; Mc. 11,9; In. 12,13; cf. Lc. 19,38; 13,35. ♦ „Va bine- 
cuvantam": verbul este la perfect, ceea ce sugereaza „V-am binecuvantat §i binecuvSn- 
tarea ramane peste voi". 

117.27 „ni S-a aratat": TM are „ne-a luminat". loan Gura de Aur leaga expresia de Tit 
2,1 1 („Harul lui Dumnezeu, mSntuitor, ni s-a aratat..."). ♦ „randuiti sarbatoare": TM are 
litt. „legati sarbatoarea" (= „formati alaiul"). 

117.28 Stihurile c-d nu apar Tn TM. ♦ loan Gura de Aur interpreteaza 28a-b: lui 
Dumnezeu trebuie sa I sc aduca lauda pentru ceea ce este, pentru slava Lui negraitS, nu 
doar pentru darurile Lui. 

117.29 Este identic cu 1 17,1, subliniind ideea de bazi Origen ne atrage aten^ia ca prin 
aceasta repetare psalmistui ne indeamna sa mgditam adesea la acest cdnt. 



290 PSALMII118 

118 

' Aleiuia! 
\.alph 

Fericiti cei f5r5 prihana pe cale, 
cei care umbla in Legea Domnului. 

Fericiji cei care cerceteaza marturiile Lui: 
cu toata inima II vor cSuta. 

Caci nu cei ce savar§esc fSradelegea 
au umblat pe caile Lui. 
'' Tu ai dat porunciie Tale, 
ca sa fie pazite cu stra^nicie. 
^ O, de s-ar fndrepta caile mele, 
ca sa pazesc Tndreptarile Tale! 

Atunci nu voi fi ru§inat 
c&id voi privi la toate porunciie Tale. 

\\\ voi da marturie, Doamne, tn neprihanlrea inimii 
cand voi invaja hotararile dreptatii Tale. 
^ indreptarile Tale le voi pazi: 
sa nu ma parase§ti nicicand! 

2. beth 

' in ce fel T§i va Tndrepta tanftrul calea sa? 



1 18 Psalm alfabetic in ebralca - 22 de strofe, cSte una pentru fiecare litera a alfabetului; 
fiecare are opt versete, toate TncepSnd cu litera respectiva. Adevarata litanle a Legii lui 
Dumnezeu. De fapt, termenul care se traduce de obicei cu „lege", ebr. torah, inseamnft 
mai degraba „tnvatatura de viata": Dumnezeu !1 Invata pe om cum sa-§i orfinduiasca 
viaja, purtarea, pentru a fi cu adevSrat ferjcit. Psalmistul, insplrat de profetl §i de 
Deuteronom, vorbe$te liber cu Dumnezeu, exprimflndu-ji diferitele stari suflete^ti legate 
de pazirea poruncilor, indreptarilor, hotararilor etc. - se remarca boga^ia sinonimica a 
termenilor legaji de Lege - opt la numSr. Parintii subliniaza cu to{ii ca piinStatea Legii 
esle Hristos, singurul care poate spune: „Eu sunt Galea, Adevarul §i Viata" (In. 14,6). 
118,1 „a/p/i" etc.: greaca transcrie, aproximativ, la fiecare strofa, numele literei ebraice 
caracteristice strofei. 

118,4 „poruncile": TM are „!nvatSturile". ♦ „cu stra^nicie": litt. „foarte". 
118,7 „neprih5nirea": litt. „integritatea". 

118,9 „indrepta": TM are „curati/purifica". ♦ 9b tn TM: litt. „spre a pBzi conform cu 
cuvintele Tale". ♦ Ilarie spune ca e bine ca omul sa \mk Legea din tinerefe, spre a nu 
ajunge sa capete obiceiuri rele. Pentru Origen (CP), „tanarul" este noul popor chemat de 
Hristos dintre neamurile pagSne. 



PSALMIIUS 291 



Pizind cuvintele Tale. 

'° Cu toata inima mea Te-am c&utat: 

nu ma Indeparta de la poruncile Tale! 

" !n inima mea ascuns-am fSgaduin^ele Tale, 

ca sa nu pacStuiesc Tmpotriva Ta. 

'^ Binecuvantat e§ti, Doamne: 

invata-ma Tndreptarile Tale! 

'^ Cu buzele mele am vestit 

toate hotar^rile gurii Tale. 

''* Pe calea marturiilor Tale m-am desfStat 

ca de toata boga^ia. 

^^ La poruncile Tale voi cugeta 

§i voi lua seama la caile Tale. 

'^ La Tndreptarile Tale voi fi cu luare aminte, 

nu voi uita de cuvintele Tale. 



3. gimal 

'^ Raspiate§te robului TSu: 

voi trSi §i voi pazi cuvintele Tale. 

'* la valul de pe ochii mei 

§i voi lua seama la minuna^iile din Legea Ta. 

'^ Pribeag sunt eu pe pamant: 

sa nu ascunzi de mine poruncile Tale! 



n8,10b Augustin spune ca nu e In puterea omului sa-?i Indrepte corect pagii - cf. ler. 

10,23. 

118,11 „ta.gaduintele": penlru coeren^a, am redat cu acest cuvSnt, ori de cSte ori a fost 

posibil, gr. Xoyiov, care echivaleaza automat, in acest psalm, ebr. 'infrah, cu sensul 

generic „cuvant", dar cand e „cuvantul lui Dumnezeu" are §i sensul de „fagaduinta" §i 

acesta e sensul la care se refera Parinjii de cele mai multe ori comentSnd psalmui. Este %\ 

optiunea multor traducatori modern]. 

118,13 „am vestit": TM are, lift., „am enumerat". 

118,16 „voi fi cu luare aminte": verbul gr. yizKE-xijua, „a se Ingrlji de", „a se gfindi la", „a 

medita", echivaleaza forma de hitpha'el a verbului ebr. §a'a' care Inseamna „a se 

desfata". Aceea^i diferenta dc sens §i in cazul substantivului, pe care l-am tradus, dupa 

context, cu „luare aminte" sau „grija" - vezi nola la v. 24. 

118.18 Cf. 2Cor. 3,15 („Un vai e a§ezat pe inima lor.,."). Origen (CP): „Profetul §tia ca 
Legea e umbra bunurilor viitoare {cf. 2Cor. 3, 1 8)." 

118.19 „Pribeag": cf Evr. 1 1,13 §i 13,14 („Nu avem aici celale statomica, ci suntem tn 
cautareacetatii viitoare"). 






292 PSALMIIIIS 

Se mistuie sufletul meu de dor 
dupa hotararile Tale, in toata vremea. 

Tu ai mustrat pe cei trufa^i: 
blestema|i cei ce se abat de la poruncile Tale! 

la de la mine ocara §i dispretuirea, 
cSci marturiile Tale le-am cautat. 

Caci au §ezut capeteniile §i au vorbit Tmpotriva mea, 
dar robul Tau cugeta la indreptarile Tale. 

caci marturiile Tale sunt grija mea, 
§i sfetnicii mei sunt indreptarile Tale. 

4. delth 

^^ Lipitu-s-a de tarfinS sufletul meu: 

da-mi viata, dupS cuvantul Tau! 

Caile mele [Ti] le-am vestit ?i m-ai ascultat: 
Tnvata-ma indreptarile Tale! 
^^ Galea indreptarilor Tale fS-ma s-o tnteleg 
$i voi cugeta la minunatiile Tale. 

28 

Sufletul meu s-a istovit de mahnire: 
intare^te-ma intru cuvintele Tale! 

Galea nedreptajii Tndeparteaz-o de la mine 
§i cu Legea Ta miluie§te-ma! 

Galea adevarului am ales-o, 
hotararile Tale nu le-am uitat. 

Lipitu-m-am de marturiile Tale: 



118,20 „Se mistuie... de dor": lilt. „Se mistuie... sfi doreascS". Dupa Ambrozie, psalmis- 
tul pare a spune cSl dorul dupa Dumnezeu nu este in puterea noastrS, ci este rodul 
harului. 

118.24 „grija"; gr. neUni, „grija, preocupare, cugetare, meditatie". TM arc, tn accst 
psalm, „desatarea" de multe ori unde LXX arc „grija"- vezi ?! nota la v. 16. 

118.25 „tarana": //«. „sol". 

118.26 „Caile mele [Til le-am vestit": Origen §i Ilarie injeleg: „Ti-am marturisit pScatcle 
mele." 

118.28 „s-a istovit": Rahifs are maC,(o, „a picura, a se scurge" (corespondentul verbului 
din TM); alte ms. au oTevc^o), „a ofla, a geme", iar majoritatea au waxc£,Vi, „a atipi". ♦ 
„mahnire": gr. dioiSia, /;//. „apatie, sfSr^eala, iehamite" (cf. nota la 90,6). ♦ „lnta- 
re§te-ma": /("//. „da-mi siguranta". ♦ „tntru cuvintele": TM are „dupa cuvintele". 

118.29 „nedreptatii": TM are „in§elaciunii". 



PSALMIlllg 293 



Doamne, sa nu mS dai de ru§ine! 

^^ Pe caiea poruncilor Tale am alergat 

cSnd ai scos la larg inima mea. 



5.e 

^^ !nvata-ma, Doamne, calea indreptarilor Tale 

§i o vol pazi fara Tncetare! 

^^ Da-mi intelegere §i voi cerceta Legea Ta 

§i o voi pSzi din toata inima! 

^^ Caiauze§te-ma pe cSrarea poruncilor Tale, 

cSci pe ea am voit-o! 

^^ Pleaca inima mea spre marturiile Tale 

§1 nu spre iScomie! 

^^ intoarce ochii mei, ca sS nu vada de§ertaciunea, 

pe calea Ta da-mi viaja! 

^^ intare§te pentru robul Tau spusa Ta 

spre a se teme de Tine! 

^^ indeparteaza ocara mea, de care mi-a fost teamS, 

pentru ca judecatile Tale sunt bune! 

'*° lata, am tanjit dupa poruncile. Tale: 

Tntru dreptatea Ta da-mi via^a! 

6. wow 

"*' Sa vina asupra mea mila Ta, Doamne, 

mantuirea Ta, dupa spusa Ta, 

* 51 voi da raspuns celor ce ma ocarasc, 

caci am nadajduit In cuvintele Tale. 



1 18.32 „Cand" are nuanja iterativS: „ori de cfite ori". ♦ „ai scos la larg": gr. eTiJ-aruva; 
se poate tn^elege §i „ai largit". Dupa Ilarie, inima se iarge§te cSnd locuie^te in ea taina 
Tataiui §i a Fiului, cSnd Duhul SfSnt se desfata In acest iaca§ ce-L poate adaposti. 

118.33 „Invata-ma": gr. vo^oeeteo), „a da lege, a inslrui". Acela§i verb la v. 102 („ai 
fost datatorul Legii"). 

1 18.34 „voi cerceta": TM are „voi respecta". 

118.35 „pe ea am voit-o": TM are „tn ea m-am desf^tat". ♦ Cararea e batatorita, cSci 
Domnul a umblat eel dintai pe ea §i noi pasini in urma Lui (Ilarie). 

U839 „mi-a fost teama": sensul de baza al verbului este „a banui, a privi cu sus- 

piciune". 

118,40 Pentru Origen (CP), „intru dreptatea Ta" se tn^elege „In Fiul Tau". 



294 PSALMIIIIS 

S5 nu Tndepartezi nicicand din gura mea cuvSntul adevarului, 
caci Tn hotararile Tale mi-am pus nadejdea. 
''■* Voi pazi Legea Ta neincetat, 
In veac §i in veacul veacului. 
*" Am umblat fntru largime, 
penlru cS am cautat poruncile Tale 
^^ §i am grait despre marturiile Taie 
tn fafa regilor ^i nu m-am rujinat. 

Am fost cu luare aminte la poruncile Tale, 
pe care le-am iubit foarte. 

Ridicat-am mainile mele catre poruncile Tale, pe care le-am iubit, 
§i cugetam la indreptarile Tale. 

7. zai 

^^ Adu-Ji aminte de cuvantul Tau catre robu! Tau, 

cu care mi-ai dat nadejde! 

Aceasta m-a mangaiat Tn Injosirea mea: 
ca spusa Ta mi-a dat viaja. 
" Cei trufa§i au caicat Legea din cale-afara, 
dar eu de la Legea Ta nu m-am abatut. 

Mi-am amintit de hotararile Tale dintotdeauna, Doamne, 
§1 am fost mangaiat. 



1 18,43 „mi-am pus nadejdea": am Incercat, cu aceastft expresie, sa redSm valoarea inten- 
sivS data de prefixul verbului {e7ie>.7ciCoj, tradus tn Vulg. super sperare). in aceasta 
forma, verbul apare rar in Biblie (numai tn acest psalm §i in alte doua locuri). §i tn 
ebraica verbul este la o forma intensiva. E caracteristica folosirea tn acest psalm a unor 
expresii intSrite pentru a sugera intensilatea dorinlei; e.g. ZK^xyztd), „a cauta amanuntit, 
cu tot dinadinsul" (v. 2 etc.); verbul rar aaoXeoxeo), /("//. „a cugeta intens, temeinic" 
(v. 15); frecventa adverbului oflwSpa, „foarte" {cf. §i Mortari, nota ad loc). 

118.45 „!ntru largime": dupa interpretarea lui Ilarie, Dumnezeul nemarginit are nevoie 
de un iaca§ larg; ori de cSte ori scrutam cuvSntul divin, Tngustimile duhului nostru se 
dilata ca sa tn^elegem, iar bietele noastre simturi se deschid ca sS dorim cele dumne- 
zeie^ti. 

118.46 Cf. Mt. 10,18 („Veti fi du?i tn fata regilor spre a-Mi da marturie"). 

118,48 „Ridicat-am mSinile mele...": gest de rugaciune. Omul are nevoie de ajutorul lui 
Dumnezeu pentru a implini poruncile. Insa Atanasie 51 Ilarie vad tn ridicarea mSinilor 
savar^irea faptelor bune, 
1 18,51 „au caicat Legea": TM are „m-au batjocorit". 



PSALMII118 295 

" Jale m-a cuprins din pricina pacato§ilor, 

a celor care au pSrasit cu totul Legea Ta. 

^^ Vrednice de cantare au fost pentru mine indreptSrile Tale 

in locul pribegiei mele. 

" Mi-am adus aminte noaptea de Numeie Tiu, Doamne, 

§! am pazit Legea Ta. 

^^ Aceasta mi s-a Tntamplat 

pentru cS am cSutat Tndreptarile Tale. 

S.eth 

" Partea mea [e§ti], Doamne, 
am zis sS pSzesc Legea Ta. 
^^ Fe^ei Tale m-am rugat din toata inima: 
miluie§te-ma dupS fiigaduinta Ta! 
^^ Am cercetat caile Tale 
§i mi-am intors pa§ii spre marturiile Tale. 
^ Gata am fost, §i nu m-am tulburat, 
sh pazesc poruncile Tale. 

^' Funiile pacato§ilor s-au impletit imprejurul meu, 
dar de Legea Ta nu am uitat. 
^^ in miez de noapte m& sculam ca sS- Ji aduc lauda 
pentru hotararile dreptajii Tale. 
^^ Parta§ sunt eu cu to^i cei care se tern de Tine 
§i care pazesc poruncile Tale. 
*'' De Tndurarea Ta, Doamne, plin este pamantul: 
inva|a-ma tndreptarile Tale! 



118,53 „Jale": litt. „descuraiare, mahnire". TM are „furie". ♦ Atanasie explica prin ICor. 
12,26: „Atunci cand un m5dular suferS, toate madularele sufera." 

118.56 „am cautal": TM are „ain respectat". 

118.57 „Legea Ta": TM are „cuvintele Tate". Origen (CP) interpreteaza: „Cel pentru 
care Dumnezeu este de ajuns va spune: wPartea mea e^ti, Doamne»." 

1 18.58 „Fetei Tale m-am rugat": TM are „Fata Ta [am cSutat s&\ o imbianzesc". 

118.59 „caile Tale": TM are „caile mele". 

118,60a in TM: „Grabitu-m-am §i nu am zabovit." ♦ „nu m-am tulburat": cf. In. 14,1 
(„Sa nu se tulbure inima voastra"). 

118,63 intr-o apoftegma a Parintilor din pustiu se intreaba: „Cine spune «Parta5 sunt 
eu?»" §i se raspunde: „Duhul Sfant" (Pimen, 1 36, apud Mortari, nota ad he). In acela§i 
sens, Augustin spune cS aici vorbe^te Hristos, pentru ca El S-a ftcut parta§ cu oamenii. 



296 PSALMIII18 

9. teth 

^' Ai facut bine robului Tau, 

Doamne, dupa cuvantul TSu. 

Bunatatea §i buna cre^tere ji cunoajterea tnvata-ma, 
cSci \n poruncile Tale mi-am pus Increderea. 

Inainte de a fi Tnjosit, ratacisem: 
de aceea am pazit fagSduinta Ta. 

Bun e§ti Tu, Doamne: tntru bunStatea Ta 
Tnvata-ma indreptarile Tale! 

Inmultitu-s-a impotriva mea nedreptatea celor trufa§i, 
dar eu cu toata inima voi cerceta poruncile Tale. 

S-a Tnchegat ca laptele inima lor, 
dar eu la Legea Ta am luat aminte. 

Bine este pentru mine ca m-ai smerit, 
ca sa invat indreptarile Tale. 

72 

Mai buna este pentru mine Legea gurii Tale, 
mai presus de mii de aur §1 de argint. 



10. ioth 

Mainile Tale m-au fScut §i m-au plamadit: 
da-mi fntelegere, ji voi inva^a poruncile Tale! 

Cei care se tern de Tine ma vor vedea §i se vor bucura, 
caci in cuvintele Tale mi-am pus nadejdea. 

Am cunoscut, Doamne, ca dreptate sunt hotararile Tale 
§i Tntru adevar m-ai smerit. 



"i 
-'■ 



118.66 „buna cre5tere": gr. Ttca5eia, „educatie, disciplinS". ♦ 66a Jn TM: „Buna 
judecata §1 cunoa§terea invata-ma." 

118.67 „de aceea": TM are „dar acum". 

118.68 „Doamne: Tntru bunatatea Ta": TlVl are „§i facator de bine". 

118.69 in TM: „Manjitu-m-au cu minciuna cei trufa§i, dar eu cu toatS inima voi pazi 
Indreptarile Tale." ♦ Origen (CP) Tntelege: cu cat un drept se angajeaza mai mult de 
parlea lui Dumnezeu, cu aiat sporesc tmpotriva !ui nedreptatile celor trufa§i. 

118.70 „S-a Tnchegat ca laptele": TM are „S-a Tntarit ca grasimea". „Grasimea" e sim- 
bolul insensibilitatii - cf. Ps. 72,7. ♦ Inima sfintilor e u§oara, inima celor trufa§i c con- 
gestionata (Atanasie). 

118.71 Cf. 2Cor. 12,9 („Ma voi lauda cu slabiciunile mele"). ♦ „m-ai smerit" {cf. $i 
V. 75): Origen (CP) atrage atenjia ca, adeseori, Tn ScripturS, ^\ mai ales In psalmi, e 
numit smerire timpul de Tncercare §1 suferinta. 



PSALMIIllS 2^ 

'^ Sa-mi fie mila Ta spre mangaiere, '^ ■ ■ > ' 

dupa figaduinta Ta catre robul Xau. 

" Sa vina ia mine mdurarile Tale §i voi fi viu, 

caci Legea Ta este grija mea, 

'^ sa se ru§ineze cei trufa§i, caci pe nedrepl au fScut fSradeiege 

?mpotriva mea, 

dar eu voi cugeta !a poruncile Tale. 

'^ sa se Tndrepte spre mine cei care se tern de Tine 

§i cunosc marturiile Tale! 

^^ Fie inima mea fSra prihana intru indreptarile Tale, 

ca sa nu fiu dat de ru^ine! 

1 1 . chaph 

*' Se sfar§e5te dupa mantuirea Ta sufletul meu 

5i in cuvamul Tau mi-am pus nadejdea. 

" Sfar§itu-s-au ochii mei dupa ftgaduinja Ta, 

zicand: „Cand imi vei da mangaiere?" 

^^ caci m-am fScut ca un burduf in ger, 

[dar] indreptarile Tale nu le-am uilal. 

" Gate sunt zilele robului Tau? 

Cand ii vei judeca pe cei ce ma asupresc? 

^' Mi-au povestit cei f^ra de lege vorbe de§arte, 

dar nu [sunt] ca Legea Ta, Doamne. 

^ Toate poruncile Tale sunt adevSr; 



118,78 Atanasie interpreteaza: „CSnc! ti voi vedea ru§inati pe cei trufa§i, nu m5 voi 
semeji, ci voi lua seama la poruncile Tale." 

118.80 „fara prihana": //«. „integr&". 

118.81 „mantuirea": gr. acornpiov. Parintii tl refera la „MSntuitorul". 

118.82 Cf. Mt. 13,17 („MuHi proroci §i drepti au dorit sa vada cele pe care le vedeti 
voi..."). ♦ „Tmi vei da mSngaiere": gr. jcopaKoXew, „a chema, a tndemna, a ruga", ajunge 
sa Tnsemne §i „a convinge, a Incuraja, a consola", de unde %a^(jK'kv(zo<:;, care apare In 
NT, litt. „chemat ISnga", inseamnS „apSrator, sfatuitor, mangSietor". Domnul nostru 
lisus Hristos este primul „Paraclet" care ni-1 face binevoitor pe Tatal, spune Atanasie. El 
le fSgaduie^te apostolilor „alt Paraclet", pe Duhul SfSnt (In. 14,16); acest din urma sens 
se va impune in teologie. 

118.83 „burduf': recipient din piele pentru lichide. Pus „la fum" (TM) sau lasat In ger, 
se !niare§te. 

1 18^5 in TM: „Au sapat pentru mine gropi cei trufa§i, care nu [sunt] dupa Legea Ta." 



* PSALMII 1 18 

pe nedrept m-au prigonit: ajuta-ma! 

Putin a fost de nu m-au sfar§it pe pam§nt, 
dar eu n-am parasit pomncile Tale. 

Dupa mdurarea Ta da-mi viata 
§i voi pazi mamiriile gurii Tale. 

\2Aabd 

SO A 

In veac, Doamne, 
cuvSntul Tau ramane in cer; 

90 

din neam in neam e adevarul TSu; 
ai intemeiat pamantui, si ramane. 

Ql 

Prin oranduiala Ta dainuie ziua, 
caci toate impreuna \\\ slujesc Jie. 

De n-ar fi fost Legea Ta grija mea, 
atunci a§ fi pierit in injosirea mea. 

in veci nu voi uita mdreptariJe Tale, 
caci prin ele mi-ai dat viata, Doamne 

94 



Al Tau sunt eu: mantuie§te-ma. 



caci indreptarile Tale le-am cautat. 

M-au a§teptat pacato^ii, ca sa ma piarda, 
[caci] marturlile Tale le-am priceput. 

Oricarei desavar^iri i-am vazut capatui, 
dar larga este porunca Ta, foarte. 



13. mem 
Cat am iubit Legea Ta, Doamne! 



Ziua Tntreaga ea este grija mea. 

Mai presus de du§manii mei m-ai intelep|it intru porunca Ta, 
caci a mea este in veac. 

99 ■ 

Mai presus de to^i invatatorii mei am dob^ndit pricepere, 
caci marturiile Tale sunt grija mea. 



118,89 C/i loan 1,1 („La tncepul era Cuvantul"). 

118,91 in TM: „Pentru hotararile/judecatile Tale [toate] dainuie astSzi..." 

1 18,93 „mi-ai dat viata, Doamne": TM are „mi-ai redat'pastrat viaja". 

118.96 „capatul": litt. „limita". 

1 18.97 „grija": TM are „cugetarea". La fel §i la v. 99. 

1 18.98 „m-ai inteleptit intru porunca Ta": TM are „m-au tnteleptil pomncile Tale' 



PSALMIIIIS 299 

'°° Mai mult decat bfitrfinii am dobandit pricepere, 

pentru ca am cSutat porunciie Tale. 

'*" De loaia calea strSmba mi-am ferit pa§ii, 

ca sa pazesc cuvintele Tale. 

'°^ De la iiotararile Tale nu m-am abatut, 

cad Tu mi-ai fost datatorul Legii. 

'''^ cat sunt de dulci pentru gatiejul meu filgaduinfele Tale, 

mai mult decat mierea §i fagurele pentru gura mea! 

'"'' Din porunciie Tale am dobandit pricepere, 

de aceea am urSt orice cale a nedreptatii. 

14. nun 

"*^ Fadie pentru pa^ii mei e cuvantul Tau 

§i lumina pentru cSrarile mele. 

^^^ Am jurat §i am statomicit 

sa pazesc hotararile dreptatii Tale. 

'°' Umilit am fost peste poate: 

Doamne, da-mi viajS dupa cuvantul Tau! 

"'^ Jertfele de bunavoie ale gurii mele sa-Ji fie placute, Doamne, 

§i hotararile Tale Tnvata-ma! 

'°^ Sufletul meu e in m^inile mele fSra incetare, 

dar de Legea Ta nu am uitat. 

'"^ intinsu-mi-au pacato§ii cursa, 

dar de la porunciie Tale n-am ratacit. 

^" Marturiile Tale sunt mo§tenirea mea in veac, 

caci sunt veseiia inimii mele. 

"^ Mi-am aplecat inima sa Tmplinesc tndreptarile Tale, 

tn veac, pentru rasplatire. 



1 18.103 „5i fagurele": nu apare tn TM. 

118.104 Unele mss. adaugft §i „caci Tu mi-ai fost datatorul Ixgii", dar Rahlfs propune sS fie 
eliminat, fiind evident o contamlnare de la v. 102. ♦ „nedrepiatii": TM are „vicleniei". 

118.105 „Faclie": litt. „lampa". Cf. Prov. 6,23a. ♦ leronim: „in noaptea acestei lumi sa 
straluceasca tn noi lumina CuvSntului lui Dumnezeu (cf. In. 1,5: «ICuvantuI] era Lumina 
cea adevarata...»)." 

118,107 Cf. FIp. 2,8 („S-a umilit pe sine pSna la... moartea pe cruce"). 

118,109 „A avea sufletul In maini" tnseamna a fi tn primejdie de moarte (cf. lov 13,14; 

IRg. 19,5). 

118,112 „pentru rasplatire": TM are „pana la stSr§it". 



« reALMii m 

\5.samch """'" ' '- 

'^ Pe cei nelegiuifi i-am urat 
§i Legea Ta am iubit-o. 

Ajutorul §i sprijinitorul meu e§ti Tu: 
?n cuvantul TSu mi-am pus nadejdea. 

Departa{i-va de mine, fScatorilor de rele, 
§i voi cerceta poruncile Dumnezeului meu! 
"^ Sprijine^te-ma dupa fagaduin^a Ta §i voi trai; 
sa nu ma dai de ru^ine in a§teptarea mea! 
"' Vino-mi in ajutor §i voi fi mantuit 
§i voi lua aminte la indreptarile Tale de-a pururi. 

Facutu-i-ai de ocara pe to^i cei care se indeparteaza de fndreptarile 
Tale, 

caci nedrept este gandul lor. 

"^ Nelegiuiti i-am socotit pe toji pacato^ii pamantului; 
de aceea am iubit marturiile Tale fSra inceiare. 
' StrSpunge cu frica Ta trupul meu, 
caci de hotararile Tale m-am temut. 



16. ain 

' Am fSptuit judecata §i dreptate: 
sa nu ma dai pe m^a celor ce ma nedreptatesc! 

122 



Prime§te-1 pe robul Tau spre bine, 
sa nu ma invinuiasca pe nedrept cei trufa^i! 

Sfar§itu-s-au ochii mei dupa mantuirea Ta 
§i dupa fagaduin^a drepta^ii Tale. 

Fa cu robul Tau dupa mila Ta 
|i Tnvata-ma indreptarile Tale! 



1 18.1 13 „nelegiuiti": TM are „cu inima tmpSrtitS/nestatomici". 

118.114 „Ajutorul §i sprijinitorul": TM are „ascun2i§ul §i scutul". 
118,115a C/Mt. 25,41. 

118.118 „nedrept este gandut lor": TM are „de§ertaciune sunt vicleniilc lor". 

118.119 „Nelegiuiti": liti. „calcfitori". ♦ ..Nelegiuiji i-am socotit": TM are „Ca pleava 
i-ai nimicit". 

118.120 „Strapunge cu...": TM are „S-a infiorat de...". Atanasie, tlarie, Augustin pun !n 
legatura versetul cu Gal. 2,19 {„Cu Hristos tmpreuna sunt rastignit"). 

118,122 „Prime5te-l": TM se poate interpreta „Fii cheza§". 



PSALMIinS 

'^^ Robul Xau sunt eu: da-mi intelegere 
si vol cunoa$te marturiile Tale. 

E vremea ca Domnui sS lucreze: 
ei au spulberal Legea Ta. 
'^' De aceea am iubit poruncile Tale 
mai presus decat aurul ^i topazul. 
'^^ De aceea mS indreptam dupa toate poruncile Tale; 
toata calea nedreapta am urat-o. 

n.phe 

'^' Minunate sunt marturiile Tale: 

de aceea le-a cercetat sufletul meu. 

'^** Descoperirea cuvintelor Tale va lumina 

§i va da Tntelegere pruncilor. 

'^' Deschis-am gura mea §i [mi-]am tras suflarea, 

caci dupa poruncile Tale am tanjit. 

'^^ Cauta spre mine §i ma miluie^te, 

dupa cum ai hotarat pentru cei ce iubesc Numele Tau! 

'" Pa§ii mei indreapta-i dupa fSgaduinta Ta 

$i sa nu ma stapaneasca vreo fSradelege! 

'^'' Rascumpara-ma de la clevetirea oamenilor, 

§i vol pazi poruncile Tale. 

'^^ Fata Ta arat-o peste robul TSu 

§i Tnva^-ma Tndreptarile Tale! 

'^^ §iroaie de lacrimi au varsat ochii mei 

pentru ca aceia nu au pazit Legea Ta. 



m 



1 18.127 „topazul": TM are paz, „aur curatiffm". 

118.128 .,nedreapta": TM are „vicleana/tn§elatoare". 

118.130 Cel care a venit sa duca la plinire Legea §i Profetii a fScut inteligibile toate 
spusele lor (Didim din Alexandria, CP). ♦ „pruncilor^': gr. vvpao(;, „copil care nu vor- 
be§te tnca", „nevinovat", „simplu". TM are „celor simpli". Cf. Mt. 11,25 („...ai ascuns 
acestea de cei intelep^i §i priceputi §i ie-ai descoperit pruncilor"). 

118.131 „[mi-]am tras suflarea": litt. „am tras suflare/duh". Cf. ler. 15,16. Parintii j 
{Origen, Ilarie, Augustin) refera „suflarea" (gr. TtveC^a) la Duhul SfSnt. |j 

118.134 „clevetirea": TM are „asuprirea". 

118.135 „arat-o": TM are „fa-o sa straluceasca". 

118.136 „§iroaie de lacrimi": litt. „ie§irile apelor". 



302 PSALMIIIU 

IB.sadS < ^ - 

'^' Drept e§ti, Doamne, 

ji nepartinitoare e judecata Ta. 

Ai poruncil marluriile Tale: dreptate 
§i adevSr desavar§it. 

M-a mistuit ravna Casei Tale, 
caci au uitat de cuvintele Tale du§manil Tai. 

InflScarata e spusa Ta foarte 
§1 robul Tau o iube§te. 

Tanar sunt eu $i nebagat tn seamS, 
dar indreptarile Tale nu le-am uitat. - ■ ■ :■ 

Dreptatea Ta e dreptate Tn veac 
§i Legea Ta, adevar. 

Stramtorarea §i nevoia m-au aflat, 



dar poruncile Tale sunt grija mea. 
Dreptate sunt marturiile Tale Tr 
da-mi intelegere ji vol fi viu! 



19. kdph 

Strigat-am cu toata inima mea: asculta-ma, Doamne, 
Tndreptarile Tale le vol cauta! 

Strigat-am catre Tine: mantuie^te-ma 
§i voi pazi marturiile Tale! 

Am luat-o Tnaintea zorilor §i am strigat, 
?n cuvintele Tale mi-am pus nadejdea. 

Au luat-o Tnaintea diminetii ochii mei 
ca sa ia aminte la fagaduin^ele Tale. 

Asculta glasul meu, Doamne, dupa mila Ta: 
dupa hotararea Ta da-mi viata! 

Apropiatu-s-au cei care ma prigonesc cu fSradelege, I 

§i de Legea Ta s-au Tndepartat. " 



118.139 Cf. In. 2,17 CRSvna Casei Tale ma mistuie"). ♦ „du§manii Tai": TM are 
„du§manii mei". 

118.140 „inflacarata e spusa {gr. >^iov)": TM are „PurificatS (tn creu2et)/incercata e 
spusa/ftgaduinla". 

1 18,148 „diminetii": TM are „strajilor" (ceasurile de noapte cand se schimbau strajile). 



PSALMIl 1 18 3fi3 

"' Aproape e§ti Tu, Doamne, 

§1 toate poruncile Tale sunt adevar. 

'" Dintru tnceput am cunoscut, din marturiile Tale, 

ca pentru vecie le-ai statornicit. 

20. res 

'" Vezi tnjosirea mea §i scapa-mS, 

caci Legea Ta nu am uitat-o! 

'^'' Judeca pricina mea §i rSscumpara-ma, 

prin cuvantul Tau da-mi viatS! 

*^^ Departe e de pacato§i mantuirea, 

caci tndreptarile Tale nu le-au cautat. 

'^* Multe sunt indurariie Tale, Doamne: 

dupa hotararea Ta, da-mi via^! 

'" Multi sunt cei care ma prigonesc §i ma apasa, 

dar de la marturiile Tale nu m-am abatut. 

'^^ I-am vazut pe cei sminti^i §1 ma sf^r^eam, 

caci spusele Tale nu le-au pazit. 

''^ lata, am iubit poruncile Tale: 

Doamne, in indurarea Ta, da-mi via^a! 

'^° inceputul cuvintelor Tale e adevar 

$i tn veac, toate hotararile drepta^ii Tale. 

2\.sen 

'^' Cei putemici m-au prigonit Rira temei, 

dar de cuvintele Tale s-a infrico§at inima mea. 

'^^ Voi tresalta [de bucurie] la fagaduin^ele Tale, 

precum eel ce afla prSzi multe. 

'^^ Nedreptatea am urat-o §i m-am sc^bit de ea. 



118,151a Cf. Fp. 17,27-28 („Nu e departe de noi... !n El traim, ne rai§cam §i suntem"). 
118,158 „smintiti §i ma sfSr^eam": TM are „tradatori §i mi s-a fScut sila". ♦ „spusele": 
vezi notalav, 11. 

118.160 Jnceputul": gr. apxn inseamna §i „principiu". 

118.161 Ilarie, leronim §i Augustin vSd aid o prevestire a prigoanelor pentru credinti, 
trimitand la Mt. 10,17 s^. 

118.162 Cf. Is. 9,3; Mt, 13,44 („comoara ascunsatn farina")- 

1 18.163 „Nedreptatea": TM are „viclenia/minciuna". 



m 



PSALM1I118 



iar Legea Ta am iubit-o. 

De §apte ori pe zi Te-am laudat 
pentru hotararile dreptajii Tale. 

Pace multa pentru cei care iubesc Legea Ta 
§i ei nu afia sminteala. 

A§leptat-am mantuirea Ta, Doamne, 
§i porunciie Tale le-am iubit. 

A pazit sufletui meu marturiile Tale 
?! le-a iubit foarte. 

Pazit-am porunciie §i marturiile Tale, 
cSci toate caile mele sunt Tnaintea Ta, Doamne. 

22. thau 

Sa se apropie cererea mea in fa^a Ta, Doamne: 
dupa fagaduin^a Ta, da-mi mtelegere! 

Sa ajunga ruga mea in fa1:a Ta: 
dupa fagaduinta Ta, izbavejte-ma! 

Sa se reverse de pe buzele mele cantare de laudS 
cand ma vei Tnvata tndreptarile Tale. 

172 

Rosteasca limba mea fagaduin^a Ta, 
cSci toate porunciie Tale sunt dreptate. 

sa fie mana Ta spre a ma mantui, 
cSci porunciie Tale le-am ales. 

Insetat sunt de mantuirea Ta, Doamne, 
§i Legea Ta este grija mea. . r v 

Viu va fi sufletui meu §i Te va lauda 
fi hotararile Tale Tmi vor fi ajutor. 

Ratacit-am ca o oaie pierduta: 
cauta-I pe robul Tau, caci porunciie Tale nu le-am uitat! 



118,164 „De §apte ori": numarul §apte simbolizeaza desSvdr§irea. Pe acest temei a fost 

stnjcturata randuiala „ceasurilor" din iiturgia cre^tinl 

118,166 „mantuirea":vezinota lav. 81. Lafel §i la 174. ♦ „le-am iubit"; TM are „le-am 

Tnfaptuit". 

118,169-172 Augustin vede aici chipul Rugatorului desSvar^it, Hristos. 

118,176 „ca oaie pierduta": cf. Is. 27,13; 53,6; ler. 27,6 LXX (50,6 TM); Mt. 18,12 j^. 

§ipar.; IPt. 2,25. 



PSALMim? 305 

119 

* Cfintare a treptelor. 
Catre Domnul, in stramtorarea mea, 
am strigat 5! El m-a ascultat: 

^ „Doamne, izfaave§te sufletui meu de buzele nedrepte 
§ide limba vicleanS!" 
^ Ce sa-ti dea §i ce sa-ti adauge 
pentru limba vicleana? 
^ Sagetile Celui puternic, ascu^ite, 
cu carbunii [aprin^i] din pustiu. 
^ Vai mie, ca pribegia mea s-a lungit, 
m-am sala§luit printre corturile lui Kedar! 
^ Mult a pribegit sufletui meu. 
' Cu cei care urau pacea eram om de pace, 
[dar] de c^te ori graiam cu ei, se razboiau cu mine tara rost. 



119 „Caniarile treptelor" (Ps. 1 19-133) sunt cincisprezece psalmi de pelerinaj pe care li 
cantau credincio§ii veniji la sarbatori, tn timpul urcu§ului spre lerusalim, psalmi pu§i In 
legaturS §i cu cele cincisprezece trepte aflate la intrarea in Templu, pe care stateau 
preotii ^i levi^ii la ceremonii. In acest prim psalm, un evreu pios stabilit In mijlocul unci 
populatii ostile striga Increzator catre Domnul. 

119.1 „in stramtorarea mea": dupa Eusebiu, aceasta prima treapta arata cS urcu§ul sc 
desf5§oara prin mijlocul greutatilor. 

119.2 „nedrepte": TM are „mincinoase". ♦ loan Gura de Aur explicS versetui prin 
Lc. 22,46 („Rugati-va, ca sa nu cSdefi in ispita"). 

119.3 Subiectul nu este exprimat, dar comentatorii presupun ca este Dumnezeu. For- 
mularea aminte§te de expresia imprecatorie: „A§a sa faca Dumnezeu §i sa mai adauge" 
(e.g. IRg. 3,17). ♦ 3b in TM: „Umba vicleana!" ♦ Dupa llarie §i Augustin,' Domnul 
intreaba cu duio§ie: „Ce pot sa-ti dau Tmpotriva limbii viclene?" 

119.4 „din pustiu": liti. „din pustiuri". TM are „de ienupar", ♦ Dupa Augustin, „sagctile" 
sunt cuvintele dumnezeie§ti care strapung inima §i trezesc iubirea. 

119.5 „pribegia mea s-a lungit": TM are „eram pribeag in Me§ekh" (probabil Moski, din 
Caucaz - cf. Gen, 10,2; lez. 38,2 - unde va domni Gog). ♦ „Kedar": trib arab din nord 
(c/ Gen. 25,13). Atat toponimul, cat §i etnonimul sugereaza lume straina §i du§ma- 
noasa. 

1 19.6 in TM, „cu cei care urau pacea" face parte din acest verset. 

119.7 in TM: „Eu [sunt om de] pace; cSnd vorbesc, ei [sunt] pentru razboi." ♦ Pentra 
llarie, „omul de pace" este prin excetenta Hristos, care impaca cerul §i pamantul prin 
sangele Crucii Lui {cf. Col. 1,20). 



306 PSALMII120 

120 

' CSntare a treptelor. 
Ridicat-am ochii mei spre munti: 
de unde Tmi va veni ajutorul? 
^ Ajutorul meu [e] de la Domnul 
care a fScut cerul §i pamantul. 

Nu ingadui sa (i se clatine piciorul 
nici sa nu atipeasca pazitorul tau! 

lata, nu va a^ipi, nici nu va adormi 
Cel care-l pazejte pe Israel. 

Domnu! te va pazi, 
Domnul este adapostul tau de-a dreapta ta. 

Ziua soarele nu te va parjoli, 
nici luna, noaptea. 

Domnul te va pazi de orice rau, 
El iji va pazi sufletul. 

Domnul va pazi intrarea §i iegirea ta 
de acum §1 p§na-n veac. 



S 



120 Unul dintre cei mai cunoscuti psalmi de tncredere totala !n ocrotirea lui Dumnezeu. 
120,1 „munti"; locul teofaniilor. ♦ „Ridicat-am": TM are „ridic/ridica-voi". 
120,1-2 loan Gura de Aur interpreteaza: Tn exil, evreii nu mai vedeau Templul, dar la 
ccr puteau privi oricSnd. Tocmai de aceea Dumnezeu i-a dat omului o pozifie verticala, 
in timp ce toate celelalte animale au o pozifie orizontala: El vrea ca omul sa priveascft 
spre cer. 

120,3 „Nu tngadui s5 (i se clatine": litt. „Sa nu dai spre ciatinare". TM are „Nu va tn- 
gadui... nu va afipi", Se presupune ca w. 3-8 sunt cuvintele preotului care il tncurajeazft 
pe pelerin. 

120.5 „adapostul tau": TM are „umbra ta". 

120.6 „nici luna, noaptea": stihul are functie pur poetica, pentru formarea paralelismului. 

120.7 Dupa loan Gura de Aur, Dumnezeu nu numai ca ne da tol ajutorul, dar, cu 
binefacerile Sale, merge dincolo de ceea ce-I putem cere. 

120.8 „intrarea §1 ie^irea": semitism desemnand tolalitatea actiunilor omului. ♦ 8b; 
expresie liturgica. 



PSALMII 121 307 

121 



' Cantare a treptelor. 
Bucuratu-m-am cand mi s-a spus: 
„In Casa Domnului vom merge." 

Slateau picioarele noaslre 
in cur^ile tale, lerusalime. 

lerusalimul zidit ca o cetate, 
unde toti iau parte laolalta. 

Caci acolo au urcat semin|iiie, 
semintiile Domnului, marturie pentru Israel, 
ca sSl laude Numele Domnului. 

CSci acolo s-au a^ezat scaunele de judecata, 
scaunele pentru casa lui David. 

Cere^i cele ce sunt spre pace pentru lerusalim 
§1 bel§ug pentru cei ce te iubesc! 

Sa fie pace in puterea ta 
§i bel§ug tntre intariturile tale! 

De dragul fratilor mei §i al apropiatilor mei, 



121 Bucuria de a ajunge in lerusalim, casa padi. Parintii comenteaza psalmul cu referire 
la lerusalimul ceresc. 

121.1 in TM, latitlul psalmului se adaugS: „a lui David". 

121.2 „Stateau'': in gr., un perfect de forma perifrastica, avSnd o valoare deosebita de 
inlensitate §i de durata. Unii vad in el un perfect „profetic", in care implinirea viitoare e 
anticipata In credinta (cf. $i Mortari, nota ad he). ♦ „in curtile tale": TM are „la portile 
tale". 

121.3 3b in TM: „bine inchegata in sine" (text nesigur). ♦ Cf. Fp. 2,44-45 {„Toti erau o 
inima !ji un suflet.,."); In. 17,24 („acolo unde sunt Eu safie §i ei impreunacu Mine"). 

121.4 „marturie pentru Israel": TM are „dupa rSnduiala lui Israel". ♦ loan Gura de Aur 
interpreteaza ca dovada cea mai mare a Provideniei divine, a puterii $i intelepciunii lui 
Dumnezeu, faptul ca trebuia sa se adune, caci acolo se citea Legea, care continea istoria 
minunilor din trecut, iar ei erau determinati, in aceste adunari, sa practice dragostea 
frajeasca. 

121.5 „scaune!e de judecata": unul din semnele acestei cetati rege§ti, care exprima dubla 
ei suprematie - preo^ia §i regalitatea; la lerusalim se facea apel impotriva unci judecaji 
(loan Gura de Aur). 

121,6b In TM: „Lini§te/bel§ug pentru cei care te iubesc!" 
121,7 „in puterea ta": TM are „intre zidurile tale". 
121,8b in TM; „voi spune: Pacea sa fie in tine!" 



^ PSALMII 121-123 

am grait pace pentru tine. 

De dragui Casei Domnului Dumnezeului nostru 
am cautat cele bune pentru tine. 



122 

Cantare a treptelor. 
Catre Tine am ridicat ochii mei, 
Cel care Jocuie^ti m cer. 

lata, precum sunt ocliii robilor spre mainile stapanilor lor, 
precum sunt ochii slujitoarei spre mainile stapanei sale, 
a§a sunt ochii no^tri spre Domnul Dumnezeul nostru, 
p^na cand Se va Tndura de noi. 

Ai mila de noi, Doamne, ai mila, 
cSci prea mult ne-am saturat de disprej, 

prea mult s-a saturat sufletul nostru 



[de] ocara celor indestulafi 
§i [de] disprejui celor trufa§i! 



' Cantare a treptelor. 
De n-ar fi fost Domnul cu noi 



123 



saspuna Israel! - •* 

^ de n-ar fi fost Dc 

c^nd s-au ridicat oameni asupra noastrS, 



2 "** 

de n-ar fi fost Domnul cu noi ; 



121,9 „am cSutat": TM are „voi cere". 

122 Dupa intoarcerea din exil, sau in diaspora, israeh'tii au de Tntampinat tot felul dC 
vicisiiudini: harluieli ^i nelntelegere din partea vecinilor 51 a strSinilor. Exasperarea se 
preschimbain rugadune. 

122,1 leronim remarca un progres: In acest al patrulea psalm al treptelor, pelerinul deja 
15! Tnalta ochii catre Dumnezeu. 

123 Psalmistul canta recuno§tinta poporului pentru ca a fost eliberat din primejdii de 
moarte, pe care le evoca prin imaginea apelor dezianfuite, a fiarei nemiloase §i a 
capcanei puse de vSnator. 

123,1 La titlu, TM are in plus „a lui David". ♦ „cu noi": TM are: „pentru noi". ♦ „sa 
spuna Israel!": profetui se poarta ca un dirijor de cor §i-i indeamna pe pelerini sS repete 
(loan Gura de Aur). 



PSALMII \2t-m 

' de buna seama ne-ar fi tnghitit de vii '■'-'-' "' ' ' ' 

cand s-a aprins urgia lor Tmpotriva noastra. 

** De buna seama ne-ar fi acoperit apa, 

prin 5uvoi ar fi trecut sufletui nostru, 

^ de buna seama ar fi trecut sufletui nostru prin apa nestavilita. 

^ Binecuv§ntat [fie] Domnul, care nu ne-a dat pe noi 

pradapentrudinjii lor! 

^ Sufletui nostru a fost eliberat ca o pasSre 

din laful vanatorilor; 

lajul s-a rupt §i noi am fost eliberati. 

^ Ajutorul nostru e in Numele Domnului, ^i^y.- 

care a fScut cerui §i pam^ntul. 

124 

' C^ntare a treptelor. 
Cei care se incred in Domnul [sunt] ca muntele Sionului; 
nu se va clatina in veac eel care locuie§te in lerusalim. 

Munji in jurul lui 
§i Domnul in jurul poporului Sau, 
de acum §i pana-n veac. 
^ Caci El nu va lasa sceptrul pacato§ilor 
peste mo§tenirea celor drepji, 



123.4 „De buna seama": gr. apa, „atunci", „desigur" - particuia conctuziva cu valoare 
de tmarire. ♦ 4b in TM: „§uvoi ar fi trecut peste sufletui nostru." ♦ „ne-ar fi acoperit apa": 
Auguslin vede aici o atuzie la moartea egiptenilor; pentru Origen, e simbolul ispitelor. 

123.5 TM are „alunci ar fi trecut peste sufletui nostru ape involburate". 
124 Un psalm despre lerusalim ca simbol al siguranlei celor credincio§i. 

124.1 „cel care locuie$te in lerusalim": TM are „in veci va ramane". Origen trimite la 
Evr. 12,22 {„V-ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu...")- 

124.2 „Munti in jurul lui": TM are „Ierusatimul, mun^i tl inconjoara". Observatia topo- 
gratica e exacta pentru lerusalimul vechi, „cetatea lui David", situata pe colina mai putin 
inalta numita Ophel sau Sion, la sud de actuala esplanada a Templului (c/ Lanceltotti, 
nota ad loc). ♦ Pentru imaginea lui YHWH ca zid Tn jurul poporului - cf. Zah. 2,9. Ilarie 
leaga expresia de Mt. 28,20 („Iata, Eu sunt cu voi pSna la sf^itul lumii"). 

124.3 3a in TM: „Caci nu se va odihni sceptrul rautajii." Ar putea fi vorba de un monarh 
nelegiuit sau, mai degraba, de o putere straina, sub care ar fi pericolul ca poporu! sa 
decada spiritual. ♦ Theodoret interpreteaza: nu cumva drep(ii asupriti sa considere ca 
totul se petrece din intamplare §i nu exista nici o carmuire divina in lume. 



310 PSALMII 124-125 

ca sa nu-§i tntlnda dreptii ^ 

mainile spre fSradelege. 

Fa bine, Doamne, celor buni 
§i celor drepji cu inima, 

iar pe cei care se abat pe [cai] fncaicite 
Domnul fi va duce deoparte laolalta cu cei ce savar^esc faradelegea. 
Pace peste Israel! 



125 

^ Cantare a treptelor. 
Cand i-a intors Domnul din robie pe [cei din] Sion, 
am fost mangaiati. 

Atunci ni s-a umplut gura de bucurie 
§i limba de veselie. 
Atunci se spunea Tntre neamuri: 
„S-a preamarit Domnul in ceea ce a f5cut cu ei!" 

S-a preamarit Domnul tn ceea ce a fScut cu noi: 
ne-am umplut de bucurie. 

Intoarce, Doamne, robia noastra 
ca §uvoaiele de la miazazi! 



125 Bucuria tntoarcerii. 

125.1 la: litt. ^cSnd a intors Domnul robia Sionului" - In acest stih, Sionul apare ca 
etnonim. ♦ „mangaiati": litt. „ca mangaiati". TM are „eram ca unii care viseazS". 
Eusebiu cunoa§te ambele lectiuni: „Aceastfi viziune a libertatii noastre nu era ?nca 
deplina; va fi adevSrata numai cSnd ?i restui frajilor nogtri se vor tntoarce din robie." 
Ilarie interpreteazS: nu avem Tnca mSngaierea deplina, caci „toata Sptura a§teapta araia- 
rea iiilor lui Dumnezeu..." (c/ Rom. 8,19-21). ♦ Dupa Theodoret, psalmul este cfintat de 
cei ?ntor§i din exil pentru a celebra cultui la lerusalim, in timp ce alfi iudei se afla tnca la 
Babilon (cf. v, 4). 

125.2 „bucurie"; TM are ..rfiset". ♦ „Intre neamuri": minunea Intoarcerii israelitilor din 
exil ii face pe pagSni sa recunoasca maretia Domnului. 

1253a Aceasta repetare exprima intensitatea bucuriei. Prin simpla lui existenfa, acest 
popor dSdea marturie pentru Dumnezeu §i-L vestea (loan Gura de Aur). 
125,4 „intoarce...": aceea§i expresie ca la v. 1. Cf. Ps. 84,2 §i nola. ♦ „5uvoaieIe de la 
miazazi"; TM are „§uvoaieIe din Negebh". Negebh este tinutui de§ertic din sudul ludeii; 
acest toponim se folose?te ?i pentru a desemna sudul ca punct cardinal. !n aceasta zona, 
venirea anotimpului ploios transforma brusc vaile secate In torenti. 



PSALMII 125-126 311 

Cei care seamanS cu lacrimi 
vor secera cu bucurie. 

Plecand, mergeau ?! plangeau 
ducandu-§i semintele; 
venind, se vor intoarce cu veselie 
purtandu-§i snopii. 

126 

Cantare a treptelor; a lui Solomon. 
Daca Domnul nu zide^te casa, 
tn zadar vor 11 trudit cei care o zidesc. 
Daca Domnul nu paze§te cetatea, 
in zadar va fi vegheat eel care o paze$te. 

In zadar vS scula^i dis-de-diminea|a 
§i va ridicati Tndata ce v-ati a§ezat, 
vol care m^ncati painea durerii, 
pe cand celor iubiti ai Sai [Domnul] le da somn. 

lata, mo^tenirea Domnului [sunt] fiii, 
rasplata rodului pantecelui. 

Ca sage^ile in mana de viteaz, 



125.5 Expresie proverbiaia. Cf. Mt. 5,5 („FericiJi cei care plang"); In. 16,20 („Veti 
plange..., dar durerea voastrS se va preschimba in bucurie"). 

125.6 „snopii": gr. 5payna, litt. „spice cat pofi apuca intr-o mana". 

126 Formulari de tip parcmiologic referiioare la de§ertaciunea efortului omenesc fSra 
Dumnezeu (1-3) §i la binecuvSntarea de a avea copii (3-5). Psalmul e atribuit lui 
Solomon, pentru ca el a construit Casa Domnului; tonul sapiential poate fi pus §i el tn 
legatura cu regele Tntelept, 

126,la~b Origen trimite la Gen. 1 1,4 .j^ (tumul Babel), ♦ Ic-d: interpretare hristologica 
la Augustin: „Domnul va paze?te cand vegheafi §i cSnd dormiti. El a dormit o singurfi 
data, pe cruce; S-a trezit §i nu va mai dormi." 

126.2 2b in TM: „§i va intarziati odihna". ♦ „durerii": TM are „ostenelilor". ♦ „celor 
iubifi": TM arc „celui iubit". ♦ „somn": traducSlorii TM au tnteles textul Tn doua feluri: 
asemenea LXX, ori Jn somn". La un prim nivel de lectura, acest „iubit" s-ar putea referi 
la Solomon {cf. 2Rg. 12,25 §i nota), iar somnul, la visul de la Gabaon {cf. 3Rg. 3,5 §i 
nota) - cf BJ, nota ad toe. 

126.3 „Mo§tenirea Domnului" se refera de obicei la PamSntul fagaduinjei sau la poporul 
ales. ♦ 3b in TM: „rasplata, rodul pantecelui". 

126.4 „alungati": litt. „scuiurati afara". ♦ „fiii celor alunga^i": probabil este vorba de cei 
exilati, pe care oamenii i-au respins, dar ar fi ca ni§te sageti in mainile lui Dumnezeu 



312 PSALMII 126-127 

a^a sunt fiii celor alungati. 

Fericit omul care-§i va impUni cu ei dorin^a: 
nu se va ru^ina cand va grai cu du§manii sSi la poarta. 



127 

C^ntare a treptelor. 
Fericiti toji cei care se tern de Domnul, 
cei care umbia pe caile Lui. 
^ Vei manca [din] ostenelile palmelor tale, 
fericit e§ti 51 bine T^i va fl. 

Femeia ta, ca vi^a roditoare 
pe laturile casei tale; 
fiii tai, ca mladitele de maslini 
imprejurul mesei tale. 

lata, a§a va fi binecuv^tat omul care se teme de Domnul. 
^ Sa te binecuvanteze Domnul din Sion 
§i sa vezi cele bune ale lerusalimului 
in toate zilele vie|:ii tale; 

§i sa-i vezi pe fiii fiilor tai. 
Pace peste Israel! 



Impotriva vrajma^ilor. TM are insa „fiii tineretilor". Traducatoml LXX a raportat cuvfin- 

tui ebraic la radacina. omograiS. 

126,5 „i§i va implini cu ei dorinta": TM are „l§i va uinple tolba". ♦ „cu ei": litl. din/de la 

ei. ♦ „la poarta'': ia poarta ceiafii, locu! unde se tratau afacerile publice. 

127 Fericirea familiei care traie^te in frica lui Dumnezeu. 

127.1 Ilarie explica in ce consta „teama de Domnul": ea nu e simplS frica In momente 
grele, ci izvora§te din iubire, iar deplinStatea acestei temeri este iubirea des&vSr§it&, care 
alunga orice frica. Dovada temerii de Dumnezeu este ascultarea de El. 

127.2 „osteneIile palmelor": dupa ed. Rahlfs; alte mss. {Sinaiticus, Alexandrinus) au 
„roadele trudelor". (Gr. Kapnoi; inseamni „rod, fruct", dar §i „Incheietura pumnului, 
palma" - IRg. 5,4; Prov. 31,20.) ♦ Cf. Lc. 14,15 („Fericiti cei care vor manca pSine tn 
imparatia lui Dumnezeu"). 

127.3 Pentru toti comentatorii, vi^a care se intinde pe laturile casei e o metafora pentru 
prezenja binetScatoare ce „umple casa". Vita §i mSslinul sunt !n Biblie metafr)re!c pScii 
§i prosperitaiii, 

127,5 „cele bune ale lerusalimului": pentru loan Gura de Aur, sunt toate bunurile 
mesianice. 



PSALMI1128 313 

128 

' Cantare a treptelor. 
De multe ori s-au luptat cu mine din tineretea mea - sa spuna Israel! 
^ De multe ori s-au luptat cu mine din tineretea mea 
§i nu m-au putut [birui]. 
^ Lucratu-m-au pe la spate pacato§ii, 
5i-au sporit fSradelegea. 
"* Domnul e drept; a taiat cerbicea pacato§ilor. 
' sa fie fScuti de ru§ine p sa se Tntoarca Tndarat 
toti cei care urasc Sionul! 
^ Faca-se ca iarba de pe acoperi§uri 
care, inainte de a fi smulsS, s-a [51] ofilit, 
' cu care nu §i-a umplut mana eel care secera, 
nici poala, eel care aduna snopi, 
^ §i nu [le]-au spus trecatorii: 
„Binecuvantarea Domnului sa fie asupra voastra! 
Va binecuvantam in Numele Domnului!" 



128 Un om, sau poporul Tntreg, i§i aduce aminte de nenumSratele necazuri Tndurate in 
timp §i din care Dumnezeu 1-a scapat. Aceasta Vi da incredere pentru viitor. 
128,1 „s-au luptat cu mine": TM are „m-au asuprit". ♦ loan Gura de Aur spune ca 
Dumnezeu a volt ca evreii sa fie cSnd invin§i, cand invingatori, pentru ca aceasta sa le 
slujeasca drept inva^atura, dar n-a ingaduit niciodata ca acest popor ales sa fie nimicit. ♦ 
Pentru Theodoret, „tinere;ea" e timpul robiei lui Israel tn Egipt ^i al eliberarii lui; este 
vorba insa §i despre Biserica. 

128.3 3a: loan Gura de Aur observfi ca expresia poate avea doua sensuri in fiinctie de 
acceptiunile verbului -ceKTcdvo), „a lucra, a fSuri" - ceea ce s-ar referi la violenle sau 
poveri puse in spatele dreplilor, sau „a lucra, a urzi", care s-ar referi la calomnii, uneltiri 
facutepe la spate (apud Mortari, nota ad loc). ♦ In TM, lilt.: „Pe splnarea mea au arat 
plugarii, §i-au lungit brazdele." 

128.4 „cerbicea": gr. cruxevcK; (la plural); cuvSntuI tnseamna „gat", „gStlej", dar se poate 
referi §i la ceafa, „cerbice", simbolul incapatSnarii (a§a comenteaza expresia Parinlll 
latini). TM are „funiile". ♦ Pentru Ilarie, „cerbicile" ii simbolizeaza pe cei ce 
dispretuiesc jugul Domnului. 

128,5-6 Unii traducatori redau aceste verbe la indicativ viitor, socotind ca propozi^iile 
sunt profetice 51 nu imprecatorii {cf. Lancellotti, nota ad loc). 

128,8 Theodoret aminte§le despre obiceiul de la Jara de a chema binecuvSntarea asupra 
seceraiorilor. Cf. Ruth 2,4. ♦ „Va binecuvantam,..": in gr. verbul e la perfect - a§adar, 
sensul ar fi „v-am binecuvantat §i binecuvantarea ramdne". Ultima propozi^ie pare a fi 
aici inserjie liturgica. 



314 PSALMni29 

129 

Cantare a treptelor. 
Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne: 

Doamne, asculta glasul meu! 
Fie urecliiie Tale cu luare aminte 
laglasui rugii mele! 

De vei cauta la faradelegi, Doamne, 
Doamne, cine va ramane [in picioare]? 

Ca la Tine este impScarea. 

Pentru Legea Ta Te-am a^teptat, Doamne, 
a a§teptat sufletul meu cuvantul Tau. 

A nadajduit sufletul meu in Domnul 
din straja diminetii pana noaptea: 



129 Alaturi de Ps. 50, este poate unul din cei mai folositi psalmi in liturgia tuturor 

riturilor. A§teptarea plina de speranta a Dumnezeului mSntuitor il face foarte polrivit 

pentru slujba vecemiei; In ritu! latin e intonat §i la toate ceremoniile pentru raposati. Este 

totodata unul dintre cei §apte psalmi de pocalnta. 

129,1 „Dintru adancuri": pentru loan Gura de Aur, expresia Inseamna „cu o dorintS 

^rinsa §i cu un mare elan al duhului"; astfel de rugaciuni sunt foarte putemice §i 

diavolul nu poate face nimic impotriva lor. 

129,1-2 „Doamne": TM are YHWH 'Adhonay, ambele nume fiind traduse in gr. cu 

Kijpie. 

129.3 „vei cauta": Hit. „vei pSndi, vei sta sa observi". 

129.4 „impacarea"; TM are „iertare" §i, in plus, „ca sa fii temut". Sensul apare astfel 
u§or diferit. In LXX, versetul e concluzie la cele dinainte; in TM se sugereaza ca abia 
dupa ce omul dobande§te iertarea lui Dumnezeu e cuprins de ace! respect amestecal cu 
admirajie §i cu grija de a nu-L supara, numit indeob?te „frica de Dumnezeu". ♦ Parinjii 
vad in „impacare" (gr. Uoa^o^, „imblanzire", .,impacare", „ispa?ire", „iertare") o trimi- 
tere laHristos, citSnd multe locuri din NT (Un. 2,2; Rom. 5,10; Evr. 9; Tit 2,14 etc.). 

129.5 In TM: „L-am a§teptat pe Domnul, L-a a§teptat sufletul meu §i in cuvantul Lui a 
nadajduit." ♦ „Pentru Legea Ta": este lecfiunea preferata de Rahlfs; Sinaiticus §1 
Alexandrinus au „pentm Numele Tau", lec^iune preferata de Origen, Atanasie, 
Theodoret. Atanasie spune ca „suni cuvintele celui care vine nu de nevoie, ci de dragul 
Celui vrednic de cinstire". loan Gura de Aur ia in considerare trei lectiuni, intr-un unic 
sens: pentru indurarea Ta, pentru Numele Tau, pentru Legea Ta am a5teptat mdntuirea. 
Daca a§ fi lacut altfel, a? fi cazut tn deznadejde. Dar astfel, sunt cuprins de o speranfa 
vie in a§teptarea cuvSntuiui Tau. 

129.6 !n TM: „Suflelul meu [11 a§teapta] pe Domnul [mai mult] decSt a^teapta strajerii 
zorile, strajerii zorile." 



PSALMII 129-130 3'5 



din straja diminetii sa nadajduiasca Israel in Domnul. 
^ Ca la Domnul este miia 
§1 multa rascumparare la El, 
^ §1 El va rascumpara pe Israel 
din toate faradelegile lui. 



130 

* Cantare a treptelor; a lui David. 
Doamne, nu s-a Tnai^at inima mea, 
nici n-au privit prea sus ochii mei, 

nici n-am umblat dupa lucruri mari, sau [prea] marete pentru mine. 
^ Daca n-a§ fi fost smerit, 
ci mi-a§ fi inaitat sufletul, 
ca un prune intarcat la sSnul mamei sale 
a$a ar fi fost rasplata pentru sufletui meu. 
^ sa nadajduiasca Israel in Domnul 
de acum ?i pana \n veac! 



129,7 in TM: „Nadajduie§te, Israele, !n YHWH..." 

129,7-8 in TM, lermemX p'dhuth, „rascumparare", §i verbul corespunzfttor de la v. 8 se 
mai intainesc numai in Ps. 1 1 1,9 cu sens generic §i In Is. 50,2, referitor la eliberarea din 
exil. „Rascumpararea din pScate" ce apare aici da marturie pentru procesut de spiritua- 
lizare a conceptului de mantuire. Acesta va fi sensul din NT: eliberare din pacat {cf. Mt. 
!,21) - cf. Lancellotti, nola ad loc. 
130 Lini§tea celui smerit, care se !ncrede tn Dumnezeu. 

130,2 „Daca n-a§ fi fost smerit, ci...": TM are „Ci/DimpotrivS, mi-am a§ezat §i mi-am 
lini§tit sufletui ca un prune intarcat la sSnul mamei sale, ca un prune tnjarcat este tn mine 
sufletui meu". Traducatorii mai vechi par a vedea „pruncul tntarcat" ca pe o imagine a 
calmului! Comentatorii §i traducatorii moderni, mai buni cunosc5tori ai realitaiilor 
familiale, interpreteaza fie ca e vorba de un copit tntarcat care s-a agitat, a plans, dar In 
cele din urmfi s-a lini§tit ISnga mama sa, fie ca este vorba de un copil satul de supt care a 
adormit. in greaca, textui pare a capata un alt sens, deoarece expresia ebraica 'm lo', 
„dimpotriva", care marcheaza o opozitie fata de cele spuse mai inainte, a fost tradusa tn 
par(ile sale componente, „daca nu", ceea ce a produs o conditionaia a carei regenta pare 
a fi stiliul d. Atunci ideea ar fi: daca m-a§ fi trufit, dacS m-a§ fi agitat ca un prune tntar- 
cat, atunci „rasplata" (adica pedeapsa) ar fi fost tocmai aceasta tulburare sufleteasca. 
Intr-un mod asemanator interpreteaza loan Gura de Aur, care separa 2d considerandu-1 
tnsa un fel de concluzie la tot ce s-a spus („a5a sa-mi plateasca Dumnezeu daca nu e ade- 
varat ce am spus") - cf. IRg. 3,17. ♦ „la sSnul mamei sale... pentru sufletui meu": litt. 
„pe mama sa... pe sufletui meu". 



3*6 PSALMni31 

131 

CSntare a treptelor. 
Adu-Ji aminte, Doamne, de David 
§i de toata blandefea lui; 

cum a jurat Domnului, 
a fSgaduil catre Dumnezeul lui lacob: 

„Nu voi intra in sSla^ul casei mele, 
nu ma voi urea tn a§ternutul patului meu, 

nu voi da somn ochilor mei, 
nici pleoapelor mele atipire 
sau odihna tamplelor mele 

pana ce nu voi gasi loc pentru Domnul, 
saia§ pentru Dumnezeul lui lacob." 

lata, am auzit despre el in Efrata, 



131 Inten(ia lui David de a-I construi Casa Domnului (c/ 2Rg. 7,1-2; IPar. 28,2) este 
rasplatita de ISgaduinta referitoare la perenitatea dinastiei lui. De aceea de foarte 
timpuriu psalmul a fost interpretat mesianic. UrcSnd spre Sion, peierinii mediteaza 
asupra semnificatiei lui spirituale: loc de manifestare a alegerii lui Dumnezeu. Psalmul 
este inrudit §i cu psalmii regali §i cu cSntarile Sionului; s-a presupus §i ca era utilizat 
liturgic intr-o ceremonie care rememora aducerea chivotului la lerusalim {cf. 2Rg. 
6,13-19) - cf. Ravasi, III, p. 667. DupS majoritatea Parinlilor, in acest psalm David este 
prefigurarea lui Hristos, 

131.1 „biandetea": TM are „necazurile/ostenelile". 

131.2 „a jurat": in textele istorice e vorba de o intenlie, nu de un juramSnt, dar dejalntrc 
Regi §i Paralipomene se vede o mai mare subliniere a rolului lui David in construirea 
Templului. ♦ „Dumnezeul lui lacob": TM are ,.Cel Putemic al lui lacob" - apelativ 
arhaic, ce apare mai ales in Isaia. La fel §i la v. 5. 

131,3-4 „Nu voi intra... Nu voi da... etc.": Htt. „Daca voi intra... Daca voi da... etc.", 
subinteies „a§a sa-mi faca Dumnezeu": structurS tipica de juramSnt. ♦ „sala5ul": Htt. 
„cortul". ♦ „a§temutul patului": Htt. „patul a§temutului". 
131,4c Nu apare in TM. 

131.5 C/Fp. 7,46. 

131.6 Complementele celor doua verbc sunt pronume feminine, sublntelegfind „chi- 
votul" (in greaca, substantiv feminin exprimat la v. 8b). Unii Parin^i au vSzut aici o 
aluzie la Fecioara Maria. La v, 7, in schimb, ambele pronume sunt masculine, refe- 
rindu-se la Dumnezeu. ♦ „Efrata": nume vechi al Betleemului, David §1 oamenii sSi, 
aflati la Betieem, au auzit ca chivotui, rapit de filisteni, se gSsea tn „campiile padurii": 
TM are „tarinile lui Ya'ar'", toponim care trimite cu gandul la Qi/yath i^'arim, loca- 
litate la 15 km vest de lerusalim, unde in IRg. 7,1-2 se spune ca a fost a§ezat chivotui 
recuperat de la filisteni. Traducatorul LXX a tradus toponimul. 



PSALMII 13! 317 

I-am gSsit Tn cRmpiile pSdurii: 

sa intram Tn sSla^urile Lui, 
sS ne inchinam spre locul unde au stat picioarele Lui! 

Scoala-Te, Doamne, cStre odihna Ta, 
Tu $i chivotul sf1nj;eniei Tale! 

Preotii TSi se vor mve§manta Tn dreptate 
ji credincio§ii T&\ se vor veseli. 

De dragul lui David, robul TSu, 
nu da la o parte faja unsului Tau! 

A jurat Domnui lui David adevar pe care nu-l va lua inapoi: 
„Din rodul pantecelui tau voi a§eza pe tronul tau: 

daca vor pazi fiii tai legamSntuI Meu 
$i marturiile Mele acestea, pe care le voi da lor ca Tnva|:atura, 
§i fiii lor pana Tn veac vor §edea pe tronul tau." 

Caci Domnui a ales Sionul, 
l-a luat ca locuinta pentru Sine: 

„Aceasta e odihna Mea Tn veacul veacului, 
aici voi locui, fiindca I-am ales; 

prada i-o voi binecuvanta din plin, 
pe saracii sai Ti vol satura cu paine, 

pe preotii sai Ti voi Tnve§manta Tn mantuire 
§i credincio§ii sai se vor bucura cu bucurie mare. 
'^ Acolo voi face sS rasara puterea lui David, 



131,7 Verbele sunt la viitor, cu valoarc hortativa. Aceea^i valoare ar puiea-o avea §i viitorul 

verbelor de la v. 9. ♦ „!ocul unde au stat picioarele...": TM are „scaunelul picioarelor...". 

131,8-11 Asemanatorcu2Par. 6,41-42. 

131,9 C/ Is. 60,10. 

I31,llb-I2 Citat de Petru Tn cuvantarea sa de la Rusalii (Fp. 2,30). 

131.13 ,,1-a luat": gr. alpexiConai, „a lua pentru sine", „a alege". TM are ,,1-a dorit". 

131.14 ,,1-am ales": TM are ,,1-ain dorit". 

131.15 „prada": gr. ftnpa, „vanat, captura, prada"; termenul din TM inseamna 51 
„vanat", 5i „provizii". ♦ „o voi binecuvSnta din plin"; lift. „binecuvSntELnd voi 
binecuvSnta" - semitism. ♦ 15b: Augustin vede aici aluzie la Euharistie, hrana celor 
smeriti cu inima care II urmeaza pe Hristos. 

131.16 „inve5manta Tn mSntuire": Augustin trimite la Gal. 3,27 {„v-ati Tmbracat tn 
Hristos"). ♦ „se vor bucura cu bucurie mare": liil. „vor tresaita cu tresaitare". 

131.17 „puterea": litt. „comul"; pentru „comul lui David": cf. Lc. 1,69; !er. 23,5; 33,15. 
♦ „lumin&": litt. „lampa". Multi Parinti vad aici o aluzie la loan Botezatorul, trimi^and la 
In. 5,35. 



318 PSALMiri31-132 

am pregStit o lumina pentru unsul Meu; 

pe du§manii lui Ti voi imbraca in ocara, 
dar asupra lui va inflori sfinjenia Mea." 



132 

C^tare a trepteior; a lui David, 
lata, ce este mai frumos ?i mai placut 
decat sa locuiasca frajii laolalta? 

Ca mirul de pe cap ce coboara pe barba, 
pe barba lui Aaron, 
care coboara pe marginea ve§mintelor lui. 

Ca roua Ermonului care coboara pe mun^ii Sionului; 
caci acolo a poruncit Domnul binecuvantarea 
5i via^a pana in veac. 



131,18 „sfintenia Mea": TM are „coroana lui". 

132 Odata ajunji la sanctuar, pelerinii se bucura de comuniunea cu slujitorii sacri 51 cu 
fratii lor in credinta. Psalmul adapteaza, poatc, expresie proverbiala despre buna 
injelegere In familie. 

132.2 „mirul": TM are „untdelemnul eel bun/piacut" - conota{ia este atat din sfera 
cultului, cat §i din cea a cosmeiicii. Cei din vechiul Orient foioseau din bel§ug 
untdelemnul parfumat ca semn de bucurie (cf. Mt. 6, 1 7) sau de ospitalitate (cf. Lc. 7,48). 
♦ Aluzia la barba lui Aaron trimite la folosirea sacra a mirului pentru ungerea marelui 
preot. ♦ Pentru Origen, ungerea simbolizeaza pe Duhul Sfant. 

132.3 Ermonul este ultimul masiv din capatul de sud al lanfului Mun|ilor Antiliban. 
Aluzia la Sion plaseaza §i roua, ca imagine a binecuvSntarii lui Dumnezeu, in sfera 
sacrului (cf. Lancellotti, nota ad loc.). In Is. 26,19, roua este metafora invierii. ♦ Ilarie 
observa cS roua face parte din binecuvSntirile patriarhilor: „Sa-|i dea Dumnezeu din 
roua cerului..." (Gen. 27,28). ♦ Pentru Augustin, „roua Ermonului" simbolizeaza harul 
lui Dumnezeu care-i face pe fra^i s5 locuiasca tmpreuna; ei nu sunt in stare de aceasta 
dear prin puterile sau meritele lor. 



PSALMII 133-134 3t9 

133 

' cantare a treptelor. 
Binecuvanta|i-L a§adar pe Domnul, 
toti robii Domnului, 
cei care staji in Casa Domnuiui, 
in curtile Casei Dumnezeului nostru. 
^ Ridica^i-va noaptea m^inile spre cele sfinte 
§i binecuvantati pe Domnul. 
^ Sa te binecuvanteze Domnul din Sion, 
Cel care a ftcut cerul §i pamantul! 

134 

' Aleluial 
LSudaJi Numele Domnuiui, 
Laudaji, slujitori, pe Domnul! 
^ cei care sta^i in Casa Domnuiui, 
tn curtile Casei Dumnezeului nostru! 
^ Laudafi pe Domnul, ca bun este Domnul, 



133 Ultima dintre „cantarile treptelor": pelerinii pleaca din Templu Tndemnandu-i pe 
slujitorii lui sS staruie tn rugaciune, iar ace§tia !i binecuvanteaza in numele Domnuiui. 

133.1 Primul verset suna ca un ramas-bun §i o concluzie a pelerinajului: liti. „Iata, deci, 
binecuvSntati-L...". ♦ Id: nu apare In TM, dar Ic este „care stafi tn Casa Domnuiui 
noptile" - probabil levitii aflati tn slujba saptamSnala la Templu (c/ IPar. 9,25-27 §i 
notch ad loc). 

133.2 „noaptea": litt. „tn nopti". Despre felul tn care levitii se randuiau de straja zi §i 
noapte in fafa Domnuiui, cf. IPar. 9,33 ?i Ps. 134,2. ♦ in TM: „Ridicati-va mSinile spre 
cele sfinte..." 

134 Psalmul este alcaiuit din fragmente tmprumutate din alji psalmi: U2 (v. 1), 133 
(v. 2), 135 (vv. 1, 8, 10), 70 (v. 19), U3 (vv. 6, l5-21a). Psalmul poveste§te mai ales 
minunile Exodului, despre care Ilarie observa c5 simbolizeaza tot ce a facut Dumnezeu 
pentru mSntuirea omului. Toate categoriile de credincio?i sunt chemate sa aduca lauda 
Dumnezeului creator 51 mSntuitor, respingand orice idolatrie. 

134,1 „Aleluia": traducStorul transpune ca atarc expresia ebraica Haflu Yah, tn vreme 
ce la tnceputui v. 3 traduce: „Laudati pe Domnul". ♦ lb in TM: „Laudati, slujitori ai 
lui YHiVm" 

134.3 „frumos": TM are „piacut/incantator". loan Gura de Aur spune cS faptui de a-l 
canta lui Dumnezeu e tn sine §i folositor §i placut: cSntecul religios tnalta sufletui, tl 



320 PSALMII 134 

c^ntati Numelui SSu, cS este frumos! 

Fiindca pe lacob §i l-a ales Domnul, 
pe Israel ca avutie a Sa. 

Eu am cunoscut ca mare este Domnu! 
$i Domnul nostru, mai presus decat toti zeii. 

Toate cate le-a voit Domnul le-a fUcut, 
in cer §i pe pamant, 
pe mari §i m toate adancurile: 

El ridic3 norii de la marginea pamSntului, 
fulgere facut-a pentru ploaie, 
El scoate vanturile din vistieriile Sale. 

El a lovit pe intaii-nascuti ai Egiptului, 
de la om pana la dobitoc; 

g 

a trimis semne 5! minuni in mijlocul tau, Egipte, 
peste Faraon §i peste to^i robii lui. 
"* El a lovit neamuri multe 
§i a ucis regi putemici: 
" pe Seon, regele amoreilor, 
§i pe Og, regele Basanului, 
§i toate domniile din Canaan 
' §i a dat pamantui lor mo^tenire, 



mo^tenire lui Israel, poporului Sau. 

Doamne, Numele Tau este In veac, 
Doamne, amintirea Ta este din neam m neam! 



invaia sau ii aminte^te adevarurile mantuirii §1 scopul ultim. Melodia e o placere §i omul 
care U canta lui Dumnezeu dobSnde^te un caracter sacru. 

134.4 Cf. Deut. 7,7-8, 

134.5 „mai presus decSt to^i zeii": Ilarie trimite la ICor. 8,5, unde Pave! vorbe|te despre 
zeii mitologiilor pSgane ca despre ni^te „pretin§i dumnezei". Acela§i Apostol ii echiva- 
leaza mai apoi cu demonii (ICor. 10,20). 

134,9 „semne 51 minuni": sintagma consacratS pentru a desemna faptele minunate ale lui 
Dumnezeu, care !i manifesta atributele. 
134,nab Cf. Num. 2 1 ,2 1 -35; Deut. 2,26-3, 1 7. 

134.12 loan Gura de Aur irimite la Rom. 9,4 sq. („A lor Ifiilor lui Israel] este infierea §1 
slava §i Legamantul §i Legea §i cultut gi tagaduinjele, ai lor sunt patriarhii §i din ei este 
Hristos dupa trup"). 

134.13 C/ Ex. 3,15. 



PSALMII 134-135 

'* CSci Domnul va judeca poporul SSu 

§1 de robii Sai Se va milui. 

'^ Idolii neamurilor sunt argint §i aur, 

lucrarea mainilor omenejti: 

'* gura au, dar nu pot vorbi, 

ochi au, dar nu pot vedea, 

" urechi au, dar nu pot auzi, 

[nari au, dar nu pot mirosi, 

maini au, dar nu pot atinge, 

picioare au, dar nu pot pa§i, 

nici nu vor da glas din gatlejul lor,] 

nici nu este suflare in gura lor. 

'^ Asemenea lor sa ajungS cei care li fac 

§i to^i cei care se tncred in ei! 

'^ Voi, casa a lui Israel, binecuvanta^i pe Domnul! 

Casa a lui Aaron, binecuvantati pe Domnul! 

^° Cask a lui Levi, binecuvantati pe Domnul! 

Cei care va temeti de Domnul, binecuvantati pe Domnul! 

^' Binecuvantat fie Domnul din Sion, 

Cei care locuie§te in lerusalim! 



321 



135 



' Aleluia! 
Lauda^i pe Domnul, cS este bun, 
cS in veac este mila Lui! 



134,14 C/ Deut. 32,36. 

134.16 „nu pot vorbi...": litt. „nu vor vorbi". Verbele la viitor sugereaza ca aceastS 
neputinia este iremediabiia. 

134.17 Rahlfs pune in paranteza stihurile I7b-e. presupunand o conlaminare cu Ps. 
113,14-15 §i propune astfel eliminarea lor. Ele nu apar nici In TM. 

134.20 „Cei care v5 temeti de Domnul": vezi nota la 1 13,19. 

134.21 in TM are, la final, din nou Hat'lu Yah. in LXX, expresia apare la tnceputul 
psalmului urmator. 

135 Psalm de lauda, numit tn tradi^ia iudaica „marele Hallel" (cf. 2Par. 7,3), folosit in 
liturgie la finalul cinei pascale, dupa Ps. 112-117 {cf. introd la Ps. 112) precum §i la 
sarbatoarea Corturilor. Se presupune ca refrenul era cSntat de intreaga adunare liturgica. 
135,1 „mila"; TM are hesedh - cf. nota la 24, 10. 



322 PSALMII135 

Laudaji pe Dumnezeul dumnezeilor, 
ca in veac este mila Lui! 
^ Lauda^i pe Domnul domnilor, 
cS in veac este mila Lui! 
Pe Cel care singur face fapte minunate, 

ca in veac este mila Lui! 
Pe Cel care a i^cut cerurile cu pricepere, 

c& Tn veac este mila Lui! 
Pe Cel care a intSrit pSmantu! peste ape, 

ca in veac este mila Lui! 

Pe Cel care singur a fScut luminStorii cei mari, 

cS in veac este mila Lui, 

* soarele spre stap^nirea zilei, 

ca in veac este mila Lui, 

luna §i steleie, spre stapanirea nopfii, 

ca in veac este mila Lui! 
Pe Cel care a lovit Egiptul Tn intaii lor nascuji, ..^ 

ca in veac este mila Lui, 
§i 1-a scos pe Israel din mijlocul lor, 

ca in veac este mila Lui, 

cu m^na tare §i brat inaljat, 

ca in veac este mila Lui I 

'^ Pe Cel care a despicat Marea Ro§ie, 

ca in veac este mila Lui, 



135,2a-3a: „Dumnezeul dumnezeilor... Domnul domnilor": forme de superlativ de tip 

Semitic. 

135,7 „singur": nu apare tn TM. ♦ „luminatorii": cf. Gen. 1,14-16. 

135.10 C/ Ex. 12,29. 

135.11 C/ Ex. 12,51. 

135,12a Expresie recurentS pentru a caracteriza interventiile mantuitoare ale liii 

Dumnezeu (Deut. 4,34 etc.). 

135,13 „Marea Ro§ie": TM are litt. „Marea de trestii", care desemna la origine un mic 

golf al Mediteranei aflat la rasarit fata de delta Nilului (§i unde cre§teau trestii), iar apoi 

ajunge sa desemneze Marea Ro§ie cu cele doua brate Intre care se afla Peninsula Sinai. 

Cf.Ex. 13,18. 

135,13-15 Cf. Ex. 14. ♦ „i-a pravaiit": Origen remarca folosirea gr. EKTivooao) (care se 

folose^te pentru „a scutura de pe tine o insecta", „a-ti scutura praful de pe picioare") 

pentru a sugera u§urin|a intaptuirii. 



PSALMII 135 323 

''^ 5i 1-a trecut pe Israel prin mijlocul ei, 

ca in veac este mila Lui, 
'^ §i i-a pravalit pe Faraon §i oastea lui in Marea Ro§ie, 

ca in veac este mila Lui! 
'* Pe Cel care a trecut pe poporul Sau prin pustiu, 

ca tn veac este mila Lui! 
Pe Cel care a scos apa din crapatura st&icii, 

ca in veac este mila Lui! 
'^ Pe Cel care a lovit regi mari, 

ca in veac este mila Lui, 
'^ 5i a ucis regi puternici, 

ca in veac este mila Lui: 
' pe Seon, regele amoreilor, 

ca in veac este mila Lui, 
^° §i pe Og, regele Basanului, 

ca in veac este mila Lui, 
^' 5i a dat pamantul lor mo§tenire, 

ca in veac este mila Lui, 
^^ mo^tenire lui Israel, robul Sau, 

ca in veac este mila Lui! 
^^ in injosirea noastrS §i-a amintit de noi Domnul, 

ca in veac este mila Lui, 
^'' §i ne-a rSscumparat de la vrajmagii no§tri, 

cain veac este mila Lui! 
^^ El da hrana la tot trupui, 

ca in veac este mila Lui! 
^^ Laudafi-L pe Dumnezeul cerului, 



135,16c-d Nu apar in TM §1 nici tn Sinaiticus %i Alexandrinus; cf. Deut. 8,15. ♦ 
„crapatura stSncii": s-ar putea tntelege §i „stSnca cea colturoasa". 
135,17-20 C/nota la 134,11. 

135.23 „Domnu!": nu apare in TM. 

135.24 „rascumparat": TM are „sniuls". 

135.25 „hrana": TM are „paine", termen care se poate refer! §i la hrana In general. ♦ „la 
tot trupui": dupa interpretarea lui Atanasie, Dumnezeu nu-§i limiteaz5 providenta la 
oameni, ci o extinde la toate f2.pturile. In acela§i sens, Theodore! trimite la Mt. 6,26. 

135.26 „Dumnezeul cerului": expresie t^rzie, caracteristica epocii perse {cf., e.g., 2Ezi. 
1,2; Dan. 2,18; Apoc. 11,13), care nu se mai intaine§te tn Psalmi. 

135,26c-d Nu apar in TM §! nici in Sinaiticus §i Alexandrinus. 



324 PSALMII 135-136 

cS Tn veac este mila Lui! 
Laudafi-L pe Domnul Domnilor, 
ca Tn veac este mila Lui! 



136 

^ AI lui David. 

La rSurile Babilonului, 
acolo am §ezut 51 am plans 
cSnd ne-am adus aminte de Sion. 
^ In salcii, Tn mijlocul lui, 
atarnat-am harfele noastre. 

Caci acolo cei care ne-au robit ne-au cerut cuvinte de cantari 
§i cei care ne-au dus departe [ne-au cerut] un imn: 
„Cantati-ne din cantarile Sionului!" 

Cum sa cantam cantarea Domnului Tn pSmSnt strain? 

De te voi uita, lerusalime, uitata fie dreapta mea! 

sa se lipeasca limba mea de gatlejul meu de nu-mi voi aminti de Tine, 
de nu voi pune mai presus de toate lerusalimul ca inceput al bucuriei mele! 

Ammte^te-Ji, Doamne, de fiii lui Edom, Tn ziua lerusalimuiui 
cum ziceau: „Pustiiti-l, pustiiti-1, pana latemeliile lui!" 

D 

Fiica nenorocita a Babilonului, 



136 Cantare a exilatilor. 

136.1 Psalmul nu are titlu in TM. ♦ ..RSurile Babilonului", Tigrul §1 EufratuI, au dat 
numele grecesc al ^inutului: Mesopotamia, „tinutul dintre rSuri". 

136.2 „salcii": TM are „plopi", ♦ „harfele"; gr. opyava, liti. „instrumente muzicale". 

136.3 „un imn": TM are „veselie". 

136.5 „uitata tie..."; TM are litt. „sa uite...". In siriaca este „sa ma uite". Targumul Tnte- 
lege „eu voi uita de dreapla mea". Multi traducatori modemi subtnteleg „dreapta mea 
sa-§i uite deprinderea de a cSnta", iar alfii emendeaza tifkhah in likh'toi; „sa se usuce". 

136.6 „Voi pune mai presus de toate" incearca sa redea verbul gr. cu doua preverbe 
Trpoovcaoaow. 

136.7 „fiii lui Edom... ziua lerusalimuiui": la cucerirea lerusalimuiui de catre 
Nabucodonosor, edomitii [i se aiaturasera jefuitorilor (Plangeri 4,22; lez. 35,5.12; 
25,12). La acest evcniment s-ar putea referi „ziua lerusalimuiui", dar mai poate insemna 
§i ziua razbunarii lui de catre Dumnezeu {cf. Abd. 10-15). 

136.8 „nenorocita": TM are „pustiita". ♦ „ili va plati": lilt. „tti va da in schimb 
rasplatire". ♦ „ce ne-ai facut noua": ////. „ceea ce ne-ai dat noua tn schimb". ♦ Parintii 



PSALMII 136-137 325 



fericit eel care i^i va plati pentru ce ne-ai fScut nouS! 
^ Fericit eel care va apuca §1 va izbi pruncii tai de stSnca! 



137 

' A! lui David. 
l\\ voi aduce lauda, Doamne, cu toata inima mea, 
pentru eft ai ascultat cuvintele gurii tnele, 
51 in faja ingerilor I^i voi inal^ cantare; 
^ ma voi inchina spre templul TSu eel sfRnt 
§1 voi aduce lauda Numelui Tau, 
pentru miia Ta §i adevarul Tau, 
caci ai inaltal mai presus de orice nume cuvantul Tau. 
^ in orice zi Te voi chema, asculta-ma degraba: 
Te vei Tngriji de mine din bel^ug, cu puterea Ta, in sufletul meu. 
" Sa-Ti aduca lauda, Doamne, to^i regii pamantului, 



atrag atcntia ca impreca^ia este a exilafilor, nu a psalmistului. loan Gur5 de Aur: „Sunt 
cuvinte ale unor prin§i in razboi care suferS prea mult." 

136,9 Omor§rea copiilor apare adesea tn relatarile antice (e.g. Euripide, Troienele) despre 
distrugerea unei cetati (c/ §i Is. 13,16; Os. 14,1; Naum 3,10). In felul acesta se nimicea 
orice speranta de rena§tere. Autorul folose§te probabil imagine devenita slmbolica pentru 
nimicirea totaia. ♦ Pentru Augustin, „pruncii Babilonului" sunt dorintele rele, la na§terea 
lor, iar piatra e Hristos. §i pentru Origen, „pruncii Babilonului" sunt gandurile rele. 
137 Aducere de lauda §i muHumire Providentei divine. Dupa Atanasie, e psalmui che- 
marii universale. 

137,1 „A1 lui David": unele manuscrise adauga „al lui Aggeu §i Zaharia". ♦ „pentru eft ai 
ascultat": c/ In. 11,41. ♦ „voi Inalfa cantare": gr. va>^«-c/ nota la56,8. ♦ lb nu apare 
In TM. ♦ „tngerilor": TM are „zeilor". „In fata zeilor" s-ar putea intelege „fata de zei" 
(c/ LanceJIottl, nota ad he). Targumut interpreteaza „Tn fata judecatorilor". ♦ Ilarie 
comentcaza: „ingerii sunt de fata alaturi de credincio§i - Scriptura afirma aceasta de mai 
multe ori (c/ Ps. 33,8)." 

137,2d in TM, text dificil: Hti. „ai marit peste tntreg Numeie Tau spusa/fagaduinja Ta". 
in Alexandrinus: „ai Tnaitat mai presus de orice Numeie Tau"; unele manuscrise au „...pe 
sfSntuI Tau". 

137.3 „asculta-ma degraba": TM are „ma asculti". ♦ 3b TM are „spore§ti in sufletul meu 
taria" - trad, conjecturaia. ♦ Ilarie: „Dreptul nu e niciodata lipsit de teama, dar are sigu- 
ranta ca va fi tntotdeauna ascultat." 

137.4 Cf. Apoc. 21,24 {„regii pamantului li vor aduce siava lor"). ♦ „au auzit toatc 
cuvintele...": SlSnta Scriptura, odinioara ascunsa la iudei, a ajuns la neamuri, dupft 
Hristos (Augustin). 



326 PSALM!! 137-138 

cSci au auzit toate cuvintele gurii Tale, 
^ ?i sa cSnte pe c^ile Domnului, 
ca mare este slava Domnului. 

Preainalt este Domnul ^i la cele smerite prive§te 
5i pe cele inalte de departe le cunoajte. 
^ §! de vo! umbla in mijlocul stramtorarii, Imi vei da viatS; 
peste urgia du5mamlor mei Ji-ai Tntins mana 
§1 m-a mantuit dreapta Ta. 
^ Domnul [le] va plati pentru mine. 
Doamne, mila Ta este in veac: 
lucrarile mSinilor Tale nu le trece cu vederea! 



138 

' Pentru sfar§it; psalm al lui David. 
Doamne, Tu m-ai cercetat §i m-ai cunoscut: 

Tu 5tii cand ma a5ez §i cand ma scol; 
Tu ai tnteles de departe gandurile mele, 



137.6 „cele Inalte": TM are „pe eel trufa§", dar unii comentatori modeml traduc „Cel 
MSre^ (ia aminte de departe)", referind termenul la Dumnezeu (c/ Anchor Bible. Psalms 
III, pp. 275, 279). ♦ „cunoa§te": sensul este aici „a lua aminte", „a-§i forma o pSrere, o 
judecata", chiar „a judeca" (cf. §i Ps. 138,1). ♦ Cf. lac. 4,6 („Dumnezeu Se tmpotrivejte 
celor trufa§i, dar celor smerili le d5 har"). 

137.7 „urgia": TM are lilt. „narile" - metafora obi§nuita pentru furie. ♦ „dreapta Ta": 
pentru Atanasie, ea simbolizeaza pe Fiul, care ne-a mantuit. 

137.8 Primul stlh In TM: „Domnul va duce la bun sfar§it de dragul meu." ♦ „trcce cu 
vederea": TM are „lasa sa cada/parasi". 

138 Lauda plina de uimire adusa atot^tiintei lui Dumnezeu. El cunoa^te adSncurile 
fiintei omului, pentru ca El 1-a plasmuit; trecutul, prezentul §i viitorul nu au nici o taina 
pentai El. Con^tiinfa privirii continue a lui Dumnezeu tndreptata asupra omului tl 
inspSimanta la inceput pe psalmist, ca §1 pe lov (cf. 7,17 sq.; 23-24), insa felul in care 
Dumnezeu se ingrije§te de om ii treze§te acestuia o uimire plina de bucurie, apoi 
seninaiale. Augustin refera psalmul la Hristos, ca, de allfel, majoritatea Parintilor, dar pe 
alocuri §1 la istoria fiului risipitor, adica a oricarui cm. 

138.1 Ms. Alexandrinus are in plus, la titlu. „al lui Zaharia, tn diaspora"; !n acest caz x^ 
Aaui6 trebuie interpretat „pentru David". ♦ „Pentru sfSr§it": TM are „Pentru mai-marele 
cSntaretilor". ♦ „cercetat": litt- „cfintarit/evaluat". 

138.2 „ma a§ez... ma seol": lilt. „§ederea mea... scularea mea". ♦ „g§iidurile": TM are 
..planurile". 



PSALMII 138 327 

^ cararea mea 5i culcu§ul meu le-ai urmarit 

§i toate caile mele le vezi dinainte. 

'* Caci nu este cuvant pe limba mea 

^ §i lata, Doamne, Tu ie §tii pe toate, 

cele de pe urma §i cele de la inceput: 

Tu m-ai plasmuit §i ai pus peste mine mSna Ta. 

^ Prea minunata e §tiinta Ta pentru mine, 

prea puternica s-o pot [ajunge]. 

' Unde sa ma due de la duhul Tau 

§i de la fata Ta unde sa fug? 

^ De ma vol urea in cer, Tu e§ti acolo, 

de vol cobori la iad, de fata ejti. 

De-mi vol lua aripile in zori 
§i ma vol saia§lui la capatul marii, 

§i acolo mana Ta ma va calauzi 
§i ma va tine dreapta Ta. 

§i am zis: „De buna seama intunericul ma va acoperi!" 
[Dar] §i noaptea va fi lumina spre desfatarea mea, 

caci intunericul nu va fi Tntunecat pentru Tine 
§i noaptea ca ziua va fi luminata, 
intunericul ei va ft ca lumina. 



138.3 „culcu§ul": gr. cxdivoq, litt. „fuiiie/trestie (de masurat)". Traducatorii rezolva 
diferit acest text dificii. TM are „(umblarea §i) culcarea", expresie polarizata ce indica 
totalitatea actelor omului, la fel ca „§ederea ?! scularea" de la v. 2. ♦ „le vezi dinainte": 
TM are ,X\\ sunt arState". 

138.4 Manuscrisele man adaugS dupa „cuvant" fifiiicoi; „nedrept", considerSnd astfel 
V. 4 propozitie de sine statatoare. ♦ In TM versetul este: „Caci nu este rostire pe limba 
mea §i iaia, YHWH, ai cunoscut-o pe toata." 

138.5 In TM: „Din fa^a ?! din spate Tu ma cuprinzi §1 ai pus peste mine m§na Ta." ♦ Cf. 
IPt. 5,6 {„SmeriEi-va sub mana puternica a lui Dumnezeu"). Cf. §i In. 21,17 {„Doamne, 
Tu §tii toate..."). 

138.6 Cf. Rom. 11,33 („0, adSncul §tiintei §i al intelepciunii..."). ♦ „putemica": TM are 
„inalta". 

138,9a in TM: „De voi lua aripile zorilor..." 

138.1 1 „acoperi": litt. „caica Tn picioare", ♦ in TM, v. 1 1 : „§i am spus: «Desigur, [daca] 
ma va acoperi intunericul ?i lumina va fi noapte pentru mine», '^ Insa chiar intunericul..." 

138.12 Cf. In. 1,5 („lumina lumineaza ?n Intuneric..."); Iln. 1,5 („Dumnezeu este lumina 
§i in El nu este nimic tntunecat"). 



328 PSALMII 138 

13 



Caci Tu ai pus stSpanire pe rarunchii mei, Doamne, 
m-ai sprijinit din sanul mamei mele. 

Iti voi aduce lauda, pentru ca infrico^ator de rainunat am fost fScut, 
minunate sunt lucrarile Tale §i sufletui meu le cunoajte bine. 

Nu erau ascunse de Tine oaseie mele, pe care le-ai fScut Tn ascuns, 
§i faptura mea, Tn cele mai de jos ale pamantuiui. 

Cand nu eram Tnca piasmuit m-au vazut ochii Tai 
§i in cartea Ta toti vor fi scri§i; 
ziua vor fi piasmuiti §i nimeni Tntre ei. 

Pentru mine au fost cinsti^i mult prietenii Tai, Doamne, 
mult s-au Tntarit stapanirile lor! 

TDeJ-i vor numara, vor fi mai mul^i decSt nisipul; 
m-am trezit §i tot cu Tine sunt. 

De i-ai ucide pe pacato^i, Dumnezeule! 
Oameni varsatori de sange, departa|i-va de la mine! 

Pentru ca vei spune, Tn cugetare: 



138.13 „ai pus stapanire": TIVl are „ai piasmuit". ♦ „m-ai sprijinit din.,.": TM are „m-ai 
acoperit/tesut in...". 

138.14 „am fost fScut": alte mss, importante au „Te-ai fScut". 

138.15 in TM: „Nu fi-au fost ascunse oaseie mele pe cSnd eram plismuit in taina, urzit 
in adancurile pamantului." 

138.16 „nu eram tnca piasmuit": cuvant rar, Htt. „nefinisarea mea". §i In TM este un 
hapax pentru Biblie („embrion"?). ♦ „ziua vor fi plSsmuiti": leronim, Tn CommentarioU, 
!1 leaga de ITes. 5,5. ♦ „nimeni Tntre ei": text obscur; Parintii Tncearca sa-i dea un sens 
suplinind „nimeni dintre ei nu va lipsi" (Tn legStura cu „toti vor fi scri§i"), sau „nici un 
pacatos nu va fi printre ei" {cf. nota la 9,6 §1 9,26) - cf. Mortari, nota ad he. O inter- 
pretare foarte raspandita este §i „nu va lipsi nici o zi la socoteata finaia" (cf. Nesmy, nota 
ad he). ♦ in TM, 16c: „zilele toate erau taurite pe cand nu era nici una" - trad. conj. 

138.17 In TM: „Cat sunt de pretioase pentru mine planurile (cuvantui are un omonim 
care inseamna «prieteni, tovara§i») Tale! Dumnezeule, cat de mare e numarul lor!" - dar 
se poate tnfelege $i „cat de numeroase/putemice sunt capeteniile lor!". 

138,18b Versetul face parte din cSntarile creatine din sarbatoarea Invierii. ♦ „§i tot cu 
Tine sunt": lisus e de-a dreapta TatSlui inca Tnainte de a veni ca JudecStor, interpreteaza 
Augustin. 

138.19 Cassiodor: „Mai presus de toate, sa nu credem cS Hristos cere moartea pacat05i- 
lor: El a venit, neTndoielnic, sS-i mantuiasca (cf. Mt. 9,13) [...] Dumnezeu Tl ucide pe paci- 
tos tacSndu-l sa moara faja de pacat ca sa traiasca pentru Dumnezeu (cf. Rom. 6, 1 0)." 

138.20 Text obscur. Augustin cite§te 1 9a ?! 20b ca pe componentele unei construc^ii 
conditionale intrerupte de o imprecatie. ♦ 20a Tn TM; „Cei care vorbesc de Tine cu 



PSALMII 158-139 329 

ei vor lua spre zadamicie cetatile Tale. 

^' Oare nu i-am urat, Doamne, pe cei ce Te urSsc pe Tine, 

§1 impotriva du^manilor TSi nu ma mistuiam? 

^^ Cu ura desEvar^ita li uram 

§i ei au ajuns du^mani pentru mine. 

^^ Cerceteaza-ma, Dumnezeule, 51 cunoa§te-mi inima; 

pune-ma la incercare §i cunoa§te cararile mele 

^"^ §i vezi de este in mine vreo cale a nelegiuirii 

5i caiauze§te-ma pe calea vejnica! 



139 

' Pentru s^it; psalm al lui David. 
^ Scapa-ma, Doamne, de omul viciean, 



viclenie." ♦ „cetatile Tale": TM are 'areykha, „cetatiie Tale", dar Targumul, precum §i 
Aquila, Symmachos §i leronim {Hebr.) au citit fareykhd, „potrivnicii Tai" {lilerele 
ebraice ' §i f sunt foarte asemanatoare). Alti traducatori citesc 'aleykha, „asupra Ta" 
(Lancellotti). Oricum, textul e dificil; s-au dat diverse tnterpret5ri: „Cei care jura pe 
Numele Tau pentru a In^ela, du§manii Tai, fac juraminte zadarnice" (Targum); „Cei care 
vorbesc mincinos impotriva Ta, du§manii Tai, s-au ridicat zadarnic" (leronim §i 
Symmachos); „Pentru ca au vorbit despre Tine §i au luat zadarnic cetatea Ta" (Pe^itta); 
„Ei spun despre Tine lucruri nelegiuite, s-au ridicat tn zadar tmpotriva Ta" (Lancellotti); 
„Ei vorbesc despre Tine cu viclenie, socotesc de nimic gandurile Tale" (BJ) etc. 

138.22 Pentru Origen, ura desavSr^ita este ura celui desavar§it care ura§te raul §i se inde- 
parteaza de el. Cassiodor spune ca ura desavSr^ita este sa-1 iube§ti pe om §1 sa ura§ti viciul, 
iar dupa Augustin, ura desavar§ita inseamna a iubi ceea ce Dumnezeu a creat §i a uri nele- 
giuirea: in peregrinarea mea pamanieascS, sunt pa§nic cu cei care urasc pacea (cf. Ps. 1 19,7) 
pSna cand vom ajunge la vederea pacii, care este lerusalimul ceresc. Cand vom ajunge 
la tarm, cei buni vor fi despartili de cei rai (cf. Mt. 25,31 sg.); pana atunci nu trebuie sa 
rupem navodul, adica sa iscam dezbinari in Biserica sub pretextul alungarii pe§tilor rai. 

138.23 „cararile": TM are „grijile". 

138.24 „cale a nelegiuirii": TM are „cale a durerii" - despre un obicei daunator sau 
despre calea pribegiei. Se mai poate In^elege §1 „calea idolilor" (cu un omonim 'o^ebh). 
♦ Cf. In. 8,46 („Cine Ma va dovedi de pScat?"); 14,30 („Acum vine stapanilorui lumii 
acesteia, dar el nu are nimic in Mine"). 

139 in situatiile frecvente de asuprire §i violenta, eel sarman i§i afla ocrotire la Dumnezeu. 
I se potrive§te lui David §i oricarui credincios, dar mai cu seama lui lisus (Itarie). 

139.1 „Pentru st^§it": TM are „Pentru mai-marele cantaretilor". 

139.2 „nedrept": TM are „silnic/violent". La fel §i la vv. 5 §i 12. ♦ Cf. In. 17,15 („Nu-Ti 
cer sa-i lei din lume, ci sa-i paze§ti de eel rau"). 



330 PSALMni39 

de omul nedrept izbave§te-ma, 

[de] cei care au planuit stramb^ta^i in inima [lor], 
ziua intreaga pun la cate razboaie! 
§i-au ascutit limba ca a jarpelui, 
venin de nSparca sub buzele lor. 
Oprire 

Paze?te-ma, Doamne, de mana pacatosului, 
de oamenii nedrepti scapa-mS, 
[de] cei care au planuit sS puna piedica pa§ilor mei! 

Cei trufa§i mi-au pregatit cursa in ascuns 
§i au intins funii, curse pentru picloarele mele, 
pe langa carare mi-au a^ezat piatra de poticnire. 
Oprire 

Am zis Domnului: „Dumnezeul meu e§ti Tu, 
pleaca-Xi urechea, Doamne, la glasul rugii mele! 

Doamne, Doamne, puterea mantuirii mele, 
umbrit-ai capul meu in ziua de razboi. 

Q 

Sa nu ma dai, Doamne, pe mSna pacatosului, aja cum pofte^te: 
ei s-au socotit impotriva mea. Nu ma parasi, ca nu cumva sa se Tnal^e ei!" 
Oprire 
[Cat despre] capul celor care ma Tmpresoara, 



139,4b Cf. Rom. 3,I3c. ♦ Din pricina pacatului, omul a devenit mai primejdios decSt 

loate vietatile (loan Gura de Aur). 

139,6 „pentru picioarele mele": nu apare tn TM. 

139.8 „umbrit-ai": TM are „acoperit-ai". ♦ loan Gura de Aur spune ca „a umbri" e un 
cuvSnt concret pentru a exprima o ocrotire plinS de iubire. Dumnezeu ti da nu numai 
ocrotire, ci §i odihna. 

139.9 „a§a cum pofte§te"; traducerea este una din soluliile posibile {litt. „de la pofta de 
mine"), adoptalS de unii Parin(i, ca loan Gura de Aur; alta soluble care s-a propus: „din 
pricina poftei mele" (Augustin; „tu cu pofta ta faci loc diavoluiui"). Dezavantajul este ca 
versetul trebuie pus in gura unui p5catos, Tn vreme ce majoritatea PSrintilor pune intregul 
psalm in roslirea lui Hristos ?n patimirea Lui. Atanasie §i Ilarie interpreteaza: „Du§manul 
sa nu ma tarasca departe de dorul meu de maniuire." TM vorbeste clar despre dorintele 
nelegiuitului: litt. „Sa nu dai curs dorintelor celui nelegiuit, planul lui nu Ingadui sS se 
inalte". Theodoret §i alti Parinti incearca sa salveze ambivalenta: dorinta celui care se 
roaga de a mantui §i dorinta du§manului de a distruge {cf. Mortari, nota ad loc). 

139.10 „capul celor care ma impresoara": litt. „capul tncercuirii/incoiacirii lor". 



PSALMII 139-140 331 

truda buzelor lor li va acoperi. ' ^■ 

^^ Vor cadea peste ei carbuni, cu foe ii vei dobori, 

tn nenorociri nu vor putea rSbda. 

'^ Omu! limbut nu va propa^i pe pamant, 

pe omul nedrept relele 11 vor vana spre pieire. 

'^ Am cunoscut ca Domnul va face judecaia pentru ce! sarman 

§i dreptate pentru cei saraci. 

*'' Neindoielnic cei drep^i vor aduce laudaNumelui Tau 

§i cei nepriiianiti vor locui in fafa Ta. 



140 

' Psalm al lui David. 
Doamne, strigat-am catre Tine, asculta-mS; 
ia aminte la glasul rugii mele cand strig catre Tine! 
^ Sa se indrepte rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta, 
ridicarea m^inilor mele - jertfS de searai 
^ Pune, Doamne, paza gurii mele 
§i u§a de ingradire imprejurul buzelor mele! 



I39,llb in TM: „in pripastii nu se vor ridica/sa nu se rldice." 

139.12 „limbut": certaret, vorbitor de rau (Atanasie); obraznic, eel care scoate )a Iveaia 
pacatele aproapelui (loan Gura de Aur). 

139.13 Pentru Ilarie, „cel sfirman" este prin excelenta Hristos, iar „cei saraci" sunt cei 
care au!mbrati§atsaracia pentru Dumnezeu, cei care se afla sub altar (c/ Apoc. 6,10). 

139.14 „neprihaniti": to. „integri". ♦ „in fata": to. „cu fata". ♦ 14b: Augustin leaga 
stihul de Mt. 5,8 („Fericiti cei cura^i cu inima..."). 

140 Psalm foarte folosit, mai ales in rugaciunea liturgica de seara. Credinciosul se roaga 
sa fie ferit de ademenirile facatorilor de rele {cf. Mt. 26,41; „Vegheati §1 rugati-va ca sa 
nu cadeti tn ispita"). loan Gura de Aur spune ca este un psalm obscur pe care to^i tl canta 
fara sa-1 m(eleaga, dar Parintii au hotarSt sa-l rosteasca seara pentru leacul de purificare 
ce se afla in el $i nu numai datorita cuvintelor ,Jertfa de seara". 

140.1 „asculta-ma": TM are to. „grabe§te-te pentru mine". ♦ „glasul rugii mele": TM 
are „glasul meu". 

140.2 Cf. Ex. 30,8; Apoc. 5,8; 8,3-4. ♦ „ridicarea mSinilor" (TM „palmelor"): gest de 
rugaciune. ♦ „Jertfa (TM «ofranda») de seara". nesangeroasa, Tnsotita de rugaciune §i 
tamfiiere, se aducea in fiecare seara Tn Templu {cf. 3Rg. 1 8,29; Dan. 9,2 1 ). 

140,3b in TM: „§i paze§te u§a buzelor mele." ♦ Cf lac. 1,26 („Daca cineva crede cS c 
evlavios, dar nu-^i (ine in frSu limba..."). 



332 PSALMHI40 

^ Nu pleca inima mea spre cuvinte de vic!e?ug, 

ca sa-mi aflu motiv de pScat 

cu oameni care savar^esc nelegiuire, 

§i sa nu iau parte la cele alese de ei! 

SS ma pedepseasca eel drept cu indurare 5! sS ma mustre, 
dar untdelemnul pacatosului sa nu unga capul meu, 
caci §i rugaciunea mea [staruie] in mijlocul bunului lor plac. 

Judecatorii lor au fost inghititi langa stanca; 
vor auzi cuvintele mele, pentru cS erau dulci. 
' Precum gramada de lut e sfSramata de pamSnt 
s-au risipit oasele noastre langa laca§ul mortilor. 

Caci la Tine, Doamne, Doamne, sunt ochii mei, 
in Tine am nadajduit: sa nu-mi lei viata! 

Paze§te-ma de la^ul pe care mi l-au intins 
5i de smintelile celor ce fSptuiesc nelegiuirea! 



140,4 Cf. Mt. 6,13 („nu ne duce pe nol In ispita"). ♦ „cuvinte de vicle§ug": TM are 
„cuvant/lucru r3u". ♦ „motiv de pScat": liii. „sa pretextez pretexte" (semitism); poate 
Insemna a gSsi prilej pentru a pacatui sau a gSsi scuza pentru pacatele savar§ite. ♦ 4b in 
TM: „spre savSr^ire de fapte rete." ♦ 4d se mai poate Intelege §1 „sa nu am parte cu ale§ii 
lor". TM are: „§i sS nu ma tnfhjpt din delicatesele lor." 

140,5b In TM, textul e obscur; traducerile sunt conjecturale: „[va fi ca] untdelemnul 
care nu-mi va starSma capul" (KJV); „untdelemnul celui rau sa nu-mi unga niciodata 
capul" (RSV); „el (dreptul) nu refuza untdelemn pentru cap capului meu" (Chouraqui); 
„untdelemnul pariumat s5 nu-mi unga capul" (TOB); „caci pedeapsa lui e ca 
untdelemnul tumat pe capul meu" (Comilescu). ♦ „rugaciunea mea": ebr. fphilathl - 
dar, in textele de la Qumran (1 1 Q Ps') apare hithHapatti, „m-a§ compromite" {cf. BJ, 
nota ad loc.) ♦ „bunului lor plac": TM are „rauiatilor". 

140,6a §i in TM textul'e obscur: litt. „Au fost aruncafi judecatorii lor tn mainile stSncii". 
BJ inicrpreteaza: „Ei au cazut in mainile StSncii, Judecatorul lor", atrSgand atentia ca 
Domnul e adesea numit „Stanca lui Israel". Cf. ^i Mt. 21,44 („Cine va cadea pe StSnca 
aceasta se va sfarSma"). loan Gura de Aur interpreteaza: au cazut precum piatra aruncata 
in ap5 care nu se mai vede. 

140,7a in TM: „Precum eel care dcspica 51 starSma de pSmSnt." Theodoret vede aid 
imaginea brazdei taiate de plug. 

140.8 „viata": litt. „sufletur (semitism). 

140.9 „smintelile": gr. aKovScdov, „piatra de care te impiedici" §i, de aici, „piatra de 
poticnire", „ceva care te impinge/trage la pacat". TM are „ademenirile", „cursele". 



PSALMII 140-141 333 

'° Vor cadea Tn propria lor plasa pacato^ii, 
eu sunt pus deoparte pana ce voi trece. 

141 

* Pentru in^elegere, al lui David, pe cand se afta in pe^terS; 
rugae iune. 

Cu glasul meu catre Domnul am strigat, 
cu glasul meu catre Domnul m-am rugat. 

Revarsa-voi inaintea Lui ruga mea, 
stramtorarea mea inaintea Lui o voi vesti. 

§i cand slabea in mine duhul meu, 
Tu ai cunoscut cararile mele; 
pe calea aceasta pe care mergeam, 
ei mi-au ascuns cursa. 

Luam seama la dreapta §i priveam, 
ca nu era nimeni care sa ma cunoasca. 
A pierit scSparea de la mine 
§i nu este cine sa caute la sufletui meu. 

Strigat-am catre Tine, Doamne, 
zis-am: Tu e§ti nSdejdea mea, 
partea mea in pamantui celor vii. 

la aminte la ruga mea, 
caci am fost umilit foarte; 



140,10 „voi trece": gr. Kopepxonca. Augustin atrage aten{ia ca este cuvSntul Pa§telui 
{cf. Ex. 12,23 51 notaati/oc.)- 

141 Un om haituit, pe care toti il parSsesc, strigi spre Domnul. indaratui lui se profi- 
leaza chipul lui Hristos in patimirea Sa. 

141.1 „Pentru tntelegere"; TM are Mafkil - cf. nota la 31,1. ♦ „!n pe^tera": cf. IRg. 24 
5iPs. 56,1. 

141.2 „cu glasul... am strigat": semitism care exprima intensitatea acjiunii. ♦ Cf Lc. 
23,46 („Iisus, strigand cu glas mare, ... §i-a dat duhul"). 

141.3 „ruga": TM are „plangerea". 

141.5 in TM: „Prive§te la dreapta ?i vezi." La dreapta este locul aparatorului {cf Ps, 
1 5,8b). Parintii refera pasajul mai ales la trSdarea lui Petru. 

141.6 „nadejdea": TM are, ca ?i Tn multe alte locuri, un termen mai concret: „adapostul". 

141.7 „ruga": TM are „strigatul". 



334 PSALMII 141-142 

scapa-ma de prigonitorii mei, 
caci sunt mai tari decat mine! 

Scapa din temnita sufletui meu, 
ca sa aduc iauda Numelui Tau, Doamne! 
Pe mine ma vor a^tepta drepfii 
pana cand ma vei rasplati. 



142 

Psalm al iui David, cand il prigonea fiul [sSu]. 
Doamne, asculta rugaciunea mea, 
ia aminte la ruga mea, Tntru adevaruJ Tau, 
asculta-ma in dreptatea Ta; 

§i sa nu intri la judecata cu robu! Tau, 
caci nu se va Tndreptati Tnaintea Ta nimeni din cei vii. 

Du$manul a prigonit sufletui meu, 
a smerit pana la pamant viaja mea, 
m-a ajezal in intunecimi, ca pe cei moiti din veac. 

Ostenit-a in mine duhul meu, 
inima s-a tulburat in mine. 

Mi-am adus aminte de zilele de demult 
§i am cugetat la toate lucrarile Tale, 
la faptele mainilor Tale cugetam. 

Mi-am Tntins mainile spre Tine, 



141,8 „ma vor a^tepta ... pdna cand ma vei rasplati": TM are „ma vor tnconjura ... cand 
Imi vei face bine". 

142 Plangerea celui sarman §i prigonit, care a§teapta mantuirea de la Dumnezeu. AI 
§aptelea psalm de pocainta. 

142.1 „cand 11 prigonea fiul": nu apare in TM. 

142.2 „nu se va Indreptati": nimeni nu se poate face pe sine drept, nimeni nu-§i poate „ca5- 
tiga" mantuirea; aceasta este darul iubirii Iui Dumnezeu {cf. Rom, 3,20 sq.\ Gal. 2,16). 

142.4 „oslenit-a": gr. oktiSicmo, „a-§i pierde puterile, a fi sfar?it, a fi cuprins de 
angoasa". Augustin trimiie la Mt. 26,38 („intristat e sufietui Meu pana ia moarte..."). 

142.5 „am cugetat": TM are „am murmurat". ♦ „zilele de demult": pentru Grigore eel 
Mare, e vorba de zilele din Paradis, Tnainte de caderea omului. 

142.6 „Mi-am Tntins mainile": ioan Gura de Aur atrage atentia ca Sienetcxaa, litt. 
„mi-am desia?urat in afara", sugereaza un mare elan, ca §i cum omul ar voi sa iasa din 
trup peniru a alerga spre Dumnezeu. 



PSALMII 142-143 335 

sufletul meu spre Tine, ca un pamant fSra de apa. 

Oprire 

' Degrab' ascuItS-ma, Doamne: 

slabit-a duhul meu! 

Sa nu-X' mtorci faja de la mine, 

ca sa nu ma aseman cu cei care coboarS ?n groapa! 

* Da-mi sa aud dimineata mila Ta, 

caci in Tine am nadajduit! 

Fa-mi cunoscuta, Doamne, calea pe care sa merg, 

caci spre Tine mi-am ridicat sufletul. 

^ Scapa-ma de du§manii mei, Doamne, 

caci la Tine mi-am aflat scapare. 

'^ invaja-ma sa fac voia Ta, cad Tu e^ti Dumnezeul meu! 

Duhul Tau bun ma va cSlSuzi la loc drept. 

" Pentru Numele Tau, Doamne, Tmi vei da via^a; 

in dreptatea Ta vei scoate din stramtorare sufletul meu 

'^ 5i in mila Ta ii vei nimici pe du§manii mei, 

li vei da pieirii pe to^i cei care-mi asupresc sufletul, 

caci robul Tau sunt eu. 



143 

' Al lui David, tn fa^a lui Goliat 
Binecuvantat fie Domnul, Dumnezeul meu, 
Cei care inva^a mainile mele la lupta, 
degetele mele la razboi! 
^ Mila mea §i scaparea mea, 



142,8 „dimineata": pentru Grigore eel Mare, este „2iua f5ra apus, !nvierea viitoare, cand 
se va arata Hristos, Viata noastra {Col. 3,4)". Aceea§i idee la Atanasie, Ilarie, Augustin. 
142,10b PSrintii considers ca aici e vorba de Duhul SfSnt. Cf. §i In. 16,13 („Duhul... va 
va calauzi la tot adevSrul"). 

143 Omul, con§tient de efemeritatea sa, 11 cheama pe Dumnezeu in ajutor. Prezen^a lui 
Dumnezeu ii ajunge. 

143.1 „in fata lui Goliat": nu apare in TM. ■♦ „Dumnezeul": TM are „Stanca". ♦ Cf. Ef. 
6,12 („Lupta noastra... este Tmpotriva puterilor tntunericului..,"). 

143.2 Ebraicul hesedh tradus automat cu eXeoi;, „miia", are o nuanta mai putemica de 
„fidelitate". ♦ „scaparea": TM are „fortareata". ♦ „ocrotitorui": TM are „cetatuia". ♦ 



h 
I: 

^ PSALMiil43 ^ 



ocrotitorul meu §i izbavitorul meu, 

ap3ratorul meu ?i Cel in care am nadajduit, 
Cel care mi-a supus poporul meu. 

Doamne, ce este omul ca i Te-ai filcut cunoscut, 
sau fiul omuiui, ca-l iei in seama? 

Omul s-a asemanat zadamiciei, 
zileie lui tree ca umbra. 

Doamne, pleaca cerurile Tale §i coboara, 
atinge-Te de munti §i ei vor fumega; 

sloboade fulgerul §i li vei impra§tia, 
trimite sSge^ile Tale ?i li vei rava§i! 

Trimite mana Ta din inal|ime, 
scapa-ma ?! izbave§te-ma din apele muUe, 
din manastrainilor, 

a caror gura a grSit de§ertaciune 
§i dreapta lor e dreapta a strambatatii. 

Dumnezeule, cantare noua i^i voi cSnta, 
pe harfa cu zece strune I^i voi aduce cantare, 

Tie, care dai regiior izbavire, 
care-1 rascumperi pe David, robul TSu, de sabia vicleana. 

!zbave§te-ma §i scapa-ma din m&ia strainilor: 
a caror gura a grait de§ertaciune 
§i dreapta ior e dreapta a strambatatii. 



„aparatorul": Hit. „cel care (ine scutul". TM are „scutul". ♦ „poporul meu": unele 
manuscrise $i versiuni au ,,popoarele". 

143.3 Cf. Ps. 8,5. ♦ „1 Te-ai ftcut cunoscut" se mai poate intelege §i „il cuno§ti". A§a 
este in TM. ♦ Cassiodor interpreteaza: „Dumnezeu i S-a fScut cunoscut omuiui cSnd i-a 
aparut In smerenia Intaiparii." 

143.4 „zadamicia": TM are „o boare". ♦ „trec ca umbra": TM are „ca umbra care trece". 

143.5 Cf. Is. 63,19. Dupa interpretarea lui Eusebiu, Cuvantul Insu§i a cobordt (cf. In. 
1,14). fiindca omul, chiar dacS Dumnezeu il invata sS lupte, nu are destule puteri 
impotrivavrajma^ilorsai. ♦5b:c/:Ex. 19,18. 

143,7a Atanasie, Ilarie, Augustin spun ca mana aceasta este Hristos. 

143.8 „de§ertaciune": dupa Theodoret, e vorba de hule; !n LXX, termenul desemneazfl 
adesea „idolii". 

143.9 „Cantarea noua" este expresie de recuno§tinta (loan GurS de Aur, Theodoret). 
Pentru Eusebiu §i Cassiodor, e simbolul vietii noi. 



PSALMI! 143-144 

'^ Fiii lor sunt ca mladitele 

ce sporesc in tmeretea lor, 

fiicele lor sunt infrumusejate, 

impodobite ca un templu. 

'^ Camarile lor sunt pline, 

rev5rsandu-se din toate parjile, 

turmele lor sunt rodituare, 

sporind pe ulitele lor. 

' Vitele lor sunt grase, 

nu este zid surpat, nici sp^rtura, 

nici strigat Tn pie^ele lor. 

'^ L-au fericit pe poporul care traiejte astfel, 

dar fericit e poporul al carui Dumnezeu este Domnul. 



hi 



144 

' Lauda, a lui David. 
Te voi preainalta, Dumnezeul meu, [mparatui meu, 
§i voi binecuvanta Numele Tau in veac §1 Tn veacul veacului. 
^ in fiece zi Te voi binecuvanta 



143,12-14 „(Fiii) lor,., (fiicele) lor... etc.": TM are „no5tri/noastre", descriind prosperita- 
tea poporului israelii ca urmare a eliberarii de du^mani §i a binecuvSiitarii lui Dumnezeu. 
in LXX perspectiva este total schimbata: prosperitatea celor nelegiuili este pusa in con- 
trast cu fericirea poporului care 11 are ca unicS avutie pe Domnul, lucru afirmat in v. 1 5. 
143,12c-d in TM: „Fiicele noastre, precum coloaneie din unghiuri, sculptate pentru 
palal/Templu." ♦ „ca un templu": lilt. „dupa asemanarea unui templu"; cf. Lc. 21,5. 
143,13 in TM: „Hambarele sa ne fie pline, revarsfindu-se de fel de fel; oile cu miile §i 
zeciie de mii pe campiile noastre." 

143,15 in TM: „Fericit poporul care o duce astfel, fericit poporul al carui Dumnezeu 
este YHWHl" 

144 Imn Tnaijat lui Dumnezeu, marele Imparat, care inaugureaza ultima serie de imnuri 
(144-150). Cu multe reminiscence din alfi psalmi, autorul cnumera plin de admiratie 
diferite atribute ale lui Dumnezeu §1 ale faptelor Sale. In ebraica este un psalm alfabetic. 

144.1 „in veac ?i in veacul veacului": TM are doar „in veacul veacului". La fel §i la v. 2. 
♦ Dupa Theodoret, to^i profejii ne vestesc ca Hristos este protagonistul acestui psalm, iar 
Cassiodor atrage atentia cS acest psalm deschide seria celor §apte psalmi din care 
inva^am cum sa-I aducem lauda lui Dumnezeu. 

144.2 „voi lauda": Origen atrage atenjia ca se cuvine sa-L iSudam pe Dumnezeu nu 
numai pentru binefacerile Lui, ci pentru marelia slavei Lui, pentru Fiinja Lui. De 



338 PSALMH 144 

§i voi lauda Numele Tftu tn veac §i tn veacul veacului. 

Mare este Domnui §i preavrednic de lauda 
§i marejia Lui nu are hotar. 

Neam dupS neam va lauda faptele Tale 
$i puterea Ta o vor vesti. 

Marefia slavei sflnteniei Tale o vor grSi 
ji minunile Tale vor istorisi. 

Puterea faptelor Tale Tnfrico§atoare o vor spune 
§i maretia Ta o vor istorisi. 
' Amintirea plinatafii bunatajii Tale o vor revarsa 
§i de dreptatea Ta se vor veseli. 

D ft, 

Indurator §i milostiv este Domnui, 
tndelung-rabdator §i mult milostiv. 
Bun este Domnui cu toji 



§i indurarile Lui, peste toate c§te le-a fScut. 

"^ Sa-Ji aduca lauda, Doamne, toi 

§1 sfin^ii Tai sa Te binecuvanteze! 

" Slava impara^iei Tale 

§i puterea Ta o vor grai, 

' pentru a face cunoscu 

§i slava marejiei imparatiei Tale. 

^^ Imparafia Ta e impara^ia tutun 

$i stapanirea Ta, din neam in neam. 



^ Sa-Ji aduca lauda, Doamne, toate fapturile Tale 
" Slava imparatiei Tale o vor spune 
'^ pentru a face cunoscuta fiilor oamenilor stapSnirea Ta 
Imparafia Ta e impara^ia tuturor veacurilor 



asemenea observS ca laudele noastre nu-I adaugfi nimic lui Dumnezeu, dar ne umplu pe 

noi de lumina {Fragm. In Ps.). 

144,4 „neam dupS neam": litt. „generatie §i generatie". ♦ „puterea Ta": TM are „vitejiilc 

Tale". 

144,5-6 „vor istorisi": TM are „voi islorisi". ♦ Expresiile redundante ale profetului arata 

ca ceea ce vrea sa laude ii depa§e5te puterile (Theodoret). 

144, 7a Origen comenteaza: omul preamSre^te lucrarile lui Dumnezeu repetSnd ceea cc 

Dumnezeu insu^i a spus tn zilele creatiei: „Toate sunt bune, foarte bune" {cf. Gen. 1,31) 

{Fragm. In Ps. ). 

144,10 Fapturile care nu au grai !l binecuvSnteaza pe Dumnezeu prin simpla lor 

existenja, dar §i prin glasul omului (loan Gura de Aur). 

144,12 „stapanirea Ta": TM are „vitejiile Tale". 

144,13a Lipse§te din TM, Tnsa omiterea lui este evident accidentalfl, pentru ca determina 

lipsa literei nun din seria alfabetica; de altfel, versetul apare Tn textele de la Qumran §i Tn 

versiuni. 



PSALMII 144-145 339 

'^^ Credincios e Domnul in cuvintele Sale 
§1 sfant in toate lucrarile Sale. 

Domnul Ti sprijine§te pe toti cei care [stau sS] cada 
§i-i indreapta pe toji cei zdrobifi. 

Ochii tuturor spre Tine nadajduiesc 
§i Tu le dai hrana la vreme potrivita. 
'^ Tu iti deschizi mana 
§i umpli orice viejuitoare cu bunavointa. 

Drept este Domnul in toate caile Sale 
§i sfant in toate lucririle Sale. 

Aproape e Domnul de tofi cei care II cheama, 
de toti cei care II cheama intra adevar. 

Voia celor ce se tern de El o va Tmplini, 
ruga lor o va asculta §i Ti va mantui. 

Domnul ii paze^te pe toti cei care-L iubesc, 
dar pe to(i pacato§ii Ti va da pieirii. 

Lauda Domnului va grai gura mea 
§i sa binecuvanteze tot trupul Numele Lui eel sfant, 
in veac §i in veacul veacului! 



145 

' Aleluia! Al lui Aggeu §1 Zaharia. 
Lauda, suflete al meu, pe Domnul! 

Lauda-voi pe Domnul Tn viata mea, 
canta-voi Dumnezeului meu cat voi trai. 



144,14-21 Dumnezeu da cele de trebuin^a tuturor, dar cetor care 11 cheama le da §i 
apropierea divina (loan Gura de Aur). 
144,14 „zdrobiti": TM are „incovoiati". 

144.17 Cf. Apoc. 15,3 („Drepte §i adevarate sunt caile Tale..."). ♦ „sfant": gr. omoc,, 
„sfant, pios, cuvios". TM are fuisTdh, „credincios (LegamSntului)". 

144.18 „Aproape..."; cf. Ps, 118,151; Deut. 4,7. ♦ „intru adevar": Cf. In. 4,24 
(„Inchln5torii tn Duh §i adevar"). 

144.19 Cf In. 9,31 („Pe acela care face voia lui Dumnezeu, Dumnezeu il asculta"). ♦ 
„ruga": TM are „strigatur'. 

145 Imn de bucurie 51 de incredere. Sunt enumerate toate categoriile celor care au nevoie 

de ajutor §1 il primesc de la Dumnezeu. 

145,1 „A1 lui Aggeu §i Zaharia": nu apare tn TM. La fel §i in Ps. 146-148. 



340 PSALM1I145 

Sa nu va Increde^i in carmuitori 
§1 in fiii oamenilor, m care nu este izbavire. 

Va ie^i suflarea lor §i se vor intoarce in fSrana lor; 
in ziua aceea vor pieri toate gandurile lor. 

Fericit eel care 11 are ajutor pe Dumnezeul lui lacob: 
nadejdea lui este in Domnul Dumnezeul iui, 

care a fScut cerul §1 pamantul, 
marea §i toate cate sunt in ele, 
Cel care paze^te adevarul in veac, 

care face dreapta judecata celor nedreptatiti, 
care da hrana celor flamanzi; 
Domnul ii dezleagS pe cei inlanjuiti, 
^ Domnul ii indreapta pe cei zdrobiti; 
Domnul ii in|elepte§te pe cei orbi, 
Domnul ii iube^te pe cei drept:i; 

Domnul ii paze§te pe cei pribegi, 
pe orfan §1 pe vaduva ii va sprjini 
§i calea pacatojilor o va nimici. 
Imparat;i-va Domnul in veac, 
Dumnezeul tau, Sioane, din neam in neam. 



145^ Un comentariu edificator la Augustin: ,Jn virtutea nu ?tiu cfirei infirmitati a mintii, 

cSnd ceva nu merge, ne grabim sa cautam un sprijin omenesc. fncearca sa-i spui unui om 

peste care s-a abatut un necaz: «Exista o persoanS insemnata care te-ar putea ajuta.» 11 

vezi cum zambe§te, se bucura, i^i recapata curajul. In schimb, daca ii spui «Dumnezeu te 

va scapaw, aproape ca intepene§te de disperare. [,..] Vai de astfe! de ganduri! [...] Intr-un 

singur Flu a! omului este izbavirea [...] caci este Fiul lui Dumnezeu." 

145,4 Cf. Lc. 12,20 („NebunuIe, tn noaptea aceasta |i se va cere sufletul"). ♦ „{suflarea) 

lor... (tarana) lor": ////. „lui" - la fel in TM. ♦ „gandurile": dupa Theodoret, sunt ambi- 

tiile de glorie sau de bogafie. 

145,6a-b Cital in Pp. 4,24 §i 14,15; cf. Apoc. 14,7. 

145,7b Cf, Lc. 1,53 („Pe cei flamanzi i-a umplut de bunatati..."); In. 6,35 („Cine vine la 

Mine nu va mai flamanzi..."). 

145,8b Cf Is. 29,18 sq.; 49,9; 61,1; Lc. 4,16-21. ♦ „intelepte§te pe cei orbi": TM are 

„deschide ochii celor orbi". 

145.9 „o va nimici": litt. „o va face nevazuta". ♦ Nu-1 da pieirii pe pacatos, ci doar calea, 
faptele lui (loan Gura de Aur). 

145.10 Cf Apoc. 19,6 („Domnul Dumnezeul nostru §i-a instapSnit domnia"). ♦ TM 
adauga la final Hatlu Yah. 



« 



I>SALMI!t46 341 



146 

' Aleluia! Al lui Aggeu §i Zaharia. 
Lauda^i pe Domnul, cSci bine este a canta psalmi: 
Dumnezeului nostru sa-I fie placuta lauda! 
^ Domnul zide§te lerusalimul 
§i pe cei risipi^i ai lui Israel ii va aduna laolaltS. 
^ El li vindeca pe cei cu inima zdrobita 
§i leaga ranile lor. 
"* El numara multimile stelelor 
§i pe toate le cheama pe nume. 
^ Mare este Domnul nostru $i mare esle puterea Lui 
§i intelegerea Lui nu are hotar. 
^ Domnul Ti ridica pe cei blanzi, 
dar ii smere§te pe cei pacato§i pana la pamSnt. 
' inaitaji Domnului aducere de multumire, 
cantati Dumnezeului nostru pe alauta! 
^ Lui, care Tmbraca cerul cu nori, 
care pregSte^te pamantului ploaie, 
care face sa rasara iarba pe mun^i 
[§1 verdeata pentru trebuin^a oamenilor.] 
^ El da vitelor hrana 
§i puilor de corb care-L striga. 



I464„A1 lui Aggeu §i Zaharia"; nu apare !n TM. ♦ „bine este a cSnta psalmi": litt. 
.,bun lucru este psalmul". ♦ In TM: „... bine este a cSnta Dumnezeului nostru, plScuta e 

lauda Lui!" 

146,2b Cf. In. 1 1,52 {„Iisus trebuia sa moara ca sS-i adune laolaltS pe fiii lui Dumnezeu 

care erau risipiti"). 

146.3 Cf. Is. 61,1; Os. 6,1; Lc. 4,18. ♦ La adunarea eshatologica, toate infirmita(ile 

omene^ti vor disp&rea (Ilarie). 

146.4 Cf. Bar. 3,34; Is, 40,26. ♦ Lui Ilarie, „stelele" ii amintesc de puzderia de stele pe 
care Dumnezeu i le-a aratat lui Avraam {cf Gen. 15,5) §i a carer felurita stralucire a 
admirat-o Pavel (cf ICor. 15,4). 

146.5 „hotar": lilt. „numar". 

146.6 C/Lc. 1,52. 

146,8d Nu apare In TM. Rahlfs propune scoaterea lui, deoarece este o contaminare cu 
Ps. 103,14. 

146,9b Cf Lc. 12,24. ♦ „care-L striga": TM are „care striga". ♦ Dupa Eusebiu, „puii de 
corb" sunt cei pe care parinjii nu-i hranesc; ei nu au alt tata decSt pe Dumnezeu. 



342 PSALMII 146-147 

'" Nu m puterea calului Se va deslSta, 

nici nu-§i va afla plScerea in alergarea omului. 

Domnul i§i afla plScerea in cei care se tern de EI 
§i in cei ce nadajduiesc in indurarea Lui. 

147 

' Aleluia! Al lui Aggeu §i Zaliaria. 
Lauda, lerusalime. pe Domnul, 
lauda pe Dumnezeul tau, Sioane, 

caci El a Tntarit zavoarele portilor tale, 
a binecuvantat pe fiii tai in tine! 

El 1(1 pune drept hotare pacea 
§! din lamura grMui te satura. 
"* El trimite porunca Sa pe pamant: 
repede alearga cuvantul Sau. 
^ El da zapada ca lana, 
presara chiciura ca cenu§a. 
^ El arunca ghea^a ca firimiturile; 
in fa^a gerului Sau cine va putea rabda? 
^ Va trimite cuvantul Sau §i le va topi, 
va stami suflarea Sa §i vor curge apele. 



146,10 „alergarea"; lift. „gambele". ♦ Acest psalm corespunde primei pSrti a Ps. 147 

InTM. 

147 Corespunde Ps. 147,12-20 din TM. Mul^i Parinti (Atanasie, Cassiodor, leronim etc.) 

interpreteazS etimologic nutnele lerusalimuiui: „vederea pacii". 

147,2a Cf. 2Ezr. !3,3. 6.13-15 {repararea por{ilor §1 punerea zftvoarelor de catre 

Neemia). ♦ 2b: c/ Ef. 1,3. 

1473a Exists §i interpretarea mai banaia: „E] pune la hotarele tale pacea." Am adoptat 

Insa solutia mai conforma cu comentariile Parintilor. De exemplu, Chiril al lerusalimuiui: 

„Regii neamurilor, care locuiesc tntr-un tinut sau altul, i§i au limitele stapSnirli lor. Numai 

adevarata sRinta Biserica universalS are, tn toata lumea, o putere ISra limite. Dumnezeu 

i-a pus, dupa cum este scris, «pacea drept hotar»" {Caieheze, ed. Citti Nuova, 8, p. 44, 

apud Mortari, nota ad loc). ♦ 3b: „lamura": liti. „grasimea". Cf. In, 6,51 („Eu sunt 

Painea vie"). Pentru Augustin, aceasta denume^te „Painea coborata din cer" {In. 6). 

147,4b Cf. Is. 55,10-1 1; Apoc. 19,13. Parinlii vad in acest stih o prevestire a raspandirii 

Evangheliei. 

147,7 „va stSmi suflarea Sa"; /(//. „va sufla suflarea Sa/duhul Sau" - semitism. 



PSALMII 147-148 343 



El veste$te cuvSntu! Sau lui lacob, 
indreptarile §i hotararile Sale, lui Israel. 

Nu a facut a§a cu nici un alt neam 
5! hotararile Sale nu le-a dezvaluit lor. 

148 

' Aleluia! Al lui Aggeu §i Zaharia. 
LSudati pe Domnul, [voi, cei] din ceruri, 
laudati-L Tntru cele de sus! 

Laudati-L, toti ingerii Lui, 
15udati-L, toate o§tirile Lui! 

Laudati-L, soare §1 lunS, 
LSudati-L, toate stelele §i luminal 

LSuda^i-L, cerurile cerurilor 
§i apa cea mai presus de ceruri! 
^ Sa laude Numele Domnului, 



147,8 Cf. Rom. 3,2; 9,4 („ale lor sunt tnfierea §i slava §i iegSmintele §i Legea §i cultui §i 

ftgaduintele..."). 

148 Simfonia universului. Dupa Grigore al Nyssei (I, III) respiralia comuna, armonia 

tuluror acestor elemente in ordine $1 frumuse^e desavdr^ita sunt prima %\ adevarata 

muzica. Aceasta cantare a vie^ii vlndecS natura noastra; in sunetele armoniei ei, ne 

comunica taina spre a poioli tulburarile sufletului. 

148.1 Ilarie asociaza cu Rom. 8,19.21 („Faptura a§teapta cu nerabdare aratarea fiiior lui 
Dumnezeu... caci §i ea va fi izbavita din robia stricaciunii..."). 

148.2 „Ingerii" sunt slujitorii care alcaiuiesc curtea cereasca §i mesagerii lui Dumnezeu 
{cf. §i Ps. 102,20-21). Acceptarea lor in credin^a lui Israel a fost posibila abia !ntr-o 
epocatarzie, cSnd se consolidase monoteismul (in carjile mai vechi, „Tngerul Domnului" 
e un mod de a-L desemna pe Domnul insu§i). Exista o concepjie comuna a Orientului antic 
care admite o mul^ime de ftpturi cere§ti subordonate, dar Israel a §tiut sa le integreze 
armonios In cadrul monoteismului. „0§tirile" (gr. Suvqieic;) s-ar putea referi la mulji- 
mea tngerilor {cf. §i 3Rg. 22,19; Lc. 2,13), dar ar putea indica §i multimea a§trilor creati 
de Dumnezeu. Acestea sunt §i sensurile echivalentului din TM, care are ^awa ', „o§tire". 

148.3 „stelele §i lumina": TM are „stelele luminoase" - Un. „stelele luminii". 

148.4 „apa cea mai presus de ceruri": cf nota la 103,3. 

148.5 „s-au ivit": gr. eyevtidriaav, ////. „au tnceput/au ajuns sa exists", in TM, versetui 
are doar douS stihuri. 5b: „EI a poruncit §i au fost create." Dublarea din LXX poate fi 
incercare de a reda conjinutul verbului ebraic bara\ „a crea", care Tl poate avea ca 
subiect numai pe Dumnezeu. 



344 PSALMII 148-149 

caci El a spus ji s-au ivit, 
El a poruncit §i au fost zidite. 

Le-a a§ezat in veac §i in veacul veacului; 
porunca a pus §i nu va trece. 

Laudati pe Domnul, [voi, cei] de pe p^mant: 
balauri 51 toate adancurile, 

o 

foe, grindina, zapada, ghea^a, 
suflare de vijelie, care impliniti cuvantul Lui, 
' muntii §i toate dealuriie, 
voi, pomi roditori 51 toji cedrii, 
'° fiarele §1 toate dobitoacele, 
taratoare §i pSsari inaripate; 
" regi ai pamantului §i toate popoarele, 
cSpetenii §i to^i judecatorii pamantului; 
'^ tineri §1 fecioare, 
batrani laolalta cu copilandri! 

Sa laude Numele Domnului, 
caci singur Numele Lui este prea!na!tat, 
marturia Lui, pe pamant §i in cer! 
' El va inalta comul poporului Sau, 
cSntare pentru to|i credincio§ii Lui, 
fiii lui Israel, poporul ce se apropie de El. 



149 



' Aleiuia! 



Cantaji Domnului cSntare noua, 
lauda Lui in adunarea celor credincio§i! 
sa se bucure Israel de Cel ce 1-a fScut, 



148,8 Cf. Mt. 8,27 („§i vantul, §i marea ascuM de El"). ♦ „gheata": TM are „negura". 

148,13 „mSrturia": gr. e£,0)ioX67Tiai<; {cf. nota la 6,6). Toate cele enumerate tl lauda pe 

Creator dSnd marturie despre lucrarea Sa. EchivalentuI ebraic accentueaza notele de 

maiestate, strilucire. 

148,14c in TM: „poporul ce-I sta aproape" {litt. „poporu! de ISnga El"). 

149 Slava poporului lui Dumnezeu exprimata !n metafore razboinice. 

149,1 „cantare noua": expresie des tntainita In contextul aducerii de multumire pentru o 

biruin^a sau izbavire. Cf. Apoc. 14,3. 



PSALMll 149-150 345 



fiii Sionului sS se veseleasca de Imparatul lor! 

^ Sa laude Numele Lui In hora, 

cu chimval §i harfS sS-I cante Lui! 

** CSci Domnul binevoie^te intni poporul S5u 

§i-i va itiSlta pe cei blanzi intru mantuire. 

' Se vor lauda cei credincio§i Tntru siava 

§i se vor veseii in culcu§urile lor. 

^ Preamaririle lui Dumnezeu, in gatlejul lor, 

§i sabie cu doua tai§uri, in mainile lor, 

^ ca sa aduca razbunare asupra neamurilor 

§i pedepse asupra popoarelor, 

^ ca sS lege pe regii lor in obezi 

§i pe cei de vaza ai lor in catu§e de fier, 

' ca sa Tmplineasca asupra lor hotarSrea scrisa; 

slava aceasta este pentru toti credincio§ii Lui. 



ISO 



' Aleluia! 



149.4 „binevoie5te": gr. eitSoKew implica bunavoiina, desfStare, bucurie. ♦ 4b in TM: 
„U va impodobi pe saracii Sai cu mantuire." Pentru „s5racii", cf. introd. la Ps. 9. Boga^ia 
de sens a ebr. 'maw face ca el sa fie iradus in greaca In diverse feluri: Tievrn;, „sarac"; 
Tipaiji;, „biand"; xcoteivoq, „umil, smerit". 

149.5 Atanasie explicS prin ICor. 1,31 {„Cel care se lauda, In Domnul sa se laude") 
§i Gal. 6,14 („Iar mie sS nu-mi fie a ma lauda decSt tn crucea Domnului nostru lisus 
Hristos"). ♦ „In culcu5urile lor" poate Tnsemna „cand sunt bolnavi" sau „cand mediteazS 
in timpul noptii". 

149.6 Cf. 2Mac. 15,16-17. ♦ „sabie cu dou5 tai§uri": metafora pentru cuvantul lui 
Dumnezeu: Is. 49,2 are „sabie ascutita"; dar, reluat In Evr. 4,12, Ef. 6,17, Apoc. 1,16 §i 
19,21, apare ca „sabie cu doua tai§uri". 

149.7 „asupra": se poate Tnlelege §i „printre". La fel §i la v. 9. 

149,9 „hotararea": gr. Kpi^a, ,Judecata" - mai ales „hotararea judecatoreasca, sentinta". 
♦ fn TM psalmul se termina cu Bat'lu Yah. 

150 Psaltirea, numita in ebraica Sepher fhillTm, „Cartea laudelor", se Tncheie in mod 
firesc cu aceasta „lauda fSra de sfSr^it", tn care Indemnul „LaudaJi" rasuna de treispre- 
zece ori. Lauda universaia este reluata in Apocalipsa-c/ mai ales 15,3-4; 19,4-8. Dupa 
Grigore al Nyssei (1, IX), multimea nenumarata a tuturor perfectiunilor celor ale§i va fi 
pentru Dumnezeu ca o muzica alcatuita din diverse inslrumente, un concert de armonii 
5i melodii. Dupa ce au fost enumerate trambifa, harfa §i aiauta, sunetui mai vesel ai 



346 PSALMII 150-i51 

LSudafi-L pe Dumnezeu intru sfintii Lui, 
laudati-L in taria puterii Lui! 

Laudati-L pentru faptele puterii Sale, 
laudafi-L dupa multimea maretiei Sale! 

LSuda^i-L fn glas de trambita, 
laudati-L in harfS §i alauta! 

Lauda|i-L in tamburina §i in hora, 
laudati-L pe strune §i cu fluier! 

Laudaji-L in chimvale melodioase, 
laudafi-L in chimvaie de strigare! 

Toata suflarea sa laude pe Domnul! 
Aleluia! 



151 

Acest psalm este scris de David cu mana lui ji e Jn afara 
numarului: cand s-a luptat singur cu Goliat. 
Mic eram Tntre frajii mei 
§1 eel mai tanar in casa tataiui meu; 
pa^team turmele tataiui meu. 

Mainile mele au facut un fluier, 
degetele mele au imbinat o harfa. 



chimvalelor ti evoca pe ingeri §i comuniunea noastra cu ei. „Acest ultim psalm Tndeamnfi 
orice spirit sS-L laude pe Dumnezeu; folose§te simboluri pentru cS nu exista limite pentru 
lauda lui Dumnezeu §i imaginile se epuizeaza ftra a reu§i sa o exprime." (Eusebiu) 
150,1 , jntru sfinfii" poate insemna „Tn mijlocul sfmliior", „pentru sfinfii" sau „in sanctuar". 

150.4 „fluier": gr, opyovov - termen generic pentru instrumente muzicale, folosit uneori 
specific pentru cele de suflat. In acest context, acesta din urma e sensul eel mai verosimil. 

150.5 .,melodioase": gr. eijrixo?, litt. „cu sunet bun", ceea ce poate tnsemna §i „sonor, 
rasunator". ♦ „strigare": e vorba de aclamafia liturgica de la sarbatori. 

151 Acest psalm nu apare In TM, dar pare a rezulta dintr-o combinare 51 prescurtare a 
doi psalmi necanonici, din al cSror text ebraic s-au gasit fragmente la Qumran (cf. TOB, 
nota ad loc.) 

151.1 C/ IRg. 17. 

151.2 „un fluier": tn paralelismul dinlre opyccvov §1 \|/aX-nipiov, primul termen poate 
avea valoare generics („instrument muzical"), fiind specificat de al doilea, sau cei doi 
termeni pot fi complementari („inslrument de suflat", „instrument cu coarde"). Pentru un 
„ciobana§", am preferat fluierul. 



PSALMIilSl 347 

^ Cine-I va da de §tire Domnului meu? 

Domnul Tnsu^i, El asculU. 

^ El I-a trimis pe sotul Sau 

§1 m-a luat de la oile tatalui meu 

§i m-a uns cu untdelemnu! ungerii Lui. 

' Fratii mei erau frumo^i §i tnalfi, 

dar n-a binevoit tntru ei Domnul. 

^ Am ie§it in intampinarea Strainului 

§i el m-a blestemat cu idolii lui. 

' Dar eu, trSgand de la el sabia, 

i-am taiat capul §i am indepartat ocara de la fiii lui Israel. 



151,3-4 Cf. IRg. 16. In texiul de la Qumran: „^ Cine va proclama, cine va vesti lucrarile 
Stapanului a toate? Dumnezeu a vSzut totul, a auzit §i a ascultat. " A trimis pe prorocul 
sau ca sa ma unga, pe Samuel, ca sa-mi dea marire" {cf. TOB, nota ad he). 



„Doamne, sa se tnalie cfltre Tine 

imnul fapturii Tale 

§i fii milostiv cu traducStorul ostenit. 

S-a chinuit cautSnd cuvintele 

care Te cSnta." 

(Sancti Ephrem Syri, Hymni et Sermones, 1,62, ed. Lamy, Malines, 1902 - apurfNesmy, 

p. 780.) 



ODELE 



Introducere 



I. Prezentare generaift 

In multe din manuscrisele grece§ti ale Psaltirii, dar §i ?n unele din manu- 
scrisele complete ale Septuagintei, cum este Codex Alexandrinus, sunt 
cuprinse, de multe ori alaturi de aja-numitul „Psalm al CLI-lea", un numSr 
de rugSciuni 9i imnuri pe care Rahlfs a hotarSt sa le includa ca atare in edi- 
tia sa, cu titlul generic Odae (gr. (j>5ai). Potrivit grupajului tematic traditio- 
nal, aceste texte sunt inserate in Septuaginta intre „cartile poetice", imediat 
dupa Psalmi, §i urmate de Proverbe, Ecleziast, Cantarea Cantarilor §i lov. 
Este vorba despre paisprezece bucaji (a noua fiind compusa din doua texte 
distincte), rugaciuni sau imnuri de slava, zece dintre ele provenind din VT 
(1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11), doua din NT (9 ?i 13), iar doua (12, Ruga- 
ciunea lui Manasse §1 14, Cantarea diminefii) fiind creafii autonome; majo- 
ritatea textelor sunt intrebuin^ate frecvent tn ritualul liturgic al Bisericii 
Ortodoxe (partial %\ al celei Catolice). Toate pot fi citite In cheie cre^tina, 
constituind, aiaiuri de Psalmi, partea poate cea mai intens „cre§tinata" din 
manuscrisele Septuagintei. Sunt indicii ca Odele au interesat Tn mod special 
traditia cre§tina timpurie, dedicSndu-Ii-se de cStre unii Parinti ai Bisericii 
sau alfi scriitori biserice§ti comentarii speciale, in conexiune, de regufa, cu 
corpusul de baza al Psalmilor. Exemplul eel mai evident al aceslui proces 
de „cre§tinare" este fragmentul din Avacum, unde textul grecesc, diferind, 
de altfel, mult de originalul ebraic, ajunge sa fie interpretat de cre5tini, Tncft 
din primele secole, ca o profe^ie despre venirea Mantuitorului Hristos. 

II. Odele tn tradi|ia iudaicS 

fmpreuna cu textul canonic al Psalmilor, cre§tinii par sA fi mo§tenit din 
tradifia iudaica, inca din primele veacuri, §1 obiceiul colecfionarii, pentru 
scopuri liturgice sau, mai rar, private, a unor imnuri sau rugaciuni. Un indi- 
ciu scripturar ca Tn societatea iudaica antica circulau astfel de culegeri de 



352 INTRODUCERE LA ODE 

imnuri H avem tn 3Regi 8,53a, unde se vorbe§te despre o „carte a cSntarii" 
(ev Pt|P.i(() xi\c, (pSfit;). Ca §1 psalmii propriu-zi§i, astfel de texte poetice erau 
concepute spre a fi cantate, dupa cum se mentioneazS explicit in finalul Rugi- 
ciunii lui Avacum {Od. 4). Totuji, Tn afara de cartea canonica a Psalmilor, 
toate celelalte posibile culegeri de cantari compuse Tn ebraica sau aramaicS 
s-au pierdut, probabil 51 pentru faptui ca, pana tarziu, cStre sec. al Il-iea d. H., 
autoritS^ile religioase mozaice interziceau notarea in scris a tot ceea ce tinea 
de ritualul iiturgic (cf. Elbogen, p. 259). 

In Tncercarea de a conferi colectiiior creatine de c§ntdri autoritatea tradi- 
tiei, un autor cre§tin din secolul al IV-lea, Verecundus, Tntr-un Commentariwn 
super cantica ecclesiastica, 1,1, relateaza informatia (neconfirmata de nici 
o alta sursa $i contrazisa de realitate) ca autorul evreu al Carjii lui Esdra ar 
fi adunat cantarile rSspandite prin diferite cat^i ale Bibliei §1 le-ar fi ata§at 
Psalmilor, pentru a putea fi cantate Tmpreuna. Aceasta operable au fScut-o 
insa cu siguran^a cre^tinii in§i§i, caci nici unul dintre manuscrisele ebraice 
ale Carjii Psalmilor nu confine Odele. Nu-i mai pu^in adevarat insa ca odele 
provenind din canonul ebraic erau tntrebuin^ate deta§at de textul biblic 
propriu-zis, §i anume Tn trei modalitati: 1) Tn mod liber, in rugaciunile 
credincio§ilor; 2) ca secven^e lirice, Tn pauzele dintre lecturile din Tora §i 
3) Tn serviciul Iiturgic propriu-zis, Tntocmai ca §i Psalmii {cf. Schneider, 
pp. 33-34). Toate aceste trei modalitati au fost menjinute §i de cre§tini. 

III. Odele Tn tradi^ia cre§tina 

Pare de la sine Tn^eles ca, pentru nevoile Hturgice primare, primii cre§tini sa 
se fi adresat autoritatii textuale supreme, Sfanta Scriptura. Pe langa Psalmii 
regelui David, adunati de timpuriu laolalta, cartea sfanta a poporului ales 
mai con^inea §i alte texte cu mare Tncarcatura poetica §i emoJ:ionala, care 
puleau raspunde unor cerin^e liturgice. Asemenea texte au fost culese §i 
copiate Tmpreuna, dar, ca §i Tn cazul Psalmilor, numSrul §i ordinea acestor 
cantari {odae) s-au fixat la sfarjitul unui proces de codificare care a durat 
cateva secole. Fapt este ca, Tntre listele de cantari liturgice pe care le gSsim 
ocazional la diferiti autori din epoca patristica, nu exista un consens. Dintre 
cataloagele de ode care ni s-au pastrat, selectam, spre comparare, continutul 
5i ordinea propuse de Origen (Comment, in Cant, cantic.) §i de Niceta al 
Remesianei {De utilit. hymn.), alaturi de codificarea din Codex Alexandrinus 
(sec. al V-lea): 



INTRODUCERE LA ODE 353 

Origen (sec. al Ill-lea): 

l.ExodlS 

2. Num. 21 

3. Deut. 32 

4. Jfud. 5 

5. Isaia 5 

6. IRg.2 

7. 2Rg. 22 

8. IParalip. 16 

9. Cdntarea dimine^U 

Niceta al Remesianei (sec. al IV-lea): 

l.Exodl5 

2. Deut. 32 

3. lRg.2 

4. Isaia 26 

5. Avacum 3 

6. lona 2 

7. Plang. 5 

8. Dan. 3,57 

9. Luca 1,46 

Codex Alexandrinus (sec. al V-lea): 

1. Cdntarea lui Moise (Exod 15,1-19) 

2. Cdntarea lui Moise (Deut. 32,1-43) 

3. Rugdciunea Annei (IRg. 2,2-10) 

4. Rugdciunea lui Isaia (Isaia 26,9-20) 

5. Rugdciunea lui lona (lona 2,3-10) 

6. Rugdciunea lui Avacum (A vac. 3,2-19) 

7. Rugdciunea lui Ezekia (Isaia 38,10-20) 

8. Rugdciunea regelui Manasse 

9. Rugdciunea luiAzaria (Dein. 3,26-45) 

10. Cdntarea celor trei tineri [in Alexandrinus, „a parinlilor no^tri"] 
(Dan. 3,52-88) 

1 1 . Rugdciunea Mariei, Ndscdtoarea de Dumnezeu (Lc. 1 ,46-55) 

12. Rugdciunea lui Simeon (Lc. 2,29-32) 

13. Rugdciunea lui Zaharia (Lc. U68-79) 

14. Cdntarea diminefii 



354 INTRODUCERE LA ODE 



IV. CSntSrile lui Moise in tradi^ia rom§neasc5 

Cunoscute sub titlul Cdntarile lui Moise, primele nouft ode sunt frecvent 
intrebuinjale in ritualul liturgic rasaritean. De regula, in edifiile romane5ti 
ale carjiior de cult, aceste texte sunt tipSrite ?n Psaltire, la sfar§itul psalmi- 
lor, §i precedate de indica|ii tipiconale amanuntite cu privire la momentele 
!n care sunt cantate in biserica (vezi, de exemplu, Psaltirea Prorocului ^i 
Imparatului David, tiparita cu binecuvantarea preasfin^itului lustmian al 
Maramure§ului §i Satmarului, s.a., p. 271 §1 urm.). 

Aceasta tradi^ie continua cu siguranta obiceluri anterioare, din perioada 
slavonismului cultural, caci respectivele „cantari ale lui Moise" apar in cele 
mai vechi versiuni romane§ti ale Psaltirii. Exemplificam mai intSi printr-una 
dintre cele mai vechi versiuni manuscrise romane§ti, Psaltirea scheiana 
(sec. al XVI-lea), unde, denumite generic Cdntecele lu Moysi, odele sunt 
cuprinse la sfar§itul manuscrisului, cu urmatoarele titluri: In E§ire lu Israilu 
intdnie; Cdntare lu Moysi de a doa lege; Cdntarea a treia: rugdciurea 
Annei mumei lu Samuilu; Cdntarea 4: a lu Avacumu prorocu; Cdntarea 5: 
Rugdciurea Isaiei prorocu; Rugdciurea lonei prorocu. Cdntarea 6; 
Cdntecele sfinfilor 3 feciori Anania, Azaria, Misailu. Dein cartea lu Daniilu 
prorocu, 7; Cdntecele sfinfilor 3 feciori. Cdntarea 8; Cdntarea dzeului 
ndscuta, ce e de a Lucdei evanghelie, gicese dulce vestire. Cdntarea 9; 
Prorocia Zahariei, tatdl lu inrainte-cursul loanu. A Lucdei evanghelie ce se 
gice dulce vestire. In prelucrarea lui Coresi, Psaltirea slavo-rom^a (1577)2, 
cele noua cantari apar din nou (Cdntecele lu Moysi): In Ie§ire, intdie; 
Cdntarea lu Moisi de-a doa leage; Cdntarea a treia: rugaciunea Annei, 
muma lu Samuil; Cdntarea a patra: a lu Awacum proroc; Cdntarea a 
cincea: Rugaciunea Isaiei prorocu; Cdntarea a §asea: Rugdciunea loaneei 
prorocu; Cdntecele sfinfilor 3 feciori Anania, Azaria §i Misail, den cartea 
lu Daniil proroc. Cdntarea a ^aptea; Cdntecele sfinfilor trei feciori. Cdn- 
tarea a opta; Cdntarea zeului ndscuta, ce e de a Lucdei sfdnta ievanghelie, 



1 . in editia: Psaltirea Scheiana comparatA cu celelalte psaltirl din sec. XVI §i XVII tra~ 
duse din slavone^te. Editmne criticS de l.-A. Candrea, H-Textul §i glosarele, Bucure§ti, 
1916, p. 310 51 urm. 

2. in edifia: Coresi, Psaltirea siavo-romana (1577), in comparafie cupsaltirile coresiene 
din 1570 §i din 1589. Text stabilit, Introducere §i Indice de Stela Toma, Editura 
Academiei, Bucure^ti, 1976, p, 606 §i urm. 



INTRODUCERE LA ODE 355 

a nooa; Prorociia Zahariei, tatal lu inainte-cursu loanu, de a Lucdei 
evanghelie, zice-se dulce vestire. 

in fine, Tntr-un alt monument al vechii culturi ecleziastice romSnejti, 
Psaltirea de la Balgrad (1651)\ cele nouS cantari sunt de asemenea incluse, 
cu denumrrea expiicativ5 Cdntecul lui Moisi, carele au cdntat cdndu-l trecu 
Dumnezdu pre uscat, prin Marea Ro§ie, §i inecd pre Faraon in Marea 
Ro§ie cu toate §ireagurile lui, cumu-i scris in Ishod, 15 capete 5! cu titlurile: 
Cdntecul dintdiu; A 2 cdntare a lui Moisei, din 2 Zacon, glava 32; Al 3 can- 
tec al Annei, a maicei lui Samoil proroc; A 4 Cdntec, rugdciunea sfdntului 
Avvacum proroc, glava 3; A 5 cdntare a sfdntului Isaia proroc, glava 26; A 
6 cdntare. Rugdciunea lui lona proroc. cdnd s-au rugat din mafele chitului; 
A 7 cdntec. Rugdciunea a 3 coconi sfinfi; cdntarea celor 3 coconi, ce cdnta 
in cuptoriu; A 8 cdntare a celor 3 s/infi otroci; A 9, cdntecul Preacuratei, 
ce-i de la sfdnt Luca evanghelist; Cdntarea sfdntului Zahariei proroc, a 
pdrintelui lui loan Botezdtoriul. 

Verificarile pe care le-am fScut prin sondaj ?n cele mai importante edi^ii 
ale Psaltirii in limba romana au aratat ca „ceie nouS cantari ale lui Moise" 
sunt tiparite automat alaturi de psalmii regelui David. 

Eugen Munteanu 



3. tn editia: Psaltirea de la Alba-Iulia. 1651, tiparitfi acum 350 de ani sub pSstorirea lui 
Simeon §tefan, Mitropolitul Ardealului, §i vazSnd acum din nou lumina tiparului cu 
binecuvantarea Inatt Prea Sfintilului Andrei, Arhiepiscop al Alba luliei, Alba lulia, 
2001, p. 649 51 urm. 



Odele 



I. Cele noua ode din Biserica GreacS 

1 

Cantarea lui Moise din Exod 

' Sa cantam Domnului, cSci El cu slavS S-a preaslavit; 

a aruncat in mare ca! §i calaret- 

^ Ajutor §i scapare El mi-a fost spre mantuire. 



Atat titlul mare al cartii, cfit §1 cele doua subtitluri („I. Cele noua ode din Biserica 
Greaca" 5i „II. Alte ode") sunt adJugate de Rahlfs In editia sa a Septuagintei. De ase- 
menea, Rahlfs men^ioneaza ca ordinea odelor este diferita in manuscrise: „Ego primo 
loco eas nouem Odas posui, quas ecclesia graeca Psalterio addit; sequuntur reliquae, 
quae in antiquis mss. inueniuniur." ♦ In cele ce urmeaza oferim cateva informatii cu 
caracter monografic privitoare la odele re(inute In editia noastra de referinta (Rahlfs). 
Pentru alte comentarii, a se vedea notele corespunzatoare din celelalte volume ale 

Septuagintei. 

1 Prin continutul ei, cSntarea intonata de Moise dupa trecerea miraculoasa a Marii Ro§ii 
(Ex. 15,1-19) a reprezentat dintotdeauna un punct de referinta central al devotiunii 
poporului ales. Invocarea acestui episod central devenise cu vremea „o componenia im- 
portanta a rugaciunii zilnice" (Elbogen, p. 244) pentru orice evreu, Cantarea lui Moise 
din Exod, ca §i cea din Deuieronom, inso^ea frecvent lecturile sinagogale din Tora. Marea 
pretuire de care se bucura acest text printre evrei esie exprimata explicit de Philon din 
Alexandria (sec. ! d.H.), care, cu numele de „cantarea marii" (nopoXiot; tpSfi - De 
agriculturaM), 11 califica drept „cea mai vrednica de cinstire dintre cSntari" (tfiv 
iepOTipeTteoTarnv ^wnev (pSiiv - De somniis, II, 41). La rSndul sau, Euscbiu (Hist. 
Eccl. II, 17,22) subliniaza ca cele doua imnuri de slava ale lui Moise s-au transmis de la 
evrei la cre§tini ca piese liturgice importante. 

La fel ca §i Cantarea celor trei tineri §i Cantarea diminefii, „cantarea marii" a lui Moise 
a patruns inca de timpuriu in slujba de diminea^a din primele m5nastiri creatine, fapt 
men(ionat in Viafa Sfdntului Pahomie (sec. al IV-lea). Una dintre regulile monahale 
redactate de Cezar de Aries include prescrierea ca acest imn (Cantemus Domino...) sfi 
fie cantat in liturgia duminicalS. Este probabil ca Benedict din Nursia {Regula XIII) a 
preluat obiceiul intonarii acestui imn din liturgia romana. 



358 ODELE 1 

Acesta este Dumnezeul meu §i-L voi preamari, 

Dumnezeul tataiui meu §i-L voi inai^. 

^ Domnul care zdrobe§te razboaiele, 

Domnul este numele Lui. 

■* Ei a aruncat in mare carele §i o^tirea lui Faraon, 

pe capeteniile alese ale calarimii 

te-a aruncat in Marea Ro§ie. 

^ Cu marea i-a acoperit, 

s-au afundat tn adanc ca ni?te pietre. 

^Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslavit intru putere; 

mana Ta cea dreapta, Doamne, i-a strivit pe du^mani. 

' §i cu mul^imea slavei Tale i-ai zdrobit pe potrivnici; 

ai trimis m^nia Ta $i i-a misluit ca pe o trestle. 

§i prin suflarea maniei Tale apele s-au desparjit; 
ca un zid s-au Tnchegat apele, 
s-au Tnchegat valurile in mijlocul mSrii. 
Zicea vrajma§ul: „Ani sa-i urmaresc §i-am sa-i prind, 
am sa impart prada §i-am sa-mi indestulez sufletul, 
cu sabia mea voi nlmici, cu mana mea voi domni." 
^** Ai trimis suflarea Ta ?i i-a acoperit marea; 
s-au afundat ca plumbul in noianul de ape. 

Cine este asemenea Tie tntre zei, Doamne? 
Cine este ca Tine preamarit intre sfinji, 
minunat intru slava, care faci minuni? 

J'l-sd intins dreapta 
§i pamantul i-a inghi^lt. 

'^ Ai caiauzit cu dreptatea Ta acest popor a! TSu, pe care 1-ai 
rascumparat, 

l-ai chemat cu puterea Ta la odihna Ta cea sfanta. 
''* Auzit-au neamurile §i s-au maniat, 
dureri i-au cuprins pe cei ce locuiesc in [fara] Filistiim. 

Atunci s-au tulburat capeteniile Edomului, 
§i pe mai-marii moabitilor i-a cuprins spaima, 
s-au topit toti locuitorii Canaanului. 
'^ sa cada peste ei frica §i cutremur, 
sa incremeneasca prin marejia bratului Tau, 
p^na va trece poporul TSu, Doamne, 



ODELE 1-2 359 

p^a va trece acest popor al TSu, pe care l-ai dobandit! 

'^ Caiauzindu-i, sade§te-i in muntele mo^tenirii Tale, 

In laca^ul Tau eel gStit, pe care l-ai lucrat, Doamne, 

laca^ul Tau eel sfSnt, Doamne, pe care l-au gatit mainile Tale. 

'^ Domnul imparaje^te in veac §i peste veac, de-a pururi. 

'^ Caci au intrat In mare caii lui Faraon cu care §i capetenii 

§i Domnul a adus peste ei apele marii, 

iar fiii lui Israel au trecut pe uscat prin mijlocul marii. 

Traducere de Ion Patrulescu 



2 
Cantarea lui Moise din Deuteronom 

' la aminte, cerule, §1 voi grai, 

iar pamantul sa asculte vorbele gurii mele! 

^ Sa fie a^teptata ca ploaia rostirea mea 

§i sa coboare ca roua vorbele mele, 

ca bura peste paji^te 

§1 ca bruma peste iarba uscata. 

^ caci am chemat numele Domnului: 

da^i marire Dumnezeului nostru! 

"* Dumnezeu, adevarate sunt faptele Sale, 

§i toate caile Sale sunt judeca^i; 

Dumnezeu credincios, tn El nu este nedreptate, 

drept §1 sfant este Domnul! 

^ Ei au gre^it, nu-I mai sunt copii, ci prihaniti. 



2 Exegetii au strSris multe marturii care atesta ca, numit uneori „marea cantare a m5rtu- 
riei", imnul rostlt de Moise §i incredintat israelltilor la Tncheierea actiunii sale de legisla- 
tor (Deut. 32,1-43) era tnca de foarte timpuriu intrebuintat in Templu ca piesS liturgica 
de baza, intonat ca un psalm autonom {impar^it in §ase secvenje, cf. Elbogen, p. 169). 
Aceasta pretuire maxima s-a menfinut %\ mai t^rziu, la evreii din diaspora elenistica, 
dupa cum se poate vedea dintr-un pasaj din 4Mac. 18,18, in care citim ca mama i§i 
indeamna cei §apte fii sa nu uite sa cSnte mereu cantarea transmisa de la Moise. Philon 
din Alexandria citeaza foarte des din aceasta cantare a lui Moise, pe care o nume^te 
„marea cdntare" OaeyoXti toSri - Quod detenus potiori, 30) sau, pentru a o distinge de 
alte imnuri, „cantarea mai mare" (cp&n ^leiCwv - De planiatione, 14 §i Z)e posleriiate 
Cain, 35). 



z 



360 0DELE2 

un neam stramb §i razle^it. 
* Acestea I le daji indarSt Domnului, 
popor smintit §i i^a de minte? 
Nu El, Tatal tSu, te-a dobandit 
§1 te-a fScut §i te-a zidit? 

Amintiti-va de zilele veciei, 
socotiji anii, din neam in neam! 
Intreaba-i pe tatal tau, §1 el i^i va povesti, 
pe batranii tai, §i ei i\\ vor spune. 

Cand a Tmpar{it eel Preainalt neamurile, 
cum i-a impra§tiat pe fiii lui Adam, 
a r^nduit hotarele neamurilor 
dupii numaru! tngerilor lui Dumnezeu, 

iar partea Domnului a fost poporul Siu, lacob, 
partea din mo§tenirea Sa, Israel. 

L-a indestulat in pustiu, 
tn setea ar^i^ei, in loc fSra apa; 
l-a inconjurat §i l-a indrumat 
§i l-a pazit ca pe lumina ochilor, 

a§a cum i§i paze§te vulturul cuibul, 
se Tnduiojeaza de micujii sai 
§i, intinzandu-§i aripile, li acopera 
§i-i poarta pe spatele sau. 
'^ Domnul singur Ti caiauzea 
§i nu era cu ei vreun zeu strain. 

I-a urcat pe vlaga pamantului, 
i-a hranit cu roadele campurilor, 
au supt miere din stanca 
|i untdelemn din piatra aspra, 

untui vacilor §i (aptele oilor, 
cu grasime de miei §i de berbeci, 
fiii taurilor §i ai tapilor, 
cu grasime din maduva grSului, 
§i sange de strugure au baut, vinul. 

§i a mancat lacob §i s-a sSturat, 
5i a dat cu piciorul eel preaiubit. 
S-a ingra§at, s-a latit, s-a Tngro§at 



0DELE2 361 

§i L-a parSsit pe Dumnezeu, facfttorul sSu, '~ 

§i s-a indepartat de Dumnezeu, mantuitorul siu. 

'^„M-au maniat cu zeii straini, 

cu uraciunile lor m-au amarat. 

'^ Au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, 

unor zei pe care nu-i cuno^teau. 

Au venit unii noi, de curand, 

pe care pSrintii lor nu-i §tiau. 

'^ Pe Dumnezeui care te-a nSscut L-ai parSsit 

§i L-ai uitat pe Dumnezeui care te-a hranit." 

'^ §i a vazut Domnu! §i a fost gelos 

§i S-a aprins de manie impotriva fiilor §i fiicelor Sale 

^^ §i a zis: „imi voi Tntoarce fa^a de la ei 

§i voi arata ce va fi cu ei pana la urmS; 

caci este un neam stramb, 

fii in care nu se afia credinta. 

^' Ei M-au fScut gelos pentru ceva care nu-i dumnezeu, 

M-au maniat cu idolii lor; 

§1 Eu ii voi face pe ei gelo§i pe unul care nu este nici macar neam, 

pe un neam fiira minte li voi mania. 

^^Caci un foe s-a aprins din mania Mea, 

va arde pSna jos in sa!a§ul mortilor, 

va mghiji pam&itul §i roadele lui, 

va arde temeliile muntilor. 

^^ Voi ingramadi asupra lor nenorociri 

§i sagefile Mele !e voi afinti asupra lor. 

^'* Slei^i de foame §i prada pasarilor 

§i garbovi^i fSra leac. 

Coljii fiarelor ii voi trimite asupra lor, 

deopotriva cu mania celor ce se t^asc pe pamant. 

^^ Din afara sabia ii va lasa f&r& copii 

§i dinauntrul camarilor-teama; 

flacaul, ca §i fecioara, 

pruncul, ca §i mo§ul eel pravalit. 

^^ Am spus: Ii voi impra§tia, 

voi 5terge dintre oameni amintirea lor- 

^' daca nu ar fi mania Mea impotriva du§manilor, ca sa nu dainuiascft 



362 ODELE 2 

§i ca sa nu se faieasca vrajma^ii, ;> • ■ 

sa nu spuna: «Bratul nostru eel tnal^at 

§i nu Domnul le-a facut pe acestea toate.))" 

TO 

Caci neamul lor §i-a pierdut vrerea 
§i nu se afla in ei cunoa§tere. 

Nu au injelepciunea de a tnfelege acestea: 
sa le primeasca in veacul ce vine. 

Cum sa fugareasca oare unul singur mii de oameni 
§i doi sa izgoneasca zeci de mii, 
daca nu li i-ar fi dal pe mana Dumnezeu, 
daca Domnul nu le-ar fi ingaduit-o? 

caci zeii lor nu sunt deopotriva cu Dumnezeu! nostru; 
dar du§manii nojtri sunt fiira minte. 
^ caci din vi^a Sodomei se trage vita lor 
§i mladita lor din cea a Gomorei. 
Strugurele lor este strugure de fiere, 
ciorchine de amareala pentru ei. 
" Suflare de balauri este vinul lor 
§i suflare de vipera, i^ra de leac. 

„Nu vezi ca acestea sunt adunate la Mine, 
§i sunt pecetluite in vistieriile Mele? 
^ in ziua razbunarii le vol da datoria, 
la vremea potrivita, cand le va aluneca piciorul. 
caci se apropie ziua pieirii lor, 
aici se afla cele pregatite pentru voi." 

Domnul I^i va judeca poporul 
§i Se va apleca asupra slujitorilor Sai. 
caci i-a vazut sleiti 
§1 lasaji de izbeli^te §i da^i la o parte. 
^' §i a grait Domnul: „Unde sunt zeii lor, 
cei in care s-au increzut, 

din jertfele carora a^i mSncat grSsimea 
$i din ale caror libatii a^i baut vinul? 
sa se ridice §i sa va vina in ajutor 
§i sa fie pentru voi ocrotire. 
^' Privifi, priviti - caci Eu sunt, 
§1 nu este alt Dumnezeu in afara de Mine! 



ODELE 2-3 363 



Eu voi ucide §i voi da via^a, 

Eu voi lovi §1 tot Eu voi lecui, 

cftci n-are cine sS scoata din mainile Mele. 

''° Voi ridica spre cer mana Mea 

5i voi jura pe dreapta Mea 

§i voi grai: Viu sunt Eu in veci, 

^' imi voi ascuti ca fulgerul sabia Mea 

§i mSna Mea va \me bine judecata 

§i le voi da Eu du§manilor Mei ce li se cuvine 

§i !e voi piati celor ce Ma urSsc. 

''^Imi voi imbata sSgeJile cu sange 

§i came va manca sabia Mea, 

din sangele rani^ilor §i robilor, 

din capul frunta§iIor du§manilor." 

'*■' Veseliti-va, ceruri, tmpreuna cu El, 

$i sa I se inchine Lui to^i fiii lui Dumnezeu! 

Vese!iti-va, neamuri, Tmpreuna cu poporul Lui, 

§i sa-1 Tntareasca to^i ingerii lui Dumnezeu! 

Caci sangele fiilor Sai il va razbuna 

§1 va razbuna §i va piati dupa dreptate dujmanilor Sai 

§i le va plati celor care II urSsc, 

§i va curati Domnul pamSntul poporului Sau. 



Traducere de loana Costa 



3 
Rugaciunea Annei, mama lui Samuel 

' Inima mea s-a tntarit intru Domnul, 



3 RugSciunea de multumire a Annei (IRg. 2,2-10), mama marelui profet §i judecator 
Samuel, este inclus5 51 ea inc5 de timpuriu in seria de texte creatine cu caracter liturgic. 
Cre§tinii au recunoscut in acest text accente profetic-mesianice, intrucSt, catre finalul ruga- 
ciunii, Anna vorbe§te (se pare ca pentru prima data in VT) despre „unsul Domnului". 
loan Gura de Aur dedica mai multe omilii acestui pios personaj biblic, de undc afiam 
despre larga raspSndire a acestui text (De Anna sermones, in PG 54, 631-676). In 
primelc decenii ale sec. al V-lea, Niceta al Remesianei {De utilitate hymnorum, 9) men- 
fioneaza de asemenea in mod expres rugSciunea Annei intre „cantarile pe care le canta 
Biserica Domnului". 



364 0OGLE3 

s-a inaifat puterea mea intru Dumnezeul meu; 

s-a deschis larg Tmpotriva vrajmajilor gura mea, 

bucuratu-m-am intru mantuirea Ta. 
Caci nu este nimeni sfant precum Domnul, 

§i nu este nimeni drept precum Dumnezeul nostru; 
nu este nimeni sf§nt in afarS de Tine. 
Nu va fSli^i §i nu vorbi^i cu Tngamfare, ^ 

sa nu iasa vorbe mari din gura voastra, 
caci Dumnezeul cunoa§teriIor este Domnut 
§i Dumnezeul care-§i pregatejte lucrarile Sale. 
^ Arcul color putemici a slabit, 
§i cei slabi s-au incins cu putere; 
^ cei satui au scapatat, 

iar cei flamanzi au lasat deoparte ogorul; ] 

cad stearpa a nascut de $apte ort | 

5i cea plina de copii s-a sleit. | 

^Domnul ucide §i da via^a, 

El arunca in laca§ul mortilor §1 tot El scoate de acolo. : 

' Domnul te sarace^te ^i te imbogafe^te, | 

El smere§te ?i inalja. " 

Ridica din tarana pe eel sarac 
§1 din gunoi il Tnalta pe eel lipsit ,^ 

ca sa-l a§eze aiaturi de stapanitorii poporului | 

§i jil^ de slava li da mo§tenire. "3 

Implinind ruga celui ce se roagS, '| 

a binecuvantat anii celui drept; 
pentru ca nu prin putere va izbandi omul, 

Domnul il va slabi pe potrivnicul lui: 
Sfant este Domnul ! 

Sa nu se faleasca Tnteleptul cu Tntelepciunea sa, 
§i sa nu se i^leasca eel putemic cu puterea sa, 
§i eel bogat sa nu se fSieasca cu boga^ia sa. 
Ci intru aceasta sa se fSleasca eel ce se t^le§te: 
ca intelege §i ca-L cunoa§te pe Domnul 
§i ca face judecata §i dreptate in mijlocul pamantului. 
Domnul S-a urcat la ceruri §1 a tunat, 
El va judeca marginile pamantului, 



ODELE 34 365 



El da tarie regitor no§tri, 

§i va Tnalta puterea unsului SSu. 



Traducere de Florica Bechet 



' Rugaciunea lui Avacum 

^ Doamne, auzit-am vestea Ta §i m-am Tnspaimantat, 

priceput-am faptele Tale §i m-am infrico^at! 

in mijlocul a doua fapturi vii vei fi cunoscut, 

cand vor fi aproape anii, Tu vei fi recunoscut, 

c^nd va sosi clipa, vei fi aratat, 

cand se va tulbura sufletul meu, la manie, 1^1 vei aminti de Tndurare. 

^ Domnul din Thaiman va veni 

§i Cel Sflnt, din muntele Pharan, eel cu umbra deasl 

Oprire 

Acoperit-a mun^ii miretia Lui 
§i de lauda Lui e plin pamanlul. 
"* Si stralucirea Lui va fi precum lumina, 
coame [va ^ine] in mainile Lui, 
5i §i-a pus iubirea cea putemica a tariei Lui. 
^ inaintea fe^ei Sale va umbla cuvantul 
$i va ie§i, picioarele-I vor fi in s^idale. 
^ [El] S-a ridicat §i s-a cutremurat pSmantul, 
a privit de jur-imprejur §i neamurile s-au topit. 
Muntii cu putere s-au ftcut f^rame, 
s-au topit dealurile vechi cat veacul. 
' Umblarile Lui ve§nice in loc de suferinte le-am vazut, 
taberele etiopienilor de groaza se vor umple 
§1 corturile din tinutul Madiam. 
^ Oare-mpotriva raurilor Te-ai mSniat, Doamne? 



4 RugSciunea profetului Avacum (Av. 3,2-19) a fost folositS tn liturgia mozaicfi intoc- 
mai ca oricare alt psalm (c/ Schneider, p, 31). in diaspora elenisticS, aceasta rugSciune 
pare sS fi fosl integrals in ritualul liturgic ca piesa autonoma, dac5 luSm in calcul exis- 
ten{a unci versiuni grece§ti autonomc, conceputa, probabil, „special pentru intrebuinta- 
rea!n sinagogS" (Robinson/Horst, p. 169). 



366 0DELE4 

Oare-mpotriva rSurilor este urgia Ta? >., - 

Oare-mpotriva marii e pomirea Ta? 
Caci vei mcSleca pe caii T^i 
§i calarimea Ta e mantuirea! 
„Cu putere iji vei intinde arcul 
impotriva sceptrelor", zice Domnul. 

Oprire 

Tara raurilor se va destrama. 

Te vor vedea popoarele §i vor ft cuprinse de durerile na^terii. 
El impra§tie apele umblarii; 
5i-a dat genunea glasul sau, 
inaltul, Tnchipuirea lui, s-a ridicat 

Soarele §i luna au stat in locul ei. 
Catre lumina vor pleca sagetile Tale, 
catre lucirea strafulgerarii armeior Tale. 

Cu-amenintarea Ta vei imputina pamantui 
§1 cu manie dobori-vel neamuri. 

Ai ie?it spre mantuirea poporului TSu, 
ca sa-i mantuie^ti pe un^ii Tai. 
Ai aruncat pe capetele neiegiuitilor pieirea, 
le-ai ridicat lan^urile pana la grumaz. 

Oprire 

Ai retezat, spre uluire, capetele celor putemici, 
de-aceasta ei se vor cutremura. 
Zabalele $i le-or desface 
precum saracul ce mananca pe furi§. 

§i Ji-ai manat spre mare caii Tai, 
ce tulbura noian de ape. 

De straja-am stat ?i mi s-au strans de groaza maruntaiele 
de glasul rugaciunii de pe buzele mele, 
§i-un tremur mi s-a strecurat in oase, 
§i pe sub mine starea mea s-a tulburat. 
Linijtit voi sta in ziua stramtorarii mele, 
ca sa ma urc spre poporul unde am pribegit. 
'^ caci nu va mai rodi smochinul, 
§i nici prin vii roade nu se vor afla; 



ODELE 4-5 367 



munca maslinului va fi Injeiatoare, - 

§i Jarinile nu vor mai rodi bucate; 

ramas-au oile fSr' de pa^une, 

§i nu se afla boi langa ieslea impacarii lor. 

'^ Eu unul Tnsa Tntru Domnul mS voi veseli, 

ma voi bucura in Dumnezeu, mantuitoruf meu! 

'^ Domnul Dumnezeu este puterea mea 

§i pa5ii mi-i va Tndruma spre implinire. 

Catre-naltimi ma va ridica, 

spre-a birui cu a Lui cantare! 

Traducere de Cristian Ga§par 

5 

Rugaciunea lui Isaia 

'Oe cu noapte se ridica duhul meu spre Tine, Dumnezeule, 

fiindca poruncile Tale lumina sunt pe pamant. 

Inva^|i-va dreptatea, voi, cei care locui^i pamantul! 

'° Caci eel necredincios a fost potolit; el nu va inva^a dreptatea pe 

pamant, 

adevarul nu-1 va savar§i. 

Piara eel necredincios, ca sa nu vada slava Domnului! 

" Doamne, Tnalt este bratul Xau, ji ei n-au §tiut, 

iar cei §tiutori se vor ru^ina; 

r^vna va cuprinde poporul eel neinvStat 

§i acum focul Ti va mistui pe cei potrivnici. 

'^ Doamne, Dumnezeul nostru, daruie^te-ne pacea, 

caci Tu pe toate ni le-ai dat noua. 

^^ Doamne, Dumnezeul nostru, ca§tiga-ne pentru Tine! 



5 Datorita cuvintelor cu care Tncepe in Septuaginta („De cu noapte se ridica duhul meu 
catre tine, Dumnezeule..."), Rugaciunea lui Isaia (Is, 26,9-20) a fost tnca de la inceput 
populara printre cre§tini ca rugaciune de seara sau de dimineata. loan Gura de Aur 
[Homilia 14, 4, in PG 62, 576) men(ioneaza ca in vremea sa rugaciunea aceasta era 
I inclusa in slujba utreniei. Cat de iubita ?i de intens rostita sau cantata a fost aceasta 

\ rugaciune atSt in Biserica romana cat ^\ in cea bizantina o atesta urmatorul fapl: pe o 

bucata de papirus din sec. VII-VIU, confectionata spre a fi purtata ca amuleta, se afla 
tnscrisa versiunea greceasca a acestui text {cf. Schneider, p. 47). 



3^ 6DELEiS-6 

Doamne, tn afara de Tine pe altul nu §tim, 
numele TSu il numim. 

lar cei moiti nu vor vedea viaja, 
nici doctorii nu[-i] vor Tnvia; 
de aceea i-ai dus §i i-ai nimicit 
5i ai luat toata partea barbateasca de la ei. 

Adauga lor rele, Doamne, 
adauga rele tuturor celor slavifi ai pam§ntului! 

Doamne, in stramtorare mi-am adus aminte de Tine, 
Tntru pufina stramtorare a fost certarea Ta cStre noi. 

Precum cea aflata tn dureri se apropie s& nasca 
§i striga in durerea ei, 
a§a am ajuns noi pentru eel iubit al Tau. 

lO 

De frica Ta, Doamne, in pantece am luat 
§i ne-am chinuit §i am nascut; 
duhul mamuirii Tale 1-am facut pe pamant, 
noi nu ne vom prabuji, ci se vor prSbu^i cei ce locuiesc pam&itul. 

Morjii vor invla §1 cei din morminte se vor scula, 
iar cei din pamant se vor veseli, 
cSci roua de la Tine le este vindecare, 
iar pamantul necredincio^ilor va pieri. 

Du-te, popor al meu, intra Tn incaperile tale, 
Tnchide u§a dupa tine, ascunde-te cateva clipe, 
pana cand va trece m^nia Domnului. 

Traducere de Ion Patrulescu 

6 

Rugaciunea iui lona 

In strSmtorarea mea, strigat-am catre Domnul Dumnezeul meu, 



6 A§a-numita Rugaciune a Iui lona (lona 2,3-10) este una dintre cele mai cunoscute 
„rugaciuni de multumire" din VT. Ca tonalitate §i tip discursiv, se apropie de „psalmii 
de muitumire" cum sunt Ps. 30 sau eel din Sir. 51,1-12. Din punct de vedere narativ, 
lona ar fi rostit aceastS rugaciune atunci cand se afla Tn pSntecele monstrului marin care 
11 inghijise la porunca Domnului, pentru a-1 pedepsi pentru ca „fugise de la faja Domnului". 
Or, !ntr-o siUiatie limiia, ne-am fi a§teptat sS gSsim o rugaciune de implorare §i nu una 



ODELE 6 3«9 

§i din pSntecele iadului a auzit chemarea mea, 

ai auzit glasul meu! 

"* M-ai pravSlit in adancurile inimii marii 

§i 5uvoaiele m-au impresurat; 

toate lalazurile Tale $i valurile Tale peste mine au navSlit, 

^ lar eu am zis: „Alungat am fost din fata ochilor TSi; 

imi va mai fi dat oare sa privesc la templul Tau eel sfant?" 

^ in juru-mi, apa s-a revSrsat panS-n suflet, 

genunea de pe urmS m-a Tnconjurat, 

s-a infundat capul meu in crapaturile muntilor! 

^ M-am coborat pana la pamant, ai carui drugi sunt ve§nice zavoare. 

sa se ridice din stricaciune viata mea, Doamne Dumnezeul meu! 

^ Cand sufletul meu era gata sa piara, de Domnul mi-am adus aminte; 

de-ar fi s-ajunga pana la Tine ruga-mi, in templul Tau eel sfant! 

^ Cei ce se ^in de cele mincinoase §i de§arte au parasit indurarea [ce li 

s-a aratat]. 

"* Dar eu, cu glas de lauda §i de marUirisire, \\\ vol aduce jertfS Jie, 

cate Ti-am fagaduit voi Tmplini, pentru mantuirea mea intru Domnul. 

Traducere de Cristian Gajp^ 



de multumire! Mai mult, ca In toate rugaciunile de acest tip, verbele sunt Tntrebuin^ate la 
trecut, ca pentru a marca multumirea pentru un act de indurare a Domnuiui deja petrecut. 
Aceste nepotrtviri au fost sesizate de comentatori inca din Antichitate. Ftavius losephus 
(Antiq. iud. 9, 214), ca §1 unele dintre targum-uri, au modificat ordinea secventelor §i au 
pus rugSciunea dupa momentu! tn care lona a ie§it din pSntecele chitului, 
Ca §i rugaciunea lui Daniel, profet aiaturi de care lona apare adesea reprezentat in 
iconogratla cre§tina, rugaciunea lui lona a fost inteleasa de primii comentatori cre§lini, 
ca 5i de muHi dintre Parintii Bisericii, ca o prefigurare a modelului hristic. In mod con- 
cret, rugaciunea rostita de lona a fost pusa in relatie cu rugaciunea pe care Mantuitorul 
lisus Hristos va fi rostit-o tn momentui pogorarii in iad (leronim, Chiril a! Alexandriei, 
Theodoret al Cyrului), sau in limpul agoniei pe cruce (Origen, Vasile eel Mare, 
Hesychios din lerusalim). 






310 0DELB7 

7 
RugSciunea lui Azaria 

Binecuvantat e§ti, Doamne, Dumnezeul parin^ilor no§tri, 
§i laudat §i preaslavit este nume!e Tau in veci, 

11 

caci drept e§ti Jntru toate cele pe care ni le-ai fScut, 



7-8 Identificate In corpusul Odelor cu numerele 7 §i 8, aceste douS piese constituie o 
unitate, fiind prezentate ca excerpte din Cartea profetului Daniel, inserate in unele ma- 
nuscrise la Dan. 3, tntre vv. 26-45, respectiv 52-88. PunctuI de plecare istorico-narativ tl 
constituie decizia regelui Nabucodonosor de a-i pedepsi exemplar pe cei trei tineri evrei 
{Azaria, Anania §i Misail) care au refuzat sS se Tnchine la idolul de aur ridicat de rege in 
cSmpia Deir din (inutul Babilonului. Aruncaji Intr-un cuptor de foe, cei trei tineri au 
scapat nevatamati, asista^i §i de un trimis ceresc, Prima oda, rugaciunea propriu-zisa, se 
prezinta ca o serie de enunjuri imprecative §i penitentiale, iar a doua reprezinta un imn 
de slava §i muHumire adresat Domnului indurarilor. Ca tematica §i tonalitate a discursu- 
lui, ambele secvente prezinta evidente asemanari cu Psalmii, in special cu Ps. 140, 148 
§i 150. 

Dupa cum atesta tradi^ia iudaica non-masoretica, precum 51 abundenta de material psal- 
tic non-canonic din multe manuscrise qumranice, evreii compuneau adesca rugaciuni §i 
cSntari de acest tip, adesea in mod spontan. Problema textual-istorica, inca nerezolvata 
defmitiv §i consensual, este daca aceste doua ample §i importante texte poetice fac parte 
din textui ebraic initial al Cartii lui Daniel (redactat, dupa toate probabilitatile, in prima 
jumState a secolul al Il-lea T.H.) sau sunt adaosurl ulterioare {nu mai vechi decSt a doua 
jumatate a secolului al Il-lea i.H.) provenite din mediile iudaice putemic elenizate. 
Oricum, impresia speciali§rilor este ca, deopotriva versiunea ebraica pre-masoretica, dar 
ji textui grecesc al Septuagintei atesta unitate §i coeziune stilistica §i compozijionala (c/ 
The Oxford Annotated Apocrypha, p. 174), a§a incSt raspunsul la intrebarea daca textui 
narativ §1 cele doua texte poetice au fost redactate de aceea§i mana sau de maini diferite 
nici nu are relevania prea mare. 

Cantarea celor trei tineri a fost intonata in Biserica inca din primele secole creatine, ca 
imn de slava, la incheierea slujbei de Pa^ti, ocupand ulterior un loc important mai intSi 
in seria rugSciunilor pe care monahii le rosteau in chilil, pentru ca ulterior sa fie inte- 
grata in ritualul liturgic zilnic din manastiri, ca rugaciune de diminea^a. Constatand larga 
popularitate de care se bucura prin mediiie monastice, Grigore al Nyssei remarca pe la 
anul 380 (Vita Sanclae Macrinae, in PG 46, 993) ca „imnul celor trei tineri" se prezinta 
ca forma ideala de psalmodiere. Literatura patristica abunda de marturii privitoare la 
aprecierea de care se bucurau versetele acestui imn, fapt care a fScut sa fie adoptat ca 
piesa importanta a serviciului liturgic, in Orient ca §i in Occident. loan Gura de Aur 
(Quod nemo laeditur 16, in PG 52, 477) constata ca „imnul de lauda al celor trei tineri" 
este cantat pe toata fafa pamSntului, iar in actele Conciliului al IV-lea de la Toledo se 
menjiona faptul ca intonarea acestui imn Tn liturgia duminicala §1 in zilele de sarbatoare 
era in Hispania antiqua consuetudo (cf. Schneider, p. 45), 



CM5EI:E 7 37! 

§i toate lucrarile Tale [sunt] adev5rate §i cSile Tale, dfepte, 

§i toate judecatile Tale, adevSrate, 

^^ §i spre adevar ai judecat 

in toate cele pe care !e-ai adus paste noi, 

§i asupra sfintei cetaji a parintilor no§tri, lerusalimul, 

flindca Tntru adevar §i judecata facut-ai toate acestea pentru gre§elile 

noastre; 

^^ caci am gre^it 5! fSradelegi savSr^it-am depSrtandu-ne de Tine, 

§i greu am gre§it in toate $i poruncile Legii Tale nu le-am ascultat, 

^^ nici nu le-am pazit, nici nu le-am Tmplinit 

precum ne-ai poruncit, ca bine sa ne fie. 

^^ §i-acum toate cate ni le-ai adus, §i toate cate ni le-ai facut, intru 

adevarata judecata le-ai facut 

^^ §i ne-ai dat pe noi in mainile vrajma§ilor no§tri celor fara de lege 

[5i-]ale celor mai rai pacato§i 

§i regelui celui nedrept 51 celui mai ticalos de pe-ntregul pam^nt. 

^^ §i acum nici ca putem deschide gura, 

ru§ine §i ocara intamplatu-s-a robilor Tai §i celor ce Te cinstesc. 

Nu ne da pana la sfar§it, pentru numele Tau, 
§i nu-Ti strica Legamantul 
^^ §1 nu-Ji departa Tndurarea Ta de la noi, 
pentru Avraam eel iubit de Tine 
§i pentru Isaac, robul Tau, 
§1 Israel, sfantul Tau, 
^^ fiindca ai grait catre ei §i le-ai spus 
ca le vei inmulti saman^a ca stelele cerului 
§i ca nisipul eel de la marginea marii. 
■^^ Caci, Stapane, am ajuns mai mici decat toate neamurile 
§i smeriti suntem in tot pamantui astazi, pentru pacatele noastre, 
^^ §i nu se afla la vremea-aceasta domn §i profet §i capetenie, 
nici ardere de tot, nici jertfa, nici prinos, nici tamaiere, 
nici loc unde s-aducem roade inainte-Ti §i sa aflam indurare; 
^^ ci, cu suflet zdrobit §i duh de smerenie, sa fim primi^i 
ca intru ardere de tot de berbeci ^i de tauri 



in traditia textuaia biblica romSneascS, ambele parfi sunt incluse, ca unJtate, tn rfindul 
cartilor deuterocanonice, Tntre Epistola lui leremia §i 3 Ezdra (in Bibl. 1688 cu titlul: 
Cdntarea celor 3 coconi). 



372 C©feLE7-8 

§i catntru mii §1 mii de miei gra§i; 

astfel s5 fie jertfa noastra inaintea Ta, astSzi, 
§i sa afle-ngaduinta inaintea Ta, 
caci nu este ru§inare pentru cei ce cred In Tine. 

§i acum, Te urmam din toata inima §1 ne temem de Tine 
§i cautam fafa Ta, sS nu ne dai de ru§ine, 

ci fS cu noi dupa bunavoinfa Ta 
§i dupa mul^imea induraril Tale, 

§1 libereaza-ne dupa faptele Tale minunate 
§i da slava numelui Tau, Doamne! 

§i sa dea Tnapoi toji cei ce vor raul robilor Tai 
§i sa fie ru^inati, lipsiji de orice putere §i stapanire, 
§i taria lor sa se sfSrame; 

sa afle ca Tu e§ti Domnul, singurul Dumnezeu 
ji preamarit peste intreaga lume! 



Traducere de Florica Bechet 



8 

Cantarea celor trei tineri 

Binecuvantat egti, Doamne, Dumnezeul parinfilor nojtri, 
§i laudat §i preafnalfat in veci, 
§i binecuvantat numele slavei Tale eel sfSnt 
§i prealaudat §i preainaitat in veci. 

Binecuvantat e5ti In templul sfintei Tale slave 
§i preac^tat gi preaslavit in veci. 

Binecuvantat e§ti, Cei ce prive^ti genunile a§ezat pe heruvimi, 
§i prealaudat §i preainaitat in veci. 
^^ Binecuv&itat e§ti pe tronul impara^iei Tale 
§i preacantat §i preainaitat in veci. 

Binecuvantat e§ti in taria cerului 
§i preacantat §i preaslavit in veci. 

Binecuvantat!, toate lucrarile Domnului, pe Domnul; 
canta^i-L §i preainaltafi-L ?n veci! 

Binecuvantaji, ingeri ai Domnului, pe Domnul; 
cantati-L §i preainaltafi-L in veci! 

Binecuvantafi, ceruri, pe Domnul; 



ODEtmt 373 



cantati-L §i preain^il^tt-L tn veci! 

Binecuvantati, toate apele de de; 
cantati-L §i preainal^a^i-L in veci! 

Binecuvantati, toate o^tirile Dor 
C£intafi-L ji preainalta|i-L tn veci! 
^^ Binecuv^ntaji, soare §i luna, pe ' 
cantati-L §i preainal|ati"L in veci! 

Binecuvantati, stele ale cerului, 
cantati-L ^i preainal^afi-L in veci! 

Binecuvantati, fiece ploaie §i roi 
canta^i-L §i preainaitaJi-L in veci! 

Binecuvantati, toate vanturile, p 
cantafi-L §i preainaita^i-L in veci! 

Binecuvantati, foe §i arji^a, pe C 
cantati-L $i preainalJati-L Tn veci! 

Binecuvantati, frig §1 caldura, p< 
cSntaJi-L §1 preainaltati-L Tn veci! 
^^ Binecuvantati, roua §i ninsori, p 
cantat:i-L §1 preainaltati-L Tn veci! 
^' Binecuvantati, inghet §i frig, pe 
cantafi-L §1 preaincilta|:i-L Tn veci! 

70 

Binecuvantaji, brume §i zapezi, 
canta|i-L §i preainaltati-L Tn veci! 
'' Binecuvantati, nopti §i zile, pe E 
cantaJi-L §i preainal^ati-L Tn veci! 

Binecuvantati, lumina §i Tntuner 
cantaJi-L §i preaTnaiJati-L in veci! 

Binecuvantati, fulgere §i nori, pf 
cantati-L §i preaTnaltaii-L in veci! 
'''* Sa-L binecuvanteze pam&itul p< 
sa-L cante §i sa-L preainalte Tn veci! 

Binecuvantati, mun^i §i deaiuri, 
cantati-L §i preainaltati-L in veci! 

Binecuvantati, toate cate cre§tet 
cantati-L ^i preainaltati-L in veci! 

Binecuvantati, izvoare, pe Domi 
cantati-L §i preainaltati-L in veci! 



374 ODELE 8-9 

Bmecuv&itati, mari $i rSuri, pe Domnul; 
cSntafi-L §i preainalta^i-L in veci! 

Binecuvantati, balene §i toate cSte mi§ca in ape, pe Domnul; 
cSntati-L §i prealnaltafi-L in veci! 

SO 

Binecuvantati, toate zburatoarele cerului, pe Domnul; 
c^ntati-L 51 preafnaltati-L in veci! 

Binecuvantati, fiare §i toate dobitoacele pamantului, pe Domnul; 
canta^i-L ^i preainal^atii-L in veci! 

Binecuvantati, fii ai oamenilor, pe Domnul; 
cantati-L 5! preainaitati-L Tn veci! 

83 

Sa-L binecuvanteze Israel pe Domnul; 
sa-L cante §1 sa-L preaTnal^e Tn veci! 

Binecuvantati, preo|i ai Domnului, pe Domnul; 
canta^i-L $i prealnaitafi-L Tn veci! 

85 

Binecuvanta|i, robi ai Domnului, pe Domnul; 
cantati-L §1 preaTnal^afi-L Tn veci! 

^^Binecuvamafi, duhuri §i suflete ale dreptilor, pe Domnul; 
cantafi-L ?i preaTnal^ati-L Tn veci! 

87 

Bmecuvantati, voi cei credincio?i §i smeriji cu inima, pe Domnul; 
canta^i-L §i preaTnalfati-L Tn veci! 

88 

Bmecuvantati, Ananie, Azarie, Misaele, pe Domnul; 
canta^i-L §1 preaTnaltati-L Tn veci! 

Traducere de Florica Bechet 



9 

Cantarea Mariei, Nascatoarea de Dumnezeu 

46- 



Mare§te sufletul meu pe Domnul 



9 $i 13 Odele motestamentare. Prin semnificatia lor teologica, dar §i prin caracteru! lor 
imnic, unele fragmente din NT au fost deta§ate din Evanghelii ?! intrebuintate !n primele 
secole creatine In discursul liturgic. Includerea, In multe manuscrise ale Septuagintei, a 
fragmenteior neolestamentare Cdntarea Mariei, Nascdtoarea de Dumnezeu (Lc. 1,46-55), 
impreuna cu Cantarea lui Zaharia (Lc. 1 ,68-79) §i RugHciunea lui Simeon (Lc. 2,29-32) 
indica faptui eft asemenea texte (cantica de EvangeHo) se bucurau de un prestigiu 
similar cu Psalmii §i cu celelalte „ode" din VT {cantica prophetamm). Denumite dupa 
incipit-yx\ lor Magnificat, Benedictus §i, respectiv. Nunc dimittis, aceste trei piese au fost 
integrate Tn momentele liturgice ale „laudelor" (Laudes) ?i ale „vecerniei" (Vesperae) 



ODELE 9 375 

47 



§i a tresaitat de bucurie duhul meu in Dumnezeu, m&ifuitdrul meu, 
c& a privit la smerenia roabei Sale; 
lata, de acum, ma vor ferici toate neamurile, 



deja c5tre sfar§itul secolului al IV-lea, potrivit mentionarilor exprese ale lui Niceta al 
Remesianei (De utilitate kymnorum, 11). Obiceiul intonarii lor in diferite Tmprejurari 
trebuie s5 11 fost insS chiar mai vechi, deoarece Atnbrozie i§i indemna credincio§ii sa se 
grabeasca dimineata catre biserica §i „sa tnceapa cu imnele §1 cSntarile... pe care le citHi 
In Evanghelie" {/«p5C[/m. 118). 

Exists indicii ca §i in partea orientala a lumii cre§tine aceste rugaciuni neotestamentare 
erau pretuite pentru vlrtujile lor poetico-liturgice. Men^iuni scrise indica de exemplu 
faptul ca, in primele decenii ale sec. al V-lea, Rugdciunea lui Simeon era parte com- 
ponenta a rugaciunilor de seara, iar in secolul urm5tor Nilus, starejiul manastirii de pe 
muntele Sinai, considera deja acest obicei o reguia stabita. Norma aceasta liturgica este 
mentionata §i Tntr-un ceaslov bizantin din sec. al Xll-lea. Alte mentionari documentare 
timpurii atesta ca Rugaciunea lui Simeon („Acum sloboze^te pe robul Tau, Stapane.,.") 
se rosteatn momentui solemn al dezbracarii ve§mintelor Hturgice de catre preol, practica 
prezenta §1 astazi in tradijia rasariteana. Cartile de tipic lilurgic din epoca moderna 
recomanda in Biserica Ortodoxa intonarea acestei rugaciuni la sfar§itul diferitelor slujbe 
sau procesiunl (am preluat aceste informal:ii de la Antoniadis. p. 43 §i Schneider, pp. 
48-49, unde se gasesc §i indicajiile bibliografic-documentare precise). 
Cateva cuvinte acum despre con^inutul odelor neotestamentare. Se cuvine mai tntfii sa 
subliniem faptul ca toate trei au un putemic §i explicit caracter profetic-mesianic. De§i 
unele versiuni latinc^ti ale NT atribuie Elisabetei. mama lui loan Botezatorul, rostirea 
profetiei despre na§terea Mantuitorului {cf. Guthrie e/a/((, 1984, p. 931), tradifia textuala 
generata, contirmata de majoritatea comentatorilor antici §i modemi, pune cuvintele 
imnului Magnificat pe seama Fecioarei Maria. Inrudita prin tematica 5i prin unele 
motive cu Cdntarea Annei, mama lui Samuel, cSntarea de bucurie a Fecioarei Maria se 
incadreaza din punct de vedere narativ dupa momenlul Bunei Vestiri, fiind rostita in 
timpul vizitei pe care Maica DomnuluJ a facut-o Elisabetei. Ecourile din Psalmi sunt 
puternice, dincolo de emo^ia reala exprimata de cea aleasa sa nasca pe Domnul. 
§i cele 12 versete ale Cdntdrii lui Zaharia se incadreaza In tonalitatea profetic-mesia- 
nica a celui mai autentic filon al traditiei imnice a poporului lui Israel. Cuprins §i el de 
Duhul Sfant, tatSl Inainte-mergatorului loan se refera explicit la apropiata implinire a 
profetiilor mesianice prin cuvinte precum „rascumparare", „mantuire" sau „izbavire". 
Contextul in care este rostita scurta Rugaciune a lui Simeon („Acum sloboze§te - lilt. 
sloboze§ti - pe robul Tau...") este de asemenea Tncarcat cu substanja mesianica. Potrivit 
stravechii cutume a poporului lui Israel, pruncul lisus a fost dus de mama lui la Tempiu 
pentru a fi mchinat Domnului (Lc. 2,23; Ex. 13,2-12). Inspirat de Duhul SfSnt, „dreptul 
Simeon", batranul cuvios caruia ii fusese sortit sa nu moara Tnainte de a-1 vedea pe 
Mesia, roste5te cuvintele de binecuvSntare care, prin intensitatea mesajului lor profetic §i 
mesianic, au devenit pentru creijtini o secventa neotestamentara frecvent intrebuintata in 
contextele Hturgice. 



376 ODELE 9 

^'cadmi-afScut lucrurimareteCelPuternic '■'■' 

§1 sfant este Numele Lui, 

'"^ §i indurarea Lui, din neam in neam, spre cei ce se tern de El. 

^' FScut-a putere cu bra^u! Sau, 

risipit-a pe cei trufaji in cugetarea inimii lor; 

^^ i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri 

§i i-a inaltat pe cei smeriji; 

^^ pe cei flamanzi i-a umplut de bunata^i, 

iar pe cei boga^i i-a lasat cu mainile goale. 

^^ Primit-a pe Israel, slujitorul Sau, aducSndu-^i aminte de indurare, 

" precum a grait catre parin^ii no§tri, 

lui Avraam §i seminjiei lui, ?n veac. 

Cantarea lui Zaharia 

^^Binecuvantat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, 
pentru cS a cercetat §i a rascumparat poporul Sau 

§i ne-a inaltat putere de mantuire 
in casa lut David, slujitorul Sau, 

™ precum a grait prin gura sfintilor Sai proroci din veac: 
'^ izbavire de vrajma§ii no§tri 
§i din mana tuturor celor care ne urasc, 
^^ ca sa-§i arate indurarea fa^a de parintii no§tri 
§i sa-§i aduca aminte de legamantul Sau eel sfant, 
'^de juramantul facut lui Avraam, parintele nostru, 
'"^ ca ne va da noua ca, ftra teama, izbavit:i din m^na du§manilor no§tri, 
'^ sa-I slujim tn sfintenie §i dreptate 
dinaintea Lui, in toate zilele noastre. 
'* Iar tu, copile, proroc al Celui Preainalt te vei chema; 
caci vei merge in fa^a Domnului, ca sa pregate§ti caile Sale, 
^' pentru a da poporului Sau cunoa§terea mantuirii 
intru iertarea pacatelor noastre, 

prin iubirea Tnduratoare a Dumnezeului nostru, 
cu care ne-a cercetat Rasaritul eel de sus, 
'^ ca sa lumineze pe cei care §ed in intuneric §i Tn umbra mortii 
5i sa indrepte pa^ii no§tri pe calea padi. 

Traducere de Francisca Baitaceanu 



ODELE !0 377 



11. Alte ode 



10 

Cantarea lui Isaia 

' CSnta-voi acum celui iubit [al meu] cantarea iubitului [meu] pentru 

via mea. 

lubitul meu avea o vie pe un deal, intr-un ioc manos. 

§i am f^cut gard in jurul ei §i am sadit vita de soi. 
In mijlocul ei am zidit un turn, am sapat [un Ioc pentru] tease 
§i ma a$teptam sa faca struguri, dar a facut maracini. 

§i acum, omule din luda ?! voi, eel ce locuifi in lerusalim, 
judeca^i intre mine §i via mea. 
* Ce sa-i mai fac viei mele? Ce nu i-am facut? 
Pentru ca eu ma a§teptam sa-mi faca struguri ^i ea a iScut maracini. 
^ Dar am sa va spun acum ce-i voi face viei mele: 
li voi lua gardul §i va fi de jaf, 
li voi darama zidul §i va fi de caicat tn picioare, 

§i ma voi lepada de via mea §i nu va mai fi taiata, nici sapata 
§i vor cre§te in ea maracini ca Tntr-un ioc sterp 
§i voi porunci norilor sa nu o mai ude cu ploaie. 

Caci via Domnului Sabaoth este casa lui Israel 
§i omul din luda este rasadul eel iubit; 
ma a§teptam sa faca judecata 
51 a facut nelegiuire; §1 nu dreptate, ci Jipat. 

Vai celor ce alipesc casa de casa 
5i leaga ogor de ogor, ca sa ia ce-i al vecinului! 
Oare locui^i singuri pe pamant? 

Caci toate acestea au ajuns la urechile Domnului Sabaoth. 

Traducere de Ion Patrulescu 



10 Isaia 5,1-9. 



378 ODELE 1 1 

11 

Rugaciunea lui Ezekia 

'° Eu am zis: In culmea zilelor mele 
voi merge ta portile !aca§ului mortilor, 
ma voi desparti de anii care mi-au ramas. 

Am zis: Nu voi mai vedea mantulrea lui Dumnezeu pe pamant, 
nu voi mai vedea om dintre locuitorii lumii. 

Am fost scos din neamul meu, 
am parasit rama^ita vietii mele; 
a ie5it §1 s-a dus de la mine 
ca unul care-§i strange cortui dupa ce 1-a Tntins; 
duliul meu in mine s-a facut 
ca panza cand ^esatoarea se apropie sS o taie. 
'■^ in ziua aceea am fost dat p^na in zori ca unui leu: 
a^a mi-a zdrobit toate oasele, 
caci i-am fost dat din zi ?! pana in noapte. 
'"^ Ca randunica, a^a voi striga, 
§i ca turtureaua, a§a voi geme; 
cSci s-au sfar§it ochii mei catand 
spre Tnaltul cerului catre Domnul, 

care m-a izbavit §i mi-a luat durerea din suflet. 

Doamne, Tie Ti s-a dat de veste despre aceasta, 
5i ai inviorat sufiarea mea §i, alinandu-ma, mi-ai dat viaja. 

Caci Tu ai pus deoparte sufletul meu ca sa nu piara 
§i ai lepadat indaratul meu toate pacatele mele. 
'^ caci nu cei din iaca§ul mor|ilor Te vor lauda, 
nici cei mor^i nu Te vor binecuvanta, 
nici nu vor nadajdui cei din laca^ul mortilor intru milostivirea Ta. 

Cei vn Te vor binecuvanta, ca §i mine; 
caci, de astazi inainte, voi face copii, 
care vor vesti dreptatea Ta, Doamne al mantuirii mele! 

20 

lar eu nu voi inceta sa Te binecuvantez cu harfa 
in toate zilele vietii mele, 
Tnaintea Casei lui Dumnezeu. 

Traducere de Ion Patrulescu 



n Isaia 38,10-20 



ODELE 12 379 



12 

Rug^iunea lui Manasse 

' Doamne Atotputemice, 
Dumnezeule al pSrin^ilor nojtri, 



12 Fiu ;i urma$ la tron al regelui Ezekia, Manasse este prezentat !n VT ca una dintre 
cele mai intunecate personalitati din istoria poporului lui Israel. A urcat pe tron ia vSrsta 
de aprox. 12 ani, catre anul 693 T.H., mai intai ca asocial al tatSlui iar apoi, peste zece 
ani, ca singur rege In luda, pSnS spre 642 l.H. Din 4Rg. 21,1-19, aflam ca a promovat o 
politica de apropiere fafa de Imperiul Asirian, catastrofala pentru neamul sau prin conce- 
siile masive fScute idolatriei §i prin implicitele persecujii la adresa sus^inatorilor interni 
ai rigorismului iudaic traditional. A pus sa se construiasca sanctuare pagSne pe locurile 
tnalte din regat, la care s-au adSugat un altar dedicat lui Baal ^i alte doua altare consa- 
crate cultului babilonian al astrelor, in imediata apropiere a Templului. Potrivit unci 
traditii rabinice neconfirmate tnsa de Scriptura, Manasse ar fi fosl eel eare a poruncil 
uciderea marelui profet Isaia. 

Sacrilegiile ji crimele sale au dus la decaderea regatului luda, regele Insu^i trebuind sa 
indure umilinfa unui exil in Babilon, menfionat in 2Par. 33,1 1. in aceea^i carte se face o 
trimitere sumara la pocainta regelui pentru pScatele comise 51 la rugaciune pe care 
Manasse ar fi adresat-o Domnului §i in urma careia Domnul s-a milostivit de el, elibe- 
rSndu-l din exil §i ingaduindu-i sa-§i restaureze regatul (2Par. 33,18-23). 
Destinul regelui §i in special pocainta lui au persistat in memoria colectiva, a§a incfit, 
ulterior, un autor anonim a creat textul rugaciunii cunoscute, pe care a atribuit-o regelui 
Manasse. CSt prive§te paternitatea textului §i epoca in care acesta a putut fi redactat, unii 
invataji sunt de parere ca autorul originalului ar fi scris in ebraica (Harl, Dorival, 
Munnich, p. 325), pe c&nd aljii cred ca un evreu elenizat, care ar fi trait in ulUmele 
decenii ale erei pre-cre§tine, ar fi compus rugaciunea intr-o greaca puternic semitizata 
(The Oxford Annotated Apocrypha, p. 281). Prin tematica, stil §i con^inut, Rugaciunea 
lui Manasse se tncadreaza perfect in literature peniten|ial-devotionala clasica a iudais- 
mului. Mai mult inca, fundamentul teologic al discursului poetic este In deplina con- 
sonant cu marele principiu al teologiei iudaice traditionale: Domnul este singurul 
Dumnezeu, El este Dumnezeul dreptajii, dar §i Dumnezeul iubirii, al indurarii §i iertarii 
fata de cei care se pocaiesc. Accentul pus pe dimensiunea penitentiaia corespunde orien- 
tarii post-exilice a teologiei mozaice. Dumnezeul iertarii este la fel de mare ca Dumnezeul 
drepta^ii §i al pedepselor. Faptul ca El acorda iertarea Sa chiar §i unui mare pacatos 
precum regele Manasse reprezinta un fel de garan^ie, promisiune §i subliniere a vir- 
tutilor supreme ale pocain^ei. 

Calitatile textului rugaciunii §i conformitatea teologiei sale cu tradilia au determinat 
asimilarea sa printre bucafile legitimate in timp prin intrebuin|:area tor in ritualul liturgic. 
in numeroase manuscrise timpurii ale Septuagintei, Rugaciunea regelui Manasse a fost 
copiata al&turi de cetelalte imnuri §i rugaciuni, de regula imediat dupa Psalmi, fiind in 
cele din urma acceptata tacit in editiile biblice ortodoxe. UrmSnd aceasta tradi^ie, Rahlfs 



380 ODELE 12 

al lui Avraam, al lui Isaac §i al lui lacob, 
§i al semintiei lor celei drepte, 

Tu, Cel care ai facut cerul §i pamSntul, impreuna cu toata podoaba lor, 

Tu, Cel care ai iniantuit marea prin cuvantui poruncii Tale, 
care ai Tncuiat genunea ?! ai pecetluit-o cu Numele TSu cel mfrico§at §i 
preamarit; 

Tu, cel de care toate se Tnspaimanta §i se cutremura in fata puterii Tale, 

caci stralucirea maririi Tale nu poate fi Tndurata, 
§i nimeni nu se poate impotrivi urgiei amenintarii Tale asupra 
pacato§ilor. 

Nemasurata §i cu neputinja de scrutat este [Tnsa] indurarea fSgaduintei 
Tale, 

caci Tu ejti Domnul cel Preainalt, 
miles, indeiung-rabdator §i plin de Tndurare, 
caruia li pare rau de relele oamenilor. 



a inclus Rugacimea regeiui Manasse tn seria Odelor, publicandu-le pe toate impreunfi 
imediat dupa Psalmi §i inainte de Proverbe. 

O istorie textualS similarS ne intSmpina in tradifia latina. Mentinerea §i circula|ia acestei 
rugSciuni Tn unele manuscrise ale Vulgatei i-au asigurat o anumita legitimitate, recu- 
noscuta in cele din urma la Conciliul de la Trento, in anul 1546. Acum s-a decis accep- 
tarea rugaciunii regeiui Manasse in edi{iiile catolice standard, Tntr-un apendice, alaturi 
de 3 §i 4 Ezdra, argumentele invocate fiind acelea ca textele In cauza au fost citate de 
unii Parinti ai Bisericii §i sunt cuprinse in multe editii ale Bibliei latine, atat manuscrise, 
cat §i tipSrite („Oratio Manassae, necnon libri duo, qui sub Hbri tertii et quarti Esdrae 
nomine circumferuntur, hoc in loco, extra scilicet seriem canonicorum librorum, quos 
sancta Tridentina Synodus suscepit, et pro canonicis suscipiendos decreuit, sepositi sunt, 
ne prorsus interireni, quippe qui a nonnulis Sanctis Patribus interdum citantur, et in 
aliquibus Bibliis latinis tarn manu scriptis quam impressis reperiuntur" ~ Vulg., p. 1 153). 
Cateva cuvinte acum despre tradifia textuala rom&ieasca. Faptul cS in Biblia de la Bucure§ti 
(1688) texiul rugaciunii lui Manasse nu este re^inut se explica prin aceea ca „izvodur' 
principal al primei versiuni complete a Bibliei in limba romana a fost cunoscuta edible 
protestanta a Septuagintei (Frankfurt, 1597), reputata in epoca pentru virtutile sale filo- 
logice. Cea dintai versiune romaneasca a rugaciunii se gase§te insa in monumentala tipa- 
ritura de la 1795 a lui Samuil Micu. Cu titlul Rugaciunea lui Manassi, imparat ludei, 
cdnd era rob in Vavilon, ilustrul Tnvatat ardelean instituie astfel o tradi^ie textuala 
stabiia: Bibl. 1819, §aguna, Filotei, Bibl. 1914, Bibl. 1936, Radu-Gal., edi^iile ortodoxe 
curente, panS la Anania, publica acest text drept ultima carte a VT. Versiunile acceptate 
de neoprotestantii romani, atat cele care se bazeaza pe Comilescu, precum 51 cele 
independente, nu accepta canonicitatea rugaciunii §i nu o rejin. 



ODELE 12 381 

Tu, Doamne, Dumnezeule al celor drep^i, 
Tu nu ai pus pocainta pentru cei drep^i, 

pentru Avraam, pentru Isaac §i pentru lacob, care nu au pScatuit 
Tmpotriva Ta, 
ci ai pus pocainja pentru mine, pScatosui, 

fiindca numarul pacatelor mele este mai mare decat nisipul marii; 
s-au inmultit nelegiuirile mele, Doamne, s-au inmultit, 
9i nu sunt vrednic sa imi Tnait ochii $i s^ privesc la maltimea cerului, 
din pricina mul^imii nedrepta^ilor pe care le-am savSr^it. 

Inlan|:uit sunt cu multe catu§e de tier, 
a§a meat lepadat sunt din pricina pacatelor mele, 
§i pentru mine nu este izMvire, 
intrucat am starnit mania Ta 
§i am sSvarjit ceea ce este rSu tnaintea Ta, 
a^ezand spurcaciuni §1 Tnmultind ocSrile. 

lar acum Tmi plec genunchiul inimii mele, implor&id bunatatea Ta. 

Am pacatuit, Doamne, am pScatuit, 
§i nelegiuirile mele eu le cunosc. 
'^ Ma rog 5i iti cer [cu staruinta]: 
larta-ma, Doamne, iarta-ma! 
Nu ma nimici [pentru] nelegiuirile mele, 
nici nu fi maniat pe vecie, cople^indu-ma sub rautaji, 
§i nu ma osandi [sa stau] m strafundurile pamantului. 
Caci Tu e$ti, Doamne, Dumnezeul ceior ce se pocaiesc, 
'''^i in mine Tu Ifi vei arata bunatatea; 

caci, nevrednica fiinja [cum sunt], ma vei mantui dupa marea Ta 
Tndurare. 

§i eu Te vol lauda neintrerupt, in toate zilele vie^ii mele. 
caci Tie toate puterile din ceruri l\\ inal^ cantSri 
§i a Ta este marirea in veci, amin. 

Traducere de Eugen Munteanu 



382 ODELE 13-14 

13 

Rugaciunea lui Simeon 

Acum sloboze^ti pe robul Tau, Stapane, 
dupa cuvantul Tau, in pace, 
^'^ caci au vSzut ochii mei mantuirea Ta, 
pe care ai pregatit-o in fa^a tuturor popoarelor, 

lumina spre luminarea neamurilor 
§i slava poporului Tau, Israel. 



Traducere de Francisca Baltaceanu 



14 

C^tarea diminetii 

' Slava intru cele de sus lui Dumnezeu 



13 Vezi nota ta Od. 9. 

14 Denumit in LXX v\ivo(; eco9iv6<;, acest imn reprezinta o piesS centraia a discursului 
liturgic ortodox. Cu titlul larg cunoscut Doxologia mare, imnul acesta este frecvent 
tiparit in Ceaslov, fiind intonal la slujba utreniei. Cdntarea diminelii (denumiia Tn unele 
manuscrise in limba latinS §i Hymnus angelicus, dar mai frecvent, dup5 primul verset, 
Gloria in excelsis Deo) este o crea^ie cregtina tlmpurie. Atanasie al Alexandriei (295-343), 
ucenic al lui Antonie eel Mare, reeomanda in mod expres tinerelor monahii sa intoneze 
zilnic, dimineata foarte devreme (opepot;), aceasta „cantare a diminetii" {De virginibus, 
20), extrem de populara in Bisericile din Rasarit. In liturgia romana Gloria in excelsis a 
intrat in uzul eurent doar Tncepand cu secolul al Vl-Iea. 

ReflectSnd o proiecjie teologica ?i o retorica pur cre§tina, Cdntarea diminefii se apropie 
mai mult de imnele titurgiee eompuse de marii doxografi bizantini decSt de structure 
ebraizanta a Psaimilor, 

IntrucSt seria Odelor este singurul loc din LXX in care apare acest imn, oferim tn cele ce 
unneaza cateva note §i comentarii textuale. 

14,1 ,,Slava intru cele de sus..." : incepulul acestui imn este un verset celebru din Luca 
2,14, unde se vorbejte despre cSntarea tngerilor la na§terea MSntuitorului {Gloria in 
excelsis). Lectura acestui pasaj este nesigura, iradi^ia manuscrisa propunandu-ne doua 
variante, u§or diferite. Una dintre acestea este retinuta, cu pruden^a filologica, in edijia 
critica Nestle/ Aland a NT, unde gasim urmatoarea formulare: 66^a ev i)\|/1(ttoh; 9e^ / 
Kal ETii yfii; eLpiivri / [ev ovOpomoiq eiiSoKicti^l. La Rahlfs, ultima parte a secvenjei 
reflects o lectiune alternativa, prezenta §i in unele manuscrise ale NT: 56^a ev ui|/i(TTon; 
Gecp / KQi eTc'i yfiq eipr|VTi,/ ev dveporcoii; euSoKia. Consecventi cu opliunea de baza a 
editiei noastre, in traducere am urmat tndeaproape versiunea LXX, dupa Rahlfs, care este 
de altfel 51 cea general acceptata in tradijia textuala romSneasca: „Slava lui Dumnezau 



ODELE 14 383 



tnlru ceriuri inalte §i pre pamant pace, Intru oameni bunavoie" (NTB 1648); „Slava lui 
Dumnezau intru inaitimi §i pre pamSnt pace, Tntru oameni bunavoire" (Bibl. 1688); 
„M5rire lui Dumnezeu Tntru cei de sus §1 pre pamant pace, intre oameni bunavoire" (Micu 
ji Bibl. 1819); „Marire lui DumnedeQ !n Inaltimi, pace pe pamenlu, §i buna Invoire inlre 
imenl" (Bibl. 1874); „Slava lui Dumnezeu intru cei de sus §i pre pamSnt pace, Tntre 
oameni bunavoire" (Bibl. 1914); „Marire intru cei de sus lui Dumnezeu §i pe pamSnt 
pace, intre oameni: binevoire" (Bibl. 1936); „Marire intru cei de sus lui Dumnezeu §i pe 
pamdnt pace, intre oameni binevoire" (Radu-Gal,); „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu 
§i pe pamSnt pace, intre oameni bunavoire" (Bibl. 1990); „Slava Intru cei de sus lui 
Dumnezeu §i pe pamSnt pace, Intre oameni bunavoire" (Anania). 

Constatam insS ca in Vulg. esle preferata cealalta formulare: Gloria in attissimis Deo,/et 
in terra pax in hominibus bonae voluntatis. In limba romana versiunite neoprotestante §i 
ccle catolice ale NT accepta aceasta a doua interpretare: „Slava lui Dumnezeu in locurile 
prea inalte §i pace pe pamSnt intre oamenii peste cari se intinde bunavoinfa Lui" 
(NTCom, 1920) §i „Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte §i pace pe pamdnt intre 
oamenii placuti Lui" (Com. 1926), „Marire in inaltul cerurilor lui Dumnezeu §i pe 
pamSnt pace oamenilor pe care El ii iube§te" (NTcat. 2002). Interpretarea din Vulg. este 
confirmata §i de BJ; „Gloire k Dieu au plus haut des cieux / Et sur la terre paix aux 
hommes objets de sa complaisance." Foarte interesant este de constatat c^ la Luther in 
textul neotestamenlar intfilnim o formulare ce coincide cu cea traditional-ortodoxa („Ehre 
sei Gott in der HOhe und Friede auf Erden und den Menschen ein Wohlgefallen"), iar 
traducerea altemativa este plasatS intr-o not& de subsol, cu explicafia aferenta („Andere 
Obersetzung nach besser bezeugter Leseart: «Ehre sei Gott in der HOhe und Friede auf 
Erden bei den Menschen seines Wohlgefallens»"). Pentru interesui ei documentar, citam 
§i versiunea mai libera dintr-o alta editie catolica: „Marire sa-1 fie lui Dumnezeu in 
inaltul cerului, iar pe pamant pace oamenilor de bunavointa" (NTcat. 1992). ♦ Doua sunt 
problemele lexicale puse de interpretarea acestui distih universal cunoscut. Mai intSi: ce 
ar trebui sa Tnfelegem prin gr. ev -uylCTTOK;, respectiv lat, in excelsisl In literalitatea lor, 
aceste doua expresii prepozitionale pot face trimitere la referenti diferiti. La ce se refera 
deci ingerii vestind bucuria universaia a na^terii MSntuitorului? Am avea de-a face cu o 
referire „locala" la zonele celeste cele mai rarefiate, a§a cum au injeles primii traducatori 
romSni ai pasajului (NTB 1648) §i cum infeleg din nou mul^i interprefi modemi, inclusiv 
prestigio^ii inva^a^i care editeaza BJ? Ar fi mai degraba vorba tot despre o trimitere 
„locala", dar terestra, §i anume la inal^imile topografice pe care, potrivit traditiei iudaice 
stravechi, se intonau cele mai solemne imnuri (cum dau de in^eles interpretarile neo-pro- 
testante)? Sau poate, dupa cum ne indeamnS o buna parte a interprejilor romani (Micu, 
Bibl. 1914, Radu-Gal., Bibl. 1990, Anania, ceasloavele ortodoxe curente), legitim ar fi 
sd vedem in aceasta sintagmft o referire „personaia", „cei din inalturi" fiind ingerii, in 
raport cu muritorii, mentionati imediat, in secvenja urmatoare? Neputandu-ne decide 
pentru una din aceste solufii, am preferat in traducere o formula neutra. ♦ in al doilea 
rfind: in funcfie de cazul gramatica! la care se afia in context gr. euSoxla, la nominativ 
(ca in LXX, ed. Rahlfs) sau la genitiv (ca in NT), interpretarea poate fi diferita. Ne-am 



384 ODELE 14 

5i pace pe pSmant, 
Tntre oameni bunavoinja! 
Pe Tine Te laudam, 

pe Tine Te binecuvantftm, 
Jie ne Tnchinam, 
pe Tine Te slavim, 
Tie 1^1 multumim, 
intru marea Ta slava, 

Doamne, Imparale, 
[Dumnezeule] ceresc, 
Dumnezeule, Parinte Atotputemic, 
Doamne, Fiule Unul-nSscul, 
lisuse Hristoase, 
'%i Duhule Sfinte! 
Doamne, Dumnezeule, 
Mielul lui Dumnezeu, 



mentinut in cadrul traditiei romane§ti (de la NTB 1688 51 pSna la Anania), considerSnd 
ca „bunavointa" despre care vorbesc ingerii este sentimentui omenesc al Intelegerii §i 
toleran^ei reciproce, care trebuie sa domneasca intre oameni. Inreglstram tnsa §i interpre- 
tarea altemativa (adoptata de Comilescu §i de autorii recentei versiuni catolice §1 explici- 
tata de asemenea in BJ), potrlvit careia ar fi vorba tn context de bunavoinja lui Dumnezeu 
fata de oameni. ♦ „Pacea" (gr. eipfivn, lat. pax) nu este, fire§te, „pacea poiitica", in sens 
restrans, adica absenfa razboiului in societatea umana, ci impacarea suprema dinire oa- 
meni §i Dumnezeu, anunjata 5! confirmata acum prin na§terea MSntuitorului lisus Hristos. 
14,5 Gr. eu^woyeco (lat. benedicere) impreuna cu derivatele sale nominale eiiXoyia (lat. 
benedictid) §i eTJ^oyriTOi; (lat. benedictus) sunt din seria celor mai frecvent intrebuintate 
cuvinte din LXX §i din NT. Formele romane§ti actuale „binecuvanta" §i „binecuvantare", 
forjate dupa modelele grec §i latin, au inlocuit in textc, incepand cu secolul al XlX-lea, 
mai vechile „blagoslovi", „blagoslovenie" §i „blagoslovit" (dupa slavon. Eitiir«crtoBHTH), 
ramase Tn uz ca exceptii arhaizante, in special in vorbirea monahilor. ♦ Vb. „a slavi" §i 
subst. „slava" (dupa slavon. caiBHTH) sunt termenii traditionali pentru echivalarea gr. 
5o^aCo) §1 56^a (lat. glorificare §i gloria). O optiune altemativa ar putea fi „a (prea)mari", 
„(prea)marire", „(prea)marit". 

14,10 Intainim aici cateva din teonimele fundamentale: „imparat [ceresc]" (gr. pcKn^ii?), 
„Dumnezeu ceresc" (gr. Qtoc, eiio'upavioi;), „Parinte Atotputernic" (gr. narrip kovto- 
KpaTO)p), „Duhul Sfant" (gr. oyiov jtveOna), „Mielul lui Dumnezeu" (gr. 6\vjbc, xou 
6eo\j), „Fiul Tataiui" (gr. mot; ToiJ Trmpoi;). ♦ Sintagma „Unul-nascut" (gr. liovoyeviii;, 
lat. unigenitus), atributul prin excelenta al lui lisus Hristos, a fost precedata in vechile 
texte biserice§ti romane§ti (Varlaam, Dosoftei §.a.) prin „Singur-nascut". 



ODELE 14 385 

Fiul Tataiui, 

[Tu,] care ridici pScatele lumii, 

^^indura-Tedenoi! 

[Tu,] care ridici pScatele lumii, 

prime^te rugaciunea noastra! 

[Tu,] care ^ezi !a dreapta Tataiui, 

indura-Te de noi! 

^^ Caci Tu singur e§ti sfant, 

Tu singur e§ti Domnul, 

lisus Hristos, 

intru slava lui Dumnezeu Tatai, amin! 

in fiecare zi Te voi binecuvanta, 

^^ §i numele Tau ti voi lauda in veac 

§i in veacul veacului. 

invrednice§te, Doamne, §i in ziua aceasta 

fSra de pacat sa fim pazi^i. 

Binecuvantat e§ti Doamne, Dumnezeule al parintilor no^tri, 

^^ §i laudat 5i preaslavit este numele TSu, in veci, amin! 



14,20 „indura-Te": aici, ca §i mai jos, am optat pentru „a se tndura" §i „indurare" pentru 
a echivala gr. eXe& §i eXeog (lat. misereri, misericordia), termeni liturgici-cheie, adanc 
InradScinati in discursul liturgic romSnesc ca §1 „a milui" ?i „mil5" (dupS slavon. 
MHAOEdTH); suntem incredintati cS, in special din rajiunl prozodice, dar §i simbolice, „a 
milui" §i „mila" vor persista Tnca multa vretne in tcxtcle biserice^ti de slujba. 
1430 „invrednice5te, Doamne, §i in ziua aceasta...": fraza koto^Ioktov, icijpie, Kcd Triv 
rmepov TCtijTtiv, ovanapTiitOTJc; (pTJ^-axQfivai fmac, este ambigua din punct de vedere 
gramatical. In Doxologia mare din car^ile de slujba §i din ceasloave citim urmatoarea 
versiune: „invrednice§te-ne, Doamne, in ziua aceasta farS de pacat sa ne pazim noi." 
Pomind de la conslatarea ca gr. linepa, „zi", in acuzativ, poate fi §i complementul direct 
al vb. Kmct^ioo), „a Jine la cinste; a considera bun" (traditional in romfina: „a invred- 
nici"), iar pronumele personal fiM-ot; in acuzativ poate fi in^eles ca „subiect in acuzativ" 
al vb. (ti-uXax&fivca, „a se pazi; a se men^ine (sub supravegiierea cuiva)", o traducere 
altemativa ar putea fi „invrednice§te, Doamne, §1 ziua aceasta, iar pe noi [invredni- 
ce§te-ne] sS ne (inem in paza ta lipsi^i de pacate". 

1435 Dupa versetul 35 tn Doxologia mare apare secvenja „Fie, Doamne, mila Ta spre 
noi, precum am nadajduit intru Tine", care nu are corespondent in LXX (Rahlfs). ♦ 
„indreptarile": tradijionalul „indreptari" ca echivalent al gr. Siicaiwuaxa trebuie in^eles 
in cele doua dimensiuni semantice centrale ale sate: „prescripiie, porunca", dar §i ,Jus- 
tificare, indreptaiire". ♦ „Scapare" in sensui de „adapost; loc de reftigiu" (gr. KaxaifDyii); 
cf. nota urmStoare. 



386 ODELE 14 

Binecuvantat e§ti, Doamne, mvata-ma pe mine Tndreptarile Tale! 
Binecuvantat e§ti, Doamne, invaja-ma pe mine indreptarile Tale! 
Binecuvantat e§ti, Doamne, tnvata-ma pe mine tndreptarile Tale! 
Doamne, scaparea noastrS ai fost Tu, din neam in neam. 

Eu am spus: Doamne, mdurS-Te de mine, 
vindeca sufletui meu, caci am pacatuit fa^a de Tine. 
Doamne, la Tine mi-am aflat scaparea! 

Invata-ma sa implinesc voin^a Ta, caci Tu e§ti Dumnezeul meu; 
ca la Tine este izvorul viejiii, 
"^ in lumina Ta vom vedea lumina! 
Raspande^te indurarea Ta peste cei care Te cunosc pe Tine! 

Traducere de Eugen Munteanu 



14,40 „indura-Te" : cf. nota 14,20. ♦ „am pacStuit" : vb. rom. „a pacatui" §i „a gre^i" 
aitemeazS in terminologia bisericeasca traditionala pentru a reda gr. 6^apT6velv. ♦ „sca- 
parea": prin „mi-am aflat scaparea" am redat gr. KcnieittUYa, litt. „m-am refugiat". ♦ Ex- 
presia metaforica „izvorul viefii" (gr. nrirn X^m\(^ ca atribut al lui Dumnezeu I§i are 
originea in poczia Psalmilor §i in literatura sapienllala {cf. Prov. 13,14; 14,27), dar se 
gase?te §i in NT {cf. Apoc. 7,17; 21,6; 22,1 §i 17). De altfel, vv. 44-45 sunt preluate 
intocmai din Ps. 35,10. 

14,45 „Raspande5te" : vb. gr. Tiopccreivto are, ca sens concret, de baza, ideea de „a 
intinde, a desfi§ura", de unde echlvalarea traditionaia literala „Tinde mila Ta celor ce Te 
cunosc pe Tine" din Doxologia mare. Prin formularea noastra am vrut s& fim mai 
aproape de sensul contextual real, aceta de „a rasp^ndi", adica „a oferi". 



PROVERBELE 



Introducere 



I. Titlul cartii 

Termenul ebraic ma§al (pi. nf^alTm, pi. construct, mifley) desemneaza o 
sentinta care, de§i circumscrisa, la origine, unci anumite situa|ii, se extrapo- 
leaza §i altor situatii, asemanatoare. Ma^dl poate fi echivalat cu „sentinta", 
„maxima", „parabola", „proverb", „pilda" (gr. paroimiai, lat. parabolae/ 
proverbia). A^adar, o simpla vorba de duh devine ma.^al prin urmatoarele 
atribute: generalitate §i abstractizare. Se pleaca de la o anumita situatie, 
particulara, dar sensul e valabil pentru toate situatiile, datorita abstract! zarii 
mesajului. Proverbele ebraice au ca nuclee doua culegeri „ale lui Solomon" 
(cap. 10-22 §i 25-29), probabil foarte vechi, preexilice. Acestora li s-au 
adSugat ulterior (spre anul 700 T.H.) alte culegeri, de pilda, „Cuvintele 
inteleptiior", 22,17-24,22; „Cuvintele lui Agur", 30,1-14; sau „Cuvintele 
lui Lemuel", 31.1-9 etc., ansamblul beneficiind de o lunga introducere 
(cap. 1-9). Proverbele/Parabolele apartin literaturii iudaice sapientiale (a se 
vedea Nota asupra volumului). Culegerile-nucleu au fost atribuite regelui 
Solomon, vestit pentru Tntelepciunea sa. Conform cu 3Rg. 5,12, acesta „a 
rostit trei mil de pilde, iar cantarile lui au fost de cinci ori o mie". Totu§i, 
genul exista in OrientuI stravechi. Inca din epoca sumeriana, in Mesopotamia 
s-au -^cris fabule, proverbe, texte cu caracter sapiential. Ele au patruns foarte 
devicme in Canaan, cum o dovedesc descoperirile, in akkadiana, de la Ras 
Shamra. Literatura vechiului Egipt este, §i ea, plina de marturii in acest sens. 

Proverbele incarneaza o „teologie" a cotidianului, practica. Autorii cule- 
gerilor propun o cale de perfectionare efectiva, o „ortopraxie" inspirata din 
experienta varstnicilor. E inutil sa distingem, in cadrul societatilor tradi- 
(ionale, intre o dimensiune sacra §1 una profana. Tot ce da sens vie^ii, via^a 
insa§i, rimeaza cu sacrul. Unele sectiuni se prezinta ca „sfaturi ale tatalui 
catre fiu"; altele sunt scenete cu talc; in fine, allele reprezinta ansamblurt 
de distihuri pro §i contra, menite sa-1 impulsioneze pe cititor spre alegerea 
caii drepte. Orizontul teologic poate fi schitat astfel: Dumnezeu raspla- 
teste iubirea, facerea de bine, adevarut, cinstea, frumusetea interioara §i 



390 INTRODUCERE LA PROVERBE 

smerenia, pedepsind viciile, rSutatea, prostia, sminteala ji dezmatul. Izvorul 
?i rezumatu! virtufiior il constituie Intelepciunea, personificata !n carte, 
iar intelepciunea in registru ebraic nu poate fi altceva decat „frica de 
Dumnezeu". 



II. Datarea traducerii, autor, mediu 

H. St. J. Thackeray dateaza traducerea in jurul anului 100 i.H., G. Gerleman, 
tn jurul anului 150. De ca^iva ani pare sa se fi ajuns la un anumit consens: 
M. d'Hamonville, ca §1 M. Hengel, inaintea lui, propune o datare anterioarS 
(170 i.H.), datare ce se sprijina mai ales pe alaturarea de scrierile filozofului 
evreu Aristobul, din pScate greu de situat cu precizie in timp. Inceputul 
domniei lui Ptolemeu al Vl-lea Philometor (181-145) ar constitui a§adar 
contextul istoric eel mai adecvat pentru traducerea Proverbelor. In plus, pe 
baza unor contacte stilistice §i tematice, M. d'Hamonville' propune seduca- 
toarea ipoteza potrivit careia Proverbele ar fi fost traduse de catre Aristobul 
insu§i pentru Philometor, in calitate de preceptor al regelui, lucru sugerat de 
episodul din 2Mac. 1,10-2,18, unde Aristobul e numit „sfetnicul", „mv^^- 
torul" regelui {didascalos). Pe langa aceasta, o expresie precum „randuie- 
lile/hotararile mamei tale" din Prov. 1,8 se lumineaza dacS ne amintim ca 
mama tanarului „Philometor" („Cel care-§i iube§te mama") a exercitat 
regenta tntre 181 ?i 176. Culegere de proverbe destinata educafiei unui fm 
de rege, cartea ar transpune, astfel, situa^ia originara traditionala, adica 
aceea a lui Solomon vorbindu-i fiulul sau. Tot dupa M. d'Hamonville, 
traducatorul Proverbelor in greaca ar aparfine aceluia§i mediu cultural cu 
traducatorul Car^ii lui lov. Un raspuns defmitiv la chestiunea paternitatii 
cartilor din LXX nu poate fi avansat deocamdata. Dar analiza lexicala, 
stilistica, literara a textelor indica in mod clar o origine comunl 

Pe langa lov, Cartea Proverbelor se Tnrude§te cu Siracidul, Intelepciu- 
nea lui Solomon, Ester ^i 2, 3, 4 Macabei. Multe structuri lexicale, expresii 
sau pur §i simplu termeni nu apar decat in aceste opt car^i. Greaca se 



1. Cititorul interesat poate gasi o prezentare §i o analiza exhaustiva a Proverbelor LXX 
in Introducerea, de peste 150 de pagini, pe care M. d'Hamonville a redactat-o pen- 
tru voiumul Les Proverbes din colectia La Bible d'Alexandrie (Paris, 2000). Autorii 
Introducerii de fata au rezumat la maximum studiul lui d'Hamonville, nuanfand unele 
ipotez^ mcercdnd sa sistematizeze materialul savantului francez pentru un public cat 
mai larg. 



INTRODUCERE LA PROVERBE 391 

caracterizeaza prinlr-un nivel literar superior altor scrieri din LXX (de 
altfel, intelepciunea §i, probabil, ultimele trei Carti ale Macabeilor au fost 
redactate direct in greaca); traducerile se remarcS prin caracterul lor creativ, 
foarte liber tn raport cu originalele. D'Hamonville le nume^te, pe buna 
dreptate, „grupul c^rfilor elenistice", intrucat ele se dovedesc a fl ceie mai 
influentate car^i din LXX de catre paradigma culturala elenistica. O alta 
trasatura care le apropie, netndoielnic, conferindu-le in acela?! timp o uni- 
versalitate transbiblica, este componenta sapienjiala. Dar faptul ca scrierile 
pomenite mai sus respects un tipar elenistic nu indicS, in mod automat, c& 
avem de a face cu opere de propaganda elenistice. Dimpotriva, ajunge sa ne 
amintim de trama „istoriei" din Ester ori de conjinutul Car^ilor Macabeilor 
(toate opere de propaganda Tn favoarea rezistentei fata de ocupatia greacS) 
pentru a opera o distinctie obligatorie intre „elenismul" literar §i elenismul 
politic. Adoptand ^i adaptand unele re^ete literare ale culturii elenistice 
autorii/traducatorii cartilor de mai sus fac, in buna masura (nu totdeauna), 
opera de sabotare a institutiilor elenistice in favoarea intaririi identitatii 
iudaice. Sa fim cat mai evrei ?n mediu grecesc §i cu instrumente grece§ti, 
sugereaza sistematic textele cu pricina. 

Nu intamplator, poate, figura lui Solomon iese in prim-plan. El confera 
unitate §i Proverbelor, In versiunea LXX. Canonizarea cartii merge mana in 
m^na cu „canonizarea" lui Solomon, rege ambiguu, precum marturise§te §i 
Siracidul (44,12-23). Pe de o parte, ctitor al Templului, vestit pentru inte- 
lepciunea sa chiar Tn afara Israelului, binecuvantat de Dumnezeu prin bogatii 
imense; pe de alta parte, idolatru, instabil, iubitor de femei §1 tolerant fata 
de pagani, trasaturi conotate negativ din perspectiva teologiei monoteiste ji 
a moralismului aferent. El este responsabil din punct de vedere moral pen- 
tru marea schisma a lui Israel. Traditiile pozitive despre Solomon se impun 
incepand abia cu secolul I T.H., daca tinem seama de scrierile numeroase 
plasate sub numele sau: Intelepciunea lui Solomon, Psalmii lui Solomon, 
Odele lui Solomon. Un Tntreg capitol al „apocrifelor" vetero-testamentare 
da marturie despre acest fenomen de recuperare pozitiva a rege lui -Tntelept. 
Recuperarea a fost, probabil, provocata, motivata Tn parte, articulata §i sub 
presiunea modelelor elenistice. Ea se Tnscrie, de fapt, in vasta campanie 
apologetica a iudaismului in confruntarea sa cu mediul teologic §1 filozofic 
al lumii elenistice. In ce prive§te Proverbele LXX, sa retinem faptul ca 
Solomon se impune ca vector unificator, traducatorii Tn greaca eliminand 
din text absolut toate celelalte nume „concurente", care apar Tn textul 
masoretic: Agur, Lemuel, Yaqeh, Ithi'el, Ukhal. 



392 INTRODUCERE LA PROVERBE 



III Origine 



Un alt consens intre savanfi apare §i in legatura cu originea alexandrina a 
traducerii, in ciuda pozi|iei lui J. G. Gammie 5! J. Cook, care privesc catre 
Paiestina. Ace§ti doi savan^i au animat o polemics despre pretinsui antiele- 
nism al versiunii grece?ti a Proverbelor, care n-ar utiliza termenii sapiential! 
grece?ti decat pentru a arata superioritatea mtelepciunii iudaice. Dar dacS 
analiza lor se dovede§te exacta (e suficienta lectura atenta a textului), 
concluziile par fortate. In realitate, unele detalii, unele elemente de realia 
indica mai degraba Egiptul ca leagan al traducerii; de pilda: imaginile mari- 
time de la 7,21-22, omiterea ursului, la 17,12 §i la 28,15, omiterea absintu- 
lui (pp atunci necunoscut in Egipt), la 5,4, descrierea amplificata a lacustei 
la 30,27, evocarea unui vant arzator la 10,5, menjionarea unei „scoarJe 
egiptene", la 7,16, importanta vocabularului citadin legal de Alexandria; de 
asemenea, gre§elile cauzate de anumita necunoa§tere a Palestinei con- 
stituie alte indicii ale provenience! egiptene. In fine, in afara impregnarii 
fiiozofice evidente, rafinamentui llterar (cac! ne aflam in fa^a unei carti 
sapiential-poer/ce), precum 5! multe trasaturi stilistice arata nu numa! 
deschiderea car^ii catre cultura greacS, dar §i arta aleasa a unui literat care 
se inspira din modele grece§ti. Daca le vorbe?te limba, el o vorbe§te, Jn 
definitiv, §i pentru a face din traducerea sa o carte de inijiere in iudaism a 
elenofonilor. 



III. Compozitie literara 

Proverbele in LXX prezinta o ordine de ansamblu foarte diferita de textui 
masoretic. Sa fie vorba de dezordine din cauza unei transmiteri defec- 
tuoase a textului? De fapt, ordinea din textui masoretic e mai pu^in satisfS- 
catoare, ansamblul aparand mai incoerent. Versiunea greaca, dimpotriva, 
ofera compozijie a textului cu totui noua, incercand sa realizeze unitatea 
literara a unei „culegeri de culegeri" cam heterogena. 

M. d'Hamonville a pus in lumina o structura pe cinci secfiuni formate 
din grupuri de strofe (S) sau grupe de distihuri (D), a caror corespondenta 
cu ordinea ebraica, traditional irapar^ita in noua „cartulii", este urmatoarea; 

SI, cap. 1-9: serie de instruc^iuni slujind drept introducere la Tntreaga 
culegere = car^ulia I ebraica; 

Dl, cap. 10-22,16: „Proverbele lui Solomon" = carjulia II ebraica; 



INTRODUCERE LA PROVERBE 393 

52, cap. 22, 17-25, 10a: „Cuvintele mtelep|ilor" = cartulia III ebraica; 
cap. 30,1-14: „Cuvintele lui Agur" = cartulia VI ebraica; cap. 24,23-34: „§i 
aceasta e a tnteleptilor" = cartulia IV ebraica; cap. 30,15-33: Proverbe 
numerice = cartulia VII ebraica; cap. 31,1-9: „Cuvinte!e lui Lemuel" = 
car^ulia VIII ebraica; cap. 25,1-lOa = inceputul cartuliei V ebraica; 

D2, cap. 25,1 1-29 = sfar^itul cartuliei V ebraice; 

53, cap. 31,10-31: poemul alfabetic despre „femeia barbatoasa" = 
carfulia IX ebraica. 

in acest ansamblu, Prov. 25,1 se dovede§te a fi cheia structurarii Prover- 
belor in versiunea LXX: „Acestea sunt invafaturile lui Solomon, neordn- 
duite [nu apare !n TM], pe care le-au transcris prietenii lui Ezekia, regele 
ludeii." Altfel spus, nu avem de-a face cu o remaniere arbitrara a textului 
ebraic, ci cu structurarea, Tntr-o formS organizata, a unor documente (car- 
tuiiile de la IV pana la VIII) inca „neoranduite" m perioada in care s-a 
efectuat traducerea. 

Daca (inem seama de aceasta indicatie sugerata in versetui 25,1 atunci 
structura carlii ne apare cu limpezime: binara (S1/S2, D1/D2) §i altemanta 
(S/D). S3, poemul alfabetic despre „femeia barbatoasa" vine ca o concluzie 
permifand o compozitie in cinci parti care, de altfel, n-ar fi lipsitS de 
echivalente: traducerea transforma Proverbele intr-un fel de pentateuh al 
inlelepciunii. 

Traducerea propriu-zisa pare, de asemenea, sa se caracterizeze printr-o 
mare libertate fata de textul original, dat fiind ca avem 144 de stihuri supli- 
mentare (contra 44 stihuri in minus fa^a de TM), ^i peste 1 50 de cuvinte 
grece§ti complet noi in Septuaginta. Aceste particularitati nu se pot explica 
prin simpta fantezie a traducatorului, nici printr-o reelaborare complexa §i 
secundara. „Omisiunile" Septuagintei s-ar putea datora, mai degraba, unei 
lacune in manuscrisul ebraic pe care 1-a avut la dispozilie traducatorul, in 
special pentru partea a doua din carfulia 11 (cap. 15,27a-22,16); in cartulia 
respectiva ar putea exista, eventual, 51 unele glose inserate ulterior in textul 
ebraic. Cat despre „plusurile" Septuagintei, care, pentru unii cercetatori, 
s-ar datora unei revizuiri a traducerii prime, mare parte dintre ele pot fi 
atribuite traducatorului insuji. In general, traducerea incearca sa redea 
textul fie mai clar, fie mai unitar. In acest scop traducatorul a§aza intreaga 
culegere sub unica autoritate a lui Solomon; celelalte nume proprii dispar. 
Acest unic locator, acest „eu" recurent confera cartii unitate nu lipsita de 
ambijii hagiografice, cum spuneam la inceput. Adresarea catre „fiu" joaca, 



394 INTRODUCERE LA PROVERBE 

astfel, rolul de refren: formula „Asculta, fiule" apare de aproximativ doua- 
zeci de ori, §i de fiecare data intr-o pozitie semnificativa. 

Traducerea aduce cu sine, adesea in mod deliberat, o imbogatire seman- 
tica, echivaland, in cazul nostru, cu un plus de spi ritual izare a textului origi- 
nal. Nu e vorba numai de o personificare accentuata a In|elepciunii, prin 
articularea substantivului, ci §i de o tendinta alegorica prin care unii termeni 
abstrac^i sunt personificati (ca in Prov. 2,2-3; 2,10-1 1; 3,19-20 sau 16,18). 
Intr-un mod §i mai general, acolo unde textul ebraic e realist folosind ter- 
meni materiali sau corporali, textul grec se multume§te cu simple prepozifii: 
de pilda, tn Prov. 8,2-3 avem „pe" §i nu „in fruntea", „aproape de" in loc de 
„la indemSna" sau „la mana", „la rSscrucea cararilor" in loc de „la gura 
targului". In Prov. 1,24, „mana Tntinsa" din TM devine „vorba intinsa"; in 
Prov. 28,24, „el spune" devine „el crede ca" (dovada a unci tendinte inte- 
lectualizante); in Prov. 16,24, vindecarea „oaselor", Tn TM, ob^inuta prin 
vorbeie bune devine, in LXX, vindecare a „sufletului". De fapt, greaca are o 
anumita ambiguitate: e suficient ca in ebraica „suflarea", „via^a" (nephe^) 
sa devina „suflet" in greaca (psycheX pentru ca sensul sa ia o tUmura daca 
nu fllozoflca, macar spirituala sau psihologica. 

Inca doua exemple sunt semnificative: in Prov. 17,8, paideia, „educatia/ 
tnvatatura", devine gaj pentru o buna reu§ita ?n via^a, in vreme ce textul 
ebraic vorbe^te despre „plocoane" §1 „bac5i§uri". In Prov. 20,29, intelepciu- 
nea tine loc de frumusefe tn cazul tinerilor, iar nu „puterea", cum apare ?n 
textul ebraic. Singuri, ace§ti doi termeni, paideia §i sophia, cuprind chin- 
tesen^a culturii grece^ti. 

Traducerea Proverbelor ascunde, m fapt, un parflim amestecat, de 
iudaism §1 elenism, care confera aproape fiecarui cuvant o rezonanfa spe- 
cials. Exista, de buna seama, o apropiere de poezia lui Theognis sau de 
anumite proverbe grece^ti (ca, de pilda, „Cine se reazema pe minciuna 
acela pa§te vanturile, acela [urmare^te] pasarile-n zbor", Pi-ov. 9,12a), de 
imaginile sau de miturile grece§ti („iubirea inaripata", la 7,10- U, „butoiul 
Danaidelor", la 23,27, „Hadesul §i Tartarul", la 30,16, „androginii", la 18,8 
§i 19,15, „fi!i pamantului", la 2,18 §1 9,18). Influenta filozofilor greci e 
adesea destul de marcata. Nu e vorba numai de „a vorbi plimbandu-se", ca 
?n Prov. 23,31, care ne duce cu g^ndul la ?coala peripateticienilor. Exista 
contacte §1 mai precise, !n Prov. 8,22-31, de pilda: prosopopeea In^elep- 
ciunii care preexista Facerii trimite, fSra doar §i poate, la „sufletul lumii" 
din Timaios (34b-37c). 



INTRODUCERE LA PROVERBE 395 

La nivel global, exists o rezonan^a a anumitor notiuni de origine stoic5, 
mai cu seama pentru vocabularul virtutii, §i nu doar „prudenta", „dreptatea" 
§i „curajur': „supletea/u5urinta adaptarii", la 14,35, „discretia", la 21,14, 
„prietenia/sociabilitatea", la 25,10a, „stapanirea limbii", la 18,21 §i 27,20a; 
de asemenea, exista o atitudine de respingere neincrezatoare fata de „cel 
necumpatat" (Prov. 19,29; 20,1; 21,1 1), fata de „pasiune" (Prov. 25,20) sau 
fata de „sensibil/simtitor" (Prov. 14,10 §i 30). Dispretul fata de bogStie §i 
forta in favoarea intelepciunii nu e, totu§i, o trasatura tipic stoica, §i multe 
dintre ideile exprimate in limbajul fllozofilor greci apar deja ca atare in 
originalul ebraic. In mod semnificativ, LXX insista asupra dreptatii §i pie- 
tatii, Tnscriindu-se intr-o perspectivS deopotriva greaca §1 ebraica, adica 
deopotriva filozofica §i teologica, practica §1 religioasa. In sfar§it, sa 
subliniem o ultima virtute: in Prov. 14,20, ca ^i in alte pasaje, cuvantul 
„apropiat, vecin", in TM, devine „prieten", in LXX. Prietenia, atat de draga 
fllozofilor greci (sa ne amintira numai de Lysis-u\ lui Platon) nu rezuma, 
care, in ultima instants, relatia dintre cultura ebraicS §1 cea greaca a§a cum 
o marturise§te traducerea Proverbelor din LXX? 

IV. Teme literare §i vocabular moral-filozofic 

a) Teologia Proverbelor imbracS o forma poetic-sapientiaia. O ancheta apa- 
rent „profana" asupra catorva teme §i motive poetice precum §i asupra unor 
grupuri lexicale reprezinta primul pas, obligatoriu, spre fondul teologic al 
cartii. Vom rezuma aici ancheta lui d'Hamonville, aducand cateva precizari 
suplimentare. Sa incepem cu nivelul eel mai „de jos", ^i anume cu bestiarul 
Proverbelor, de o bogatie unicS in LXX. Biblia ni-1 prezinta pe Solomon ca 
pe un „zoolog" savant (3Rg. 5,13); se cunoa^te apoi gustul grecilor pentru 
fabule, ai caror „eroi" sunt tot felul de animale incamand diferite prototipuri 
umane. Traducatorul imbogate§te modelul ebraic §i la acest capitol. De 
pilda, !a 6,8abc, LXX prezinta §apte stihuri suplimentare fata de TM, stihuri 
concretizate Tntr-un „elogiu al albinei". „Elogiul albinei" mtare§te mesajul 
transmis „lene§ului" prin exemplut furnicii harnice. In traditia ebraica 
albina apare conotata negativ, in pasajul de fata ea devine nu doar model al 
hamiciei, ci §i al intelepciunii: „^^ Mergi la albina §i invata cat este de 
muncitoare / §i ce lucru insemnat savarjejte - ^^ regii 51 oamenii de rand se 
folosesc de ostenelile ei, pentru sanatate, / dorita este de toti 51 preaslavita. 
^^ Cu toate ca-i slaba in putere, cinstind intelepciunea, e in frunte." Alte 



396 INTRODUCERE LA PROVERBE 

suplimente ale LXX fata de TM apar, tot in registru animalier, tn'capitolul 7 
(vv. 22-23), tn cadrul scenetei despre „seducatoarea profesionista". LXX 
adauga bestiarului originar trei vietati: „gugU5tiucul" (vezi nota la versetul 
respectiv); „cainele dus de lanj" $i „cerbul lovit de o sageata in ficat". 

b) Literatura parenetica favorizeaza arta portretului. Tipologiile repre- 
zinta tot atatea forme de esentializare a trasaturilor umane. In Proverbe gasim 
serie de miniportrete care au facut „cariera" din Antichitatea crejtina pana 
ia mora!i§tii francezi: „lene5ur' (6,6-1 la); „smintitul" (6,12-19); „seducatoa- 
rea §i prostul" (sceneta despre care vorbeam mai tnainte, 7,6-23); „betivul" 
(23,29-35); in fine, de data aceasta cu sens pozitiv, „femeia barbatoasa", 
mulier virilis (31,10-31 ). Prin aceste doua elemente, bestiarul §i arta portre- 
tistica, Proverbele propun un alt fel de „teologie", practico-poetica, con- 
creta, o teologie a cotidianului menita sa-1 amelioreze moral §i psihologic 
pe cititor. 

c) Una din sectiunile cele mai faimoase §i, in acela^i timp, mai conlro- 
versate de-a lungul secolelor este, f^ra indoiaia, secfiunea 8,22-31, cunos- 
cuta sub numele de „poemul Creatiei". Poemul se compune din douS strofe 
fn LXX, fiecare dintre ele mcepand cu cuvantul „Domnul". Spre deosebire 
de TM, LXX introduce tema „tronului" divin, precum §i ideea „satisfactiei" 
divine, care face ecou „satisfactiei sabatice" din primul capitol al Genezei. 
Lasand amanuntele pentru notele de subsol, reluam aici fragmentul pentru 
exemplificarea dimensiunii poetico-metafizice a Proverbelor: „^^ Domnul 
m-a zidit inceput al cailor Sale, pentru lucrarile Sale, ^^ Tnaintea veacului 
m-a pus temelie intru Tnceput; ^'' inainte de a face pamantul 5i inainte de a 
face adancurile, / Tnainte sa ta§neasca izvoarele apelor, ^^ inainte ca munjii 
sa se fi intarit, / inaintea tuturor dealurilor m5 na^te pe mine. / ^^ Domnul a 
facut tinuturi locuite §i nelocuite, / §i hotarele locuite de sub cer. / ^' C^nd 
pregatea cerul, eu eram langa El, §i atunci cand §i-a pus tronul Lui peste 
vanturi. / Cand intarea norii de sus, / §1 cand a§eza, neclintite, izvoarele 
lumii de sub cer / ^^ §1 facea temelii trainice pamantului, / ^" eram langa El, 
intr-un cuget - / eu eram aceea Tn care El se bucura. / Zi de zi mS desfStam 
Tn fata Lui Tn toata vremea, / ''' cand El se bucura dupa ce a desavar§it 
lumea / §i se bucura Tntru fiii oamenilor." 

d) Proverbele se dovedesc a fi un veritabil creuzet al vocabularului 
moral/intelectual. Sa spunem, ca observatie de ordin general, ca in Proverbe 
dimensiunea morala nu poate fi desprinsa sub nici o forma de cea 
intelectuala: prostul sau smintitul nu poate fi niciodata moral, iar eel mar§av 



INTRODUCERE LAmOVERBe 397 

fa suflet, la rSnciul lui, nu poate fi niciodatS de§tept. fn termeni actuali, 
Proverbele propun o gnoseologie moraia §i o etica gnoseologica; altfel spus, 
ele propun o viziune spi ritual- integratoare asupra sufletului uman, neatinsa 
Tnca de virusul schizoidiei moralitate/mantuire versus intelectualitate. 

Drept urmare, traducatorul nu face distinc^ie Tntre cele doua cuvinte 
ebraice, 'ewTl, „nebun", §i k'sil, „prost", redandu-le pe amandoua prin ace- 
la§i termen grecesc, dphron. In traducerea romaneasca am optat inten|ionat 
pentru diversitatea echivaiarii: „prost", „smintit" sau „nebun". Aceea^i 
diversitate luxurianta se Tntalne§te, la traducatorul LXX, §i in cazul celor 
trei termeni care desemneaza, in ebraica, „inteligenta", binah, fbhunah 51 
sekel, echivalate, oarecum arbitrar, prin phronesis, synesis sau ennoia. In ce 
prive^te vocabularul gnoseologie, Proverbeie inoveaza in eel pu^in un caz 
important: pentru redarea ebraicului da'ath, „cunoa5tere", traducatorul 
LXX folose§te aproape sistematic termenul aisthesis, care, eel putin de la 
Platen Tncoace, defme§te „senzorialul" opus „gnozei" intelectuale. In Pro- 
verbe insa aisthesis face parte din familia semantica a termenilor sophia §i 
phronesis. Prin urmare, sensul eel mai adecvat este acela de „discerna- 
mant", a§a cum 1-am echivalat tn romane§te. 

C^t prive^te vocabularul moral, perechea cea mai tipica este dikaiosl 
asebes, „drept/nelegiuit". Termenii grece§ti traduc sistematic termenii ebraici 
faddiq/ra^a', „drept/rau". Kakos §i poneros, insemnand „rau, urat", traduc 
un singur termen ebraic, ra '. Kakos e de zece ori mai frecvent decat poneros, 
fapt care-1 apropie pe traducatorul Proverbelor de traducatorii iui lov, ai 
intelepciunii sau ai ultimelor trei Card ale Macabeilor, indepartandu-1 de 
traducatorii Pentateuhului care, dimpotriva, prefera de departe echivalarea 
lui ra ' prin poneros. Simetric, termenul ebraic pentru „bun, bine", tobh, e 
redat Tn greaca atat prin agathos, cat §i prin kalos (de 54 de ori agathos §i 
de 18ori^a/d5). 

V. Posteritatea car^i 

V. } Lecturi ebraice 

in mediul iudaic, autoritatea carjii a fost mai intai fluctuania, fapt ce explicS 
%\ libertatea pe care traducatorul a putut s-o ia fa^a de textul ebraic. Apoi 
insa importanta i-a sporit, incep^nd chiar cu secolul al Il-lea i.H., odata cu 
autoritatea crescanda a figurii lui Solomon. 



398 INTRODUCERE LA PROVERBE 

Se pot gSsi ihdicii ale influentei Proverbelor asupra Siracidului. Acesta 
pare s^ fi imprumutat din Proverbe expresii precum „Tntorsaturile cuvinte- 
lor/parabolelor" (Sir. 39,2: cf. Prov. 1,3) sau „femeia barbatoasS" (Sir. 26,2 
$1 28,15: cf. Prov. 31,10). In Cartea Intelepciunii, intelepciunea e identi- 
flcata deopotriva cu Legea ?i cu un „duh" (Int. 1,6; 7,22), precum ?! cu 
,paredrd' iui Dumnezeu, cea care „sala5luie?te aiaturi de El", ca media- 
toare la facerea lumii (Int. 6,4; 9,4 51 9,10, de comparat cu Prov. 1,21; 8,3 51 
8,27). Apare $i ca tipul „femeii bgrbatoase", sau al miresei al cSrei „mire" 
dore^te sa devina Solomon (Inj. 8,2: cf. Prov. 4,6). 

In Bifalia ebraica, Proverbele au fost incluse printre „Scrieri", dupa 
Psalmi, lov §i inaintea celor „cinci Suluri" (Ruth, Cantarea Cantarilor, Ecle- 
ziastul, Plangerile §i Ester). Insa in Septuaginta, unde nu exista o grupare a 
celor „cinci Suluri", iar lov are un amplasament variabil, Proverbele urmeazS 
dupa Psalmi, fiind urmate, la randul ior, de Ecleziast §i de Cantarea Canta- 
rilor. in felul acesta, Proverbele constituie prima parte a unci trilogii solo- 
moniene, completata uneori de Cartea intelepciunii. 

V.2 Lecturi creatine 

in mediul cre§tin, Proverbele par sa suscite doua linii interpretative. Prima, 
moraia §i filozofica, are in vedere tocmai atribuirea Iui Solomon a Prover- 
belor, a Ecleziastului §i a Cantarii Cantarilor; aceasta trilogie, in special de 
la Origen Tncoace, este interpretatS ca fund pandantul scripturar al celor trei 
pa^i ale filozofiei, in Antichitate: etica, fizica §i metafizica (Proverbele = 
nivelul eticii; EcleziastuI = nivelu! flzicii; Cantarea = nivelul metafizic sau 
epoptic). invatatura biblica ar urma deci o progresie similara celei din 
cadrul educafiei profane, iar loan Gura de Aur nu ezita sa-1 considere pe 
Solomon ca un filozof sau un maestru de filozofie {cf Prov. 1,6; 3,28; 4,6). 
Dupa cum cartea ebraica a Proverbelor fusese influen^ata de intelepciunea 
egipteana, la fel, proverbele grece§ti apar mai mult ca niciodata (Clement 
Alexandrinul se straduie^te s-o arate eel dintai) ca o punte Tntre infelep- 
ciunea iudaica §i filozofia greaca. 

A doua trasatura prive§te discutiile despre inspirajia profetica a carfii. 
Majoritatea comentatorilor patristici - Origen, Hipolit, Didim, Grigore din 
Nazianz, Evagrie, Grigore al Elvirei - spi ritual izeaza dupa pofta inimii aceste 
enigmatice proverbe. De fapt, fiind cuv^nt care arata §i ascunde tn acela?i 
timp, proverbul (parabola) se preteaza acestui gen de alegorizare. Textul 
capata astfel o dimensiune profetica sau tipologicS, Solomon devenind 



INTRODUCERE LA PROVERBE 399 

I 

profetul/prefigurarea lui Hristos sau a Bisericii. Numeroase proverbe, ?n 
special anumite proverbe „numerice" (Prov. 30,18-20), vorbesc despre „tra- 
saturile" Logosului: Hristos e astfel simbolizat de vultur, singurul animal 
care poate privi soarele in fata, sau de stanca de care diavolul, identificat cu 
jarpele, nu se poate „prinde". Pasajul eel mai citat, 9! eel mai controversat 
deopotriva, se afla in Prov. 8,22, unde intelepciunea proclama: „Domnul 
m-a zidit inceput al cailor Sale, pentru lucrarile Sale." PSrintii au recunos- 
cut aici persoana Fiului; dar interpretarea ariana a pasajului §i utilizarea lui 
ca dovada a naturii create a lui Hristos i-a facut pe unii Parinti sa nege 
caracterul profetic al intregii car^i: astfel, Eusebiu al Cezareii considera ca 
Proverbele sunt dear o „carte de intelepciune plina de virtute", raspun- 
zandu-i lui Marcel al Ancyrei, care vedea in Solomon pe „cel mai Tntelept 
dintre profe^i". 

In mod §i mai radical, pentru Theodor al Mopsuestiei, operele atribuite 
lui Solomon nu ^in de inspira^ie divina, sau, in orice caz, nu in acela§i 
grad ca alte car^i ale Scripturii, ci de simpla intelepciune umana. In schimb, 
pentru Vasile eel Mare, Theodoret al Cyrului sau loan Gura de Aur, care 
vorbesc despre „intelepciunea in^eleptilor caiauzi^i de Duhu! Sfant", inspi- 
rajia nu e pusS deloc la indoiala (ei vad o influenza a lui David asupra fiului 
sau, Solomon). Intr-adevar, pentru ace§ti autori Solomon va fi primit o buna 
parte din inspiratia sa, atat literara, cat §i profetica, drept mo§tenire de la 
tatal sau. 

Acest tip de exegeza se gasea deja in Noul Testament, care tinde sa-1 
identifice pe Hristos cu Intelepciunea preexistenta (in special Col. 1,15-23). 
in Noul Testament se gasesc, in total, dou^sprezece citate din Proverbe, 
dintre care zece dupa versiunea Septuagintei (Rom. 12,17 §i 12,20; 2Cor. 
8,21 §i 9,7; Ef 5,18; Evr. 12,5-6 ?i 12,13; lac. 4,6; IPt. 4,18 ^i 5,5), ftra a 
pune la socotealS vreo cincizeci de aluzii. Hristos nu vorbea, ^i El, tot „in 
parabole"? Caci termenul „paraboia" este unul dintre aceia care, in greacS, 
traduce termenul ebraic md§al, „proverb", „pilda", „parabola". Or, „vine 
ceasul, spune lisus, cand n-am sa va mai vorbesc in parabole, ci pe fa^a" 
(In. 16,25); caci „aici este mai mult decat Solomon" (Mt. 12,42). 

Cristian Badilita 
Guillaume Bady 



Proverbele 



1 ' Proverbele lui Solomon, fiul lui David, care a domnit in Israel, 

^ spre a cunoa§te Tnfelepciunea §i Tnvatatura §1 spre a intelege cuvintele 

de chibzuinta, 

^ spre a pricepe intorsaturile cuvintelor, 



1,1-6 Prologul. Primele §ase versete constitute prologul c5rtii: solemnitatea acestuia este 
marcata, in LXX, prin repetarea particulelor t8... xe iced, imposibil de redat in romane§te 
filra o alterare stitistica („§i... §i de asemenea"). 

1.1 „Proverbele": in gr. 7tapoi|xica, de unde ciclul de lecturi numite „paremii" tn liturgia 
bizantina §i neologismul romanesc „paremiologic". Termenul grecesc il traduce pe ebr. 
mifley (sg. ma?al), al carui prim sens este acela de „comparatie". Aqiiila il traduce pe 
md?al prin itapapoA,f|, „parabola", al carui sens exact este „punere a doua lucruri unut 
langa altul", prin urmare, „compararea" lor. „Proverbul" poate fi considerat mai degraba 
un gen literar, spre deosebire de parabola, la origine, figura de stil. De unde §i opjiunea 
traducatorului LXX pentru prima varianta. ♦ Pentru Origen, proverbul este o sentin^a care 
ascunde §i reveleaza, in acela§i timp, apar^indnd genului ezoteric (Com. Cant. Prol. 3,8)- 
in acela§i sens, Vasile eel Mare, In Princ. Pr. 2. Evagrie: „Proverbul este o sentinja care 
desemneaza, prin intermediul realitatilor materiale, realita^i spirituale" (Schol. Pr. 1). 

1.2 „Tntelege... cliibzuinta": LXX are doua cuvinte diferite acolo unde TM are dou5 
cuvinte provenind din aceea§i radacina. „Chibzuinla" sau „prudenta" (gr, (jipovtiai^). 
<fp6vTiai(; denume§te „intelepciunea practica", spre deosebire de aoitiia care ajunge sa 
denumeasca „intelepciunea speculativa". Cei doi termeni nu se opun, ci sunt comple- 
mentari, precum cele doua fete ale unei monede. Am tradus sistematic ao0la prin 
„intelepciune", iar <|>p6vTiai(; prin „chibzuinta". ♦ Dupa Evagrie, infmitivele grece?ti, 
redate in romSne^te prin „spre a cunoa§te; a infelege etc.", ar depinde nu de substantivul 
„proverbele", ci de verbul „a domnit". Prin urmare, dupa el, „regatul lui Israel este 
$tiinta spirituala care intelege lucrurile privitoare la Dumnezeu" {Schol. Pr. 2-3). 

1.3 LXX are aid un text mai amplu decai TM („sprc a lua indreplare, prudenta, dreptate, 
judecata §1 echitate"), ♦ „Tntorsatura" (gr. axpo^i]): termen rar in LXX. Mai apare dear in 
int. 8,8 §i Sir. 39,2, cu acela§i sens, „expresie alambicata, obscura", specifica limbajului 
ezoteric al celor intelepti. Vorbele „intoarse" sunt menite sa protejeze continutui „para- 
bolelor" de curiozitatea profana, ele reveiandu-§i sensul doar celor initiati/intelepti. ♦ „ade- 
vSrata dreptate": Clement Alexandrinul o opune „falsei dreptati" pagSne (Strom. 11,2,7). 
Vasile eel Mare (In. Princ. Pr. 2) identifica „adevarata dreptate" cu lisus §i interpreteaza 
pasajul in lumina faimosului episod aljudecatii lui Solomon din 3Rg. 3,16 ^g. 



402 PROVERBELE 1 

§i a-nfelege adevSrata dreptate, 
spre a fine dreapta judecata, 

ca sa le dea celor nevinovafi istetime, 
iar pruncului fraged, discernamant §i cugetare. 

Ascultand aceste [proverbe] eel infelept va fi mai fnjelept, 
eel de^tept va dobandi arta carmuirii, 

va deslu§i parabola §i cuvSntuI nelamurit, 
spusele inteleptilor §i enigmele. 

InceputuI Tntelepciunii - frica de Dumnezeu, 
buna pricepere [vor dobandi] toji cei care-o praetici; 



1.4 „ca sS le dea"; subiectui nu este clar - Solomon sau proverbele? ♦ Am tradus prin 
,^evinovati" gr. ^ccncoi, litt. „ne-rai". Acest adj. grecesc e utilizat tn Psalmi §i lov cu 
sens pozitiv, pentru a traduce ebr. tarn, „desavar§it". !n schimb, !n Prov. el are sens 
negativ, traducSnd sislematic ebr. pethi, „simplu, prostuf. De aici ^\ traducerea noastrS, 
„nevinovat", cu sensul de „naiv, fM prea multa minte". AceastS ambiguitate a terme- 
nului grecesc este remarcata ?i de Vasile eel Mare: „Nevinovatia este fie ruperea de 
pficat, fie lipsa de experienia a faptelor rele datorata varstei fragede" (/n Prov. Pr. 1 1). ♦ 
„istetime" (gr. Tiovoupyia): sens pozitiv. Inca un termen grecesc ambiguu, care poate 
insemna 51 „istetime", ?i „versatilitate", „$mecherie". ♦ „discernamant": am tradus astfel 
termenul ctioeemq care in greaca Tnseamna in mod curent „senzalie", „sim(amant". Or, 
aiaeeoiq traduce, in LXX, ebr. da'ath „cunoa§tere, §tiinta". Clement Alexandrinul 
citeaza aite versete din Prov. inlocuind termenul yvwoi<; cu diaeEoig. dovadS ca Tn min- 
tea sa cele doua cuvinte erau echivalente. Aquila, Symmachos §i Theodotion traduc 
aproape tot timpul ebr. da'ath cu gr. yvwan;. Agadar, subst. aiaeeoK; face parte din 
panoplia virtu^ilor morale (precum „inlelepciunea" §i „cumpatarea"), nefiind un simplu 
proces fizic sau psihologic. Sensul de „discemamant" este, in aceste contexte din Prov., 
eel mai verosimil, chiar daca, tn greaca, „discemamantul" se exprima prin cuvdntul 
SiCKpioii;, 

1.5 „cel intelepl va fi mai in{elept": TM are „cel infelept va adSuga tnvatatura". ♦ „arta 
carmuirii": cf. lista harismelor din ICor. 12,28. Vasile eel Mare comenteaza cuvantul 
plecand de la o serie de imagini marine (In Princ. Pr. 15-17); pentru Hipolit, „carma- 
ciul" este Duhul Sfant care-1 ajuta pe eel botezat sa patrunda in tainele innegurate ale 
Scripturii {Fr. Pr. 6-7, p. 76). 

1.6 „cuvantul nelamurit/obscur" (gr. okoteivov Wyov): Aquila §i Theodotion redau 
termenul ebr. corespunzStor (m^lifdh) prin ep|iiiveia, „interpretare". Symmachos are 
npop^n^ia, cu sensul de „enigma" (cf. Jud. 14,12 sq.). 

1.7 Fata de TM, versetul este amptificat §i izolat de prolog tn LXX. ♦ „o practica": se 
subintelege „inlelepciunea", iar nu „frica de Dumnezeu", tntrucat „frica" este de gen 
masculin in greaca (<t)6pog). Pronumele din text e feminin, prin urmare trimite la injelep- 
ciune. ♦ „Intelectul percepe lucrurile sensibile prin simjuri; tn acela§i fel, el contempia 
ceeace este inteligibil prin virtuti" (Evagrie, Schol. Pr. 5). 



PROVERBELE I 403 

evlavia fata de Dumnezeu - fnceputul discemamantului, 

dar necredincio§ii socotesc drept nimic injelepciunea §i invatStura. 

^ Asculta, fiule, Tnvatatura tataiui tSu 

§i nu lepada randuielile mamei tale, 

caci vei primi o cununa de haruri pe cre§tet 
5i-un iant de aur la gat. 

Fiule, sa nu te rataceasca oamenii fSra evlavie, 
sa nu te invoie§ti daca te vor ruga zicandu-Ji: 

„Vino cu noi, fii parta§ la [varsarea de] sange, 
sa-1 ascundem in pamant, cu nedreptate, pe omul drept, 

sa-1 inghitim de viu, precum iadul, 
5i sa-i §tergem amintirea de pe fa^a pamantului; 

sa-i in^facam averea lui de prej 
§1 sa ne umplem caseie de prazi; 

Incearca-ti norocul printre noi, 
to^i sa ne facem o punga laolalta 



1,8-19 Prima Tnvatatura a Prov. indeamna la evitarea raului §i a celor necredinciogi. Ea 
va fi reluata in primul discurs al fntciepciunii (vv. 22-33). 

1.8 „randuielile": gr. Geoiio^ este foarte rar tn LXX. Inseamna „lege", „dispozilie", 
„randuiala" §i corespunde aici ebr. torah, sistematic redat in LXX prin vo^o.;. ♦ Pentni 
Hipolit, „tatal" din acest verset Tl simbolizeaza pe Dumnezeu, iar „mama" trimite la 
Intelepciune {Fr. Pr. 8-9, pp. 76-77). Peniru Origen, „invataiura" Tataiui este Scriptura, 
iar „randuielile mamei" desemneazS tradifiile nescrise ale Bisericii {Epit. 1 ,46). 

1.9 „de aur": este un plus al LXX. Colierul trimite la ideea de supunere, fapt speculat §i 
de Origen: aurul sunt cuvintele dumnezeie§ti, dar gStui se supune, purtand Iant {Epit. 
1,49). ♦ „Dupa cum cre§tetul ?i gatui desemneaza aici intelectui, la fel cununa $i lanful 
desemneaza ^tiinja (gnoza)" (Evagrie, ibid., 7). 

1,11-14 Clement Alexandrinul vede in aceste versete o profetie privitoare la Patimile lui 
lisus {Pedagogul 1,94,2-95,1). 

1.12 LXX pastreaza singularul din v. 1 1, Tn vreme ce TM trece la plural. ♦ „iadul": am 
echivalat peste tot hades-M\ grecesc cu iadul romSnesc, dat fiind ca, peste tot, conotatia 
este evidem negative Hades-\x\ tnseamna, Tn greaca clasicS, „saia§ al mortilor". In sens 
neutru; la fel §i in cea mai mare parte a VT, traducand ebr. / 'dl. Dar, in Proverbe, sensul 
acesta neutru lasa locul unui sens ce implies ideea unei pedepsiri a pacato§ilor, fie numai 
?i prin moarte prematura. 

1.13 „prazi": termenul grecesc desemneaza chiar prada de razboi. Nuanja nu-i scapa lui 
Evagrie, care interpreteaza versetui in lumina pasajului celebru din Ef. 6,10-14, unde 
credinciosul e tndemnat sa se inarmeze cu toata „panoplia de arme ale lui Dumnezeu": 
adevar, dreptate, evanghelia paeii {Schoi Pr. 9). 

1.14 „norocul": imaginea este aceea a aruncarii unei pietre pentru tragerea la sorti. 



^04 PROVERBELE 1 

§i-o singura traistS sS avem." 

Nu te duce cu ei la drum, 
intoarce-ti piciorul de la cararile lor, 

caci picioarele lor alearga spre facerea de rSu, 
grabite la vSrsare de s&ige. 

Nu degeaba se-ntind laturi color tnaripati. 

Parta^ii la omor i§i Strang comori de rele - 
urata este surparea ne]egiui|ilor. 

Acestea sunt cSile tuturor celor care sav§r§esc nelegiuiri: 
prin necredin^a lor i§i starpesc sufletul. 



20? 



Injelepciunea e cantata la raspSntii, 



1.15 „cararile" sau „purtarile": limba romanS poate traduce gr. 65oi prin ambii termeni, 
„purtarile" nefiind dectt un abstract al „cailor", „drumurilor". 

1.16 H.B. Swele nu refine v, 16, care lipse§te din Codex Vaticanus §i care se intalne§te, 
in forma aproape identicS, in Is. 59,7 LXX. 

1.17 in TM versetui e diferit: „Caci degeaba se pun lajuri sub ochii celor Inaripati." ♦ 
PSrintii ignora v. 16, inierpretand pozitiv v. 17, fSra sa Jina seama de prezenfa, in con- 
text, a varsatorilor de singe iuti de picior. Pentru ei, aripile simbolizeaza capacitatea ori- 
carui om de a se ridica la cer, laturile fiind pedeapsa pe care Dumnezeu o rezerva celor 
rama§i „la sol" (Ilarie de Poitiers, In Ps. 1 18, 14, 1 8; Origen, Despre rugdciune 29, 1 6). 

1.18 TM e diferit: „Ei T§i pandesc propriul sSnge, se ascund de ei infi?i." ♦ Ultima parte 
nu exista in TM; se apropie dc lov 8,19a. 

1.19 Lin. „care fac nelegiuri pana la ultima consecinta." ♦ TM are: „toti cei care ca§tiga 
prin silnicie." ♦ Origen speculeaza nuanfa intensiva a verbului „a savar§i": dupa el, 
criminalii sunt cei responsabili de toate omorurile savar$ite Incepand cu Abel 51 pSna la 
preotul Zaharia (£p//. 1,69.71). 

1,20-33 Primul discurs al Intelepciunii, care, in LXX, se armonizeaza cu al doilea, din 
cap. 8. Spre deosebire de TM, unde registrui este acela de „strigat profetic", in LXX 
intrarea in scena a Intelepciunii are solemnitale regeasca. 

1.20 Pluralului emfatic din TM il corespunde subsiantivul t^a articol in LXX, marcS a 
personalizarii. De remarcat rezonanta liturgica a discursului Intetepciunii in LXX, spre 
deosebire de strigatul imperativ-profetic din TM. ♦ Origen, Ilarie ?i Evagrie vad In 
apari|ia Intelepciunii venirea in lume a Dumnezeului-Treime §i saia§luirea Acestuia in 
inima credincio§ilor (apropiere etimologica intre „piete" §i „largimea" inimii, in greaca) 
{Catena palestiniana la Ps. 118,32). ♦ „vorbe§te raspicat": iHl. „aduce Indrazneala". 
Termenul TioppTioia desemneaza: 1) libertatea de vorbire; 2) indrazneala cuviincioasa; 
3) intimitatea cu divinitatea (in textele religioase). Intelepciunea vorbe§te cu indraz- 
neala, intrucat ea i§i are izvorul in Dumnezeu. In Evanghelia dupa loan, parrhesia este 
atitudinea lui lisus in timpul lucrarii Sale publice; in epistolele paullne, ea este trSsa- 
tura de caracter a apostolilor §i cre§tiniIor. In VT, parrhesia ii caracterizeaza in primul 



PROVERBELEI 405 

prin pie^e ea vorbe^te rSspicat, 

^' E vestita pe culmi de metereze, 

la poitile celor puternici saia§luie§te, 

la portile cetatii graie^te cu-ndrazneala: 

^^ „Cata vreme cei nevinovati vor sta de partea drepta^ii, ei nu vor fi da^i 

de ru§ine, 

dar sminti^ii, impatimi^i de obraznicie, 

ajun§i fSra evlavie, au urat discernamantul 

^^ §i s-au facut vrednici de mustrari. 

lata, din suflarea mea va voi spune o vorba, 

va voi tnvaia cuvantul meu, 

^* fiindca am strigat §i nu m-ati ascultat, 

am tot intins vorba, dar nu m-a|i luat in seamS; 

^^ sfaturile mele !e-ati dat deoparte 

§\ in mustrarile mele n-a^i avut incredere; 

^^ de aceea voi r^de §i eu de pieirea voastra, 

ma voi veseli atunci cand nimicirea va cadea peste voi, 

^' cand se va napusti asupra voastra pe nea§teptate zarva, 

cand surparea va veni ca o furtuna, 

cand stramtorarea §i impresurarea vor da peste voi, 

cand va va ajunge nimicirea. 



rand pe profeti. Despre acest termen important, cf. G. Scarpat, Parrhesia greca. 
parrhesia cristiana, Brescia, 2001 §i C. Badilita, Platonopolis, Ia§i, 1999, pp. 77-80. 

1.21 „saia5luie5te", gr. nopeSpevei: verb unic in LXX, i§i gSsegte ecou in rugadunea lui 
Solomon din Inf. 9,4. In Intelepciunea Tntronizata Parintii recunosc Cuvantul lui 
Dumnezeu {cf. §i Pr. 8,21 sq.). ♦ Partea medians a versetului nu are coresponent in TM. 

1.22 „impatimili de obraznicie" sau „poftitori de ijppiq": e foarte dificil de redat 
termenul complex iiPpi^, care Inseamna §i „depa§ire a limitei", a§adar „exces", ji^ 
„obraznicie". Am optat pentru ultima varianta: ideea de „exces" trebuie ata^ata automat 
de catre cititor. 

1^3 „s-au lacut vrednici de...", litt. „s-au expus" mustrarilor, condamnarilor ?i pedepselor. 
♦ Partea mediana a versetului se traduce literal: „Voi rosti o vorbire din suflarea mea." 

1.24 „am tot tniins vorba": verbul este la imperfect, ca §i eel din prima parte a versetului. 
TM are „am intins mSna", imagine cu rezonan^a profetica (Is. 65,2). loan Gura de Aur 
expliciteaza acest „am tot Intins vorba": „Prin mijiocirea profe(ilor, a con^tiin^ei, prin 
legile pagane, prin du^mani, prin prieteni, prin rude §i rugaciuni" (Patm., p, 32). 

1.25 Lin. „(sfaturile mele) le-a^i fScut neimportante, lara autoritate; le-afi desfiintat". In 
Mc. 7,13 §i Mt. 15,6 evangheli§tii pun in gura lui lisus acela§i verb, a-Kup6(o, atunci 
cSnd Acesta denunta abuzurile traditiei farisee in detrimentui prescriptiilor Decalogului. 



406 PROVERBELE 1-2 

Va fi a§a: cSnd ma vefi chema, eu n-am sa va dau ascultare; 
cei rSi ma vor cauta si nu ma vor gSsi, 

29 

caci au urat tntelepciunea ?i frica de Dumnezeu n-au ales-o, 

nici n-au vrut sa ia tn seama sfaturile mele, 
§i-au batut joe de mustrarile mele. 

De aceea vor manca din roadele caii lor 
§i se vor ghiftui cu propria lor necredinfa, 

fiindca nedreptajeau prunci [nevinovaji] vor fi omorati. 



o judecata Ti va ucide pe necredincio§i. 
Cine insa Tmi da ascultare va saia^Iui 
§i se va odihni fSra teama de vreun rau.' 



2 ' Fiule, daca, primind vorba poruncii mele, o ascunzi la tine, 

urechea ta va da ascultare injelepciunii 
ji-^i vei imboldi inima la pricepere. 



13 LXX are un „plus" faja de TM: „n-au vrut". Evagrie speculeazS glosa LXX gasind 

In ea un argument pentru existenta liberului arbitru. El pune versetul tn legaturS cu Is. 

\,\9-20 (Schol.PrAS). 

1,31 loan Gura de Aur gloseazS astfel ultima parte a versetului: „Vor fi dezgustati de 

propria lor pofta" (Patm., p. 35). 

1^2 TM are „fiindca lepadarea celor simpU ii va ucide ?i lini^tea smintitilor ii va pierde". 

Didim apropie acest verset de tema celor „foarte mici" din Mt. 18,6 (Epit. 1,100). ♦ 

Judecata", ////. „ancheta, cercetare", TM are ..lini^te, bunSstarc". ♦ „Precum copiii mici 

se afla ?ntre cei drepti §i cei nedrepti, la fel tojl oamenii se afla tntre tngeri §i demon), 

fira a fi demoni $i f^ra a avea nume de tngeri, pSna la sfSr^itul lumii". (Evagrie, ibid. 16) 

M3 „va saia§lui intru nadejde": expresia ebr. ^akan betah este foarte raspandita in 

Biblic, desemnand adapostul $i lini§tea daruite de Dumnezeu. ♦ „lmpasibilul", 

tnduhovnicitul, dupa teoria evagriana, traie§te in lini$te, fSra sa se teama de nici un gfind 

rau {c/ Evagrie, ibid., 17). 

2,1-12 Cele doud cai. Compozijia cap. 2, dupa LXX, este originaia in raport cu TM. 

Exclamatia inijiala §i invocarea „fiului" (v. 17), iSra corespondent In TM, scandeaza 

textul. Tema celor doua cai este subliniata printr-o dubla personificare; „sfatul bun" §i 

„sfatul rau" (in greaca, la feminin). in liturgia romana, Prov. 2,1-9 este citit la sarba- 

toarea slSntului Benedict (21 martie §i 1 1 iulie). 

2,1 „o ascunzi": dupa Clement Alexandrinul, „vorba este semanata §1 tngropata, ca 

sftmanta in pamfint, tn sufletul discipolului: samSnta duhovniccasca" (Strom. 1,1,3). ♦ 

Dupa Evagrie, inteleptul trebuie sa ascunda poruncile lui Dumnezeu de „ochii" demo- 

nilor, care, cunoscandu-le, vor face totul spre a-1 impiedica pe tntelept sa le practice 

{ibid., 18). 

2^ Ultima parte a versetului este un „plus" al LXX. 



PROVERBELE 2 407 

vei Tmboldi spre povatuirea fiului tau. 

Caci, daca vei striga dupa intelepciune 
§i priceperii vei da glasul tSu, 
daca umbli sa gase§ti discemamant cu glas mare, 

daca-1 cau^i ca pe argint 
§i ca pe comoara Tl cercetezi cu grija, 

atunci vei pricepe frica de Dumnezeu 
§i cunoa§terea lui Dumnezeu o vei gasi. 

Caci Domnul daruie§te intelepciune a, 
§i de la fa^a Lui [vin] cunoa§terea §i priceperea. 

El strange comoara de mantuire pentru cei care traiesc drept, 
le apara Tnaintarea, 

pazind caile indreptarilor, 
51 drumul celor ce-L cinstesc tl va ocroti. 

g 

Atunci vei pricepe dreptatea §i judecata 
§i vei merge drept pe toate caile bune, 

caci, daca vine in|elepciunea in cugetul tSu, 
daca discemamantui T^i pare bun pentru sufletui tau, 
sfatul eel bun te va pazi, 



2,3 „vei da glasul tau": calc dupa ebraicl 

2.5 „cunoa§terea", gr. emyvoKJn;: singura ocurenta a acestui cuvSnt in LXX. Alfi editori, 
in afara de Rahlfs §i Swete, prefera varianta aioeeoK;, care traduce sistematic ebr. 
da'ath („intelegere", „cunoa§tere"), varianta citata de Clement Alexandrinul, Origen §i 
Grigore al Nyssei. Plec&id de la aceasta varianta, Origen i§i dezvolta teoria misticS 
despre cele cinci „simturi spirituale" {cf. Crouzet, H., 1961, pp. 505-507), 

2.6 „fa;a Lui": TM are „gura Lui". loan Gura de Aur comenteaza; „Ajunge sa vezi fata 
lui Dumnezeu ca sa devii intelept, a§a cum ajunge sa vezi soarele ca sa te luminezi" 
{Patm., p. 38). 

2.7 „apara", gr. ■uTiepooKi^oj: sensul exact este „a sta ca un scut" in fafa du§manului. 
loan Gura de Aur expliciteaza verbul plecSnd de la imaginea etimologicS: Dumnezeu 
este ca un scut in fa^a celui drept {Patm., p. 39). 

2.9 „cai": am tradus astfel un cuvSnt grecesc care inseamna exact „pista" sau „ax". Ideea 
textului este ca omul drept nu se Tndeparteaza niciodata de la „axur' drumului dumne- 
zeiesc. ♦ Dupi Evagrie, „caile" sunt poruncile lui Dumnezeu care ne conduc spre gnoza 
{ibid.,2\). 

2.10 „cuget": in ebr. este lebh, „inima": exemplu de abstractizare a vocabuiarului LXX 
in raportcu TM. 

2.11 Adj. „bun" §i „sfaiit" lipsesc din TM. Poate ca traducatorul a simjit ca insuficienta 
Incarcatura religioasa a substantivelor grece§ti in raport cu ceie ebraice tncercSnd sa 
compenseze prin adjective. 



408 PROVERBELE 2 

gSndul cel sfSnt te va ocroti, 

' ca sa te fereascS de calea cea rea 

§i de omul care nu spune nimic vrednic de crezare. 

'■^ O, cei care parasesc caile drepte, 

ca sa mearga pe cSile Tntunericului, 

cei care se bucurS fScand rele 
§i se veselesc de strambatatea rea — 

caririle lor sunt impleticite, 
umbletul lor §erpuit, 

ca sa te indeparteze de drumul drept 
§i sa te-nstraineze de dreapta parere. 

Fiule, sa nu se prinda de tine sfatul rau, 
sfatul care s-a lepadat de Tnva|atura din tinerete 
§i legamantul dumnezeiesc 1-a uitat; 

1 ft 

caci el §i-a a§ezat casa langa moarte, 
§i langa iad, cu fill pamantului, sunt cararile lui. 

Nimeni din cei care Tl urmeaza nu se va mai Tntoarce, 
nici nu va mai prinde c5rarile drepte, 
caci parte nu vor avea de ani de viat:a. 

Daca mergeau pe cararile bune, 
gaseau cararile netede ale drepta^ii. 



2,12 Dupa Evagrie, tngerii spun intodeauna lucruri sigure; demonii spun Tntotdeauna 
lucruri nesigure; iar oamenii, cand sigure, cand nesigure (ibid., 22). 
2,14 „str&mbatate", gr. Siooxpoijiri: termenul, un h?oax in LXX, are sens moral, de 
„perversiune". Este laitmotivul intregulul pasaj. 

2.16 In LXX, versetele 12 §i 16 marcheaza clar opozifia Tntre cele douS cat: dreapta §1 
strSmba. In TM aceasta opozitie nu exista aici. 

2.17 „sfatul rau", gr. Kcncti PouXt): a doua personificare, opusa aceleia din 2,11. Inlo- 
cuie§te, tn LXX, figura „femeii straine" din TM, expresie care desemneaza adesea, in 
ebraica, o femeie desfranata. ♦ Pentru Hipolit, acest „sfat rSu" este diavolul (Fr. Pr. 21, 
p. 79). 

2.18 „fiii pam&ntului", gr. ytiyevwv: termenul grecesc traduce ebr. r^pha'tm, „fantome", 
pe care Aquila 51 Symmachos au preferat sa-l transliiereze In greaca. Theodotion 11 
traduce prin YiytivTe(;, care. In Gen. 6,4, traduce un alt cuvant ebraic. Oricum ar fi, 
cuvantul ales de traducator trimite la ideea perisabilitatii, a mor^:ii de care va fi cuprins 
oricine e supus „sfatului rau". 

2.19 Partea a doua expliciteaza §i dezvoItS in mod original textui ebraic. 

2.20 TM are pers. a Il-a sg. 



PROVERBELE 2-3 409 

^' Cei vrednici vor locui pamantul, 

cei lipsi^i de rSutate vor fi lasati pe fata lui; 

dreptii vor sala§lui pe pamant 

§i sfintii vor fi lasati pe fa^a lui; 

^^ drumurile necredincio§ilor vor pieri de pe pamant, 

nelegiuitii vor fi alungati. 

3 ^ Fiule, nu uita randuielile mele, 

inima ta sa pastreze spusele mele - 

^ iti vor adauga lungime vietii §i ani de trait §1 pace. 

^ Faptele de milostenie §i de credin^ sa nu-ti lipseasca, 

leaga-ti-!e de grumaz §i vei gasi liar; 

" cugeta la lucrurile bune in fata Domnului §i a oamenilor; 

^ fii increzator din toata inima in Dumnezeu, 

iar cu Tntelepciunea ta nu te sumeti - 

^ in toate drumurile tale cauta sa o cuno§ti, 

ca sa Tndrepte purtarile tale, 

[iar piciorul lau sa nu se poticneasca]. 

' Nu te socoti chibzuit in sinea ta, 

teme-te de Dumnezeu §1 fere§te-te de orice rau - 



2.21 Evagrie interpreteaza: cei ISra rSutate au ramas pe pamant, adicS tn interiorul 
gnozei dumnezeie^ti; cei care au fost alungaji din gnoza din pricina rautajii lor se vor 
intoarce Tn ea fScand binele {ibid., 26). 

2.22 TextuI grec se apropie de ultimul verset al Ps. I mai muit decSt de TM. 

3,1 „randuielile": termenul grec tradus astfe! este vd|xi|iOv, care desemneaza legea ances- 
trala, cutuma. ♦ Cine nu practice Legea o uita, cine nu traie§te dupa cuvintele Domnului 
le uita (c/ Evagrie, ibid., 27). 

3.3 TM are un „plus" fata de LXX: „scrie-!e pe tSblita inimii tale." 

3.4 „cugeta": gr. jcpovoou. Sensul exact este: „sa prevezi", verbul fund din familia 
„proniei". ♦ Pavel citeaza de doua ori acest verset, ca semn al viefii creatine: Rom. 12,17 
§i 2Cor. 8,21. De asemenea, el este citat §i comentat de Parinti: Policarp, Scrisoarea 
catre filipeni 6,5 §i Grigore al Nyssei, Horn. Cant. 4. 

3.6 Versetul nu este foarte clar tn greaca (partea a treia, pusa !n editia Rahlfs intre 
paranteze dreple, nu se regase§te in codicii principal), dar se poate spune aproape sigur 
ca Inlelepciunea este cea care trebuie cunoscuta (de unde traducerea noastra). In acela§i 
sens merg §1 comentariile Parintilor (Clement, Stromate 11,4,1-4 §i Evagrie, ibid., 28). 

3.7 Am tradus aproape literal. Ideea iese in lumina prin lectura completa a versetului: 
chibzuinta ((ppovtioit;) este un dar de la Dumnezeu, pe care omul nu se cade a-1 judeca. 
Este vorba aici despre „intelepciunea practica", tncamata de regele Solomon. 



410 PR0VERBELE3 

D 

atunci va fi vindecare trupului tSiu 
§i purtare de grija oaselor tale. 

Q 

Cinste^te-L pe Domnul prin dreptele tale osteneli 
§i daruie§te-I parga roadelor dreptatii tale, 
pentru ca hambareie tale sa se umple de bel§ug de grane 



II 



12 



§i teascurile tale sa galgaie de vin. 

Fiule, nu dispretui pedepsele Domnului, 
nu te trage deoparte cand El te mustra, 

pentru ca Domnul pedepse§te pe cine iube^te 
§i-i bate cu biclul pe toti fiii pe care-i primejte ia Sine. 

Fericit omul care a gSsit Tntelepciunea 
§i muritorul care a cunoscut chibzuin^; 

mai bine este s-o cumperi pe aceasta 



13 



14 



decat comori de aur ^i argint. 



15 



E mai de pret decat nestematele, 



3.8 „trupului": TM are „ombilicului". ♦ „purtare de grija": TM are „adapare". ♦ Teofil al 
Antiohiel vede aici o aluzie la Solomon in calitate de profet care veste§te invierea 
mortilor (Caire Autolycos 2,38); Origen, in acela§i sens, leaga versetui de celebra 
profetie a „oaselor descarnate" din lez. 37,1 sq. (Epii. 3,15). 

3.9 LXX are un „plus": „drepte". Origen explica moralizator: Domnul nu poate fi cinstit 
„cuceeaceafostobtinutprin lacomie §1 pofta" (£p/f. 3,17). 

3,11-12 „pedepsele": gr, jiaiSeiai. Termenul grec, care inseamnS, de obicei, „educatie", 
„Tnvatatura", are aici un sens aparte, tardiv: „pedeapsa". Etimologic, „a pedepsi", in 
romane^le, provine de laTccaSeuo), educa^ia fiind legata, in ochii celor vechi, de ideea de 
corecjie. ♦ Aceste doua versete sunt citate tn Evr. 12,5-6, intr-un context martirologic: 
chinurile suferite tn numele iui Hristos sunt „pedepse" indirecte administrate de Tata 
fiilor Lui iubi^i, pentru cre^terea lor duhovniceascl Philon citeaza versetele in De 
congressu 177: pedagogia divina stabile§te o legatura de inrudire intre noi §i Dumnezeu. 
Multi Parin^i din sec. II-III au schifat o teologie optimista a istoriei, sustinand ideea ca 
Dumnezeu ingaduie persecujiile impotriva credincio§ilor Tn scop „educativ" (perse- 
cutiile maturizeaza spiritual, cie ajuta la „dospirea pSinii sufletelor creatine"): Ciprian, 
Scrisoarea II, 5,1; Eusebiu al Cezareii, HE IX,VHI,15 §i X,IV,33; Irineu al Lyonului, 
Adv. haer., passim. 

3,13-20 Elogiul Infelepciunii. Poemul numara douazeci de stihuri in LXX fata de numai 
§aisprezece Tn TM. Tema Intelcpciunii se afl& la originea amplificarii din LXX. Sunt aici 
elemente ce vor fi dezvoltate in Cartea Intelepciunii. 

3,15 Ultimele doua parji ale versetului sunt „plusuri" ale LXX. ♦ Hipolit, care echiva- 
leaza intelepciunea cu Cuvantul lui Dumnezeu, interpreteaza astfel: „Cuvantul are mai 
multa vaioare decat pietrele pretioase, adica decat profefii §i apostolii" (Fr. Pr. 22, p. 79). ♦ 



PR0VERBELE3 411 

nici o urSciune nu-i va fine piept; 

li se descopera cu drag tuturor celor care se apropie de ea, 

dar nici un lucru de prej nu e pe mSsura ei. 

'^ Durata vie^ii §i anii de trSit sunt In mana ei dreaptS, 

iar ?n mana ei stanga, bogatia §i slava; 

'^" din gura ei ?§i face drum dreptatea, 

pe limba duce legea §i milostivirea; 

'^ cSile ei sunt cai frumoase 

§i toate cararile ei sunt pa§nice; 

^^ pom al vietii este pentru to^i cei care se lipesc de ea 

§i e trainica pentru cine se sprijinS pe ea ca pe Domnul. 

'^ Dumnezeu prin mtelepciune a pus temelie pamantului, 

a tocmit cerurile prin chibzuinfa, 

^^ haurile s-au sfSrSmal prin discemam&it, 

iar norii §i-au revarsat roua. 

^^ Fiule, nu te trage deoparte, 

ci pastreaza-mi sfatul §i g&idul, 

^^ ca sa traiasca sufletui tau 






„Doar tn fa^a Intelepciunii demonil se simt neputincio§i, cSci ei nu mai sunt ?n stare sfi 

arunce gandurile rele Tn inima celui ajuns tntelept." (Evagrie, ibid., 30) 

3,16 Origen citeaz5 versetui in Com. Cant. 111,9,2: mSinile Mirelui/Iisus sunt mSinile 

intelepciunii. 

3,16a „Plus" al LXX. 

3,18 „pom al vietii": imaginea apare de patru ori Tn Prov. (cf. ?i 11,30; 13,12; 15,4). Ea 

trimite, fire§te, la Gen. 2,9 §i 3,22.24. In toale celelalte pasaje traducatorul folose§te 

5ev6pov; aici TnsS termenul este fyjXov, ca tn Geneza. Totu§i, Clement, citSnd versetui 

din Prov. folose§te termenul 5ev5pov, care ar putea fi forma origlnarS. ♦ Origen, printre 

aljii, identifica Intclepciunea-Pom al vietii cu lisus (Com. Rom. 5,9). La fel, Evagrie, 

identifica „pomui viejii" cu Tntelepciunea (Schol. Pr. 32). 

3,19-20 De remarcat triada Tntelepciune-chibzuinfa-discemamfint, care se afla la originea 

crearii lumii pe trei paliere. Intelepciunea creatoare este echivalata de unii PSrinti cu 

CuvSntul creator (Origen, Horn. ler. 8,2; Atanasie, Contra Arianos 3,65). La unii Parin^i 

ea 11 prefigureaza pe Duhul SfSnt: Irineu, Adv. haer. IV,20,3; Teofil al Antiohiei, C^tre 

Autolycos 1,7). ♦ In imaginarul biblic, „haurile" sunt mase acvatice de o adSncime in- 

sondabiia. 

3.21 „nu te trage deoparte", gr. ^fi jcapapp'U^(;: verb dcstul de greu de redat tn romS- 
ne§te. Sensul mai exact este: „nu te lasa dus de val". 

3.22 „har sa fie imprejurul grumazuiui tau": dupa Evagrie, „gfitul" reprezinta sufletui 
care poarta jugul Domnului {ibid., 34). 



412 PR0VERBELE3 



§i har s& fie imprejurul grumazului tSu, 



22a 



vindecare va fi Irupului tau 



§1 purtare de grija oaselor tale; 

pentru ca tu sa mergi increzator, in pace, pe toate cSile tale, 
iar piciorul tau sa nu se poticneascS; 

caci daca stai a^ezat, vei fi fara teama, 
dacS te culci, vei avea somn placut 
^^ §i nu te vei teme de venirea spaimei, 
nici de navalirile necredincio§ilor. 
^^ Domnul va fi peste toate caile tale 
§i-{i va sprijini piciorul, ca sa nu te clintejti. 

Nu te da in ISturi sS-i faci bine sarmanului 
ori de cate ori mana ta poate sa ajute. 

Nu spune: „Du-te §i vino iar, am sS-Ji dau maine" 
c^d e§ti in stare sa faci bine; 
cSci nu 5tii ce va na^te ziua urmatoare. 

29 

Nu urzi lucruri rele Tmpotriva prietenului tau 
care (i-e vecin §i crede In tine. 

sa nu-ti placa vrajba impotriva omului, degeaba, 
ca nu cumva raul sa lucreze Tmpotriva ta. 

Nu atrage asupra-fi ocara oameniJor rai 
5i nu ravni la caile lor, 

^^ fiindca necurat e inaintea Domnului tot nelegiuitul, * 

iar cu cei drepti nu sta la sfat. 



3,22a „vindecare va fi trupului t5u": dublet al v. 3,8. 

3.24 loan Gura de Aur interpreteaza astfel: „Conditiile exterioare nu favorizeazS starea 
noastra de sanitate a§a cum o face sufletui cSnd este impacat" (Palm. p. 54). 

3.25 Liti. „nu te vei teme de spaima care vine, nici de navalirile necredincio§ilor care vor 
veni". ♦ Dupa Evagrie, vv. 24-25 ne Invata ca milostenia alungS viziunile Tnspaimanta- 
toare din timpul somnului. La fel, blSndetea, lipsa de manie §i madnimia {ibid., 36). 

3.26 TM are „YHW[ ! va fi alaturi de tine". 

3.27 „sarmanului": TM are „stapaxiilor lui {= celor care au dreptul la el)". 

3.28 loan Gura de Aur vede in medita^ia asupra viitorului nesigur „tnceputul oricarei 
filozofii" (Patm., p. 56). 

3,30 „ca nu cumva raul sa lucreze tmpotriva ta": TM are „daca nu ti-a fScut rSu". LXX 
elimina posibilitatea raspunderii la rau cu rau, conform legii talionului, implicita in TM. 
3,32 „iar cu cei drepti nu sta la sfaf ': TM are „EI (YHWH) sta la sfat cu cei drepti". 



PROVERBELE 3-4 413 

Blestemul lui Dumnezeu - in casele necredincio§ilor, 
dar sala^urile dreptilor sunt binecuvantate. 
Domnul sta Tmpotriva celor trufa^i. 



dar celor smeriti le daruie^te har. 
Siava o vor mo§teni Tnteleptii, 
dar necredincio^ii in slavi au ridicat necinstea. 



4 Ascultat:!, copii, Tnvatatura unui parinte 
?! siliti-va sa cunoa^te^i cugetarea, 

cad dar bun va daruiesc: 
de legea mea sa nu va lepada^i ! 
^ Am fost §i eu fiu, ascultator de tata 
§i preaiubit in ochii mamei, 
"* care-mi vorbeau 51 ma pova^uiau: 
„Sa se prinda cuvantul nostru In inima ta!" 

Paze§te poruncile, nu uita 
§i nu trece peste spusa gurii mele, 
^ n-0 parasi, §i ea se va lipi de tine; 
Tndrage^te-o, §i ea te va pSzi; 



3.33 „saia§urile": cuvantul grecesc ejtctuU? tnseamna „ad5post de noapte", „loc de 
popas", „casa de Jara" etc. Ideea comuna tuturor acestor sensuri este caracterul provizoriu 
al sa!a§ului. Origen speculeaza opozitia tntre „casa" §i „sala§ provizoriu": ce e mare este 
blestemat, ce e mic este binecuvantat, conform unci legi compensatorii divine (Epii. 3,47). 

3.34 In TM, primul hemistih este „E1 i§i bate joe de cei care-§i bat joe". ♦ VersetuI e 
citat de doua ori in NT: lac. 4,6 $i IPt, 5,5. Evagrie il interpreteaza astfel, rezumSnd 
Intreaga Iraditie monastica: „Domnul sta tmpotriva celor trufa§i prin faptul ca E! insu§i e 
smerenie" {Schol. Pr. 39). 

4 Capitolul este compus din patru secliuni cuprinzand c§te doua strofe echilibrate: 8/8 §i 
21/20 slihuri. Injelepciunea este descrisa prin imagini de factura erotica §i militara. 

4.1 „copii": TM are „fii"' 

4.2 „dar bun": TM are „buna invatatura". ♦ Dupa Evagrie, „daru] bun" este Legea {ibid., 41). 

4.3 Nuanta de „ascultare" este proprie LXX; lipse§te din TM. ♦ Pentru Philon, care 
citeaza acest verset In De ebrietate 84, „tat5l" §i „mama" simbolizeazS rajiunea §1 legea 
stramo^easca. 

4,5-7 „Minusuri" ale LXX fa^a de TM (s-ar putea sa avem de-a face cu glose suplimen- 
tare ale TM, posterioare fa(:a de LXX): „Paze§te poruncile mele §1 vei trai, dobSnde^te 
intelepciunea, dobande§te priceperea" (TM 5a) §i „inceputul Intelepciunii, dobSnde§te 
intelepciunea cu prepil a tot ce ai, dobande§te tntelepciunea" (TM 7ab). 
4,6 „se va lipi de tine": TM are „te va pSzi", 



414 PR0VERBELE4 

f] ^ imprejmuie§te-o, 51 ea te va inalja, 
cinste5te-o, ca sa te cuprinda in brafe, 

ca sa-Ji puna pe cap cununa de haruri, 
cu cununa desfatarii sa te apere. 
"^ Asculta, flule, primejle-mi cuvintele, 
§i se vor Tnmulti anii vietii tale, 
pentru ca multe sa-|i fie caile vietii, 

caci eu te invat caile intelepciunii, 
te due pe carari drepte. 

caci, daca umbli, nu se vor poticni pa§ii tai, 
iar daca alergi, nu vei sim^i oboseaia. 

Jine-te de inva^tura mea, nu lasa deoparte, 



13 



ci paze§te-ti-o pentru viata ta. 

Pe caile necredincio§ilor nu umbla, 
nici nu rRvni la caile celor fara de lege, 



15 



oriunde §i-ar a§eza tabara, nu te duce acolo, 
departe stai de ei ?i treci pe-aiaturi! 

caci ei nu dorm daca nu fac rau - 
le-ar zbura somnul §i n-ar putea Tnchide un ochi. 



17 



Ei se hranesc din hrana necredin^ei, 



cu vinul nelegiuirii se Tmbata. 



4.7 Lipse§te in LXX. 

4.8 „imprejmuie§te-o": verbul apartine limbajului militar ?i trimite la imaginea inaltarii 
unui zid de aparare. ♦ Pentru Clement Alexandrinul, acest zid Imprejmuitor al intelep- 
ciunii creatine este filozofia pSgana, in sens pozitiv (Strom. 1,28,3-4). Pentru Evagrie, 
„zidu]" sunt virtutile (Schol. Pr. 43). 

4.9 „cununa desfatarii" trimite la Gen. 2-3, „gr5dina desfatarii". TM are „diadema a 
frumusetii". ♦ „sa te apere": litt. „sa te acopere ca un scut". ♦ Origen, Grigore al Nyssei 
§i Pseudo-Dion isie Areopagitul fac o lectura mistica a vv. 6-9 (De Andia, Y., 1994, pp. 
64-70). ♦ Pentru Evagrie cele doua cununi sunt „§tiinta lui Dumnezeu", care ne apSra 
respingand de la noi orice gand patima§, §1 orice falsS ^tiinfa (gnoza) (ibid, 44). 

4.10 loan Gura de Aur interpreteaza astfel ultima parte a versetului: „Pentru ca totui sa-^i 
fie u§or §i la-ndemana, pentru ca tu sa mergi unde Ji-e voia, prin saracie, prin bogatie, 
prin slava sau necinste" (Patm., p. 61). 

4.11 „te due": sensul eel mai frecvent al verbului e^ipipaCo) este „a imbarca", imagine 
din vocabularul naval. 

4,15 Dupa Evagrie, locul de care trebuie sa ne ferim este falsa §tiinta despre Dumnezeu 

(ibid., 46). 

4,17 „se Imbata": TM are „beau". 



PR0VERBELE4 415 

18 

Caile dreptilor strilucesc ca o luminS, 
merg inainte §i lumineaza pSnS la ivirea zilei; 

19 

dar caile necredincio§ilor sunt intunecate, 
ei nu §tiu cum se impiedica. 
^'^ Fiule, ia aminte la spusa mea, 
pleaca-ti urechea spre cuvintele mele! 

Pentru ca izvoarele tale sft nu se piarda, 
paze§te-le in inima ta, 
^ caci au viaja cei care le gftsesc 
§i toate trupurile, vindecare. 

Cu paza mare vegheaza-ti inima, 
caci din [izvoarele] acestea [curg] caile viejii. 
^* Alunga de la tine gura sucita 
§i buzele necinstite tine-le departe. 
^^ Ochii tai sa priveasca la cele neintortocheate, 
pleoapele tale sa tncuviinteze lucrurile drepte. 
^^ fndreapta cararile pa§ilor tai 
§i caile tale neteze§te-le. 
^ Nu te abate la dreapta 
intoarce-Ji pasul de pe calea rautafii. 



^ Nu te abate la dreapta ori la stSnga, 



4,18 A doua parte a versetului este ambigua, mtrucSt §i dreptii, §i ciile pot „merge 
inainte $i iumina". At3t Clement, cfit §i Evagrie, !n micile lor comentarii la verset, con- 
sidera ca este vorba despre „cai", 

4,21 „izvoarele": TM are „cuvintele mele". ♦ Evagrie comenteaza astfel: „E1 nume§te 
izvoare virtulile din care iese apa vie, adici gnoza/cunoa§terea iui Hristos" (Schol. Pr. 51). 

4.23 „cu paza mare": litt. „cu toata paza". Tema ascetica a privegherii interioare §i a 
pazirii inimii are un punct de plecare in acest verset. Cf. Filocalia, passim. ♦ Am 
explicitat pronumele „ele" prin „[izvoarelel acestea". In TM este „inima". Inima este 
sala^ul izvoarelor vietii $i ea trebuie pazita cu mare grija. Un Intreg program ascetic ?i 
un posibil traseu mislic sunt condensate in doar doua stihuri, devenite reper pentru 
traditia monahaia. 

4.24 „buzete necinstite": TM are „strambatatea buzelor". Am tradus prin „necinstit" 
adjectivul care inseamna §! „nedrept". Terminologia juridica din Prov. are un fond moral 
incontestabil. 

4.25 Dupa Evagrie, „cei care au gfinduri nepatima§e §1 invajaturi drepte vad drept" 
{ibid., 52). 

4,27a-b sunt „plusuri" LXX. ♦ Dorotei din Gaza interpreteaza v. 27 tn sensul „caii de 
mijloc" aristotelice (Invdfdturi X,106). ♦ Dupfl Evagrie (ibid., 53), virtutea este „calea de 
mijloc": de pilda, curajul se aflaintre temeritate §i la^itate. 



416 PROVERBELE 4-5 

^'^ cSci drumurile din dreapta Dumnezeu le cunoa§te, 
dar piezije sunt cele din stanga. 

El va indrepta cararile tale, 
iar umbletele tale in pace le va c^lauzi. 

5 ' Fiule, ia aminte la Tntelepciunea mea, 

pleacS-ti urechea spre cuvintele mele, 

^ ca sa paze§ti cugetul bun: 

discemamantul de pe buzele mele ti-l poruncesc. 

Nu te uita la femeia u^oarS, 
miere pleura de pe buzele femeii desfranate 
ce pentru o clipa Tti unge gatlejul, 
'^ dar pe urma o vei gasi mai amara ca fierea 
§i mai ascutita ca sabia cu doua tai§uri. 

Caci picioarele smintelii li coboara pe cei care o urraeaza, 
cu moarte, Tn iad, 

iar urmele [pa§ilor] ei nu au pe ce sS se sprijine. 
^ Caci ea nu merge pe caile viefii, 
alunecoase-s rotirile ei, §i greu de cunoscut. 
^ §i acum, fiule, asculta-mS 
§1 nu-mi da cuvintele deoparte: 



5.1 „cuvintele mele": TM 51 Theodotion au „priceperea/inteligenta mea". 

5.2 „cugetul bun: discemamaniui": „bun" este un „plus" LXX. TM are „discernaman- 
tul.., cunoa?terea". ♦ ,,(1-1 poruncesc": mai multe manuscrise au „\i se poruncegte, Ji se 
impune". 

5.3 „Nu te uita la femeia u§oara" este un „plus" LXX. Pentru Hipolit (Fr. Pr. 23), ea 
simbolizeaza idolatria §i erezia; sensul ii este probabil sugerat §i de apropierea sonori 
dintre „apostazie" §i verbul arcoarai^o), „a pleura, a curge picaturS cu picStura", care se 
refers aici la mierea de pe buzele femeii desfrSnate. ♦ „desfranata": lilt. „curva". TM are 
„straina". Femeia strains era asociata adeseori cu desfranarea, cei vechi socotind ca 
femeia cinstita §ade la casa §i in fara ei. ♦ TM are, in tinal, un verset diferit: „gura sa e 
mai onctuoasa ca untdelemnul." 

5.4 „ca fierea": TM are „ca absintui". Planta a fost adusa in Egipt abia sub puterea 
romana, a§adar dupa traducerea Proverbelor in greaca. 

5.5 „sminteala" (gr. cHtipoouvTi): este un „plus" LXX. In TM se vorbe§te Tn continuare 
despre femeia desfranatS. Introduc^nd tema „nebuniei", traducatorul abstractizeazS 51 
generalizeaza mesajul textului. 

5,7 „fiule": TM are „tiilor". ♦ „nu-mi da cuvintele deoparte": nu le desconsidera, ca §i 
cum n-ar avea nici autoritate {cf. §i nota la 1,25). 



PR0VERBELE5 417 

a 

indep3rteaza-ti calea de la ea, 
nu te apropia de ujile caselor sale, 
ca nu cumva sa dai altera viata ta 
§i traiul tSu unor in§I fSra milS; 
'^ ca nu cumva strainii sa se ghiftuiasca cu vlaga ta, 
iar roadele ostenelii tale sa intre in casele strainilor. 

Te vei cai in cele din urma, 
cand ace§tia iti vor istovi camea de pe trup, 
'^ §i vei spune; „De ce am urat povatuirea, 
5i inima mea a alungat mustrarile? 

'^ N-am dat ascultare glasului care ma povS^uia §i ma inva^a 
§i nici nu mi-am plecat urechea; 

aproape am ajuns in raul eel mai mare 
tn mijlocul adunarii §i al ob§tii." 

Bea apele din vasele tale, 
din izvorul fantanilor tale; 

sa nu ti se verse apa din izvorul tau, 



5,8 „dt la ea": Clement Alexandrinul citeaza o variants dezvoltatS: „dc la plScerea 
smintita" (Strom. 1,5,29). ♦ DupS Evagrie, „calea" reprezinta intelectui care se IndreaptS 
spre virtute (ibid., 59). ♦ „u§iie caselor": TM are „u§a casei". 

5,1! „Te vei cai": TM are „te vei jeli". ♦ „camea de pe trup": TM are „camea la §1 trupul 
tSu". ♦ Dupa Evagrie, cei rSi, prin vicii, „macina camea lui Hristos" ^i-i raspSndesc 
sSngele pe care 11 disprejuiesc {ibid., 61). 

5.14 Evagrie interpreteaza astfel: a fost o vreme cSnd rautatea nu exista ?i va fi iara§i o 
vreme c&nd ea nu va mai exista. Dar n-a existat ^i nici nu va exista nici o vreme cand 
virtutea va fi absenta det'initiv. Dovada acest „aproape" (litt. „pentru putin") de la 
tnceputui versetului, ca §i bogatul din Evanghelie caruia, de§i osdndit in iad, ii este miia. 
VersetuI constituie a§adar o dovada care invalideaza parerea existentei raului absolut. 
Chiar §i tn rSutatea cea mai „lotaia" exists o sSmSnta de bine (ibid., 62). 

5.15 „vasele": TM are „pu^uri". Imaginea „vaselor" pentru a simboliza sojia legitima apare 
§i tn NT: ITes. 4,4; IPt. 3,7. Sensul direct este: „Culca-te numai cu femeia ta." ♦ Dupa 
Evagrie, „gnoza" este §i izvor, §i fantana: pentru cei care se apropie de virtuti („practicii"), 
gnoza pare o fantana foarte adancS, fSra fund; pentru desavar^iji, un izvor (ibid., 63). 

5.16 „izvorul tau": pentru Origen, este verba de „apa Scripturii", fantSna insondabiia a 
misterului treimic §i izvor al Revelajiei care stinge setea neamurilor. „Apele" sunt trei: 
Tatai, Fiul 5i Duhul SfSnt, dar izvorul este unul singur, „tntrucat una este substanta §i 
natura Treimii". De asemenea, la nivel psihologic, exista mai muite fantani iniauntrul 
omului, din care ne potolim setea credinjei, cea mai extraordinara fund „tantana cu apa 
vie", lisus Hristos (Horn. Gen. 7,5; 12,5; Horn. Num. 12,1). 



418 PROVERBELE 5 

ci spre piejele tale sS curga apele tale; 

'^ sa fie numai pentru tine 

§i sS n-o Tmparti cu nici un strain. 

'^ Izvorul tau de apS sS fie doar al tSu, 

bucurS-te cu femeia tineretii tale - 

'^ caprioara de iubire §i manza a harurilor tale, 

cu tine sa petreaca, 

a ta sa se socoteasca ^i Tmpreuna cu tine sa fie in toata vremea; 

de iubirea ei vei fi Tnconjurat mereu. 

^^ Nu te lacomi la [femeia] straina, 

nu te lasa prins de bra^e care nu-s ale tale; 

^' caci inaintea ochilor lui Dumnezeu sunt caile omului, 

El se uita la toate umblarile lui. 

^^ Faradelegile Tl haituiesc pe om, 

fiecare e strans legat cu fiiniile pacatelor sale. 

^^ Acesta moare laolalta cu cei neinvatajii, 

din bel^ugu! traiului sau a fost smuls 

§i a pierit din pricina smintelii. 



5,16 TM are sens contrar: „fantanile tale se vor varsa." ♦ Clement Alexandrinul citeazft 
versetul spre a legitlma ideea protejarii gnozei creatine de urechile profane (Strom. 
11,2,8). 

5.18 „sa fie doar al t5u": TM are „sa fie binecuvSntat". ♦ „Daca femeia denume§te aict 
§tiinta lui Dumnezeu §i dacfi aceasta ne-a fost data Inca din tineret:e, atunci inseamna c& 
gdinta lui Dumnezeu este in noi de la origini" (Evagrie, Schot. Pr., 64). 

5.19 LXX atenueaza senzualitatea versetului in raport cu TM; „Sanii ei sa te sature 
mereu, imbata-te tot timpul de iubirea ei," ♦ Foarte frumoasa interpretare a lui Evagrie, 
conform sistemului sau spiritual: caprioara §i manza/manzul simbolizeaza contemplatia 
§i nepatimirea {ibid., 65). 

53 „nu te lacomi": BA traduce gr. ^ni itoXkix; icQi prin „ne perds pas de temps". 
Ambele sensuri au o justificare, ideea principals fiind evitarea unui exces. Clement 
amintejte versetul in Stromate 1,29, ficand urmatorul comentariu: „Scriptura ne 
indeamna sa folosim cultura lumeasca, dar nu Tn exces/neiacomindu-ne la ea." ♦ Evagrie 
tnregistreaza doua posibile interpretari: nu-Ji pierde vremea cu §tiinta profana; nu 
intarzia pe drumul rauta^ii (ibid., 68). 

5.22 Al doilea stih e citat trecvent de Parinti pentru a sublinia responsabilitatea fiecarui 
ins fata de pacatele sale (Origen, Com. !o. 28,57; Grigore din Nazianz, Disc. 40,33). 

5.23 „neinvatati": „incorigibili", care „n-au putut fi indreptafi prin educatie". 



PROVERBELE6 419 

6 ^ Fiule, daca te vei pune cheza? pentru prietenul tau, 

vei da mana ta unui du$man, 

^ caci laf puternic sunt pentru om buzele sale, 

el ajunge rob buzelor gurii sale. 

^ Fiule, fa ce-ti poruncesc §i mantuie^te-te - 

caci ai ajuns in mainile celor rai din pricina prietenului tau - 

hai, nu te Tnmuia, starne^te-l 51 pe prietenul pentru care te-ai pus cheza§, 

sa nu dai somn ochilor tai 
§i sa nu-^i la§i pleoapele sa adoarma, 
' ca sa scapi ca o caprioara din plase 
§i ca pasare din laj. 
^ Mergi la furnica, lene§ule, 
da-ti silinta vazand purtarea ei 
ji fii mai intelept decat ea. 
' caci ea, de§i nu are pamant de lucrat 
§i nici pe cineva care s-o sileasca, 
nefiind la nici un stapan, 



6,1 „prietenul": TM are „aproapeIe". ♦ Clement Alexandrinul pune in legatura versetele 
1-2 cu proverbul grecesc: „Fa un gaj §i nenorocirea-i gata" {Strom. 11,70,4). LXX 
introduce o opozitie Intre „prieten" 51 „du5man", inexistenta in TM. ♦ Evagrie, extrem 
de subtil: „Oricine se pune cheza§ pentru prietenul apostolilor, Hristos, aflrmand cS El 
este dreptalea §i adevarul, i§i dS sufletul pe mana du§manilor, [demonii], care obi?nuiesc 
sa-i hartuiasca pe oameni din cauza prieteniei acestora cu Hristos" (ibid., 69). 

6.3 „in mainile celor rai": TM are „in mainile aproapelui tau". LXX moralizeaza mesajul 
din dorinta de a-l face cSt mai explicit. ♦ „nu te tnmuia" (sau „nu te descuraja"); TM are 
„smere§te-te". ♦ „prietenur care trebuie „stamit" este, dupa Evagrie, Hristos. Acesta 
trebuie „deranjat" (§1 acesta poate fi sensul cuvantului grec) printr-o rugaciune spontana 
(cf. Schol. Pr. 69). 

6.4 Vasile eel Mare t^i Incheie comentariul cu invocarea acestor versete tntru veghere 
duhovniceasca {In Princ. Pr. 17). ♦ Evagrie {ibid., 70): „Somnul sufletului este pacatul 
in act" {litt. „dupa energie"). 

6,6-1 la Despre lenevie (oKvoi;). Pasaj frecvent invocat de Parinti pentru descrierea §i 
denuntarea acestui viciu (e.g. Didascalia apostolilor 12,63,1-5), 

6,6 Hipolit vede in fumicS §1 in alblna doua imagini ale Bisericii, care este mica $i ne- 
ajutorata, dar libera in raport cu cei puternici {Fr. Pr., p. 81). ♦Pentru Evagrie, „fumica" 
simbotizeaza nivelul praktikos-\x\\i\, iar albina, nivelut contemplativului (cu cele doua 
subniveluri). „Ceara" simbolizeaza realita^ile ca atare, iar „mierea", coniemplarea lor 
{ibid., 72). 



420 PROVERBELE 6 

^ T§i pregate§te de cu vara merindea, 

provizii din bel§ug i§i strange la vremea seceri§ului. 

^^ Sau mergi la albinS 

§i inva^a cat este de muncitoare 

§i ce lucru Tnsemnat savar§e§te - 

^^ regii §i oamenii de rand se foiosesc de osteneiile ei, pentru s5natate, 

dorita este de to^i §i preaslavita. 

^^ Cu toate cS-i slaba in putere, 

cinstind intelepciunea, e in frunte. 

^ Pana cand, lene§ule, vei sta culcat? 

Cand dar te vei trezi din somn? 

"^ Dormi putin, ^ezi putin, mai dormitezi un pic, 

stai nitelu§ cu mainile in s§n - 

" a^a da peste tine, ca un pribeag netrebnic, sSracia, 

§i nevoia, ca un bun alergator. 

"^ De e§ti Tnsa harnic, recolta i\\ va fi ca un izvor 

§i nevoia, ca un alergator prost, va fugi [de la tine]. 

^^ Omul smintit §i fara de lege umbla pe cai care nu sunt bune, 

'^ clipe§te din ochi, face semn cu piciorul, 

Tnvata aratand cu degetele, 

''^ cu inima stramba urze§te rautaji tn fiece clipa- 



6,8a-c Elogiul albinei este un „plus" LXX; nu exista in TM. El are un singur ecou Tn 

VT, Sir. 1 1,3. Dimpotriva, exists trei mentionari negative ale albinei, in Deut. 1,44; Ps. 

1 17,12; Is. 7,18. „Albina" este ?i un nume propriu in VT: Deborah, profetesa (Jud. 4-5 

§i nota la 4,4). FragmentuI se apropie de un pasaj din Istoria animalelor a lui Aristotel 

(627a,12), unde descrierea albinei urmeaza, ca aici, descrierii furnicii. Parinlii interpre- 

teaza cuplul furnica-albina ca fiind viala activS-viata con temp lativ5, dihotomie celebra 

\n Antichitate (vezi nota de mai sus). Clement i§i comparS maestrul, pe Panten, cu o 

„albina siciliana care a adunat mierea profetilor §i apostolilor" {Strom. 1,11,2). In roma- 

nul mistic iudeo-elenistic losif?i Aseneih (sec. I i.H.), Aseneth prime§te revelatia divina 

sub forma unui fagure de miere din care se Tnfrupta. Imaginea „mierii duhovnice§ti" a 

facut cariera in monahism. Despre simbolismul albinei, cf. Pence, G., 1964, pp. 32-34 §i 

Ciccarese, M.P., 2002. 

6,8a „insemnat": lilt. „nobil". 

6,na . , Plus" LXX. 

6,12 Cu acest verset tncepe scurtul, dar incisivul portret al smintitului. ♦ „far5delege... 

cai care nu sunt bune": TM are: „barbatul nelegiuit ... in strdmbatatea gurii." 

6,14 „in cetate": „plus" LXX. ♦ In Constitufiiie apostolice 11,43,2, „cetatea" simboli- 

zeaza Biserica din care trebuie alungati calomniatorii. 



■ 



PROVERBELE 6 ^21 



asemenea om stame5te tulburari in cetate. 

'^ De aceea, pe nea§teptate li vine pieirea, 

spintecare §i sfaramare fara leac; 

'^ fiindca se bucura de tot ce ura§te Domnul, 

este sfSramat din pricina murdariet sufletului: 

'^ ochiul seme^ului, limba necinstitului, 

mainile care varsa sangele celui drept, 

'^ inima care urze§te ganduri rele 

§1 picioarele grabnice sa facS rSu; 

'^ a\^\SL minciunile martorul mincinos 

§i stame§te judeca^i intre fra^i. 

^° Fiule, paze§te legile tatalui tSu 

§i nu lepada randuielile mamei tale; 

^' leaga-le de sufletul t5u pe veci 

§i Tnfa$oara-le Tmprejurul grumazului tau. 

^^ Cand umbli, ia-o ca sS fie cu tine; 

cSnd dormi, sa te pazeasca, 

pentru ca, la trezire, sa stea de vorbS cu tine. 

^^ Caci ftclie este porunca Legii, 51 lumina, 

iar calea vietii - mustrare §i invatatura, 

^^ ca sa te pazeasca de femeia cu barbat 



6,16 TM are: „Exista §ase lucruri urate de YHWH, §apte Ti sunt nesuferite..." ?i urmeazS 
enumerarea acestora: ochiul semet; limba necinstitS; mainile ce varsa sange nevinovat; 
inima urzitoare de planuri nelegiuite; picioarele ce se zoresc spre r5u; martorul mincinos 
5i eel care starne§te gaiceava intre frati. LXX pierde tirul logic pe care TM Tl are in acest 
pasaj. ♦ Lung comentariu al lui Evagrie despre „sangele" sfSnt al lui Hristos §i sangele 
„nedrept", al sacrificiilor pagane (ibid., 77). 
6,20 c/ 1,8, 

6.22 „ia-o": apare din nou, ca tn 4,6, un pronume feminin, ftra referent explicit, dar care 
nu poate fi altcineva decSt Intelepciunea, personificata. In TM, unde apare la fel, acest 
referent ar putea fi Torah, „Legea". Evagrie propune un al treilea referent, „mama", din 
V. 20, dar aceasta este tot Intelepciunea (Schol. Pr. 79). 

6.23 Clement Alexandrinul citeaza versetul sub forma urmatoare: „Caci taclie este buna 
rSnduiaia, iar Legea este lumina pentru drum; caile viefii dear invatatura §tie sa le aleaga" 
{Strom. 1,181), ♦ Dupa Evagrie, „faclia" reprezinta VT, iar „lumina", NT {ibid., 80), 

6.24 „femeia cu barbat": desemneaza femeia maritata. Expresia greaca, „femeia cu 
barbat" sau „tinuta de barbat", exprima raportui de supunere a femeii fa^a de barbalul ei, 
O expresie cvasiidentica in Num. 5,20.29. De asemenea, Sir, 9,9; 41,21, ♦ „clevetirea": 
gr. 5iaPoXTi desemneaza exact „ca!omnia". 



422 PROVERBELE 6-7 O 

ji de clevetirea limbii straine. 

^^ Sa nu te biruiasca pofta de frumusete, 

nici sa cazi pradS ochilor tSi, 

nici sa fii rapit de pleoapele ei, 

^^ caci pretul unei desfranate este cat pre^ul unei pSini, 

dar femeia v^neaza sufletele cinstite ale barba^ilor. 

Cine [t§i] va pune foe in san 51 nu[-§i] va arde cama§a? 

Cine va umbla pe carbuni aprm§i §i nu-ji va arde picioarele? 

La fel [i se intampla] celui care intrS la femeia cu barbat - 
nevinovat nu va fi oricine se atinge de ea. 

Nu-i de mirare cand cineva este prins furSnd, 
caci fura ca sa-§i umple sufletui flamanzit. 

Dar daca este prins, va da Tnapoi m§eptit 
§i [numai] dSnd tot ce are se va rascumpara. 

Omul adulter insa, din lipsa de minte, i§i pierde sufletui, 

chinuri indura §i ocari. 



lar ru§mea lui nu se va §terge m veac. 

Preaplinul geloziei [va st^mi] mania so^ului ei 
ji el nu va avea Tndurare la judecata. 

Nu-§i va schimba du§mania pe nici rascumpi 
§i nici gramada de daruri nu-i va potoli mania. 



7 Fiule, paze§te cuvintele mele, iar poruncile mele ascunde-le ?n tine; 
^ fiule, cinste^te-L pe Domnul ji vei fi putemic - 



6.25 „nici sa cazi prada ochilor tai"; „plus" LXX. 

6.26 TM are: „Caci o desfranata nu vrea decSt bucata de pSine, dar femeia maritatS 
(adultera) h5iluie§te o fiinta indragita" (sau „o via^a prejioasa"). ♦ Evagrie: „intr-adevar, 
placerea dobandita din rautate nu face nici cfit preful unei paini" (ibid., 81). 

6,27-28 Dupa Evagrie, „cel care-§i pune foe in san" este eel care lasa gandul rau sa 
cloceasca tn inima lui §i sa-i distruga gandurile bune. Iar eel care „umbla pe carbuni 
aprin§i" este eel care deja a inceput sa pacatuiasca (ibid., 82). 

6,30 HotuI il simbolizeaza pe omul prins „tn flagrant delict" de catre gnoza adevarata §i, 
drept urmare, obligat sa renun^e la falsa ^tiinta despre Dumnezeu (ibid., 84). 
6,34 Judecata": adica, „in ziua procesului". TM are „in ziua razbunarii". 
7,1-27 Scena pitoreasca, tn care se descrie tehnica de seducere folosita de sotie adul- 
tera, mult mai periculoasa, in opinia autorului, decSt prostituata profesionista, care „nu 
vrea decSt un dumicat de pSine". Adultera insa vrea placerea pentru plScere. 
7,1a „Plus" LXX. Origen invoca acest verset impotriva fricii, in Exhoriafie la martiriu 21 . 



PROVERBELE 7 423 

m afara de El, sS nu te temi de nimeni. 

^ Paze^te poruncile mele §i vei trSi [cum se cuvine], 

cuvintele mele - ca ochii din cap: 

^ infa§oara-Ie in jurul degetelor, 

inscrie-!e pe largimea inimii tale; 

'* spune ca intelepciunea este sora ta, 

f&-\\ din chibzuinja [bun] prieten, 

^ ca sS te pazeasca de femeia strainS §i vicleana, 

daca aceasta te imbrobode5te cu vorbe de §aga. 

^ Daca, de la fereastra easel el, prlvind pe-ascuns spre pia^S, 

' zare§te printre copill zanateci pe-un tinerel lipsit de minte 

plimbandu-se pe la coltul strSzii unde ea iji are casa 
§1 stand de vorba in umbra inseraril, 
^ cand se lasa lini^tea noptii §i bezna, 
'° femeia il lese in cale, in chip de desfranata, 
ca una care-i scoate pe tinerel din min|i. 
* ' Dand din arlpl, neru^inata, 
picloarele el nu pot sta in casS llni^tlte - 



7^ „ca ochii din cap": liti. „ca pupilele ochilor". 

7.3 „largimea inimii": imagine care mai apare in 3Rg. 2,35a, de pilda, defmindu-1 pe 
in^eleptul Solomon (a fost tradusa prin „l§rgime de inima"). Probabil folosirea acestei 
expresii nu este intamplatoare: ea face aluzie la inteligen^a autorului presupus al Prover- 
belor, Solomon. 

7.4 Interpretarea lui Origen: Irebuie sa consideram Intelepciunea nu doar ca pe o so^ie, ci 
§i ca pe o sora, „pentru a o da tn casatorie §i altora, care o rSvnesc", a§a cum a tScut 
Avraam cu Sara {Horn. Gen. 6, 1 ). Evagrie interpreteazS versetul Tn lumina doctrinei sale 
spirituale, vSzand in Intelepciune „contemp!atia celor trupe§ti §i netrupe§ti". ♦ Versetul 
este citat de gnostici, In textele de la Nag Hammadi. Despre tema „inIelepciunii-sora", 
cf. Orbe, A., 1974, pp. 355-363. 

7.5 „femeia straina": femeia fSnh capatSi, care se prostitueaza. 

7,6-23 Scena este tipica pentru libertatea cu care traducatorul LXX trateaza originalul 
ebraic. Aici, de pilda, seducStoarea intra in scena ex abrupto, pandindu-§i prada de la 
fereastra; Tn TM, naratorul este eel care prive?te scena de la fereastra lui. Asupra punc- 
telor de detaliu, vezi notele de mai jos. 

7.9 Lini§tea noptii face un contrast semnificativ cu agitajia femeii, lucru specific LXX. 

7.10 Partea a doua a verselului apare numai in LXX. ♦ „care-i scoate din minti pe 
tineri": Htt. „care face ca inimile tinereilor sa-§i ia zborul". Intregul pasaj este construit 
pe ideea zborului legat de u§uratatc. A se vedea §i versetul urmator. 



424 ■ PROVERBELE 7 

'^ c§nd bantuie, o vreme, pe afara, 

cand umbia dupa agatat prin piefe, pe la toate colturile. 

Apoi, Tnhatandu-1, 1-a ^i imbrati§at, 
§i cu neru§inare i-a zis: 

„Am [adus] o jertfa de pace, 
astazi mi s-au implinit rugaciunite: 



15 



de aceea ti-am ie^it Tn cale, 



Tti doream chipul §i te-am gasit; 

'^cu panzeturi mi-am impodobit patul, 

am a^temut scoar^e din Egipt; 

^' culcu^ul meu l-am presarat cu ^ofran 

si rasa mea, cu scorti§oara. 

\'ino sa ne desfatam cu iubire pana la ziua, 
hai sa ne inian^uim dragostlndu-ne, 
'^ caci barbatul meu nu-i acasa, 
ci e plecat la drum lung, 

punga cu arginti luand-o cu dansul, 
§i-abia paste zile multe se va intoarce acasa." 

Astfel 1-a zapacit cu bel§ug de vorbe, 
cu funiile buzelor ei 1-a scufundat, 
^^ iar el a urmat-o, gugu^tiucul. 



7,12 „bantuie": „plus" LXX. 

7,17 „§ofran": se extrage din Crocus sativus, o plants erbacee care create dintr-un bulb. 
Are un regim invers, Inflorind toamna §i alingand maturitatea primavara. Floarea are 
culoare purpuric 51 este alcStuita din trei petale §i trei sepale. E cunoscuta §i cultivata, 
mai ales Tn sudul Mediteranei, mca din sccolul at XV-lea i.H., pentru virtutile sale 
medicinale §i pentru mireasma piacuta. Produsul acestei piante, §ofranul, costa enorm, 
tntrucat prepararea lui cerea un efort indelungat. ♦ Evagrie interpreteaza Tntreaga scena 
§i toate amanuntele care compun ca pe o scena de lupta a sufletului pSrasit de lisus, cu 
gandurile rele, patimile $i demonii {ibid., 90 sq.). 

7.20 „punga cu arginji luSnd-o": Htt. „punga cu arginti ludnd-o in mSna sa". Amanuntul 
poate parea superfluu: el sugereaza faptui ca sotui va fi absent buna bucata de vreme, 
prins cu treburile ncgustore§ti. 

7.21 ,,1-a zapacit": Htt. „l-a scufundat". Termenul, care lipse§te In TM, face parte din 
lexicul naval, Tanarul este infaji^at, metaforic, de traducatorul LXX ca o corabie care se 
scuftinda ori e?ueaza din pricina vorbelor seducatoarei. 

7.22 „gugu§tiucul": gr, KenitKoOeii;. Hapax, participiu al verbului Ke7t<t>oiJnai, „a deveni 
Ke7t(I)oi;". Kerccpof; denume§te o pasare marina, despre care Aristotel vorbe§te in Istoria 



PRbVERBfeLE? 425 



ca boul pe care-1 duel la junghiere, 

ca un caine spre lan^ 

^^ sau ca un cerb ranit de sageata in ficat; 

zore§te ca pasarea spre \a\, 

nejtiind ca-§i pune via^a in primejdie. 

^^ Acum, dar, fiule, asculta-ma, 

ia aminte la spusele gurii mele: 

^^ sa nu se abata inima ta pe caile [unci astfel de femei], 

^^ caci pe muiti i-a rapus, lovindu-i, 

fSra de numar sunt cei pe care i-a omorat; 

^' casa ei - caile iadului, 

care te due la camarile mortii. 



animalelor 593b,14 §i 620a,13, o varielate de pescaru§, cu cap mic §i cam prostut. 
Aristofan li folose§te numele pentru a ridiculiza un personaj {Ploutos 912); iar o replica 
din Pacea suna a§a: „Hulubi pro§ti, care va tncredeTi tn vulpi§oare cu suflete viclene" 
(v. 1067). Prin urmare, una din trasSturile acestei specii de pescaru? este naivitatea, 
credulitatea, dublata de incapacitatea de a presimji primejdia. in Thesaurus-vX lui Henri 
Estienne, datand din epoca Rena^terii, afiam, pe baza unor marturii ale lui Suidas §i 
Hesychius, ca aceste pasari ciuguleau mancarea direct din mainile marinarilor fSra sa le 
fie frica. in franceza exista expresia „se faire pigeonner" {„a se lasa prins ca un hulub"), 
iar in greaca verbul folosit aici de traducatorut LXX devenise proverbial, a§a cum se 
poate vedea dintr-un text al lui Cicero (ScrisoH catre Atticus 13,40): Sed ipse kekep- 
phomai. Se pare ca specia s-a stins la sfSr^ituI secolului al XVII-lea, tocmai din pricina 
lipsei acestui instinct de autoprotectie. In englezS §1 in portugheza pescaru§ul respectiv 
se nume§te „Dodo" §i a devenit personaj celebru (este mascota insulei Mauritius). In 
portugheza, „dodo" InseamnS „prost", iar In engleza exista expresia „dead like a dodo". 
In Alice in fara minunilor, „gugu§tiucul" nostru este prezent in memorabila scena a 
dansului, de la inceput. RomSnescul „gugu§tiuc" ni s-a pSrut solu^ia cea mai potrivita 
pentru a reda atat specia, cSt §i caracterul acestei zburatoare u§or de pacalit. ♦ Pentru 
Evagr.ie, care-l citeazS in comentariul sau pe Aristotel, „gugu§tiucul" este aici simbol al 
„neiniranarii" (ibid., 96). ♦ „un cSine spre lanf: „plus" LXX. TM are „prostul legat ca 
sa fie pedepsit". 

7.23 „ca un cerb"; lipse§te din TM, unde citim „pana cSnd o sageata W strapunge 
ficatul". ♦ „!5i pune viaja in primejdie": litt. „alearga in jurul sufletului", expresie care 
inseamna „i§i risca viata". 

7.24 „fiule": TM are „fiilor". 



426 PROVERBELE 8 

8 Tu sa veste§ti in^elepciunea §i chibzuinta sa-Ji ciea ascultare, 

cSci ea se afla pe culmile inalte, 
la rascrucea cararilor este a^ezatS, 

la portile celor putemici are sSla?, 
la intrari e slavita: 
^ „Pe voi, oameni, va chem, 
?! indrept glasul meu catre fiii oamenilor: 

[voi], cei nevinova^i, afla^i istejimea, 
voi, cei neinvatati, dobandi^i minte. 

Ascultati-ma cu luare-aminte, caci lucruri tnsemnate vS voi spune 
§i voi scoate dintre buze [vorbe] drepte; 

adevar grSi-va gatlejul meu, 
caci spurcate, in fata mea, sunt buzele mincinoase. 

Cu dreptate sunt toate spusele gurii mele, 
in ele nu-i nimic piezi$, nici Tncalcit. 

Toate sunt limpezi pentru cei care §tiu sa priceapa, 
§i drepte pentru cei care au gSsit cunoa§terea. 

Luafi invatatura, nu argin^i, 
cunoa§tere - mai mult decat aur lamurit, 
alegeti discemamantul mai degraba decat aurul curat, 

caci intelepciunea este mai buna decat nestematele 
§i nimic nu-i pe masura ei. 

„Eu, Intelepciunea, locuiesc [Tmpreuna cu] sfatui, 



8 Al doilea elogiu ?i discurs al Infelepciunti, care poate fi decupat in urmatoarele 

sectiuni: vv. 1-3, prolog; w. 4-1 1, injelepciunea iauda Tnva(atura pe care o propune; vv. 

12-21, rolul primordial pe care Intelepciunea 11 joaca in aceasta lume; vv. 22-31, locul 

aparte al In^elepciunii fa(a de creaturi §i intimitatea ei cu Dumnezeu (sectiunea cea mai 

citata §i comentata de Parinti §i nu numai de ei); vv. 32-36, epilog. 

8,1 Adresarea la persoana a Il-a este proprie LXX. LXX omogenizeaza scena intrSrii 

intelepciunii cu episodul precedent, In TM exista o ruptura. 

8,3 „intrari": „La intrSri sau la ie§iri, fntelepciunea e cSntata de toti cei care, ie^ind din 

viaja rea, intra in via^a virtuoasa" {Catena, PG 64, coll. 677B-C; cf. §i Evagrie, Schol 

Pr. 99). 

8.5 Ecou la 1,4. Cf. nota la versetul respectiv, pentru „nevinovati". ♦ „dobanditi minte": 
litt. „faceti-va rost de o inima", cu sensul metaforic din ebraica, „minte". 

8.6 „insemnate": litt. „nobile", „marete". 

8,1 1 „nimic nu-i pe masura ei": litt. „nici un pre^ nu-i pentru ea". 
8,12-21 Aceasta strofS are ecouri in Cartea Intelepciunii cap. 6-9. 



PROVERBELE 8 427 

eu am chemat cunoa§terea §i cugetarea; 

'^ frica de Domnul urajte nedreptatea, 

nemasura, trufia §i cSile celor rai. 

5i eu am urat cSile sucite ale celor rai. 

''' Ale mele sunt sfatui ^i temeinicia, 

a mea este chibzuin^, a mea, puterea; 

'^ prin mine domnesc Tmparatii 

§i carmuitorii impart dreptatea, 

'^ prin mine mai-marii se fac §i mai marl, 

iar capeteniile prin mine stapanesc pamantul. 

'^ Eu ii iubesc pe cei ce m& iubesc, 

iar cei ce ma cauta [ma] vor gSsi. 

'* Boga^ia §i slava sunt ale mele, 

averea multora §i dreptatea. 

'^ Mai bine ma aduna^i pe mine decat aurul §i nestemata, 

roadele mele sunt mai bune decat argintul ales. 

^° Pe caile drepta^ii umblu 

5i printre cararile indreptat;irii imi due via^ 

^' ca sa impart avere celor ce ma iubesc 

§i vistieriile sa Ii le umplu de bunuri. 

^'^ Chiar daca va povestesc ce se Tntampla zi de zi, 

Tmi voi aminti sa le in§ir §i pe cele din veac. 

^^ Domnul m-a zidit Tnceput al cailor Sale, pentru lucrarile Sale, 



8.12 Versetul este citat foarte des tn compania versetelor 8,20 sg. In reflectiile sau pole- 
micile patristicc legate de preexisten^a Cuvantului. ♦ „am chemat": TM are „gasesc". 

8.13 „nedreptatea": TM are „rautatea". ♦ „caile sucite ale celor rai": TM are „gura stramba". 

8.14 „teineinicia": TM are „puterea". 

8.15 „tmpart dreptatea": lilt. „scriu dreptate" [dSnd legi]. 

8.16 „capeteniile": litt. „tiranii". In sens neutru, de „conducatori cu puteri discretionare". 
♦ „iar capeteniile... pamfintul": TM are „iardregatorii sunt toji judecatori drepti". 

8.19 „ma adunati": verbul grecesc trimite la imaginea culesului de fructe: „ma culegeti". 

8.20 Aici tncepe lectura hristologica a Parin^ilor de la Niceea: Injeiepciunea este Hristos 
§i intruparea Sa, despre care se vorbe§te aici. 

8,21a „Plus" LXX. Versetul marcheaza saitui de la nivelul „cotidianului" la eel meta- 
fizic. „Istoria" Intelepciunii de zi cu zi urea la originea lumii, la insu§i Izvorul a toate, 
care este Dumnezeu. 

8,22-31 Fragmentul eel mai original §i mai consistent din Intreaga Carte a Proverbelor, 
El a suscitat dezvoltari teologice in carfi ulterioare ale VT, ca, de pilda, in pasaje intregi 



428 PR0VERBELE8 

^^ inaintea veacului m-a pus temelie tntru tnceput; 

inainte de a face pamantui §i Tnainte de a face adancurile, 
Inainte sa ta§neasca izvoarele apelor, 
^^ inainte ca muntii sa se f\ intarit, 
inaintea tuturor dealurilor ma na^te pe mine. 

Domnul a facut ^inuturi locuite §i nelocuite 



din Cartea Intelepciunii, fiind amplu speculat §i interpretat in scrierile patristice. Dife- 
rentele faja de TM sunt numeroase, o inventariere exhaustivS a lor aid fund Imposibiia. 
in liturgia romana aceasta pericopa se cite§te de sarbatoarea Sfintei Treimi §i, cu referire 
ta Fecioara Maria, de sarbStoarea Prezentarii Mariei la Templu (21 noiembrie). 

8.22 „ni-a zidit": „m-a creat", gr. ektioev. TM §i celelalle traduceri grece^ti vechi, in 
afara de LXX, au „m-a dobandit" (gr. EKitioctio). ♦ „inceput al callor Sale, pentru lucra- 
rile Sale": TM are „tnceput al caii Sale, inaintea lucrarilor pe care El le-a fScut de 
atunci". ♦ „inceput", gr. ap^ii: termen polivalent in greaca. Sensurile au fost speculate 
de Parin(i („lnceput", „cap", „principiu"). Devine foarte repede una dintre „denumirile" 
lui Hristos {cf. Origen, Comentariu la Evanghelia dupa loan, cap, I, consacrat in 
intregime comentarii acestui termen, plecand §i de la Prov. 8,22). Pentru o privire 
globaia, Dani61ou, J., 1991, pp. 255-257. ♦ Ca urmare a identificarii Intelepciunii cu 
Hristos, versetul este citit ca un rezumat al intregii economii a mSntuirii; Atanasie, 
Contra arieniior 2,65; Grigore al Nyssei, Contra lui Eunomie 3A 50-51. Dupa Niceea, 
distinctia fScuta In versetele 22 §i 25 („m-a creat" versus „ma na§te") devine o cheie 
hrislologica de prima importanta. Versetul era invocat de arieni, care vedeau in el una 
din marturiile puternice despre „creaturalitatea" lui Hristos-Intelepciune. Daca Hristos, 
identitlcat aid cu In^elepciunea, a fost „creat", atunci El nu poate fi ve§nic. Vasile eel 
Mare {Contra lui Eunomie 11,20) a incercat sa respinga argumentui arieniior dSnd o alta 
lectura versetului: dupa el, aici nu vorbe§te In^elepciunea, ci o putere naturaia (abisul, 
genunea). Grigore din Nazianz propune o alta solujie, criticand aluziv lectura lui Vasile 
(inceputui Discursului 30). Dup5 el, verbul din v. 22, „m-a creat", vizeazS natura umana 
a lui Hristos, iar verbul de la v. 25, „ma na§te", vizeaza natura Lui divina. Prin urmare, 
ambele versete vorbesc despre Hristos-Intelepciune, dar din perspective diferite. ♦ Irineu 
propune o interpretare diferita, identificand Intelepciunea nu cu Hristos, ci cu Duhul 
SfSnt [Adv. haer. 4,20,3). 

8.23 „m-a pus temelie"; TM are un verb ambiguu, care trimite la ideea tumarii unui 
metal intr-o matrice sau la aceea a ungerii, a pictarii. Theodotion are „m-a pregatit". 

8.24 TM are: „cand genunile nu erau, am fost nascuta, cand nu erau izvoarele adSnci ale 
apelor." 

8.25 „ma na§te", gr. yew^ jie: TM are „am fost nascuta". Cf. nota 8,22. ♦ Origen 
comenteaz^ pe larg prezentul verbului „a na^te" ca semn a! na^lerii/zamislirii perma- 
nente a Mantuitorului §1 a fiilor adoptivi in El {Horn. ler. 9,4). 

8.26 „§i hotarele locuite de sub cer": litt. „§i hotarele locuite ale celei de sub cer". „Celei 
de sub cer" traduce ebr. „lume". 



PROVER8ELE8 ^^29 

§i hotarele locuite de sub cer. 

^^ Cand pregatea cerul, eu eram langa El, 

§i atunci cand §i-a pus tronul Lui peste vanturi. 

^^ Cand intarea norii de sus 

§i cand a§eza, neclintite, izvoarele lumii de sub cer 

^^ §i faceatemelii trainice pamantului, 

^° eram langa El, Tntr-un cuget - 

eu eram aceea in care El se bucura. 

Zi de zi ma desfStam in fa^a Lui in toata vremea, 

^' c&id El se bucura dupa ce a desSvar^it lumea 

§i se bucura Tntru fiii oamenilor. 

^^ Acum, dar, fiule, asculta-ma: 

[^^f^ fericit omul care imi va da ascultare 

§i omul care va pazi caile mele 

stand treaz la portile mele zi de zi, 

veghind pragul intrarilor mele; 

^' caci ie^irile mele sunt ie§iri ale vietii, 

§i [in ele] se pregate§te voia de la Domnul. 

^^ Dar cei care pacatuiesc impotriva mea i§i pangaresc sufletele, 

cei care ma urSsc pe mine iubesc moartea." 



8.27 „eram ISnga El" sau „eram aiaturi de El": TM are „eu eram acolo". ♦ „tronul Lui 
peste vanturi": TM are „cercul [orizontului] pe fata genunii". In LXX, tronul se afl5 in 
central descrierii iumii create. Reapare tema, absents in TM, a intelepciunii „paredra/ 
asociata a regelui", care trimite la modelul politico-filozofic elenistic. Tema va deveni 
predominanta in Cartea Intelepciunii. 

8.28 Dupa „izvoarele" TM are „adancurilor". 

8.29 in TM mcepe: „Cand a ordnduit marile, iar apele nu vor trece peste cuvSntuI Lui." 

8.30 „tntr-un cuget", gr. apuo^owa, litt. „m acord (cu El), la unison". In LXX verbul 
este sistematic aplical instrumentelor muzicale (2Rg. 6,5; 6,14; 3Mac. L19 §.a.). ♦ Hipolit 
remarca acest aspect legat de „armonia cosmicS" §1 noteazS: „Prin Intelepciune se pune 
in acord toata frumusetea lumii" (Com. Cant. \,6). ♦ A doua parte a versetului insists 
asupra caracterului permanent al relatiei dintre Creator §i Intelepciune („zi de zi" §i „in 
toata vremea"). ♦ „ma desfatam": „ma bucuram" de prezenja lui Dumnezeu, de „fata" Lui. 

8.31 „dupa ce a desavSr^it": idee proprie LXX. Corespunde, simetric, „inceputului". 
8,32-34 TM are doua stihuri suplimentare: 33ab: „Ascultati mustrarea $i fi^i Infelepti; 
n-o treceti cu vederea", iar 34b LXX corespunde cu 32b din TM. 

835 „ie§irile": verset propriu LXX: se reia tema obsesiva a caii. 



•i,^..^'bisiL 



430 PROVERBELE 9 

9 ' Injelepciunea $i-a zidit casa, 
§i-a intarit-o cu ^apte stalpi, 

§i-a Tnjunghiat jertfele, 
5i-a amestecat vinul in carafS 
§i §i-a pregatit masa; 

?i-atrimis servitorii 
chemand cu inalta strigare la b5ut 
§i zicand: 

„Cel care este smintit sS se abata pe la mine.' 
lar celor lipsiti de minte le-a zis: 

„Veniti §i mancati din bucatele mele, 



9 Epilogul primei parfi. Capitolul 9 constitute concluzia §i Incununarea primei colectii 
din Proverbe (despre structura carfii, cf. Introducerea). LXX are douSsprezece stihuri !n 
plus fata de TM (12a-c §i 18a-d). Pasajul se tncheie in TM printr-o evocare a femeii 
smintile; ?n LXX el se tncheie, simetric, cu o exhortatie din partea inteleptului. 
9,1-6 ospaful infelepciunii: fragment des invocat de Parinti, care-1 interpreteaza in cheie 
hristologica, ecleziologica §i euharistica. 

9.1 „a intarit-o": TM are „a cioplit §apte stSlpi". Tradi^ia iudaic5 vedea in cei §apte stSlpi 
cele §apte ceruri, ceie §apte zile ale creatiei sau primele §apte car^i ale Bibliei. In con- 
textul cosmologic fumizat de capitolul anterior, cei ^apte stSlpi (sau coloane) trimit §i la 
cele §apte planete, „casa" Intelepciunii fiind asimilata intregului cosmos. Scrisorile 
pseudo-clementine vad in cei §apte stdlpi simbolul celor §apte patriarhi, de la Adam la 
Moise, care deschid caiea Infelepciunii (18,4; 17,4). Incepand cu Hipolit, Ciprian §i 
Origen, „casa cosmicS" devine simbolul trupului lui Hristos, Templu cosmic sprijinit pe 
„§apte coloane" {cf. §i Augustin, Cetatea lui Dumnezeu XVII,20). 

9.2 „§i-a injunghiat": Parinfii raporteaza „injunghierea" la jertfa lui lisus, a profetilor §{ 
martirilor Bisericii; aceasta lectura euharistica urcS p^a la Ciprian (Test, ad Quir. 11,2). 
♦ „carafa": propriu LXX. Termenul exact este krater, vasul special folosit la banchetele 
grece§ti pentru amestecarea vinului cu ap5 dupa proportiile stabilite de conducatorul 
banchetului. Termenul mai apare in descrierea mobilierului Cortului marturiei: Ex. 25, 
§i in Cant. 7,3. Pentru Evagrie, „carafa este §tiinta spirituals ce cuprinde ratiunile pri- 
vitoare la cele netrupe§ti §i trupe§ti, judecata §i providenta" {ibid., 104). ♦ Hipolit 
vede In „vinul amestecat" darul pe care Duhul SfSnt il face Bisericii prin In(elepciune 
{Fr. Pr. 40,44). 

9.3 „servitorii"; Clement Alexandrinul vede tn ei- simbolul profe^ilor care L-au prevestit 
pe Domnul {Strom. 1,17,3), iar Hipolit, simbolul apostolilor {Fr. Pr. 42). Aceea§i 
interpretare la Evagrie {ibid., 105). 

9,5 „bucatele mele": litt. „painea mea". Dupa Evagrie, Intelepciunea se adreseaza aici 
incepatorilor, dat fiind cS ea nu aminte§te de „camea" spirituala, hrana deslinata celor 
desavar§iti, conform invataturii pauline din Evr. 5,14 {ibid., 107). 



PR0VERBELE9 431 

be^i vinul pe care vi 1-am pregatit; 

^ lepadati-va de sminteaia §i veti trai, 

cautati cumpatarea, ca sa traiti [bine], 

§1 indrepta^i-va priceperea prin cunoa^tere." 

'' Cine-i pedepse§te pe cei rai va avea parte de ocara, 

cine-1 mustra pe necredincios t§i bate joe de sine. 

^ Nu-i mustra pe cei rai, ca sa nu te urasca; 

mustra-1 pe in^elept §i te va iubi. 

^ Da-i inteleptului prilej ?i va fi mai tn^elept, 

invata-1 pe eel drept §i el va vrea sa tot primeasca [invatatura]; 

'" inceputul Tntelepciunii ~ frica de Domnul, 

sfatul sfintilor - intelegerea. 

'^^ A cunoa§te Legea este datul cugetului bun - 

" in felul acesta vei trai vreme Tndelungata 

§i-ti vor fi adaugati ani la viafa ta. 

'^ Fiule, de e§ti in^elept pentru tine, tntelept vei fi §i pentru cei apropiati; 

dar daca ajungi rau, singur i^i vei istovi relele. 

'^^ Cine se reazemS pe minciuna, acela pa§te vanturile, 

acela [urmare5te] pasarile-n zbor; 



9.8 Dupa Evagrie, cei rai nu trebuie certafi atunci cand gre^esc, ci trebuie sS li se 
vorbeasca despre „frica de Dumnezeu" {ibid., 108). 

9.9 „prilej": „oca2ie", „resurse", „posibilitate", „pretext" - toate aceste sensuri fac parte 
din'zestrea semantics a subst. cBtop^ii. Formula din 9,9, „da-i In^eleplului prilej..." a 
devenit formula de Incheiere tn stilul epislolar, mai ales la monahi. Cf. VasJle eel Mare, 
Scrisori 159,2; 260,5 etc. ♦ „va fi mai In^elept"; TM are „va adaugalnvStatura". 

9,10a „Plus" LXX: reapare in 13,15. ♦ Evagrie gloseaza pe marginea acestui verset 
afirmand, paradoxal, ca practicarea poruncilor precede cunoa§terea lor, intrucSt purifi- 
carea este anterioara cunoasterii (contemplafiei). Dupa Evagrie, exista in cm o credinta 
tnnascuta, naturaia, care-1 calauze§te pe drumul desavar§irii inainte ca el sa cunoasca 
Legea (iftitsf., 109). 

9,12 loan Gura de Aur explica: „Daca nu §i-ar fi de fobs decSl lui insu§i, n-ar mai fi 
tntelept" {Patm. 161). ♦ „vei istovi": litt. „vei scoate/bea pdna la capat" - imagine meta- 
forica. Sensut reiese din lectura integraia a versetului: rostul intelepciunii este de a fi 
imparta§ita; al rautatii, de a fi asumata In singuratale. Suntem singuri responsabili de 
raul pe care-1 facem. 
9,12a-c „Plusuri" ale LXX. 
9,12a „Pa§te vanturile" §i „[urmare§te] pasarile-n zbor" sunt expresii proverbiale curente 

tn greaca. 



432 PROVERBELE 9 

'^^ a parSsit cSile viei sale, 

s-a rStScit de cararuile ogorului s5u; 

*^ el strabate un pustiu fara apa, 
un tinut Tmpaitit intre Tnselati; 
cu mainile culege nerodire. 

Femeia smintita §i indrazneata va fl lipsita de paine, 
[femeia] ce nu §tie ce-i ru§mea. 

S-a a§ezat la poarta casei ei 
pe-un scaun, la vedere, cStre pia^a. 



15 



5i-i cheama pe cei care tree 



§i-5i vSd de drumurile lor. 

„Cel mai smintit dintre voi sa se abata pe la mine! 
Pe cei lipsiti de cumpatare li strig §i le zic: 

«Din painile ascunse veti gusta cu placere, 
§i din apa dulce a furti§agu!ui.»" 

18 

Dar acela nu §tie ca muritorii pier langa ea 
§i ca pe stinghia iadului ea li iese in cale. 

^ Indeparteaza-te, nu sta pe loc 
§i nu-ti Tntoarce ochiul cStre ea; 

a§a vei strabate o apa straina 
§i vei trace peste un rau strain; 
'^'^ de apa strSina sa te tii departe, 
din izvor strain sa nu bei, 

ca sa traie§ti vreme indelungata 
§i sa Ji se adauge ani la viafa. 



9,12b „viei": Evagrle trimite la In. 1 5, 1 .5, identificSnd „via" cu lisus (ibid., HI). 

9,12c „un ^inut tmpartit Tntre insetati": stih obscur, care expliciteaza, probabil. stihul 

anterior. Intr-un finut plin de oamenl care suferS de sete nu poate rodi nlmic. 

9.13 TM are un text nesigur, aprox.: „Femeia smintita este certareafa, proasta §i nu 
pricepe nimic." Pasajul face ecou portretului seducatoarei din capitoiul 7. ♦ Interpretarea 

la Evagrie: rujinea este un dat natural, nu se tnvata. Aici, ea semnifica, de fapt, con- ^ 

§tientizarea propriilor pacate (ibid., 1 1 3). 

9.14 „catre piaja": trimite la cap. 7. TM are „in cetatea/ora^ul de sus". 

9,18a-d „Plus" al LXX. TIU stSr^ea cu imaginea femeii smintite. LXX introduce un mic j 

discurs concluziv al mjeleptului, care pare sa facS aluzie la mitul Euridicei, la apa * 

infernului §i a uitarii din mitologia greaca. Clement Alexandrinul citeaza §i comenteaza 

versetele ?n Pedagogul 111,71-72, o diatriba impotriva cochetelor seducatoare. 

9,18c Dupa Evagrie, „apa straina" este apa diavolului, a rautatii §i ignorantei (ibid., 1 16). 



PROVERBELE ftf ^33 

10 ' Fiu! Tntelept T^i bucura tatal, 

dar fiul smintit este durere pentru mama. 

^ Comorile nu sunt de folos nelegiuiUlor, 

dar dreptatea va izbavi de moarte. 

^ Domnul nu va ISsa un suflet drept sa piara de foame, 

dar viata necredincio^ilor o va rastuma. 

'^ Saracia il smere§te pe om, 

dar mainile celor vajnici aduc bogatie. 

^^ Fiul bine-crescut va fi intelept 

§i pe smintit Tl va folosi ca slujitor. 

^ Va scapa de ar§ita fiul cu minte, 

dar fiul nelegiuit va fi ars de vant la seceri§. 

^ Binecuvantarea Domnului peste capul dreptului, 

dar gura necredincio?ilor va fi acoperita cu jale timpurie. 

^ Pomenirea dreptilor [se face] cu laude, 

dar numele necredinciosului se stinge. 

^ inteleptul cu inima va primi porunciie, 

dar eel care nu-$i poate tine gura, umbland piezi|, se va poticni. 

^ Cine umbla cu simplitate umbla increzator, 



10,1 incepe a§a-numita „priin3 colectie solomoniana" (10,1-22,16). Tillul din TM, 
„Proverbele lui Solomon", lipse§te din LXX. Traducatorul LXX a tncercat s5 dea mai 
multa coerenia corpusului de proverbe, destul de neomogen in TM. 
10^ „Domnul nu va lasa un suflet drept si piara de foame": Ciprian pune acest stih In 
legatura cu cererea din „Tat5l nostru": „painea noastra...". DupS el, Prov. 10,3 este o garan- 
\ic ca Tatai nu-§i va lasa tnfometati credincio§ii „cu suflet drept" {Rugaciunea domneascd 
21). ♦ „o va rastuma": Evagrie vede tn acest verset o dovada a apocatastazei (ibid., 118). 
10,4-5'lXX are un „plus", 4a. Versetele difera de TM, unde citim: „Palma nepasatoare 
sar'ace^te, mana indemanatica imbogate?te. Cine aduna vara e chibzuit, cine doarme la 
seceri? e vrednic de dispret." 

10,4 „om": lilt. „barbat", nu exists in TM. Clement Alexandrinul aplica totu^i verselul la 
feme'i, mai precis, la „femeia barbatoasa (litt., barbata)" (mulier virilis), in Pedagogul 

11,128,1; 129,1. 

10,6 ,Ja!e timpurie": „plus" LXX, care trimite la ideea disparitiei „nume!ui", adicS, a 

descenden(ei, tn versetul 7. 

10.8 „umbiajid piezi§", gr. c!KoXiaC,(a\: sensul eel mai aproape de original este „a umbla 
cu vi'cle§uguri": cine nu-gi poate controla „buzele" (acesta e cuvSntuI exact, tradus de 
noi prin „gura") pSnS la urma o va pa^i. 

10.9 „umbia": sensul poate fi §i acela de „traie§te", ,,vietuie?te". Versetul propune un 
scurt elogiu al simplitatii, care mai apare, de pilda. In Inleiepciune 1,1 §i tn Testamentul 
lui Issachar IV, 1 .6. 



434 PROVERBELE 10 

iar cine-5i strftmbS caile va fi recunoscut. 

Cine clipe$te din ochi cu viclenie adunS dureri oamenilor, 
dar cine mustrS cu [buna] indrazneala este fScator de pace. 



II 



Izvor de viaja e in mana celui drept, 



dar gura necredinciosului o va acoperi pierirea. 

'^ Ura treze§te sfada, 

dar pe tofi carora nu le e draga sfada li acopera iubirea. 



13 



Cine din buze scoate-n^elepciune 



14 



il loveite cu nuiaua pe omul fSra inimfi. 

Intelep(ii [t§i] ascund sim^amintele, 
dar gura nestapSnitului il duce la prapad. 
'^ Averea bogajilor este cetate intarita, 
dar prSpadul necredincio§ilor este saracia. 
'^ Faptele drepfilor dau viafa, 
dar roadele necredincio§ilor aduc pScate. 
" inva^atura va pazi caile viejii drepte, 
dar Invajatura nepusa la incercare [poate] ratAci. 



18 



Buzele drepte acopera du§mania, 



dar cei care rostesc blesteme sunt nebuni de legat. 



10.10 „oamenilor": „plus" LXX. ♦ Stihul al doilea este integral un „plus" LXX. ♦ Am 
tradus parrhesia prin „[buna] tndr5znea]a" tocmai pentru a-i sublinia caracterul pozitiv 
(despre „indrazneaia", cf. infra, nota la 1 ,20). 

10.1 1 TM are „izvorui vietii - gura celui drept, dar gura nelegiuitilor ascunde silnicie". 

10.12 Partea a doua a versetului diferS de TM, care are: „iubirea acopera toate gre§elile". 

10.13 Un comentariu anonim, transmis intr-o catena (PG 64, 684D), gloseazfi 
extraordinar pe marginea acestui verset: „Spune ceva intelept §i-l vei lovi pe du§nian 
mai tare decSt cu batul. Nu vorba aspra doare, ci bunatatea." 

10.14 „simtaniintele": aici, subst. cdaQrioig are sensul firesc, „simtamant". in original 
este la singular. ♦ Grigore al Nyssei aplica prima parte a versetului la martiri §i injelepti, 
care nu-§i exteriorizeaza durerea {Horn. Cant. 1 5). 

10.15 „necredincio§ilor": TM are „saraciIor". 

10.17 „drepte": „plus" al LXX. ♦ „invatatura" este dublat doar in LXX, spre deoseblfe 
de TM. 

10.18 „Buzcle drepte acopera du?mania": TM are, dimpotriva, „Clne [!§i] ascunde ura 
[are] buze mincinoase". ♦ Didascalia apostolilor (111,15,1-2) explicS astfel al doilea stih 
al versetului: „Cine blestema un cm tSra nici un motiv se blestema pe sine." ♦ Pentru 
Evagrie, „du§mania" este rautatea, iar „prietenia/iubirea", virtutea §i cunoa^terea lui 
Dumnezeu datorita carora devenim „prieteni ai lui Dumnezeu §i ai sfintelor puteri" 
{ibid., 120). 



PROVERBELE 10 435 

'^ Vorbaria multa nu te scapa de pacat: 

tu cruta-^i buzele §i vei fi de§tept. 

^° Argint trecut prin foe - limba dreptului, 

dar inima necredinciosului va pieri. 

^' Buzele drep^ilor cunosc lucrurile inalte, 

iar smintitii mor in nevoie. 

^^ Binecuvantarea Domnului peste capul celui drept, 

ea li aduce bogatie §i nu-i adauga durere in inima. 

^^ Razand nebunul savar§e§te rele, 

dar mtelepciunea na^te in om cliibzuin^. 

^* Spre pieire merge necredinciosul, 

dar dorin^a celui drept piacuta este. 

^^ Furtuna a trecut, necredinciosul dispare, 

dar dreptui, care s-a ferit, este mantuit in veac. 

^^ Precum agurida face rau la din^i, iar flimul la ochi, 



10.19 „vorbaria multa", gr. noX^Xoyia: comentariile patristice opun simplitatea §i 
scurtimea rugaciunitor creatine vorb5riei pagSne sau fariseice, in sens peiorativ. In 
mediul monastic versetul este luat a la leltre: tacerea mSntuie^te (cu acest sens, Clement 
Alexandrinul, Pedagogul 11,52,3-4; Ambrozie, De officiis ministrorum 1,3)- Augustin 
reia versetul in rugSciunea finals din tratatui Despre Treime (XV,28,51). Origen glo- 
seaza pe marginea termenul „poliloghie" opunandu-1 simplita(ii §i unicitatii Cuvantului- 
-Dumnezeu (Com. lo. V,4-5 §i Filocalia V,3-4). 

10.20 Clement Alexandrinul (Stromate VI,60,1): ,.Cel drept este de multe on pus In fata 
incercarilor: el devine astfel argint al Domnului, purtSnd pecelea domneasca." 

10.21 „cunosc lucrurile inalte": TM are „hranesc pe multi". ♦ „Lucrurile inalte" sunt, 
pentru Clement Alexandrinul, cunoa§terea Domnului §i, prin El, a Tataiui {Stromate 
11,52). ♦ „in nevoie" sau „lipsa": TM are „din lipsa de minte {litt. inima)". 

10.23 „na§te": „plus" LXX. ♦ Cre§tinismul ascetic, §i nu numai el, condamna rasul care 
inso^e^te desfrSnarea. Cf. §i Clement Alexandrinul, Pedagogul 111,29,2. Dar rSsul nu e 
condamnat in sine. Intr-o celebra apoilegma, Antonie explica unui vSnator §i, implicit, 
propriilor sSi discipoli, ca sufletul Tncordat tot timpul risca sa piezneasca la un moment 
dat, precum coarda unui arc. De aceea asceza se cuvine agrementata la rastimpuri cu 
umor, in doze moderate (Pateric, Antonie 13). 

10.24 „merge": liii. „este purtat". ♦ TM este mai clar: „De ce se teme necredinciosul 
aceea i se-ntampla, dorinta celor drepti [Dumnezeu] o impline§te," 

10.25 „este mantuit in veac": LXX introduce tema mantuirii, care nu exista In TM, unde 
citim: „Dreptul - temelie de nezdruncinat." 

10.26 „agurida": TM are „otei'\ ♦ „a§a faradelegea [face rau] celor care-o savar?esc": 
TM ii vizeaza pe lene^i: „A§a e lene§ul pentru cei care il trimit." ♦ „savar5esc": litt. 
„folosesc", „se folosesc de" faradelege. 



436 PROVERBELEIO-II 

a?a iSrSdelegea [face rSu] celor care-o savar§esc. 

Frica de Domnul adauga zile, 
dar anii necredincio§ilor se vor imputina. 
^^ Bucuria drep|ilor dainuie, 
dar nadejdea necredincio§ilor piere. 

Intanrea credinciosului - frica de Domnul, 
dar e prapad pentru fScatorii de rele. 

Dreptul in veac nu se va clinti, 
dar necredincio§ii nu vor locui pamantul. 

Gura celui drept picura Tntelepciune, 
dar limba celui nedrept va pieri. 

Buzele oamenilor drepti picura haruri, 
dar gura necredincio§ilor sc siramba. 

11 Cantarele m^sluite sunt spurcaciune in fa^ Domnului, 
dar cumpana dreapta fi este placuta. 

Oriunde intra obraznicia, acolo-i §i ocara, 
dar gura celor smeri^i se Tngrije§te de in^elepciune. 

Dreptul, cSnd moare, lasa in urmS pareri de rau, 
dar flreasca §i inveselitoare este pieirea necredincio§ilor. 
[ ] Dreptatea croiejte drept cai desavar§ite, 
dar necredinta cade in nedreptate. 

Dreptatea oamenilor drepti Ti elibereaza. 



10.27 „Frica de Domnul adauga zile", care sunt „p5r\i ale fntelepciunii". Prin urmare, 
frica de Domnul adauga Intelepciune, dupa Evagrie (ibid., 122). 

10.28 „dainuie": „plus" LXX. TM are: „Nadejdea drep^ilor e bucurie." 

10.29 „intarirea": liti. „fortareata", 

1032 Dupa Evagrie, „gura necredincio§ilor" simbolizeaza aici mintea, care o ia razna 
(ibid, 124). 

11.1 „cantarele": liti. „balantele". 

11.2 „gura celor smerifi se ingrije?te de intelepciune": TM are „!ntelepciunea e cu cei 
smeriti". 

IM „lasa": litt. „a lasat". ♦ TM c complet diferit: „Desavar§irea ii va caiauzi pe cei 

drepti, m^elatoria ii va nimici pe cei necredincio§i/tradatori." 

11,4 Lipse?te din majoritatea manuscriselor. In TM el se apropie de 10,2: „Bogatia nu-i 

de nici un folos in ziua maniei, dar dreptatea izbave§te de moarte." 

113 „croie?te drept", lilt. „taie drept". ♦ Clement Alexandrinul citeaza versetul, Tn 

Stromate, pentru a denunfa superficialitatea pocaintei pSgane (Ii,58.3; 59,1). 



PROVE^ELBf! 437 



dar nelegiui^ii sunt ostatici ai propriei pieiri. 

' Cand se sfar§e§te omul drept, nu piere nadejdea, 

dar iaudaro§enia necredincio?ilor piere. 

* Dreptul scapa cand este vanat, 

5i in locul lui cade prada necredinciosul. 

^ In gura necredincio§ilor, un lat: pentru locuitorii ceta^ii, 

dar discernamantul dreptilor- drum iara primejdii. 

"* Prin binefacerile drep^ilor s-a Tndreptat cetatea, 

" dar prin gurile necredincio^ilor [vine] surparea. 

'^ Cel lipsit de minte i§i bate joe de semenii din cetate, 

dar omul chibzuit ramane lini^tit. 

'^ Omul fa|amic i§i infa^i^eaza g^ndurile in adunare, . 

dar credinciosul ascunde lucrurile in dub. 

^'' Cei fara carmuire cad precum frunzele, 

dar izbavire aduce multa chibzuinta. 

'^ Ticaiosul face rSu cand se amesteca cu eel drept. 



11.7 TM are: „Cand moare omul r5u, piere §i nadejdea, iar nadejdea pusa !n boga^ii se 
duce de rdpS." ♦ „nu piere nadejdea": un fragment pastrat Tntr-o catena cregtina interpre- 
teaza aceasta „nadejde" \n iumina credin^ei tn Inviere (PG 17,189B). 

1 1.8 „cand este vanat": litt. „de vanare". ♦ „cade prada": lilt. „este predaf '. 

11.9 TM: „Gura necredinciosul ui il duce la pierzare pe aproapele sau, dar cunoa§terea H 
■ izbave^te pe cei drepti." 

11,10-11 TM are doua stihuri supUmentare: „'" De binele celor drepti se bucura cetatea, 
iar de pieirea celor rai se veselc§te. ' ' Prin binecuvantarea celor integri se ridica o cetate, 
dar prin gura celor rai este surpata." 

11.13 „fatamic": litt. „cu limba dubia". Poate Tnseamna 51 „ipocrif', ^i „catomniator" 
(„Iimba ascufita, veninoasa"). TM are „cel care umbia cu barfa/calomnie". ♦ „in duh" , 
gr. Tivo^: se poate intelege §i „tn rasuflarea sa". i§i tine rasuflarea Tn loc sa deschidS 
gura. Traducerea noastra deschide insa spre unele sensuri patristice, ca, de pilda, acela 
propus de Origen in mai multe pasaje (Schol. Cant. PG I7,272A; Com. Rom. 5,2; 7,6): 
versetul s-ar referi la tacerea pe care credinciosul/initiatui o pastreaza in ce prive^te 
tainele mantuirii in Hristos. 

11.14 „Cei fSra carmuire": litt. „cei pentm care nu exista carmuire". ♦ „precum 
frunzele": „plus" LXX. ♦ „multa chibzuinta": pentru traditia monastics, nu este vorba de 
a cere sfat de la toata lumea, ci de a cere sfat iui Dumnezeu sau duhovnicului pentru 
toate (Dorotei din Gaza, Instr. 5,6 1 ; loan Casian, Conf. 2,4). 

11.15 „glasur': litt. „ecoul, sunetui". ♦ TM are: „Rau va suferi eel care se pune cheza§ 
pentru un strain, dar eel caruia nu-i place sa bata palma lini§te va avea." ♦ loan Castan 
interpreteaza „glasul neclintirii" ca sfaturile pline de discemamSnt ale duhovnicilor 
(Con/ 1,20). 



438 PROVERBELE I i 

el urdfte glasul neclintirii. 

'^ Femeia plina de haruri iscS slava barbatului ei, 

dar tron al ocarii e femeia care ur^te cele drepte. 

Lenejii ram&i f^ra avere, 

dar cei vajnici se reazema pe avere. 

Sufletului sSu ti face bine omul milostiv, 
dar nemilostivul 151 prapade§te trupul. 

1 R 

Necredinciosul savar§e§te fapte nedrepte, 
dar seminfia dreptilor - raspiata adevarului. 
^' Fiul drept se na?te pentru viata, 
dar necredinciosul este gonit spre moarte. 
^^ Spurcaciune pentru Domnul sunt caile strSmbe, 
dar piacuti in fafa lui Lui sunt tofi cei neprihaniti Tn caile lor. 
^' Cine jura str^mb nu va ramSne nepedepsit, 
dar cine seamana dreptate va primi raspiata cinstita. 

Cum e cercelul fn ratui porculul 
a§a e frumusejea femeii smintite. 
^^ Dorinja drepfilor este buna Intru totul, 
dar nadejdea necredincio§ilor va pieri. 

Unii, impra^tiindu-?] bunurile, le Tnmullesc, 



11.16 Sensul pare a fi: femeia bogata tn virtuti (eux^pioro?) atrage asupra barbatului ei 
cinstire §i slavi. ♦ TM nu are aici decSt douS stihuri, in loc de patru: „0 femeie plinS de 
haruri dobande§te slavS, iar cei Indrazne^i dobSndesc bogajie." 

11.17 Dupa Evagrie, „trupul" din stihul al doilea ar simboliza tot sufletul, mai precis 
partea patima§a a sufletului, care devine preponderenta In cazul pacatosului (ibid., 127). 

1 1.18 In TM al doilea hemistih este; .JDar cine seamana dreptate va avea raspiata sigura." 

11.19 „fiul drept"; probabil o lectura gre§ita a traducatorului LXX: ben, „fiu", !n loc de 
ken, „a§a, astfel", cum este Tn TM: „[cel care e] astfel (=cel care e neclintit) In dreptatea 
lui." ♦ „se na§te" sau „este nascut": „plus" LXX. 

11.20 „caiie str§mbe": TM are „inimile strSmbe". 

11.21 ,jura strSmb"; litt. „cine pune mfina In mSna altuia, tn mod necinstit" i.e. se face 
cheza$ necinstit. 

11.23 „Dorinta": gr. 6nlev^ia poate fi injeles §i ca „pofta". Chiar $i „poftele" credin- 
cio?ilor sunt bune. Cf. §i 13,19. ♦ „nadejdea necredincio§ilor va pieri"; TM are „ce-i 
a^teapta pe necredincio^i este mSnia". 

11.24 „le tnmultesc": Codex Sinaiticus are „le tnmultesc pe ale altora". ♦ Clement 
Aiexandrinul interpreteaza spiritual: „Bogatul este eel care tmparte; fericit este eel care 
Imparte, nu eel care dejine averea. Or, aceasta generozitate pleaca din suflet; prin urmare 
bogatia se gase§te in sufletul omului" (Pedagogul 111,35,5; 36,1,3). ♦ Pentru Evagrie, cei 



PR0VERBELE1M2 439 



iar altii, agonisind, ajung saraci. 

^^ Sufletul binecuvamat este simplu pe de-a-ntregul, 

dar omul stapanit de manie arata ca nelumea. 

^^ Cine pune graul la pastrare, de 1-ar lasa paganilor, 

dar binecuvantare [e] peste capul celui care tmparte. 

^' Cine infaptuie§te binele cauta har bun, 

dar cine cauta raul va fi prlns de el. 

^^ Cine se increde in bogatie, acela va cadea, 

dar cine-i ajuta pe cei drep^i se va ridica. 

^^ Cine nu-§i cauta de casa lui va mo§teni v^nt, 

ca un smintit va fi sluga celui chibzuit. 

^^ Din rodul dreptatii rasare pomul vietii, 

dar sufletele nelegiuitilor sunt retezate necoapte. 

^' Daca dreptul abia se mantuie5te, 

atunci necredinciosul §i pacatosul unde se arata? 

12 ' Cine iube^te invStatura iube§te discemamantul, 

iar cine ura§te mustrarile e smintit. 

^ E mai bun cine gase^te har la Domnul, 



care-§i impra§tie/seamana bunurile sporesc, Tntrucat le Tmprastie in Duhul Sfanl; ccilaUi 
aduna in trup, a^adar in regimul stricaciunii {ibid, 1 29) 

11.25 in TM, stihul al doilea suna a?a: „Iar cine da de baut (//». uda) va primi de baut 
(litt. va fi udat)," ♦ „arata ca nelumea": //(/. „e lipsit de demnitate". 

11.26 „pune" = „acapareaza". ♦ „l-ar lasa paganilor": TM are „e blestemat de popor". ♦ 
Evagrie pune versetul in legatura cu Lc. 1 1,33 (lumina ascunsa sub obroc). 

11.28 „cine-i ajuta pe cei drepti se va ridica": TM are „dreptii, ca frunzi§ul, se vor 
indesi". 

11.29 „Cine nu-?i cauta de casa lui": TM are „cine aduce tulburare in casa lui". 

1130 TM are: „Rodul cetui drept este pom al vie^ii, eel care atrage sufletele este 
tntelept." ♦ Dupa Evagrie, „pomul vie^ii" este eel din mijlocul raiului: dupa savSr^irea 
pacalului, Adam nu mai are voie sa-1 atinga, intrucSt a aruncat semintele dreptatii din 
care „rasare pomul vie^ii" {ibid., 132). 

U ,3 1 Versetul este citat in 1 Pt. 4, 1 8, dupa evocarea suferintelor indurate de cre§tini §i in 
perspectiva Judecatii de apoi. Sensul TM este u§or diferit (citam propunerea de 
traducere a lui J. Barr): „Daca dreptul din tara prime^te rasplata, cu atat mai mult eel rau 
§i pacatos!" (dar majoritatea traducerilor echivaleazS: „Daca dreptul prime§te rasplata pe 

pamSnt ...."). 

12,2 „E mai bun cine gase§te har la Domnul": TM are „omul bun i§i atrage bunavointa 

lui YHWH". ♦ Evagrie pune versetul in legatura cu Ps. 27,1 {ibid., 133). 



PROVERBELE 12 



4 



dar peste omul nelegiuit se va a^teme tScerea. 

Nu va propa?! omul [pornind] de la nelegiuire, 
dar radacinile drep^ilor nu vor [putea] fi smulse. 

Femeia vajnica este cununa pentru barbatul ei, 
dar ca viermele in lemn, a§a femeia rea T^i prapade$te barbatul. 
^ GSndurile drep^ilor sunt judecati [drepte], 
dar necredincio§ii urzesc viclenii. 

Cuvintele necredincio§ilor sunt viclene, 
dar gura dreptilor ti va elibera. 

Oriunde vietuie§te, necredinciosul dispare, 
dar casele dreptilor dainuie. 

Gura celui iste^ e laudata de om, 
dar Tngalatul se face de ras. 

q 

Mai bun este omul fara cinstire, dar slujitor [doar] sie§i, 
decat eel covar§it de cinstire, dar lipsit de peline. 

Dreptu! se milostive§te de via^a vitelor sale, 
dar maruntaiele necredincio§ilor n-au mila. 

Cine-^i lucreaza pamantul se va satura de paine, 
dar cei ce umbla dupa fleacuri sunt lipsiti de minte. 

^ Cine cauta placere in petreceri cu vin 
va lasa necinstirea [sa-i patrunda] intre intarituri. 
Poftele necredincio§ilor sunt rele, 



12.4 „fenieia vajnica", /(//. „barbatoasa" (gr. yuvii ovSpeia; lat. mulier virilis): reapare 
In fmalul cartii, 31,10-31. Una din temele importante si celebre ale Proverbelor. Cf. nota 
la 31,10, ♦ TM are, in stihul al doilea: „0 femeie neru§lnata este ca putreziciunea In 
oasele sale." ♦ „rea": litt. „ftcatoare de rele". 

12.5 „urzesc": litt. „carmuiesc" (termen maritim). 

12.6 „viclene": TM are „capcana sangeroasa". 

12.7 TM: „0 data rastumaji cei rai, nu mai sunt." 

12.8 „ingalatur': gr. vtoSpoKapSioi; inseamna exact „trandav la inima", „inini5" fiind echi- 
valentul „mintii §i vointei". Prin urmare, sensul este „tncet, greoi la minte §i la vrere". 

12.9 „tSra cinstire": fSra vreo dregStorie sau vreun rang social. 

12.10 „se milostive^te": TM are „cunoa§te". LXX da o tentS moral izatoare versetului, 
introducand tema compasiunii. 

12,11a „Plus" LXX, care dezvolta motivul „fleacurilor, de^ertaciunilor" din versetui 

precedent. 

12,12 „tntarituri": cuvSnt din care a „crescut" versetul 1 la, probabil. Sensul cuvfintulul 

grecesc e „fortarete". 



PROVERBELE 12 441 

dar radacinile credincio5ilor [s-au prins] in intarituri, 

'^ Prin pacatul buzelor pacMosu! cade in capcane, 

dar eel drept scapa din ele. 

'^^ Cel cu privirea blanda va fi milostivit, 

dar cine cauta galceava pe la porti va prSpadi suflete. 

''^ Din roadele gurii se va umple suflelul omului cu bunataji, 

ii va fi data rasplata buzelor sale. 

'^ Caile smintitilor sunt drepte in ochii lor, 

dar infeleptul asculta sfaturile cu luare-aminte. 

'^ Smintitul singur i§i da mania la iveala, 

dar eel iste^ T§i ascunde necinstirea. 

' '' Dreptul da pe fa^a dovada graitoare, 

dar martorul necinstitilor e viclean. 

'^ Unii, cand vorbesc, strSpung cu sabia, 

dar limbile inteleptilor vindeca. 

^^ Buzele sincere indreapta marturia, 

dar martorul grablt are limba necinstita. 

^^ Vicle§ug e-n inima urzitorului de rele, 

dar cei care voiesc pace se vor desfSita. 

^' Celui drept nu-i va placea nimic nedrept, 

dar necredinciojii se vor umple de rele. 

^^ Spurcaciune sunt, pentru Domnul, buzele mincinoase, 

dar eel de buna-credin^a li este placut. 

^^ Omul priceput este tronul discemamantului, 

dar inima necredincio§ilor va fi intampinata cu blesteme. 



12.13 „pacat... pacatos": repetitia este proprie LXX. 

12,13a „Plus" LXX, Vasile eel Mare comenteaza versetul tn Horn, in Lacisis, PG 
31,!440-1444, oprindu-se mai ales asupra temei biandefii. Cel care „prive§te blSnd {litt. 
lucruri netede)" vede lucrurile unificate, altfel spus, poate patrunde Tn sufletul omulut 
pSna la resorturile ultime. ♦ „cauta galceava": litt. ,.iese Tn cale" - aici cu conotatie 
negativa. 

12.14 „sufletul": „plus" LXX, 

12,19 „sincere": litt. „care spun adevarul". ♦ „!ndreapta marturia": apartine doar LXX. ♦ 
„necinstiia" sau „nedreapta". 

12,23 „Omul priceput este tronul discemamantului"; TM are „omul chibzuit ascunde 
ceea ce §tie". ♦ In TM, al doilea hemistih este: „dar inima nechibzuitilor i§i striga 
prostia " ♦ Expresia „tronul discernamantului" a intrat in vocabularul Parintilor: Vasile 
cel Mare, /« Pnnc. Pr. \\.;Com. Is. 1,12; Augustin (sub form2.\s\.. sedes sapientiae). 



442 PROVERBELE 12-13 

^'' Mana ale5ilor va stSpani u§or, 
dar vicienii vor fi [luati] ca prada. 

Cuvantu! infrico§ator zdruncina inima omului drept, 
dar vestea buna il invesele§te. 

Judecatorul drept va fi propriul s^u prieten, 
dar judecajile necredincio^ilor [sunt] f&ra cru^are. 
Pe pacato§i li vor urmari necazurile, 
§i calea necredincio§ilor li va rataci. 
' Cel viclean nu va gasi vanat, 
dar ca^tig de pre^ va avea omul curat. 

TO 

Pe caile drepta|ii este via^a, 
dar caile celor ce fin manie due spre moarte. 

13 ' Fiul priceput t§i asculta parintele, 
dar fiul neascultator [merge] spre pieire. 
^ Din roadele dreptatii mananca omul bun, 
dar sufletele celor f^ra de lege pier timpuriu. 

Cine-^i paze^te gura i§i pastreaza viaja, 
dar cine se repede cu buzele se sperie pe sine. 

Toji cei fUra treaba mustesc de pofte, 
dar mainile celor vajnici au purtare de grija. 

Dreptul ura§te vorba necinstita, 



12,26 TM nu are decat dou5 stlhuri: „Dreptu! cerceteaza calea pentru altu! (traducere 
conjecturala), dar calea necredincio§ilor li ratace§te." ♦ „Judecatorul": litt. „arbitrul". 
12^7 TM este neclar; unii il traduc: „Cel viclean/lene§ nu-§i gSse^te vanat; e de mare 
pret un om nelntinat." 

12,28 „celor ce fin m&iie" (gr. iivrioiKctKcov, litt. „care-§i amintesc de rSul suferit"); temfi 
curenta tn monahism, amorsata deja in Pastorul lui Hermas {Simil. IX,23,3-5; Vis. 11,3,1). 

13.1 Diferit de TM: „Fiul injelept fine seama de educafia parintelui sSu, dar eel batjo- 
coritor nu asculta de mustrare." 

13.2 „roadele dreptafii": spirituatizare a sensului de catre LXX. TM are „rodul gurii". 
Tema morfii timpurii este proprie LXX. 

13.4 TM are: „Lene§ui pofte§te, dar nu are nimic sufletui sau, dar dorinfa oamenilor 
destoinici va fi implinita." ♦ Acest verset e unul din pasajele scripturistice pe care se 
Tntemeiaza prlncipiul muncii manuale Tn viafa ascetica (Pateric. Colecfia sislematicS, 
Antonie 7,1; loan Casian, Inst. X,21,4; X,22,l; Regula Maestrului 50,2-4; Regula 
Sfantului Benedict 48, 1 ). 

13.5 Pentru distihul al doilea TM are „necredinciosul raspande§te miasma §i ru§ine". 



PROVERBELE 13 . 443 

dar necredinciosul se ru§ineaza §i nu va avea Tndrazneaia. 

^ Dreptatea li va pazi pe cei ce nu fac rSu, 

dar pe necredincio§i li uraje^te pScatul. 

' Unii se tmbogStesc neav^nd nimic, 

iar unii se injosesc in multa bogaiie. 

* RSscumpararea vie^ii omului - propria-i bogajie, 

dar pe sSrac nu-1 pa§te nici o amenin^e. 

' Lumina au cei drepti, intotdeauna, 

dar lumina celor necredincio§i se stinge. 

'" Sufletele viclene ratacesc tn pacate, 

dreptii Tnsa au indurate §1 mila. 

'" Cei rSu va face rele cu obraznicie, 

dar cei ce se judeca pe ei in§i§i sunt intelepji. 

" Averea stransa-n graba §i din nelegiuire se imputineaza, 

dar cine aduna cu credin^a se va imbogati: 

dreptui are indurare §1 da cu imprumut. 

^^ Mai bine sa incepi sa aju^i cu inima, 

decat sa fagaduie§ti §i sa dai speranfa [de§arta], 

caci pom al vie^li este dorin^a cea buna. 

'^ Cine dispre^uie^te un iucru va fi disprejuit de acesta, 

dar cine se teme de porunca, acela e sanatos [la minte]. 

'^* Pentru fiul viclean nimic nu este bun, 



13,7 TM are: „Este cSte unul care face pe bogatul §i n-are nimic, [altul] face pe sSracul 
§i e plin de bogatii." LXX da alt sens, pretdndu-se la comentarii pe linie stoica: dupa 
Clement Alexandrinul, „omul de bine nu IncearcS nici o dorinta" {Pedagogul 111,35,5- 
-36,1-3). Augustin consacra o Intreaga omilie versetelor 7-8 punSndu-le tn legaturft cu 
2Cor. 8,9: ..Cunoa^teti mSrinimia Domnului vostru lisus Hristos care pentru vol din 
bogat s-a fiicut sarac, ca sa va imbogajeasca cu saracia Lui." Augustin interpreteaza 
astfel: „Saraci tn bordeiele lor, cre§tinii sunt bogaji tn sufletele lor. Pazejte In inima ta 
bogaiiile pe care le datorezi sar5ciei Domnului Dumnezeului tau" {Serm. 36,4,1 1). 
13,9 Origen subliniaza opozijla tntre cele doua lumini: prima este lumina lui Hristos, 
adevarata, autentica; a doua, lumina diavolului, care se deghizeaza In tnger de lumina, 
menita sa se stinga (Horn. Jud. 1 , 1). 
13,9a „Plus" LXX. 

13.11 „dreptul are indurare §1 da cu tmprumut": „plus" LXX. Stihul se apropie de Ps. 
1 1 1 (1 12),5. Adaosul LXX confera un sens morai-spiritual versetului, absent tn TM. 

13.12 TM are: „Nadejdea amSnata tmbolnave?le inima, dorinta Implinita este pom al victii." 
13,13a „Plus" LXX. 



444 PROVERBELE 13 

dar slujitorului intelept lucrSrile ti vor fi spomice 

§i calea lui va merge drept inainte. 

''* Legea in|eleptului este izvor de via(il, 

dar descreieratul moare prins in capcana. 

Buna pricepere da har, 
iar a cunoa§te Legea este datui cugetului bun, 
dar caile disprefuitorilor [due] la pierzanie. 
'^ Tot omul priceput faptuie^te cu ^tiin^a, 
dar smintitul §i-a intins [pretutindeni] rSutatea. 

Regele nesabuit va avea parte de necazurl, 
dar solul credincios TI va izbavi. 

Buna-cre§tere alunga sSracia ?! ocara, 
iar cine Jine seama de mustrari va fi slavit. 
'^ Dorinjele credincio§ilor sunt placute sufletului, 
dar faptele necredincio^ilor departe sunt de cunoa§tere. 
^^ Cine umbia cu in|e!eptii intelept va fi, 
iar cine umbIa cu pro§tii [a^a] va fl §tiut. 

21 

Pe pacato§i ii vor urmari necazurile, 
iar pe drepti Ti vor ajunge cele bune. 

Omul bun va avea mo§tenitori pe fiii fiilor, 
dar boga^ia necredincio$ilor trece in averea dreptilor. 
^^ Dreptii vor petrece ani mul|i in bel§ug, 
dar cei nedrepji vor pieri de Tndata. 
^^ Cine cru^a nuiaua T§i ura§te fiul, J 



13.14 Al doilea stih din TM este: „spre a scS.pa de capcana mortii." 

13.15 „a cunoa§te Legea este datuI cugetului bun": Iipse§te din TM. 

13,17 „Rege": TM are „niesager, trimis", sens care concord^ cu partea a doua a verse- 
tului. Traducatorul LXX a citit MLK in loc de ML'K. 

13.19 „Dorinteie... sutletului": sens diferit de TM, unde citlm: „o dorinta implinita este 
placuta sufletului." ♦ „faptele necredincio§ilor departe sunt de cunoa^tere": TM are „dw 
uraciune e pentru pro$t! sa se intoarca de la rSu". 

13.20 „va fi §tiut": „va fi dat de gol, demascat". TM are „ajunge rau" sau „o va paji rSu". 
13,22 Omul bun va avea nepoji ?i stranepofi, o lunga descendenta. ♦ TM are „i§i va iSsa 
mo§tenirea fiilor fiilor". Ideea conform careia, !n cele din urmS, averea necredincio§ilor 
va ajunge pe mana drepfilor apare mai cu seama !n Ecleziast. ♦ Dupa Evagrie, „averea 
necredincio§ilor" este rautatea. Cei drepji §i-o vor tnsu§i (adica o vor face sa disparS) 
prin invatatura lor buna, fie acum, pe pamant, fie in viata cealalta (ibid., 134). 

13,24 Verset citat de Parinti in legaiura cu metoda de corectie a novicilor tn comuni- 
tajile monastice (Vasile eel Mare, Regula mare 7; Regula mica 4; 159; 183). Didascalia 



PROVERBELE 13-14 445 



dar cine iube5te cearta cu grija. 

■^^ DreptuI cand mananca Tji saturS sufletul, 

dar sufletele necredincio§ilor raman lipsite. 

14 ^ Femeile mjeiepte au zidit case, 

dar proasta le-a surpat cu mainile ei. 

^ Cine merge drept se teme de Domnui, 

dar cine-o apucS pe cai strambe va fi acoperit de ocarS. 

^ Din gura sminti^ilor - nuiaua obrazniciei, 

dar buzele inteleptilor li vor pazi pe ace§tia. 

" Celui ce n-are vite, ieslea ii este curata, 

dar unde este multa recolta, [acolo] se arata puterea vitei. 

* Martorul credincios nu minte, 

dar martorul necinstit a^afa minciuni. 

Vei cauta intelepciunea la cei rai ji n-o vei gSsi, 
insa discemamantui lesne se gase§te la cei chibzui^i. 

Toate sunt Tmpotriva omului smintit, 
dar armele discernamantului sunt buzele tntelepte. 

intelepciunea celor isteti le alege caile, 
dar necugetarea pro^tilor este ratacire. 

Casele nelegiuifilor vor avea nevoie de curS^ire, 



apostolilor oferS o interpretare spiritual^: „nuiaua" (pcncTnpia) simbolizeaza „CuvantuI lui 
Dumnezeu" care trebuie predat, chiar prin mijtoace constrSngatoare, copiilor Lui (cap. 22). 
13^5 LXX spiritualizeaza sensul versetului, adSugand „sufletul". Origen comenteaza tn 
aeest sens: Solomon se refera aici la hrana spirituals, destinata sufletului {Contra 
Celsum 7,4). 

14,1 „proasta": a(|>pQ)v. Mul^i traducatori modemi au tendin(a sa traduca adj. prin 
„nebuna". Nu este necesar: termenul grecesc (care il traduce aici exact pe eel ebraic) 
inseamna „des-creierata", „fara minte". Nu trebuie sa fii nebun ca sa duel o casa de rSpa. 
Ajunge sa fii prost. Am jonglal. In traducerea Proverbelor, cu ambele sensuri, posibile §i 
legitime, ale lui c^pwv („prost" §i „smintit"). 

14,4 Am tradus aproape brut textul LXX. Sensul stihului al doilea este: puterea vitei se 
arata prin faptul cS munce§tc mult pentru o recolta bogata. 

14.6 TM are: „Batjocoritorul cauta intelepciunea, dar [nu va gasi] nimic." ♦ „lesne": litt. 
„la indemana". 

14.7 TM are: „Pleaca din fata omului smintit; nu vei cunoa§te [niciodata la el] buzele 
cunoa^terii." 

14,9 TM are: „Smintitii i§i bat joe de jertfa pentru vina, dar bunSvoirea lui Dumnezeu e 
printre cei drepti." ♦ Versetul a fost citat la Conciliul de la Cartagina (Intre 220-225), in 



446 PROVERBELE 14 



dar casele celor drepti sunt piacute. 

'° Inima omului simfitoare - sufletui lui intristat, 

iar cand se bucura, nu amesteca §i obraznicia. 

Casele necredinciojilor vor dispSrea, 
dar corturile celor care umbia drept vor sta in picioare. 
'^ Este cale ce pare oamenilor dreapta, 
dar capatul ei ajunge la fundul iadului. 
'^ La vremuri de bucurie triste^ea nu se apropie, 
in cele din urma Tnsa bucuria se preschimbS in plans. 

Cel cu inima indrazneata va fi pHn de caile sale, 
iar omul bun, de gandurile sale. 

Nevinovatul crede orice cuvant, 
dar iste^ul t§i poate Tntoarce gandul. 

in|;eleptul, fiindca se teme, se fere^te de rau, 



dar smintitul, fiindca se increde in sine, se aduna cu nelegiuitul. 
Cel iute la manie face lu 
r omul chibzuit indura rr 
Smintitii impart rautate, 



17 

Cel iute la manie face lucrurtle nesocotit, 
dar omul chibzuit indura multe. 

18 



legatura cu botezul ereticilor: „Cei care au fost murdarltl prin botezarea de catre vrij- 
ma§i trebuie mai intai curatit' §i abia apoi boteza|i" (PL 3,1058B; §i Augustin, Despre 
boiez 6,14,23). 

14.10 „simtitoare" (cf. §i 14,30): gr. diaQi\nK6(;, lilt. „prada simtamintelor". ♦ TM are: 
„Inima i§i cunoa?le amaraciunea sufletului, §i bucuria nu i-o poate imparta^i un strain." 

14.11 „vorstain picioare": TM are „cortul,.. va deveni tnfloritor". 

14.13 „La vremuri de bucurie": lltt. „in bucurii". 

14.14 „Cel cu inima indrazneafa": aici, sens peiorativ, „cu inima trufa§a, tnfiimurata". ♦ 
..gandurile": meditatii. TM are in al doilea hemistih: „prin aceasta cel bun li este mai 
presus," 

14.15 „Nevinovatul": In sensul pe care 1-am mai amintit (cf. nota 1,4), de „naiv", „pros- 
tut". ♦ „istetul T§i poate Tntoarce gandul": lilt. „istetul ajunge la cortveriird metanoia". 
Este prima ocurenta a termenului, atat de important, iietavoia, „convertire", in LXX. 
Ulterior el va reapare in Sir. §i Int. Dar aici nu este vorba de o rastumare de ordin 
religios, ci de o simpia schimbare de opinie. 

14.16 „de rau": din dorinta de a sublinia simetria perfects a versetului, unii traducatori 
prefera sa traduca aici prin „cel rau". Ambele traduceri sunt valide. ♦ Clement dezvolta 
versetul in Stromale 11,40,2-3. ♦ „se aduna": lilt. „se apropie de". TM are „se infurie". 

14.17 Stihul al doilea difera de TM, care suna a§a: „omul rautacios va fi urSt." LXX 
propune o opozijie logica, apropiindu-se de 4,29. 

14.18 „cei isteti vor avea discemamant": TM are „suni incununati de cunoa§tere". 



PROVERBELE 14 447 

dar cei iste^i vor avea disceraamant. 

'^ Cei rai vor luneca in fafa celor buni 

§i necredincio§ii vor sluji la u§ile dreptilor. 

^^ [Unii] prieteni Ti vor urT pe prietenii lor saraci, 

dar prietenii bogatilor sunt multi. 

^' Cine-i disprefuie^te pe sarmani pacatuiefte, 

dar preafericit eel ce-i miluie§te pe saraci. 

^^ Cei ratacifi savarjesc fapte rele, 

dar miia §i adevftr sSvarjesc cei buni. 

Nu cunosc mila §1 credinta fScatorii de rele, 

dar faptele de milostenie §i de credinta sunt ale filcatorilor de bine. 

^^ Toji cei carora le pasa au cu prisos, 

dar chefliul §i nepasatorul vor fi nevoia§i. 

^^ Cununa a tntelepjilor - omul de§tept, 

dar viata sminti^ilor este rea. 

^' Martorul credincios va scapa un suflet de necazuri, 

dar vicleanul a^a^a minciuni. 

^^ Nadejdea celui tare sta in frica de Domnul, 

sprijin le va lasa copiilor sai. 

^' Hotararea Domnului este izvor de viata, 

ea Tndeparteaza de capcana mortii. 

^^ In muljimea neamului sta slava regelui, 

dar imputinarea poporului inseamna prabu§irea capeteniei. 



14,19 „vor luneca": gr. 6Xio66va), „a aluneca pe o suprafaja" sau „a se pravSli de pe 

ceva". 

14^2 Toate cele patru stihuri apar tn toate manuscrisele LXX. Unii comentatori 

considera cS primele douS sunt o corectie a ultimelor douS, care, a^adar, ar reprezenta 

versiunea originals a traducerii. ♦ „f5catorilor de bine": litt. „me5terilor tntru cele bune". 

Fire§te, aici termenul apare cu sens metaforic. 

14.23 TM are: „in orice munca este un ca§tig, dar vorbaria nu duce decSt la saracie." ♦ 
!n traditia monahala versetui e citit ca un tndemn la lupta duhovniceasca (Vasile eel 
Mare, Regula micd 67; loan Casian, Conf. 7,6). 

14.24 „De5tept" sau „istet/iscusit", cum am tradus navoupYOi; tn cele mai multe cazuri. 
Ambele echivaiari sunt posibilc. In contextul de fa^a „de5tept" e mai potrivit. ♦ TM are 
„cununa inteleptilor este bogatia lor": tnca un exemplu de spiritualizare a sensului, 
tn LXX. 

14,27 „Hotararea Domnului" (litt. „decretul Domnului", altfel spus, „Legea lui Moise") 
„devine porunca noua, porunca a iubirii", dupa Clement Alexandrinul (Stromate 11,88,1). 



448 PROVERBELE 14 

^' Omul tndelung-rabdator are multa chibzuin|a, 
dar eel pufin-rabdator e nebun de legat. 

Omul bland la fire - doctor al inimii, 
dar vierme al oaselor e inima simtitoare. 

Cine-I para^te pe sSrac 1! atata pe Facatorul lui, 
dar cine-L cinste§te [pe Creator] are mila de nevoias. 

32 

Pnn rautatea sa va fi iniaturat necredinciosul, 
dar cine-§i pune increderea in sfintenia sa este drept. 
^^ in inima buna a omului - Intel epciunea, 
dar in inima celor sminti^i ea nu se zare^te. 

34 



Dreptatea inalta un neam, 
ir pacatele mic§oreaza sem 
Placut este regelui slujitor 
iar prin suple^e, acesta starpe§te necinstirea [de care e pSndit]. 



dar pacatele mic§oreaza seminjiile. 
Placut este regelui slujitorul de§tept, 



14,29 „lndelunga-rabdare" {jxaKpo&UM.ia) este una din virtujiie cre§tinului, !n general, 
dar ea devine calitatea principaia a martirului pentru credinta (Origen, Exhortafie la 
martiriu 43), 

1430 TM are: „0 inima lini^tita este viata pentru trup, dar invidia/gelozia este o carle 
pentru oase." ♦ „simtitoare": cf, nota 14,10. 

14.31 „pdra5te": gr. truKoiJiavTew, care trlmite la Indeletnicirea sicofantilor. Verbu! poate 
s5 insenine §i „a exploata, a jupul in mod la§", Sensul „a calomnia" apare la Vasile eel 
Mare, Scrisori 51,1. 

14.32 „cine-§i pune increderea !n sfinjenia sa este drept": „sfmtenia" trebuie tnteleasa 
aici ca „viata de sfmtenie". ♦ TM are alt sens: „chiar in moarte eel drept t§i pSstreazS 
increderea" (text dificil). 

1433 TM are: „in inima celui de§tept se odihne^te Tnielepciunea; ce se afla Tn marun- 
taiele pro§tilor este cunoscut" (muHi traducatori emendeazS: „.,.nu se cunoa§te") . 

14.34 „mic§oreaza": nu apare in TM, 

14.35 LXX difera tn multe locuri de TM, acSnd din versetele 14,35 §i 15,1 un mic 
indreptar pentru oportunismul politic. ♦ „slujitor": Utt. „supus, subordonat". ♦ „suple- 
tea", gr. euoTpo<|)ia: maleabilitatea, capacitatea de a-§i schimba atitudinea, versatilitatea, 
in sensul de oportunism mereu favorabil propriei persoane. ♦ „Necinstirea" pare mai 
degraba sa-1 vizeze pe „sIujitor", de§i este posibil §i alt sens: datoritS inteiigentei slujito- 
rului regele poate restabili in favoarea sa o situajie care-i fusese nefavorabila. Versetu! 
pare tolu§i sa-1 aiba in centru pe „slujitorul" degtept ?! descurcarej, tn raporturile sale cu 
puterea, „lectia" de oportunism continuandu-se %\ in versetu! urmator. 



PROVERBELE 15 449 

15 Mania ?i ucide chiar §i pe cei chibzuiti; 

rSspunsul potolit intoarce fliria, 

dar cuvantul §fichiuitor treze^te mSnia. 

Limba inteleptilor $tie lucruri frumoase, 
dar gura sminlijibr veste§te lucruri urate. 

Ochii Domnului sunt in tot locul, 
fi urmSresc §i pe cei rai, §i pe cei buni. 

* Vindecarea limbii este pom al vie^ii, 
cine paze§te se va umple de duh. 

Prostul t§i bate joe de Tnvatatura tatSlui, 
dar cine paze§te poruncile va fi §i mai istej. 

* In prisos de dreptate st5 putere mare, 

dar necredincio^ii, smui§i din pSmant, vor pieri. 
Casele celor drep^i au putere mare, 
dar roadele necredincio^ilor vor pieri. 

Buzele intelep|ilor sunt legate cu discemamant, 
dar inimile smintitilor nu sunt statomice. 

g 

Jertfele necredincio5iIor sunt spurcSciune pentru Domnul, 
dar rugSciunile celor care merg drept li sunt placute. 
Spurcaciune pentru Domnul sunt caile necredincio§ilor, 



15,1 „Mania" este unul din pScatele capitaie tmpotriva cSrora trebuie sa lupte cre§tinul, 
In general, §i monahul, In special. Patericul. Colecfia sislematica !i consacra un capitol 
aparte. VersetuI este adesea citat: Constitu^iile apostolice 2,3,1-3; Vasile eel Mare, 
Impotriva celor care se mdnie, PG 3J,353B; loan Casian, Insi. VIII, 1,2. 
154 LXX pune tn opozitie „lucrurile frumoase" §i „necazurile/relele/lucrurile urSte" !n 
vreme ce in TM opozitia este intre „cunoa§tere" §i „sminteala"; „Limba inteleplllor face 
cunoa§terea buna, gura smintitilor revarsS sminteala." 

15.3 Cit§nd acest verset, Ciprian Intemeiaza tradi^ia spirituala legata de atitudinea celui 
care se roagS, Domnul este pretutindeni, nu ne putem ascunde nicaieri din fa^a Lui 
(Rugaciunea domneasca 4). 

15.4 Stihul al doilea din TM este diferit de LXX, opundndu-se celui dintSi stih, nu 
dezvoltandu-1: „dar strambatatea [limbii] strica duhul." ♦ „se va umple de duh": expresie 
unica Tn LXX, care va lua un sens precis in cre§tinism: „a fi umplut de Duhul Sfdnt (Lc. 
1,15; 1,40; Fapte 2,4; 4,8). Bineinteles, In traditia cre§lina versetul a fost interpretat prin 
referire la Duhul SfSnt {Epit. 1 5,5). 

15.6 Primele doua stihuri traduc mai mult ca sigur versetele originare, urmatoarele doua 
retraduc, mai liber, originalul ebraic. 

15.7 „legate cu": TM are „raspandesc". 



450 PROVERBELE 15 

dar pe cei care urm5resc dreptatea El li iube§te. 

'° Buna-cre§tere a celui nevinovat e recunoscuta de trecatori, 

dar cei care ur^sc mustrarile pier in chip ru§inos. 

" ladul §i pierirea li sunt vadite Domnuiui: 

cum sa nu-I fie §i inimile oamenilor? 

'^ Neinvatatui nu-i va iubi pe cei ce-1 mustra, 

cu inteleptii el nu va sta laolalta. 

'^ Cand inima se bucura, fa^a Tnflore§te, 

dar cand [inima] tanje^te, [fa^a] se posomora§te. 

'"* Inima dreapta cauta discemamantul, 

dar gura celor neinva^^i va aduce necazuri. 

'^ Tot timpul ochii celor rai a^teapta lucruri rele, 

dar cei buni sunt lini^tifi mereu. 

'^ Mai bine o particica, dar cu fi-ica de Domnul, 

decat comori marl fSra [aceasta] frica. 

'^ Mai bine o gustare de legume cu drag ^i bucurie 

decat masa plina de carnuri de vijel, cu du§manie. 

Omul apucat urze§te certun, 
dar eel rabdator le potole^te §i pe cele ce-ar fi sa fie. 
'^^ Omul rabdator stinge judeca^ile, 
deir necredinciosul mai tare le a^ata. 
'* Caile celor lene§i sunt a§temute cu spini, 
dar ale celor indrazneti sunt cai batatorite. 
^^ Fiul Tntelept i§i bucura tatal, 



15.10 „tn chip ru^inos": „plus" LXX. ♦ Dupa Evagrie, „mustrarile" se referS, aid, la 
poruncile din Lege (ibid., 140). 

15.11 „sunt vadite Domnuiui": TM are „sunt !n fata Domnuiui". 

15.12 „Neinvatatul": liti. „needucatul" sau chiar ..incorigibilul". TM are „batjocoritorul". 

15.13 „Cand inima se bucura, fa^a tnfloregte": Atanasie cileazi acest verset descriind 
fa^a iradiind lumina a lui Antonie (Viala lui Antonie 67,4-6). Mulle example In Pateric: 
sfintenia se manifesta §i prin luminozitatea seninS a chipului. 

15.14 „va aduce necazuri": litt. „va aduce la cuno§tinta necazuri/ lucruri rele". ♦ TM are: 
„Inima priceputa cauta cunoa§terea, dar gura smintitilor pa§te nebunie." 

15.15 TM are: „Toate zilele saracului/celui necajit sunt rele, [dar ale] celui cu inimS 
buna, ospat netntrerupt." 

15,17 „gustare", gr. ^eviop-oq: cuvSntul numejte o gustare rapida oferita calatorilor. 

15,18a „Plus" LXX. ♦ „slinge": litt. „va stinge". 

15,19 „tndrazneli" (sau „curajo§i"): TM are „drepti/integri". 



PR0VERBELEI5 451 

dar fiul smintit T§i bate joe de mama sa. 

Cararile necugetatului sunt lipsite de noima, 
dar omul chibzuit merge pe drumul drept. 

Se pun mai presus de cugetare cei care nu cinstesc adunarile, 
dar in inimiie celor ce se sfStuiesc sfatui rSmdne; 

omul rau nu-i va da ascultare 
§i niciodata n-ar spune ceva folositor §i bun ob§tii. 

Cai ale vie^ii sunt cugetarile celui priceput, 
pentru ca, indepartandu-se de iad, sa fie izbavit. 

Casele obraznicilor le surpa Domnul, 
dar a intarit hotarul vaduvei. 

Spurcaciune pentru Domnul este g^dul necinstit, 
dar spusele celor neprihaniti sunt Tnsemnate. 

Se nimice^te pe sine eel ce prime^te mita, 
dar cine ura§te primirea de daruri va fi izbavit. 

^ Prin fapte de milostenie §i de credin^ pacatele sunt curajite, 
prin frica de Domnul to^i se feresc de rau. 

28 

Inimiie dreptilor se ocupa cu cele ale credin^ei, 
dar gura necredinciojilor raspunde rauta^i. 

^ Placute sunt Domnului caile oamenilor drep^i, 
datorita lor $i du§manii ajung prieteni. 

29 

Departe se tine Dumnezeu de cei necredincio§i, 
dar rugaciunile drep^ilor le asculta, 



15,21 In TM primul hetnistih este; „sminteala !1 bucura pe eel necugetat." 

15,22-23 In LXX, cele douS versete sunt unificate in jumi temei „sfatului", inteles tn am- 

bele sensuri: „adunare" §i „consultare". In TM, cele doua versete formeazS unitati distincte. 

15,24 TM are: „Calea de via^a il duce sus pe omul priceput, !ntorcandu-l de jos, din 

sala§ul mortilor." ♦ Evagrie: „Ei nume^te cai ale viefii virtufile practice care conduc la 

gnoza" (ibid., 142). 

15,27 TM are: „Cine jefuie§te stSme^te tulburare in casa lui, dar cine ura?te mita va trai." 

15,27a incepand cu acest verset §i pana la 16,19 diferentele dintre LXX §i TM devin 

foarte numeroase. Exists „plusuri" atat ale LXX fata de TM, cat ji ale TM faja de LXX. 

Trei versete TM nu au corespondent In LXX §i doua versete LXX nu au corespondent in 

TM. Numero§i comentatori socotesc ca avem de-a face cu un final de sectiune. ♦ Despre 

valoarea purificatoare a milosteniilor §i faptelor bune, cf. Ciprian, Facerea de bine ?i 

mihstenia 2; Grigore din Nazianz, Discursuri 14,37. 

15,28a Cf. TM 16,7. ♦ Inca un verset care, in ochii lui Evagrie, vorbe§te tncifrat despre 

apocaiastaza (i'A/i/., 143). 



452 PROVERBELE 15-16 

^ Mai bine prime§ti pu^in, insa cu dreptate, 
decat roade multe cu nedreptate. 

Inima omului sa cugete lucruri drepte, 



pentru ca Dumnezeu sa-i indrepte pa§ii. 

Ochiui, privind ia cele fru 
veste buna ingra§a oasele. 
[■^'] ^^ Cine lasa deoparte Tnv 
dar cine |:ine seama de mustrari T§i iube§te sufletul. 

Frica de Dumnezeu e Tnvatatura 
§i tnceputul slavei Ti va raspunde. 



Ochiui, privind ia cele frumoase, mvesele^te inima, 



[■^'] ^^ Cine lasa deoparte Tnvatatura se ura§te pe sine, 



Frica de Dumnezeu e Tnvatatura §i Tn^elepciune, 



16 [ ] Toate faptele celui smerit sunt vazule de Domnul, 
dar necredincio§ii vor pieri in ziua cea rea. 
[^■^] ^ Necurata in faja lui Dumnezeu e toata inima trufa§a, 
iar cine bate palma cu nedreptate nu va ramane nepedepsit. 
[ ] InceputuI caii bune e savar^lrea de lucruri drepte - 
mai placute lui Dumnezeu decat aducerea de jertfe. 

Cine-L cauta pe Domnul va gasi cunoa^tere cu dreptate, 
cei ce-L cauta cu sinceritate vor gasi pacea. 
^ Toate lucrarile Domnului sunt cu dreptate, 
iar necredinciosul va fi pSstrat pentru ziua cea rea. 
Oracol pe buzele regelui - 



15^9aC/TM 16,8. 

15,29b Cf. TM 16,9. TM are; „Inima omului cugeta la calea sa, dar YHWH este Cel 

care-i a§aza pa§ii." 

15.30 „o veste buna ingragS oasele": am tradus literal. Sensul verbului este alci figurat: 
„bucura". ♦ TM are „o veste buna da putere". 

15.31 Rahlfs nu refine v. 31, care lipsejte tn Codex Valicanus: „Urechea ce asculta 
mustrarile de via^S va sal5§lui printre intelepli." 

1532 „i§i iube§te sufletur': TM are „dobande§te minte" (lift. „inima"). 

15v33 Versetul se apropie de 1,7 §i 9,10. ♦ Unele manuscrise au un al treilea stih: „Siava 

merge inaintea celor smeriji." ♦ TM are, in final: „tnaintea slavei, umilinta." 

16,1-4 Versetele 1,3 §i4nuaparin Codex Valicanus. 1 6,4 TM corespunde cu 16,9 LXX. 

16,7-8 Aceste doua versete nu au corespondent in TM. ♦ „cu sinceritate": gr. opOdiq, 

„drept, cu adevftrat, a^a cum se cuvine". 

16,9 corespunde cu 16,4 TM, unde citim; „Toate le-a fScut YHWH pentru un scop, chiar 

§i pe eel rSu pentru ziua nenorocirii." 

16,10-15 Un minitratat despre „regele drept". 



PROVERBELE 16 453 

la judecata gura lui nu se va rataci. 

' ' Dreptatea de la Domnul inclina balanta - lucrarile Sale sunt greuta^i 

drepte. 

'^ Spurc5ciune pentru rege este filcatorul de rele, 

cSci tronul stapanirii se pregate^te cu dreptate. 

'^ Placute ii sunt regelui buzele drepte - 

cuvintele drepte le iube§te. 

^^ Mania regelui - vestitoare de moarte, 

dar omul intelept o va domoll. 

'^ In lumina vietii [e] fiui de rege, 

cei care-i sunt placuti, ca un nor tarziu. 

'^ Cuiburile intelepciunii sunt mai de pret ca aurul, 

cuiburile chibzuintei, mai de pret ca argintul. 

'^ CSrarile vie^ii se abat de la rele, 

lungime de via^S sunt cSile dreptat:ii. 

Cine prime§te inva^atura va fi printre cei buni, 

cine fine seamS de mustrari ajunge infelept. 

Cine-ji pSzejte ciile vegheazS peste sufletul sSu, 

cine-§i iube?te via^ 15! va \me gura. 

'^ inaintea prapadului merge obraznicia, 

iar inaintea surparii, gandul rSu. 



16.10 Dupa Evagrie, „regele" este Hristos, „care cunoa§te inimlle" §i care „va judeca 
pSmSntul intreg cu dreptate" (ibid., 144). 

16.11 „Dreptatea de la Domnul inclina balanja": litt. „lnclinarea balan^ei face drepta- 
tea de la Domnul". 

16.12 „stapanirii": „plus" LXX. 

16.15 „fiul de rege": propriu LXX. TM are „cSnd fafa regelui e luminoasa, atunci e 
viata" (litt. „Intru lumina fe^ei regelui e viaja"). ♦ Pentru a doua parte a versetului TM 
are „bunavointa lui e ca un nor tarziu" (se subintelege, de primSvara tarzie). In Israel 
ploile inceteazS spre sfSr§itul lunii aprilie §1 ploile care cad dup5 aceasta data sunt 
primite ca ni§te daruri divine. 

16.16 „Cuiburile": TM are „dobandirea". Imaginea „cuibului" (cuvSntul denumeste §1 
puii din cuib), care vafi reluatain Sir. 1,15, este proprie LXX. 

16.17 Dear stihurile 1 §i 5 ale acestui verset au corespondent in TM, restul fiind dez- 
voltare originala. ♦ „tine seama": litt. „paze§te". 

16.18 „merge": lipse§te din TM. Versetul este citat de Grigore din Nazianz In legatura 
cu persecutiile suferite de Biserica (Discursuri 4,31-32) §i de loan Casian in legaturfi cu 
monahii neglijenti, care ajung sa-§i „prapadeasca" voca(ia (Conf. 6,17). 



454 PROVERBELE 16 

'^ Mai bun este eel bland cu smerenie 

dec^t eel eare imparte prazile cu neru§inatii. 

^^ Cel prieeput In treburi dobande§te cele bune, 

dar cine se Tncrede in Dumnezeu este preafericit. 

^' Pe in^elepti §i pe iste^i [unii] li numesc „netrebnici", 

iar cei cu vorba dulce vor primi laude cu toptanul. 

^^ Izvor de viata este cugetarea pentru cei ce au dob^dit-o, 

dar rea este invatatura smintitilor. 

^^ Inima inteleptului gande5te ce-i iese pe gurS, 

cSci pe buze poarta discemamEint. 

^^ Fagure de miere sunt vorbele bune, 

dulceata lor ~ vindecarea sufletului. 

^^ Unele cal li par drepte omului, 

dar capatul lor prive§te spre fundul iadului. 

^^ Omul care se ostene§te pentru sine alunga de la sine pierzania, 

dar sucitui i§i aduce pierzarea cu propria-i gurS. 

^^ Omul prost i§i sapa lui insu§i necazuri, 

pe buzele lui T§i aduna foe. 

^^ Omul sucit impra§tie necazuri, 

cu f^clia vicle§ugu!ui Ti ata^a pe ticaio?i §i-i desparte pe prieteni. 

^^ Omul nelegiuit i§i ispite§te prietenii 



16.21 in LXX versetui este antitetic, spre deosebire de TM unde el suna a§a: „Cel Inte- 
lept cu inima poate fi numit om chibzuit, iar dulceata buzelor spore§te invajatura." Aici 
insa „cei cu vorba dulce" Ti reprezinta pe lingu§itori, a§a cum reiese §i dintr-un comen- 
tariu patristic (PG 64,709B). 

16.22 „rea este invatatura smintitilor": TM are „dar pedeapsa smintitilor este sminteala". 

16.23 „gande§te" §i „poarta": !n greaca, ambele verbe sunt la viitor. ♦ Origen citeazS de 
peste zece ori prima parte a versetului, cu referire la profetii VT (e.g. Com lo. 6,24-25). 

16.24 TM are, in partea a doua, „dulceata pentru suflet §i vindecare a oaselor". ♦ Grigore 
al Nyssei comenteaza: „Toti profetii, imprumutand glasurile lor Duhului care vorbea 
printr-in^ii, deveneau dulceata. Din gurile lor curgea, ca dintr-un izvor, mierea dumne- 
zeiasca" (//om. Cant. 14). 

16.25 in TM versetui este identic cu 14,12. in LXX exista diferente. 

16.26 „sucitul": lipse§te din TM. Tema reapare in 16,28. 

16.27 ldeea„adunarii" focului pe buzele proprii apartine LXX. 

16.28 „necazuri": litt. „rele". TM are „cearta", TM are, Tn partea a doua: „CalomniatoruI 
desparte prietenii." ♦ Plecand de la imaginea „facliei", Parintii evoca in legatura cu acest 
verset lumea diavolului, a ingerului „purtator de lumina" (Lucifer) (Evagrie, SchoL Pr. 
\50; Epit. 16,34). 



PROVERBELE 16-17 455 

§i-i duce pe cSi care nu sunt bune; 

■^° cu ochii nemi^cati el urze§te blestema^ii 

§i hotara§te cu buzele sale toate necazurile - acela este cuptor a! rautatii. 

Cununa de lauda, batranetea, 
ea se afia pe caile dreptajii. 

^^ Omui Tndelung-rabdator e mai bun decat eel putemic, 
cine-§i stapane^te mania e mai bun decat eel care a cucerit o cetate. 
'^ Pe ascuns vin toate peste cei nedrep|:i, 
de la Domnul vin toate cele drepte. 

17 Mai bine o imbucSturS cu plScere §i in pace, 

decat casa pHna ochi de bunata^i ?i jertfe necinstite cu vrajba. 

^ Slujitorul cugetat va fi mai presus decat stapanul smintit, 

el va face Tmparteala Tntre fra|i. 

^ Precum se lamuresc in cuptor aurul §i argintui, 

tot a§a inimile alese la Domnul. 

* Ticalosul asculta de glasui nelegiuifilor, 



16,30 „cu ochii nemi§cati": cu privirea fixata intr-un singur punct. ♦ TM are „clipe§te 

din ochi... stramba din buze". 

16,31-17,28 O secfiune despre dreptate §i milostivire. 

16.32 Nota stoica, scoasS in evidentS de comentariile patristice {Epil. 16,46; loan 
Casim,Conf. 18,13). 

16.33 Verset destul de confuz tn LXX. TM are: „Sortii se aruncS in poala hainei (litt. 
pliul pe care mantla il face la piept), dar de la YHWH vin toate hotSrarile." ♦ „Pe 
ascuns": gr. elq koXtioui;, litt. „tn sSn/in pUul pe care mantia tl face la piept". In 
concordanta cu sensul expresiei de la 17,23 §i 19,24, traducem prin „pe ascuns". 

17.1 TM are un text mai sintetic: „Mai bine o bucata de pfiine uscata §i lini^te decSt o 
casa plina de ospete cu certuri." 

17.2 LXX are aici cuplul slujitor/stapan spre deosebire de TM, slujitor/fiu. ♦ „el va face 
tmparteala Tntre frafi" (forma medie a verbului arati ca t§i face parte ?i pentru sine): 
Evagrie aplica acest verset lui lisus Nave, care a impartit pSmantuI fSgaduintei - cunoa?- 
terea lui Dumnezeu §i afSpturilor Sale-celordouasprezecelriburi (Schol. Pr. 153). 

17.3 TM are; „Creuzetui e pentru argint §i cuptorul pentru aur, dar inimile le incearcS 
YHWH " ♦ „alese": Clement Alexandrinul, care da o variants u§or diferita a versetului, 
!1 citeaza In Stromata a Il-a, 91, in legatura cu interdictia de a pedepsi pe cineva care 
§i-a cerut iertare, intrucat, este ideea lui Clement, numai Dumnezeu „alege", „cunoa5te" 
inimile oamenilor. in acela§i sens, cf. interpretarea lui loan Casian, Conf. 7,25. 

17.4 Opozifia Tntre cele doua versete este proprie LXX. TM are, in partea a doua: 
„mincinosul T§i pleaca urechea spre limba nimicitoare." 



456 PROVERBELE 17 

dreptui Tnsa nu ia seama la buzele mincinoase. 

Cine-§i bate joe de un sSrac Tl Tntarata pe Cel care 1-a fScut, 
cine-§i rade de un om pierdut nu va ramane nepedepsit; 
cine se milostive|te, mila va gasi. 
^ Cununa batranilor sunt copiii copiilor, 
iar mandria copiilor sunt parin^ii lor. 
^^ Credinciosul are toate bogat'i'e lumii, 
dar necredinciosu! nici macar un obol. 
' Buzele credincioase nu se potrivesc cu eel smintit, 
nici buzele mincinoase cu eel drept. 

g 

Rasplata de haruri este invafatura pentru eei care trag folos [din ea], 
oriunde se intoarce [invatatului] li va merge bine. 
^ Cine aseunde nedreptajile eauta prietenia, 
dttr ?ui li este urat s& aseundS desparte prieteni §1 rude. 

Amenintarea sfarama inima celui chibzuit, 
dar prostul, chiar batut cu bieiul, nu simte nimic. 

Tot omul rau isca prieini de cearta - 
Domnul ii va trimite un inger f&v& milS.. 

Grija va cadea peste omul cu minte, 
dar smintitii se gandesc la rele. 

Cine rSsplate^te binele cu rSu ~ 



17,5 „Cet care 1-a fScut": Creatorul. ♦ „cine se milostivejte, mila va gasi": „plus" LXX. 
17,6a „Plus" LXX. In majoritatea manuscriselor este plasat dupa 17,4, cu exceptia 
Codexului Vaticanus. ♦ Ambrozie ilustreazS versetui cu viaja implinita a lui Avraam 
{Avraam 2,7,37; 2,10,77). Parinjii citeaza des proverbul, ca replica la teoria platoni- 
cianS despre „bogatia Inteleptului". ♦ Dupa Evagrie, credinciosul va vedea ra(iunile 
acestei lumi, care sunt numite aici „bogatii". „Bogatia sufletului" este cunoa§terea lul 
Dumnezeu (i&iW., 155). 

17.7 „drept": TM are „nobil". 

17.8 „Raspiata de haruri este invatatura.,,": TM are „piatra fermecata este darul...". 

17.9 „ascunde": in sensul de „trece sub tScere". Scurt elogiu al discretiei. ♦ Evagrie: „Cu 
dreptatea ascundem nedreptatea, cu tnfranarea, desfranarea, cu iubirea, ura, cu dezinte- 
resul, aviditatea. De asemenea, ascundem cu smerenia trutia §i cu blandetea indrizneala." 
Tot dupa Evagrie, „prietenia" este „prietenia spirituala", gnoza cea stanta {ibid., 1 57). 

17.11 „Domnul": „plus" LXX. ♦ „mger", gr. dyYeA.oq: am tradus prln „inger", §1 nu prin 
„trimis", pentru ca LXX pare a da un sens teologic termenului, prin adaugarea cuvSn- 
tului „Domnul". Ingerul este „lrimisul Domnului" prin excelenja. 

17.12 TM are: „Mai bine dai peste o ursoaicS careia i s-au luat puii decSt peste un prost 
atins de nebunie." 



PROVERBELE17 *?7 

raul nuse vaclinti dincasalui. ''- 

''' inceputul dreptatii da putere cuvintelor, 

dar Tnaintea sarSciei merg razvratirea 51 vrajba. 

^^ Cine-1 socote5te drept pe eel nedrept ji nedrept pe eel drept, 

acela necurat este §i spurcat la Dumnezeu. 

'^ La ce bun are prostul bani? 

Cel fara minte nu-5i va putea cumpara intelepeiune. 

'^^ Cine-§i tnalta easa prea sus eauta s-o darame, 

iar cine trandave^te la invStatura parte de rele va avea. 

" in orice imprejurare sa ai un prieten, 

fratii tai la ananghie sa-^i fie de folos, 

cSei pentru aceasta s-au nSscut. 

'^ Prostul bate din palme ^i se vesele§te de el !nsu§i, 

dupa cum cheza§ul se pune cheza? pentru prietenul sau. 

'^ Gine iube§te pacatul se bueura de vrajba, 

^° eel cu inima Tmpietrita nu §ade cu cei buni. 

Omul cu limba schimbatoare va avea parte de rele, 

^' inima ara judecata este durere pentru cine-o are. 

Tatal nu se bueura de fiul necioplit, 

dar fiul cuminte o bueura pe mama sa. 

^^ Inima vesela aduce sSnatate, 

dar omului mahnit i se usuca oasele. 



17.14 TM are: „Revarsare de ape e Inceputul certei: ia-o din loc !nainte de izbucnirea ei." 

17.15 LXX unifies cele dou5 personaje din TM. ♦ Evagrie pune versetui in legSturS cu 
Is. 5,20. 

17,16a Corespunde lui I9b §i 20b din TM. ♦ Evagrie leagS versetui de Prov. 3,34 

(ibid., 162). 

17.17 Tonul imperativ este propriu LXX. Partea a doua dezvoltS versetui corespunzator 
din TM, care sus^ine aceea?! idee, dar intr-o formula sinteticS. ♦ Evagrie: „Daca fiii lui 
Hristos sunt frati unii cu al^ii §i dacS ingerii ^i oamenii drepti sunt fiii lui Hristos, atunci 
inseamna ca tngerii §i oamenii sfinti sunt frati unii cu altii, caci ei sunt nSscuti in duhul 
filiatiei adoptive {hyiothesieif {ibid., 163). ♦ „caci pentru aceasta s-au nascut": au fost 
nascuti de in(elepciune pentru a-i aduce pe oamenii rai spre virtute §i de la necunoa^tere 
la cunoa§terea lui Dumnezeu (Evagrie, ibid., 164). 

17.18 TM are: „Omul prostut bate palma §i se pune cheza§ pentru tovara§ul sau." 
17,19-20 Un decupaj al textului aparte, care urmeaza Codex Vaticanus. 

17.21 TM are, in partea a doua: „Cine da na^tere unui prost va avea numai necazuri." ♦ 
Stihul al treilea este un „plus" LXX. 

17.22 „aduce sanatate": litt. „face sase simtabine". 



458 PROVERBELE 17-18 

^^ Caile celui care prime§te daruri pe nedrept §i Jntr-ascuns nu sfSr§esc 

bine, 

necredinciosul ocole§te caile dreptatii. 

Obraz istet are omul in|elept, 
dar ochii smintitului cata spre marginile pamantului. 
^^ Manie pentru tata este fiul smintit 
§i triste^e pentru cea care 1-a nascut. 

'St: 

Nu-i bine sS pagube§ti un om cinstit, . 
nici lucru sfant sa unelte^ti Tmpotriva stap^nilor drep^i. 

27 

Cine are grija sa nu-i iasa din gura vreun cuvant greu, acela are 
discemamant, 
indelung rabdator este omul chibzuit. 

•JO 

Ne^tiutorului care iscode§te in|:elepciunea in^elepciune i se va socoti, 
cine a facut-o pe mutul va parea chibzuit. 

18 ' Pricini cauta omul care vrea sa se desparta de prieteni, 
dar oricand va fi vrednic de ocara. 
N-are nevoie de intelepciune eel fara de minte, 
mai bine o duce cu sminteala. 

^ Necredinciosului, cand ajunge la fundul relelor, pu^in ii pasS, 
dar asupra lui vin necinstirea §i ocara. 



17.24 Evagrie: „Inima smintitului/prostului crapa de rautate" (ibid., 168). 

17.25 Smintitul nu are mama, de?! s-a nascut dintr-o femeie. „Mama" cu adevarat este 
femeia care s-a Invrednicit sa primeasca duhul „filia(iei adoptive" §i, prin acest duh, §i-a 
tndreptat fiul spre virtute. Prin urmare, nu orice femeie nSscatoare este §i mama (cf. 
Evagrie, ibid., 169). 

17.26 TM are, in partea a doua: „sa love§ti oameni de seama e lucru nedrept." 

17.27 „cuvant greu": gandul care starne§te mania, dupS Evagrie (ibid., 171). ♦ „indelung 
rabdator": „plus" LXX. 

17.28 Tema, profunda, a iscodirii intelepciunii de catre nerod (gr. ovottcoi;) este proprie 
LXX. loan Casian citeazS versetul in Con/. 4,9, precum §i in alte locuri, amintind ca „in 
§tiinia, este capital sa §tim ce nu §tini". 

18.1 TM are: „Egoistul/cel ursuz (lilt, izolat) i§i urmeaza [doar propria] dorinta, el se 
revolta impotriva oricarui sfat intelept." ♦ „Pricini" sau „pretexte": dupa Evagrie, „prici- 
nile, pretextele" sunt pScatele, iar „prietenii", tofi „oamenii sfmti de care acel om s-a 
legat prin virtute" (ibid., 173). 

18.2 TM are: „Prostul nu-i interesat de infelegere, ci doar sa-§i afijeze parerea (litt. ce e 
in inima sa)." 

18.3 TM are, tn prima parte: „Cand vine eel rau, vine §1 dispretul." 



PR0VERBELEI8 459 

'' Apa adSnca este cuvSnlul in inima omului, 

un rau izvorS^te §i un izvor de viata. 

^ Sa admiri fa^a necredinciosului nu e bine, 

nici [lucru] sfant sa ocole^ti ce e drept intr-o judecata. 

^ Buzele prostului tl due la necazuri, 

gura lui mdraznea^a cheama. moartea. 

' Gura prostului este surpare pentru el, 

buzele-i sunt lat pentru sufletul sSu. 

^ Pe lene§i Ti rapune frica, 

sufletele barbatilor molateci vor fiamanzi. 

^ Cine nu se vindeca pe sine prin faptele sale 

este frate cu eel care-§i face singur rau. 

'° Din maretia puterii ~ numele Domnului, 

dreptii care aiearga la El sunt Tnaitati. 

'^ Averea unui om bogat este ca o cetate intarita, 

slava ei face umbra mare. 

'^ inainte de prabu§ire se inal^a inima omului, 

iar Inainte de slava se smere§te. 

'^ Cine raspunde o verba inainte de a asculta - nebunie i§i este sieji §i 

batjocura. 



18,4 Unele comentarli patristice citesc versetui in lumina textului evanghelic In. 7,38: 
„Rauri de apa vie vor curge din sanul lui." ♦ „izvor de viata"; TM are „izvor de inte- 
lepciune". 

18,6 TM are: „Buzele prostului isca cearta §i gura lui cheama lovituri." ♦ Evagrie: „Daca 
moartea se na§te din trufie §i ea desparte sufletul de viaja adevSrata, atunci trufia ne 
desparte de Cel care a spus: «Eu sunt viata»" {ibid., 176). 

183 Nu corespunde cu TM i8,8; e un dublet al LXX 19,15. TM are: „Vorbele calom- 
niatorului sunt ca ni§tc delicatese, coboara p§n5 in strafunduri." ♦ „barbati molateci", gr. 
ovSpoywoi: „androginii" sunt detestati pentru felul lor „molatec", „femeiesc" de viaja. 
Acuza implicita este ca ei i§i neaga barbatia. Nu int§rapiator fac pereche, in acest verset, 
cu „[ene§ii". ♦ Evagrie: „Androgin este eel care nu-1 poate Invata pe allul §i nu poate 
tnvata de la altul" (ibid., 178). 

18.9 Evagrie interpreteaza versetui tn legatura cu 2Tim. 2,21 : „Daca cineva se curaja de 
orice intinare, va fi vas folositor pentru stapSn" (ibid., 179): 

18.10 „maretia puterii": TM are „bastion puternic". ♦ Evagrie: „Numele Domnului 
denumejte cunoa^terea (gnoza) lui Dumnezeu" (ibid., 180). 

18.1 1 TM are, tn partea a doua: „Tn gandul/inchipuirea lui ea e un zid tnaUat" 

18,13 Evagrie recomanda citarea versetului impotriva celor care se apucS sa-i tnvete pe 
aljii despre Dumnezeu fara sS fi primit cunoa§terea (gnoza) de la Dumnezeu {ibid., 1 82). 



460 PROVERBELE 18 

'** M&iia omului un slujitor chibzuit o domole^te, 

dar pe omul abatut cine-1 va sprijini? 

'^ Mintea celui chibzuit dobande§te discemamant, 

urechile celor in^elepti cautS sa inteleaga. 

'^ Darul omului li da largime 

5i-l a^aza chiar langa stapanitori. 

'^ DreptuI se Tnvinuie§te pe sine cand Tncepe sa vorbeasca, 

dar, daca Tnvinuitorul sare asupra-i, acesta prime§te mustrare. 

^* Sor^ii potolesc certurile 

§i hotarasc intre cei putemici. 

^^ Un frate care-§i ajuta fratele este ca o cetate tntarita, pe inal^ime, 

§i putemic ca un palat bine intemeiat. 

^^ Cu roadele gurii omul i§i umple pantecele, 

dar din toadele buzelor sale se va satura. 

^' Moartea §i viata stau in puterea Umbii, 

cei care-o stapanesc ii mananca roadele. 

^^ Cine a gasit o femeie bunS a gasit haruri, 

a primit vole buna de la Dumnezeu. 



18,14 „abatut": lilt. „slab la suflet", „timid". ♦ TM are: „Duhul omului !1 sustine In 
boaia, dar duhul abatut cine-l va ridica?" ♦ Evagrie gloseazi astfel, pe marginea verse- 
tului: „Precum se spune ca Domnul nostru devine leopard flamand (Os. 13,7-8) pentru 
cei nepasatori §i piatra de poticnire (Rom. 9,32-33) pentni necredincio§i, la fel se spune 
ca El devine «apucat»/«u§or de aprins» pentru pacato^i. De asemenea, se poate ca 
Solomon s&-\ numeasca «apucat» pe eel rSu ?i pe fiecare demon cazut din virtute §i 
cunoa^tere" {/ijc/., 183). 

18.16 „ii da largime", gr. e^7tA.aTUvel: !1 face sa se simtS bine. Verb construit, probabil, 
de traducatorii LXX. ♦ Pentru Evagrie, „darul omului" este viaja dreapta {ibid., 1 84). 

18.17 TM are: „Cel care vorbe§te primul intr-un proces pare drept, dar vine partea 
adversa (lilt, semenul sau) §i-! ia la cercetat." ♦ Prima parte a versetului LXX a fost 
comentat de Parinji: „A ne acuza singuri ne ajuta sa ne mSntuim" (Origen, Horn. Lev. 
3,4 §i Didim, A>;V. 18,24). 

18,19 LXX prezinta un verset ceva mai limpede decSt eel din TM. Este des invocat de 
Parinti ca tndreptar pentru via^a ob§teasc5: e.g. Grigore din Nazianz, Discursuri 11,1; 
Varsanufie, Scrisori 109. TM are: „Frate!e jignit e mai tare (= greu de cucerit) decSt o 
cetate §i certurile, decat zavoarele unui castel." 

18,21 „tn puterea limbii": litt. „tn mSna limbii", ebraism. ♦ „cei care-o stfipSnesc": TM 
are „cei care-o iubesc". ♦ Evagrie: „Sufletul este in stare sa dea moarte §i viata, ceea ce 
ne tngaduie sa aratam ca el are liber arbitru" {ibid., 186). 



PROVERBELE 18-19 461 

^^* Cine alunga o femeie buna i§i alunga binele, 
iar cine \\n& o adultera e smintit 51 necredincios. 

19 ['"^] ^ Nebunia omului Ti stramba cSile, 
dar el mvinuie§te pe Dumnezeu in inima sa. 

Bogatia adauga prieteni mul^i, 
dar saracul e parasit pana §i de ultimul prieten. 
^ Martorul mincinos nu va ramane nepedepsit, 
cine Tnvinuie§te pe nedrept nu va gSsi scapare. 
^ Mul^i se gudura in fa^a regilor, 
dar tot ticalosul devine prilej de ocarS in ochii omului. 
' Oricine T$i urS^te fratele sarac 
departe e §i de prietenie. 
Buna cugetare se apropie de cei care-o cunosc, 
omul chibzuit o va gSsi. 

Cine faptuie§te multe rele ajunge me§ter al rautStii, 
cine stame§te vorbe nu se va mantui. 

Cine dobande$te chibzuinta se iube§te pe sine, 
iar cine-^i paze§te chibzuinta va g3si bunSta^i. 
^ Martorul mincinos nu va ramane nepedepsit, 
cine ata^a rautatea de ea va muri. 



18,22a „Plus" LXX. ♦ Constitute apostolice 15! mlemeiaz5 pe acest verset iegislajia Tn 
maierie de conduits matrimonial^ (6,14,4). ♦ TM are in plus incS patru versete (18,23-24 
§i 19,1-2). 
19,ll-2| V. supra. 

19.4 Evagrie: „Bogatia cunoa§terii (gnozei) §1 a mtelepciunii spore^te numarul Tngerilor 
no§tri, dar intinatui (s5racul) este desparfit pSnS §i de tngerul care i s-a dat tn copiiarie" 
{ibid., 189). 

19.5 „invinuie5te": sau „acuz5". Unii savanti propun alt termen, „atit4". Totu§i, primul 
sens e atestat §i de comentariile creatine vechi: pentru Evagrie 5! Didim versetul se refers la 
acuzajiile nedrepte care vor fi pedepsite Tn cele din urmS {Schol. Fr. 190; Epii. 19,5). 

19.6 „se gudurS in faja": lilt. „se ingrijesc de fafa". ♦ „regilor": TM are „celor nobili". ♦ 
TM are Tn partea a doua: „Tot omul [e prieten] cu ce! care face daruri." 

19.7 „departe e": lilt. „departe va fi". ♦ Doar primul stih corespunde cu TM. ♦ TM are: 
„Toti fratii tl urSsc pe [fratele] sSrac, cu atat maj mult prietenii se (in departe de el; in 
timp ce el 15! continue vorbirea, ei nu mai sunt de faj:a." ♦ Dup5 Didim, „buna cugetare" 
TI simbolizeaza pe lisus pe care-L gSsesc toti cei cefac binele (PG 39,1040A). 

19,9 „atata rSutatea": TM are „roste§te minciuni". ♦ „de ea": „plus" LXX. 



462 PROVERBELE 19 

' DesfStarea nu i se potrive^te celui smintit, 
[ar fi ca $i cum] o sluga ar incepe sa dea porunci cu obraznicie. 
' Omul milostiv are indelunga rabdare, 
fala sa vine de hac celor nelegiuiti. 

Amenintarea regelui [e] ca mu$catura leului, 
dar ca roua de pe iarba, a§a e bunavointa lui. 

Ru§ine pentru tata - fiul smintit, 
curate nu-s prinoasele din piata desfranatei. 
^'^ Parin^ii impart copiiior casa §i averea, 
dar Dumnezeu potrivejte femeia cu barbatul. 

La^itatea il \me in Mu pe barbatui molatec, 
iar sufletul nelucratorului va flamSnzi. 

Cine paze^te porunca i§i vegheaza sufletul, 
dar cine-5i dispretuie§te calea va pieri. 
^ !l imprumuta pe Dumnezeu eel care se milostive§te de sirac 
§i dupa darul lui, [Dumnezeu] Ti va da inapoi. 



18 



Pedepse§te-ti fiul, cSci a?a va mai fi o nadejde. 



19.10 TM are, in partea a doua: „nici un sclav [nu se cade] sS dea porunci capeteniilor." 

19.1 1 TM are: „Chibzuinta omului ii pune frau maniei, slava lui e sS treaca peste o jignire/ 
gre§eala." ♦ Din nou apare, ca adaos, tema milostivirii. ♦ „fala sa": dupa Evagrie, „daca 
eel care se fSle§te cum se cuvine se ftle§te cu Domnul §i dacS Domnul nostru este Inte- 
lepciune, atunci eel care se falejte cum se cuvine se fSle^te cu Inteiepciunea" (ibid., 194). 

19.12 „mu§catura"; alt sens al subst. ppDy^6(;: „scra§nire a dintilor" (ca in Mt. 8,12). ♦ 
„bunavointa": ////. „buna dispozi^ie". ♦ Evagrie: „Domnul nostru s-a fScut foe mistuitor 
§i leu furies pentru pacato§i [...], dar lumina §i roua pentru cei virtuosi" (ibid., 195). 

19.13 „Ru5ine"; TM are „nenorocire/dezastru". ♦ A doua parte a versetului aminte§te de 
Deut. 23,19; „Sa nu aduci plata unei desfranate [..,] tn casa Domnului." ♦ „desfranata": 
simbol al sufletului necurat, dupa Evagrie; „plata" este starea lui de pacato§enie (ibid., 1 96). 

19.14 „copiiior": „plus" LXX. ♦ In stihul al doilea, LXX introduce tema armoniei intre 
barbat §i femeie. TM are „femeia chibzuita/prudenta vine de la YHWH". ♦ Evagrie: 
„A-i invata pe copii virtutea §i cunoa§terea lui Dumnezeu le revine parin^ilor, dar a 
darui copiiior intelepciunea ii revine Domnului." „Femeia" desemneaza aici Infelepciu- 
ne&(ibid., 197). 

19.15 „barbatul molatec", gr. ovSpoyuvcaov: „barbat efeminat", cf. §i 18,8, Tema 
„androginiei" este din nou cuplata cu cea a leneviei, trimitand §i la mitui platonician din 
Banchetul 191b. 

19.17 „Darur' este „puritatea inimii", dupa Evagrie (ibid., 199). 

19.18 „va mai fi o nadejde": litt. „va fi o bunS nadejde". ♦ „pana la nemasurS": „pana la 
violenja". TM are „pana la a-l ucide". 



PROVERBELE 19 463 

dar nu te lasa purtat tn sufletul tSu pSna la nemfisura. 

^^ Omul rSu la cuget va plMi din bel§ug, 

iar daca va §i faptui raul, 151 va adSuga §i sufletul s^u. 

° Asculta, fiule, Tnvatatura tatalui tau, 
ca sa te faci in^elept in zilele tale de pe urma. 
^' Multe ganduri sunt Tn inima omului, 
dar hotararea Domnului ramSne Tn veac. 
^^ Rod este milostenia pentru om, 
mai bine sarac cinstit decat bogat mincinos. 
^^ Frica de Domnul Ti este omului spre viata, 
cine nu are frica va sala^lui acolo unde nu se arata cuno£i§terea. 

Cine-§i ascunde m^inile in s&i cu necinste 
niciodata nu §1 le va duce la gura. 
^^ Biciuie§te ciuma §1 smintitul se face §i mai viclean, 
dar daca-1 mustri pe omul chibzuit, el va §ti sa disceama. 
^^ Cine nu-§i cinstejte tatal §i se leapada de mama sa 
se va face de ru§ine §i de ocara. 

' Fiul care nu mai paze§te Tnva^tura tataiui 



19.19 TM are: „Cel aprins de mare manie trebuie s& plateasca, daca il scapi [de plata], 
va trebui s-o faci din nou." ♦ „va piati din bel§ug": va fi privat de contemplarea fiintelor, 
caci sufletul s-a sminiii de tot, dupS Evagrie (ibid., 200). ♦ „va §1 f5ptui raul": gr. 
Aoijieuonoi, litt. „a fi ciumat/ca ciuma". ♦ „sufletul sau": „plus" LXX semnificativ, care 
da ideii de rasplata un sens religios- moral. Un ecou in Mt. 16,26: „La ce-i va folosi 
omului daca va dobandi Tntreaga lume, dar i§i va pierde sufletul?" 

19.20 LXX personal izeaza versetul, introducand cuplul „tata/fiu" absent tn TM. 

19.21 „in veac": „plus" LXX. Finalul coincide cu Ps. 32,1 1 LXX. 

19.22 LXX gloseaza asupra textului ebraic. TM are: „Ce dore§ti de la un om este 
prietenie credincioasa, iar un om sarac e mai bun decSt un om mincinos." 

19.23 TM are, in partea a doua: „satul va ramSne ftra sa fie cercetat de nenorocire." ♦ 
„Daca frica de Domnul conduce omul la viaja §i daca frica de Domnul este inva^atura §i 
Tn(elepciune, atunci viaja omului este invajatura §i intelepciune." (Evagrie, ibid., 2002) 

19.24 LXX are o varianta mai subtiia decSt TM, unde citim: „Lene§ul iji baga mana in 
strachina, dar n-o mai duce pana la gura." 

19.25 „ciuma": apelativ pentru raufiicator. RaufScatorul este „ciuma". 

19.26 LXX atenueaza realismul crud din TM: „Cine-§i bate/jefuie§te tatai §i i§i alunga 
mama..." ♦ Dupa Evagrie, „tatar' este Legea (masculin in greaca), iar „mama" este 
invatatura. Lepadandu-se de amSndoua, fiul il necinste§te pe Dumnezeu {ibid., 204). 

19.27 TM are: „incetea2a, fiule, sa ascul(i mustrarea §i vei rataci de la cuvintele cunoa§- 
terii." ♦ „Vorbele rele" sunt gSndurile necurate, dupa Evagrie (ibid., 205). 



464 PROVERBELE 19-20 

va deprinde vorbete re!e. 

Cine se pune cheza? pentru un copil smintit incalcS rSnduiala, 
gura necredincio^ilor inghite judecatile. 
^^ Bicele se pregStesc pentru cei necumpatati, 
iar pedepsele pentru umerii celor fSra minte. 

20 Necumpatat este vinul, obraznica be^ia, 
cine cu ea se Tncurc^ nu va fi Tntelept. 

Amenin^ea regelui nu se deosebe§te de furia leului, 
cine-l afa^a pacatuie§te impotriva sufletului sSu. 
^ Slava omului care Tntoarce spatele tnjuraturii, 
dar tot smintitul se incalce§te in aceste lucruri. 

Daca-1 certi, lenejului nu-i este ru§ine, 
la fel, cine se imprumuta cu grau de la seceri§. 
^ Apa adanca este sfatui in inima omului, 
dar omul chibzuit Tl scoate afara. 
^ Mare este omul ^i vrednic de cinstire omul milostiv, 
dar omul de incredere cu greu se gase§te. 
^ Cine vietuie^te neprihanit intru dreptate 
valSsacopii fericiti. 

g 

Cand un rege drept §ade pe tron, 



19.28 TM are: „Un martor nevrednic i§i bate joe de judecatS §i gura celor rSi tnghite 
nelegiuirea." 

19.29 „umerii celor ftrS minle": Clement interpreteaza alegorlc, ca fiind „taria" poftelor 
camale (Pedagogul 11,93,3). 

20.2 C/ 19,12a. 

20.3 „intoarce spatele": TM are „se ferejte". 

20.4 „Daca-l certi": lilt. „certat", chiar „terfelit". ♦ LXX propune o varianta psihologi- 
zanta, in vreme ce TM descrie concret o situatie: „Toamna lene§ul nu ari; la seceri§ va 
cauta, dar nu [va gSsil." ♦ Evagrie; „Daca este posibil sa Tmprumutam grSu Tn plin 
seceri§, atunci va 11 posibil, Tn veacul ce va venl, sa !mprumutam grau duhovnicesc de la 
cei care vor fi cultivat timp de §ase ani propriul ogor §i care vor hrani, in al §aptelea, 
vaduvele §i orfanii" (ibid., 208). 

20.5 Cf. 18,4. 

20.6 „vrednic de cinstire": sau „pretios". ♦ TM are: „MulI:i oameni i§i proclama buna- 
tatea: dar un cm cu credinta/fidelitate, cine-l va afla?" ♦ Vechea temS antica a „maretiei 
omului" a fost exploatata §i de P5rinti (e.g. Ilarie de Poitiers, In Ps. 118 10,2) 

20.7 TM are: „Cel drept umbia intru desavarjire: ferice de fiii sai dupa el." 

20.8 LXX moralizeaza „mesajul", introducand ,Judecati de valoare": regele este „drept'* 
§i indeparteaza orice rau din preajma. Versetul din TM e pur descriptiv. 



PROVERBELE20 

nimic rSu nu stS Tnaintea ochilor lui. 

^ Cine se va lauda ca are inima neprihanita 

sau cine va indrazni sa spuna cS este curatit de pacate? 

^^ Lumina celui ce-§i vorbe§te de rau tatal sau mama se va stinge, 

pupileie ochilor sai vor vedea [numai] Tntuneric. 

^^ Partea smulsa in graba la inceput 

la sfar^it nu va fi binecuvantata. 

^^ Sa nu spui: „Ma voi razbuna pe du§man", 

ci a§teapta-L pe Domnul, ca sa-ti dea ajutor. 

^° Ocaua mare ^i mica §i dubla masurS - 

amandoua sunt necurate Tnaintea Domnului 

^' 5i cine face aceasta se va Tmpiedica tn naravurile sale. 

[Daca] tanarul [traie§te] cu sfmtenie, dreapta-i este calea. 

'■^ Urechea aude §i ochiul vede: 

amandoua sunt lucrarile Domnului. 

'^ Nu iubi clevetirea, ca sa nu fii dat deoparte, 

deschide-^i ochii §1 satura-te de bucate. 

|-i4-22-| 23 spurcSciune pentru Domnul este cantarul dublu, 



20,9a Corespunde cu 20,20 din TM, care sun9 a§a: „Celui care i§i blestema tatai §i 
mama i se va stinge lampa ?n mijlocul {lilt, in pupileie) mtunericului." ♦ Dupa Evagrie, 
„tatal" §i „mama" pot fi, amandoi, Hristos, in ftinctie de „punctul de vedere"; a^adar, vor 
orbecai prin intunericul „ne5tiin^ei" cei care-L blestema pe lisus. ♦ „pupilele": traduca- 
torul LXX n-a inteles expresia ebr. „pupilele Intunericului", schimband sensul. 
20,9b Corespunde cu TM 20,21 . 
20,9c Corespunde cu TM 20,22. ♦ „du5man": TM are „rau". 

20.10 „Ocaua": „cantarul, balanja". ♦ „dubla masurS": /;//. „duble masurl". ♦ Pentru 
Evagrie, proverbul arata ca virtutea este calea masurii perfecte: „ocaua mare" reprezinta 
excesul; „ocaua mica", lipsa. Ambele sunt vicii {Schol. Pr. 213). 

20.11 in TM versetele 10 §i 11 sunt autonome. 

20.12 Evagrie recomanda citarea acestui proverb tmpotriva celor care-L acuzft pe 
Dumnezeu de llpsurile fSpturilor Sale. Nu Dumnezeu este vinovat, ci omul care vede 
stramb cu ochiul bine t^cut de Dumnezeu; care aude prost cu urechile bine fScute de 
Dumnezeu etc. (ibid., 215). 

20.13 „sa nu fii dat deoparte": sens putemic: „eliminat, ucis". ♦ TM are „tiu iubi somnul, 
ca sa nu ajungi sirac". ♦ Vasile eel Mare {Regula micd 26) citeaza primul stih In 
legatura cu excluderea din comunitateamonahaia(§i Ps. 101,5). 

20,14-22 Lacuna importanta In LXX. Versetele 20-22 sunt inserate tntre versetele 9 §i 
10 (vezi mai sus). 
20,23 C/ 20,10. 



466 PROVERBELE 20-21 

balanfa masluita nu-i lucru bun inaintea Lui. 

Pajii omului sunt indreptati de Domnul - cum ar putea un muritor sS 
priceapa caile Lui? 

^^ Capcana pentru om [este] sa sfinteasca degraba ceva dintr-ale sale, 
caci dupa ce face f^gaduinfa s-ar putea sa se razgandeasca. 

Vanturatoare de necredincio§i este regeie intelept, 
5i-i arunca sub roata. 

Lumina Domnului ~ suflarea oamenilor, 
[lumina] care scotoce5te strafundurile pantecelui. 

Milostenia ?i adevarul - paznic pentru rege, 
?i vor imprejmui tronul cu dreptate. 

Podoaba pentru tineri, infelepciunea, 
slava celor batr^ni - parul carunt. 

De vanatai ^i oase frante au parte cei rai, 
de lovituri pana in strafundurile pantecelui. 

21 Precum ta§nirea apei - a^a-i inima regelui tn mSna lui Dumnezeu: 
oriunde vrea s-o duca, a§a o inclina. 

Tot omul se crede pe sine drept, 
dar [numai] Domnul indreapta inimile. 



20,24 Evagrie, care se inspira din doctrina lui Origen despre tripla moarte - moarte 
naturaia, moarte din pricina pScatului §i fata de pacat - vede In „muritor" pe eel care n-a 
murit cu lisus {Schol. Pr. 218). 

20.26 Regeie intelept „vantura", alege grSul de neghina, pe credincio§i de necredincio§i. 
♦ „roata": sens obscur Tn LXX. Probabil aluzie la o tehnica agricola care folosea rotile 
carelor pentru „balerea" spicelor. ♦ Pentru Parinti, „Vanturatorur' nu poate tl altul decSt 
lisus in ipostaza de judecator (c/ Mt. 3,12) (Evagrie, Schol. Pr. 220 A §i B; Epit. 20,25). 

20.27 „Lumina": TM are „!ampa". ♦ E posibil ca versetul sa fi inspirat pasajul din ICor. 
2,10. ♦ Evagrie are o alt5 varianta: „iaclie/lampa care scotoce§te strafundurile pSn- 
tecelui"; aceasta „mclie/lampa" ar fi simbolul diavolului, care, !n ne§tiinta lui, crede ca 
lumineaza (ibid., 221). 

20.28 „vor Imprejmui": TM are „vor susfine/sprijini". 

20.29 „intelepciunea": TM are „taria lor". Inca un exemplu de spiritual izare a traducfl- 
torilor LXX. 

2030 „vanatai"; sensul exact este „vanat5i sub ochi". ♦ TM are: „Loviturile de rana 
(= care ranesc) cura^a de rau" (traducere conjecturala). 

21.1 Adverbele comparative sunt proprii LXX. 

21.2 TM are; „Toate caile unui om sunt drepte tn ochii lui, dar YHWH cfintflre^te 
inimile." 



PROVERBELE 21 467 

A face lucruri drepte ^i a spune adevarul 
sunt mai placute la Dumnezeu decat sangele jertfelor. 

Cel cu gandul deschis spre obraznicie are inima indraznea^a, 
fSclie a necredincio§ilor, pacatul! 
[ j Cine, lucrand, aduna comori prin vorbe mincinoase 
[vrea sa] prindS de§ertaciuni in laturile mor^ii. 

Prapadul va sala§lui printre necredincio§i, 
fiindca nu vor s& faca ce este drept. 

Celor suciti [la minte] Dumnezeu le trimite cai sucite, 
fiindca lucrarile Lui sunt curate ^i drepte. 

Mai bine sa locuiejti Tntr-un coljijor sub cerul liber 
decat in case spoite cu nedreptate §i la un loc cu al^ii. 
De sufletul necredinciosului nici un om nu se va milostivi. 
Cand obraznicul e pedepsit, eel neticaios se face mai istet; 
luSnd aminte, inteleptul va dobandi cunoajterea. 
Dreptul pricepe Inimile necredincio^ilor 



21.3 „s§ngele": „plus" LXX. Precizarea concreta e menita sa devalorizeze la maximum 
sacrificiul material tn favoarea celui spiritual, singurul posibil la Alexandria. ♦ in acest 
sens merge §i interpretarea lui Evagrie: „Jertfa pentru Dumnezeu e cugctul stSrSmat/ 
zdrobit" {Schol. Pr. Ill; cf. §i Ps. 50,19). 

21.4 Verset obscur §i Tn LXX §i Tn TM. ♦ „Cel cu gandul deschis", gr. n-eyaXofljpwv: am 
tradus CEit mai neutru, adjectivul Tnscmnand exact „generos", „plin de sentimente 
nobile". Aici tnsa, sensul expresiei este dictat de „obr5znicie". ♦ „inima indrazneata" 
maiaparetn 14,14. E vorbadetrufie. 

21.5 Lipse§tc din LXX. 

21.6 „[vrea sS] prinda": iitt. „urm5re§te s5 prinda". ♦ TM are aceea§i idee, cu o imagine 
u§or diferita: „abur spulberat ce cauta moartea." 

21.7 „Prapadul va sala§lui": Iitt. „se va instala, va fi oaspete": TM are „SiInicia celor rSi 
!i va tSri afara". 

21.8 „Dumnezeu": „plus" LXX. ♦ TM are: „Sucita este calea omului vinovat, dar calea 
celui neprihanit este dreapta." ♦ Tema versetului trimite la Ps. 17 (18),26-27. 

21.9 Imaginea „caselor spoite cu nedreptate" trimite la cuvintele lui lisus despre farisei 
(„mormime varuite pe dinafara"); de asemenea, Pavel spune despre „marele preot" ca 
este un „zid varuit" (Fapte 23,3). S~ar putea ca termenul sa fi fost o injurie curentS, 
„varu!/spoiala" simbolizand ipocrizia, disimularea, minciuna. ♦ „sub cerul liber": TM 
are „pe acoperi§/terasa". ♦ Stihul al doilea in TM este „decat intr-o casa pe care o im- 
par^i cu o sofie certareata". 

21.10 TM are: „Sufletul celui rau dore§te raul, aproapele nu are trecere Tn ochii sai." 

21.11 Dubletalv. 19,25, 

21.12 „inimile": TM are „casa". ♦ Pentru multi comentatori modemi ai textului ebraic, 
„dreptul" din acest verset nu este altul decdt Dumnezeu. 



468 PR6VERBELE2i 

$i-i dispretuie§te pe necredincio§ii [aflafi] Tn rele. 

Cine-§i astupa urechile ca sa nu-i asculte pe neputincio^i 
va striga §i el, dar nimeni nu-1 va asculta. 
** Un dar discret abate maniile, 
dar eel care-^i socotejte darurile cu zg^reenie stame^te cumplita urgie. 

Bucuria drep^ilor este sa faca [buna] judecata, 
dar eel sfant este necurat pentru f^catorii de rele. 

Omul care ratace§te afara din calea dreptatii 
se va odihni in adunarea uria§ilor. 

NenorocituI iube^te veselia, 
placfindu-i vinul §i untdelemnul din bel§ug. 
'^ NelegiuituI este mSturatura celui drept. 

Mai bine sa locuie^ti in tinut pustiu 
decat cu o femeie Tndaratnica, limbuta §1 Tntepata. 

Comoara dorita va odihni pe gura injeleptului, 
dar oamenii f^ra minte o Tnghit dintr-o Tmbucatura. 

Calea dreptatii §i a milosteniei va gasi viata §i slava. 

InteleptuI a pus piciorul in ceta^i intarite 



21.14 „discret" sau „ascuns". Adjectivul se mai intalne?te in Int. 1,11. ♦ TM are, In 
partea a doua: „un dar pe ascuns [slinge] furia arzatoare." 

21.15 „cel sfant": „plus" LXX. TM are, in partea a doua: „dar spaimS [este] pentru fScS- 
torii de rele." 

21.16 „calea dreptatii": TM are „calea intelegerii". ♦ „adunarea uria§ilor"; cf. Prov. 2,18. 

21.17 „nenorocitul": litt. „omul sSrac", gr. Avnp evSerii;. Cred, Tmpreuna cu traducatorul 
BA, ca sensul „om sarac, lipsit" este, In context, u§or peiorativ. „Nenorocitur' reda eel 
mai bine ambele sensuri: „om tSra noroc" §i „netrebnic". Fire^te, nici sensul neutru, 
„sarman" nu este exclus, conform TM. ♦ TM are: „0m sfirac e eel ce iube^te veselia, 
cine iube§te vinul ?i untdelemnul nu se va imbogati." „Untdelcmnur' simbolizeaza aici 
mancarea buna, ospaful gras. 

21.18 „maturatura", gr. Ttepiicdeap^a: Un. „de?eu, ceea ce rSmSne de la curafenie". 
Cf. §i ICor. 4,13. ♦ Versetele 17-18 se opun versetului 15. 

21.19 „limbuta" sau „rea de muscS". „Plus" LXX. ♦ Termenul YXwaot66Ti(; mai apare, cu 
acest sens, In Ps. 139 (140),I2. 

21.20 Din nou versetul din LXX are un sens spirituaiizat fata de TM care suna: „comoara - 
zinta intelepciunea. LXX introduce nuanta, capitaia, a degustarii bogatiilor (materiale 
sau spirituale) de c5tre tntelept; smintitul le profaneaza mu§cand din ele hulpav, neatent. 
21,21-22 Formeaza un singur tristih. ♦ „Calea dreptatii §i a milosteniei": TM are „cel 
care urmeaza dreptatea §i bunatatea...". Tot spre deosebire de TM, LXX repeta „inta- 
ritura" ^i introduce „necredincio§ii" in final. 



PR0VERBELE21 469 

5i a nimicit intSritura In care s-au increzut necredincio§ii. 

Cine-§i p3ze§te gura §i limba 
i§i cruja sufletui de chin. 

^'^ Cel obraznic, plin de sine §i ISudaros „ciuma" este numit, 
iar cine {ine minte rSul — „faradelege". 
^^ Poftele it ucid pe lene§, 
fiindca mainile lui nu se hotarasc s& faca ceva. 
^* Necredinciosul pofte§te toata ziua pofte rele, 
dar dreptui se milostive§te ^i se indura fara zgarcenie. 
^' Jertfele necredincio§ilor sunt spurcaciune pentru Domnul, 
c^ci ei le aduc in cliip nelegiuit. 
^^ Martorul mincinos va pieri, 
dar omul cuminte va vorbi cu bagare de seamS. 
^^ Omul necredincios, fara de ru§ine, T§i semete^te fa^a, 
dar omul drept cu sine T§i cunoa§te caile. 
^^ Nu exista in^elepciune, nu exista curaj, 
nu exista sfat m fa^a necredinciosului. 
^' Se pregate§te calul pentru ziua luptei, 
dar ajutorul vine de la Domnul. 



21,23 Pentru Evagrie, „gura" ?i „limba" reprezinta partea patima^a a sufletului ?i inte- 
lectul {ibid., 230). 

2U4 „iaudaros": „plus" LXX. ♦ „ciuma" (c/ 19,19). TM are „batjocoritor". ♦ Un 
comentariu cre§tin explica numele de „ciuma" prin aceea ca „obraznicul" Ti infecteaza §1 
pealfii (£>(/. 21,27). 

21.26 „pofte§le... pofte": am tradus ca atare figura etymologica din greacfi, tocmai 
pentru a marca intensitatea cu care „necredinciosul" ravne§te la rau. ♦ Evagrie: „ingerii 
nu au niciodata pofte rele, oamenii au din cand in cand; demonii totdeauna" {ibid., 231). 

21.27 „pentru Domnul": „plus" LXX. 

21.28 „omuI cuminte": lilt. „omul ascultStor, supus [lui Dumnezeu]". ♦ „cu bagare de 
seamS": iitt. „pazindu-5i, supraveghindu-?! [gSndul sau vorbele]". 

21.29 „drept cu sine" sau „sincer cu sine". ♦ „t§i cunoa§te": TM are „i§i intare§te". 
2130 „in fata necredinciosului": TM are „in fata lui YHWH", sens cu totui diferit fata 
de LXX. ♦ LXX are „curaj", TM are „?ntelegere/inteligenta". ♦ Un comentariu interpre- 
teaza astfel versetul LXX: „Pentru ca necredinciosul este irational, nebun §i la?" {Epit. 
21,36), 

21,31 Pentru Evagrie, „calul" simbolizeaza intelectul. El pune proverbul In legatura cu 
Avacum 3,8. 



'♦TO PROVERBELE 22 

22 E mai de dorit un nume bun decat boga^ie multa, 
iar decat argint ^i aur, bunavoin^a. 

Bogatui §i saracu! s-au intalnit, 
caci pe amandoi i-a fScut Dumnezeu. 

Cel de§tept, vazandu-1 chinuit pe ticalos, mai abitir se mustra pe sine, 
dar cei fSra minte, nelu^nd seama, au platit scump. 

Odraslele Tntelepciunii sunt frica de Domnui, 
5i boga^ia, §i siava, §1 via^a. 

Ciulini §i laturi pe caile sucite, 
dar cine-§i pa2e§te sufletul se va feri de ele. 
n Bogajii Ti vor stapani pe saraci, 
dar slujitorii vor da cu Tmprumut stapSnilor lor. 

Cine seamana nimicuri va culege doar necazuri 
5i rana faptelor sale o va cSsca p^na la capat. 

Pe omul vesel §i damic Dumnezeu il binecuvanteaza, 
va pune capat zadarniciei lucrarilor sale. 



22,! „nume bun"; TM are doar „nume", cu aceea?! conotalie. ♦ „bunavolnta": litt. „har 
bun", gr. xcipW 070811. ♦ „Numele bun" semnificS virtutea, dupa Evagrie {ibid., 233). 

22.2 Exista doua traditii exegetice ale acestui verset la Parinti. Conform celei dintSi, 
Dumnezeu a creat deopotriva bogatui ^i sSracui, inegali de la inceput, dar comple- 
tandu-se, nu excluzSndu-se: bogatui ca§tiga tmparatia daruind saracului §i, invers, acesta 
poate trai datorita darurilor bogatului (Clement Aiexandrinul, Care bogat vafi mdntuin, 
Optatus, Augustin, Cezarie de Aries etc.); conform celei de-a doua traditii, bogatui §i sara- 
cul sunt nascuti egali, ca simple fiinte umane; diferentele sociale intervin ulterior §i sunt 
nejustificate (Grigore din Nazianz). Pe larg, despre subiect, Feiertag, J.-L., 1998, pp. 50-57. 

22.3 TM are: ,,Cei prudent vede raul §i se ascunde, dar pro§tii tree [cu vederea] ?i trag 
ponoasele." ♦ fn TM, 22,3 coincide cu 27,12; in LXX, cele doua versete difera. 

22.4 „intelepciunii": TM are „smereniei". 

22.6 Lipse§te tn LXX. 

22.7 TM are „iar datomicul este sclavul creditorului". ♦ Evagrie; „in veacul ce va veni, 
cei care s-au imbogatit cu totui in cunoa^tere (gnoza) §i tntelepciune vor porunci acelora 
rama§i necura^i §i ftra ascmenea bogatie." Evagrie nu destainuie totu§i cine vor fi „slu- 
jitorii" §i cine „st5panii", „caci invatatura aceasta este mislica $i adSnca" (ibid.. Til). 

22.8 fnca un verset obscur. TM are: „Cine seamana nedreptate culege nenorocire §i 
nuiaua trufiei lui e pregatita." ♦ „o va casca pSna la capat": o va desavar§i. Dar sensul nu 
poate fi deslu^it. 

22,8a „Plus" LXX. ♦ „va pune capat zadarniciei lucrSrilor sale": sensul nu poate fi intuit 
exact. Evagrie da traducere-inte